811 matches
-
altele cu stagii vechi de activitate, apoi niște legume care trebuie curățate, în speță o salată, un scuipat, un delfin, într-o continuare la bestiar, un cal de îmblânzit, dar și o furtună, o masă bine garnisită, niște curteni și curtezane, dar, ne amintim acum, și parfum, dansuri, o rochie... Tot atâtea ocazii, pentru docți și persoane serioase, să-l trateze de sus pe personajul nostru! De unde și necesitatea de a practica o hermeneutică erudită și de a porni în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Aristip iese dintr-un bordel și, când cineva îl dojenește pentru că a intrat acolo, el răspunde că problema nu constă în a intra, ci în a nu ști să ieși; altuia, care-i reproșează că s-a dus la niște curtezane cam trecute, el îi răspunde că de la navele care au efectuat multe călătorii pretinzi un singur lucru: să te ducă în portul dorit; unuia care-i face observația că trăiește cu o prostituată a cărei jucărie a cam devenit, Aristip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pentru ca toate să se dezvolte într-un singur corp cunoscut ca fragil, debil și bolnăvicios... Departe de așternuturile moi garnisite cu femei, de ugerele și vulvele de scroafă umplute, udate cu cele mai bune vinuri de Falerne, de efebi, de curtezanele îmbrăcate sumar și de practica degetului vârât în gât pentru a putea continua orgiile demne de Trimalchio al lui Petroniu, Epicur afirmă teoretic și trăiește practic un hedonism ascetic care, luat în detaliu, li s-ar putea potrivi călugărilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
străluceau ca sărăcie intelectuală, profesând supunerea față de soț, virtuțile tăcerii, perfecțiunea în ascultare, toleranța față de isprăvile soțului și alte asemenea prostii aferente domesticității conjugale. Istoria epicurismului păstrează numele unor Mammarion, Hedeia, Erotion și Nikidion, Leontion și Themisa, tot atâtea pretinse curtezane cu care, dacă e să-i credem pe adversarii săi, hedonistul Epicur chefuia, evident... Mai probabil, ele au filosofat absolut de la egal la egal cu Metrodoros sau cu dedicatarii celor trei faimoase scrisori - Pythocles, Herodot și Meneceu. Ceea ce nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să câștigi niște bani. Nu am nevoie de favorurile tale, șopti ea sperând că asistentul de sală nu o supraveghea. — Păi, nu funcționează așa: cu cât ții mai mult clientul la telefon, cu atât te plătesc mai bine, ca pe curtezane? râse Antonio ironic. — Ai patru minute, exclamă Emma. Ce vrei? Patru minute? râse Antonio. Nu-mi placi atât de mult Încât să mă satisfaci În patru minute. Apoi, pe acolo unde era trecu o mașină de pompieri sau o betonieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe care i-am dezamăgit spunându-le că respectivul Muzeu al Sexului se găsește la Amsterdam și nu la Paris - și că, oricum, am inventat destul în roman). Când am publicat volumul de poeme Veneția cu vene violete. Scrisorile unei curtezane mi s-a spus că nu aș fi avut dreptul să scriu despre curtezane, atâta timp cât nu am fost eu însămi așa ceva și nu am trăit în secolul al XVIII-lea, despre care scriu acolo! Finalmente, după ce am publicat volumul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
la Amsterdam și nu la Paris - și că, oricum, am inventat destul în roman). Când am publicat volumul de poeme Veneția cu vene violete. Scrisorile unei curtezane mi s-a spus că nu aș fi avut dreptul să scriu despre curtezane, atâta timp cât nu am fost eu însămi așa ceva și nu am trăit în secolul al XVIII-lea, despre care scriu acolo! Finalmente, după ce am publicat volumul de proză Nașterea dorințelor lichide, care în a doua parte conține portretele (fictive, fiindcă vorbim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
elegant, în spiritul (chiar dacă efemer) al modei din acel moment. Un personaj cizelat, șlefuit și scos din bezna promiscuității, este Alta, numai că, în final, "statuia însuflețită" se sparge sub privirile îndurerate ale "creatorului" Pietro Gralla. În preajma lui Cellino, fosta curtezană se simte copleșită de o pasiune instinctuală care o face să uite de cel care i-a configurat o nouă existență. Cât privește romanele rebreniene, în Ciuleandra, Mădălina se transformă dintr-o simplă fată de la țară într-o doamnă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ivit din hazard, după cum destinul uman este fatalmente repetitiv. Chiar dacă ar fi trăit mai multe vieți, crede Bulgăran, nimeni nu i-ar fi putut garanta lui Ladima că nu s-ar fi îndrăgostit, tot de atâtea ori, de o ignobilă curtezană. Paleativul, pe care poetul îl oferă (condiția sa de nemuritor, datorată poeziilor pe care le-a creat), este amendat ca utopic, din moment ce un cataclism cosmic ar neantiza oricând toate operele omenirii. Dispariția poetului este rezultatul unor concepții antitetice: agnosticismul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
încă de la nașterea lui, pe Vasile Stancu, fiul nedeclarat al bucătăresei, acum student, ziarist și periculos „socialistru”, fiica doamnei Angèle Mischianu, „amazoana” Roxane, e cucerită de acesta înainte de a-l vedea. Tânărul e râvnit și de gazda lui, o fostă curtezană. Discursurile rostite la adunările socialiste atrag și admirația nemărturisită a unei muncitoare, Firina, întreținuta unui avocat în vârstă. Deși îndrăgostită de unul de seama ei, Ionel Frumosul, femeia îl urmărește pe fascinantul orator, care nu o cunoaște, până la casa lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
canonic simbolistă, sentimentalul se lasă, baudelairian, cotropit de nevroze. Între spleen și deznădejde, printre sonore indignări și mereu reînnoite suspine, el face amare spovedanii, invocând, înlăcrimat, „năluca” amorului defunct. Fecioara serafică din „vedeniile” medievale își dezvăluie adevăratul chip, de lascivă curtezană, avidă de plăceri, opacă la sublimitățile celui ce o adoră. Aruncând nepăsătoarei oțărâte reproșuri ce cad involuntar în (auto)parodie, îndrăgostitul părăsit de iluzii, luând o înfățișare „demonică” sau, cu aceeași afectare livrescă, mimând atitudini de „prinț poet” neînțeles, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
altele cu stagii vechi de activitate, apoi niște legume care trebuie curățate, în speță o salată, un scuipat, un delfin, într-o continuare la bestiar, un cal de îmblânzit, dar și o furtună, o masă bine garnisită, niște curteni și curtezane, dar, ne amintim acum, și parfum, dansuri, o rochie... Tot atâtea ocazii, pentru docți și persoane serioase, să-l trateze de sus pe personajul nostru! De unde și necesitatea de a practica o hermeneutică erudită și de a porni în căutarea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Aristip iese dintr-un bordel și, când cineva îl dojenește pentru că a intrat acolo, el răspunde că problema nu constă în a intra, ci în a nu ști să ieși; altuia, care-i reproșează că s-a dus la niște curtezane cam trecute, el îi răspunde că de la navele care au efectuat multe călătorii pretinzi un singur lucru: să te ducă în portul dorit; unuia care-i face observația că trăiește cu o prostituată a cărei jucărie a cam devenit, Aristip
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru ca toate să se dezvolte într-un singur corp cunoscut ca fragil, debil și bolnăvicios... Departe de așternuturile moi garnisite cu femei, de ugerele și vulvele de scroafă umplute, udate cu cele mai bune vinuri de Falerne, de efebi, de curtezanele îmbrăcate sumar și de practica degetului vârât în gât pentru a putea continua orgiile demne de Trimalchio al lui Petroniu, Epicur afirmă teoretic și trăiește practic un hedonism ascetic care, luat în detaliu, li s-ar putea potrivi călugărilor din
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
străluceau ca sărăcie intelectuală, profesând supunerea față de soț, virtuțile tăcerii, perfecțiunea în ascultare, toleranța față de isprăvile soțului și alte asemenea prostii aferente domesticității conjugale. Istoria epicurismului păstrează numele unor Mammarion, Hedeia, Erotion și Nikidion, Leontion și Themisa, tot atâtea pretinse curtezane cu care, dacă e să-i credem pe adversarii săi, hedonistul Epicur chefuia, evident... Mai probabil, ele au filosofat absolut de la egal la egal cu Metrodoros sau cu dedicatarii celor trei faimoase scrisori - Pythocles, Herodot și Meneceu. Ceea ce nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
adevărată suită, însoțită fiind de o altă călugăriță, „diaconiță-n cin”471 „și preuți trei”472, surâde permanent, într-o încercare certă de a atrage atenția asupra propriei persoane („Sfios zâmbea ea pururi, cu sfinție”473). Are manierele cizelate ale unei curtezane („Alene cunoștea să se compoarte,/ Cu farmec mult și cu mișcări învoalte” 474 ), știe să mănânce elegant, imită comportamentul nobiliar pentru a se impune, dând dovadă de snobism, iubește animalele (câinii), dar sunt aluzii la concupiscența care îi dictează această
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mai adesea, dialoguri. O explicație poate veni din faptul că dialogul este forma dominantă a perioadei respective pentru expunerea ideilor despre tot felul de subiecte. În plus, fiind scrise de umaniști, textele pornografice se inspirau din prototipul reprezentat de Dialogurile curtezanelor (etairikoi dialogoi) de Lucian din Samosata (secolul al II-lea d.Hr.), în care femei experimentate le învățau pe debutante arta prostituției. În secolul al XVIII-lea, romanul este cel care se impune definitiv în fața povestirii pornografice: nu mai este
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Nimic nu împiedică acest gen de narațiune să se prezinte drept evocarea unor amintiri, însă în acest caz acestea din urmă sunt organizate după o schemă de progresie. De exemplu, în Dialogul dintre Giulia și Madalena 29 (pe la 1525), o curtezană experimentată, Giulia, îi povestește viața nepriceputei și tinerei Madalena, începând cu primele experiențe sexuale. "Povestirea" face să coincidă inițierea Giuliei cu expunerea didactică a unor forme diferite de activitate sexuală: de la masturbare la scenele cu mai mulți parteneri. Totul se
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
descrierii, prelungind, de fapt, scena rizibilă). După ce vei fi lepădat mantaua ce-ți învăluie statuia și te vei înfățișa naturii flocos și creț la subsuori, lăbărțat cu gingășie și candid în suciturile și circumvoluțiunile eului dumitale anatomic, vei surprinde surâsul curtezanei și șoaptele băieților sportivi lungiți în soare". Comicul debordează, cu fiecare pasaj, în planul stilistic, uzând, din plin, de un lexic al corporalului rizibil, de oximoron (figura, prin excelență, a umorului paradoxal), de perifraza și epitetul eufemistice, iar în cel
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
jocul savant al asimetriilor, al efectelor bizare se întâlnește în texte libertine din secolul al XVIII-lea, în care efectul de supriză, anunță plăcerea și conduce la ea. La Mandiargues, ospitalitatea erotică, asociată morții, - un tânăr francez răpit de niște curtezane va asista la punerea în scenă a unei actrițe japoneze - devine spectaculară și interculturală și pune probleme deosebite ca teatralizarea, estetizare și artializarea morții ospitaliere. Nici experiența de oaspete a lui Jean-Jacques Rousseau nu este lipsită de erotism, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de Marchetti, cel puț in acesta-i numele pe care el și-l da când s a înscris în matrico la școlilor de medicină. Spunea că i când din Sicilia, când Despot d e Samos. Mulți îl credeau fiul unei curtezane din Sicillia. Este bin e făcut și robust. Știa greaca, ungara, italiana, latina și franceza. Leagă prietenie cu un gentilom din Montpellier, care avea o soție frumoasă, numită Gillette dʹAndré. Despotul o vedea p e ascuns noaptea. Rudele soțului fiind
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
când galantă și glumeață, când senzuală; oricum însă, a unui suflet sănătos și bărbătesc. O singură dată poetul își dă în petic și devine neopăgân, ca la Paris. E în oda Către Cleobul. Toată nomenclatura de rigoare, cetăți celebre, filosofi, curtezane, autori tragici, gladiatori, se îngrămădește după procedeul exasperant de banal al liricii franceze. Poza psihologică e de asemenea luată după clișeul școlii. Poetul e foarte indignat că trăiește la București în vremea noastră, într-un timp ca cel de astăzi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creatura cea mai nulă, corp pitic și suflet negru” parcă l-a împiedicat cineva să-și aleagă vreuna mai chipeșă; el invidiază pe Cleobul, care a avut amantă pe Mnesilla. Într un avânt neopăgân, poetul se visează în brațele Thargeliei „curtezana din Milet”. Prin urmare, o Grecie de lupanar elegant, cum e văzută de la Paris. Tipicul acestei retorici poetice culminează în strofa: « Și să cresc în capitala Isauriei latine, Unde-n loc de sanctuarul Arthemisei Munychie Să-mi aprindă admirarea de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fi ajuns până aici. Acestea fost-au cele ce-am avut de spus.” 14. După ce am trecut de tezaurul acantienilor și de cel al lui Brasidas 2, ghidul ne arătă locul unde, altădată, se găseau obeliscurile de fier donate de curtezana Rhodopis 3. Ceea ce stârni indignarea lui Diogenianus. - „Ținea tot de hotărârea acestei Cetăți - zise el - să i se ofere curtezanei un alt loc unde să-și Înalțe contribuția din banii câștigați de ea (401) și să-l dea pieirii pe
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și de cel al lui Brasidas 2, ghidul ne arătă locul unde, altădată, se găseau obeliscurile de fier donate de curtezana Rhodopis 3. Ceea ce stârni indignarea lui Diogenianus. - „Ținea tot de hotărârea acestei Cetăți - zise el - să i se ofere curtezanei un alt loc unde să-și Înalțe contribuția din banii câștigați de ea (401) și să-l dea pieirii pe Esop, tovarășul ei de sclavie”4. Și atunci Sarapion: - „Dragule, de ce te superi? Îndreaptă-ți privirea În partea asta și
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]