179 matches
-
bal. Vai, de trei ori vai! Asta nu face decât să-i sporească deziluzia. Nefericita văduvă descoperă că toți foștii ei iubiți își "trădaseră tinerețea", la fel ca ea. Nu știuseră să-și țină "promisiunile de viitor". Cel dintâi dintre curtezanii săi, Georges, se sinucisese la 24 de ani, din dragoste pentru ea. Cel de-al doilea, Pierre jucat de Louis Jouvet devenise, tocmai el, care iubea nespus poezia, patronul cinic și veros al unui club de dans, fiind pe deasupra și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
așadar, o tensiune între versurile care celebrează bogăția și materialismul și povestea în imagini care favorizează ideea "dragostei adevărate". Într-o posibilă lectură pe care Madona însăși a confirmat-o a videoclipului, acestea o înfățișează pe "fata materialistă" respingîndu-i pe curtezanii bogați în favoarea băiatului sărac. Pusă în fața acuzației că muzica sa este o apologie a lăcomiei crase, ea a replicat: "Priviți videoclipul care însoțește cîntecul. Tipul care mă cîștigă în final este tipul sensibil, dar fără bani" (People, 11 martie 1985
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
orgoliu, I. Mocsonyi-Stârcea creionează colorat aceste seri dansante, considerând că obiectivul era ,,spre a-i deschide pofta” lui Mihai, că fetele nu prea au avut succes din cauza diferenței de dezvoltare biologică, mai rapidă la fete și a lipsei calităților de curtezan la Mihai. ,,Natural - scrie el - că cele mai multe din fetele invitate la palat erau virgine și cu flirturile lor mult mai în vârstă decât M. V. (Marele Voievod - n.n.) care în plus era necioplit, greoi, stângaci, dansa prost și nu știa să
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
intră în ogradă. Postelnicu, mutră de țârcovnic, slab, cu bărbuță bălaie și cu bumbac în urechi. Primăvară: încă nedezvoltată, încă înlăuntrul lucrurilor: în pământ, în crengi, în crisalide... Piept păros: plin de buruieni uscate. O cochetă: o roză pe care curtezanii o desfoiază; soțului nu-i rămân decât spinii. Vârtosu Colceag. Sunt nouă numai lucrurile uitate. Măi Codrene, măi Codrene Te cunoști după sprâncene Că iești făcător de rele. Jocu-n bumbi. Cum aveam câteva mii de bumbi. Odată după ce am pierdut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în lenevie, josnicie în orgoliu, dorința de îmbogățire fără muncă, dușmănie pentru adevăr, lingușire, viclenie, uitarea angajamentelor, dispreț al datoriilor cetățenești, frică de virtutea prințului, nădejde în slăbiciunile lui și însfârșit ridicolul aruncat într-una asupra virtuții alcătuiesc caracterul celor mai mulți curtezani zice Mr. de Marenne înaintea lui Montesquieu. Replica lui Alecu Ruset caracterizând pe boierii moldoveni. [Z.C.] D.I.I. e un profesor de treabă, care, însă, toată viața a trăit numa între dialecte; din care pricină nu mai cunoaște nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mecanism de teatralitate notează Dan C. Mihăilescu gelozia, infidelitatea, incriminările și disculparea mai mult sau mai puțin credibilă și eficientă umpleau prim-planul scenei sociale de la confluența veacurilor XIX și XX. " Iartă, dar tu știi că de câte ori îmi vorbești de curtezani, îmi înfigi un ghimpe în inimă ", scrie voit mucalit Eminescu la 14 ianuarie 1889"; "La imputări, "Emin" poate atinge, deci, la o adică, tonalitatea pamfletară de la Timpul. În schimb, la disculpări e confin cu Chiriac. " N-am nici viață, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
al preaînvățatei muze Clio, soțul neconsolat al Euridicei și cântărețul qui jadis aux rochers et aux bois faisait ouïr sa harpe Thracienne, cum Îl evocă, printre o sută și opt versuri Închinate cardinalului d’Avanson, Joachim du Bellay, gentilom și curtezan, prieten al lui Ronsard, fruntaș al Pleiadei... și tot aici, În marginea Giurgiului, am văzut, la via cu bu tucii de viță groși ca o butie a prietenului staroste de pescari, un ceaun cât o turlă răsturnată de biserică, spân
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-și piardă curajul în a lupta cu ispitele, nu există fiară mai fioroasă pe fața pământului precum dușmanul firii omenești în urmarea blestematului său plan cu o tot mai mare răutate. 326. A treisprezecea regulă. șDușmanulț se poartă ca un curtezan șiret care dorește să se ascundă și să nu fie dat în vileag; pentru că, așa cum bărbatul șiret, ducând-o cu vorba, îi cere fiicei unui om cinstit sau soției unui soț cinstit ca vorbele și ademenirile sale să rămână ascunse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
oarecare Giuseppe Pellegrini, la care îi ducea lenjeria spălată și călcată de mama sa, când l-a văzut îmbrăcat atât de aiurea, a voit să-i dăruiască o «velada» (redingotă) (o haină lungă și elegantă, ornată cu broderii, folosită de curtezanii secolului al XVIII-lea) și o pălărie de formă cilindrică. Soția domnului Pellegrini, pentru a nu fi mai puțin darnică decât soțul ei, i-a dăruit cizmele sale de mireasă. O marfă foarte fină și de aristocrați, care nu se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
au scăldat-o. Nu veniseră să spună adevărul și anume că guvernanții țării sunt prea obsedați de putere ca să se mai gândească la cultură. Veniseră ca să fie văzuți și fotografiați. Nu făceau de fapt decât să-și continue baletul de curtezani postcomuniști. Uită-te, de pildă, la Buzura, unul dintre principalii culturnici... Nu-l mai critica pe Buzura, că tot nu servește la nimic... Buzura e o stâncă a culturii române. E de neclintit. E un pisc al literaturii noastre! E
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
care se lasă surprins și această superioritate care face să se nască mirarea și admirația este un resort al oricărei strategii sociale. A-l surprinde pe celălalt și a nu te lăsa tu însuți surprins este una din bazele artei curtezanului. Există o parte de înșelătorie în acest atac neașteptat al surprizei care reiese din arta militară ce definește surprizele drept "atacuri neprevăzute la care nu ne așteptăm". Și adăugăm la neașteptat secretul: Reușita surprizelor este dată de secretul și arta
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se bucură atunci de ea și asta se vede. Societatea este pentru ei precum compania femeilor pentru cei care nu-și duc viața lângă ele dar care când petrec câteva clipe în preajma lor, le găsesc un farmec neștiut vreodată de curtezanii de profesie"298. Natura, departe de oameni, este spațiul cel mai ospitalier și farmecul său este ca și chipului unei mame care se bucură să facă plăcută șederea copiilor 299. Ospitalitatea extremă de care vorbește Derrida, cea care se estompează
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
păcătoasă", protagonista și-a dezvoltat în timp o teorie a documentarelor masculine. Pentru a o atrage, bărbații trebuie să-i spună realmente ceva; să aibă înfășurate în ei o poveste, o istorie personală capabile să stârnească interesul și dragostea femeii. Curtezanii improvizați debitând clișee de mari ,cuceritori" o plictisesc de moarte pe selectiva Sofia, care le retează avansurile cu replici tăioase. În schimb, Luca, amantul italian cu o întreagă familie în spate și cu o profesiune în sine pasionantă (arheologia), îi
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
să intervină în chestiunile politice de o manieră inoportună și lipsită de scrupule, ce o făcea impopulară. Și-a favorizat cei mai reacționari generali și oameni de stat, precum și Biserica și ordinele religioase, și a fost în mod constant unealta curtezanilor corupți și intriganți. A fost trimisă în exil la sfârșitul lui septembrie 1868, după ce rezistența slabă a generalilor săi "moderados" a fost înfrântă în Bătălia de la Alcolea de către mareșalii Serrano și Prim. Alte evenimente din cadrul domniei Isabelei au fost războiul
Isabela a II–a a Spaniei () [Corola-website/Science/300855_a_302184]
-
B minor a lui Liszt într-o vizită la Curtea de la Weimar, unde Liszt era muzicianul curții, iar Brahms a adormit la una dintre operele recent compuse ale acestuia. Mulți dintre prietenii lui Brahms au afirmat că Reményi, fiind un curtezan șlefuit, se aștepta ca tânărul Brahms să se conformeze practicii obișnuite a aplauzelor politicoase acordate piesei unei celebrități, însă acesta a afișat simple complimente amabile. I-a spus lui Brahms că prietenia lor trebuie să se sfârșească, deși nu era
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
Michiel despre colecțiile de artă venețiene, redactate între 1525 și 1543, constituie importante surse pentru opera lui Giorgione. Deșele menționări ale artistului relevă prețuirea de care s-a bucurat opera să în rândul contemporanilor. Baldassare Castiglione îl enumeră apoi, în "Curtezanul" din 1528, printre cei mai mari artiști ai renașterii, alături de Leonardo, Mantegna, Rafael și Michelangelo, Văsari consideră în 1550 că artistul și-a fermecat atât contemporanii cât și urmașii. Admirația pentru Giorgione a persistat și a devenit o sursă a
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
semnalat ca în stilul lui Calderón se pot distinge două registre. În prima parte a operei sale, Calderón reordonează, condensează și reelaborează ceea ce în opera lui Lope era difuz și haotic, stilizând realismul costumbrist și apropiindu-l astfel de stilul curtezan. În ele sunt prezente multe personaje reprezentative pentru epoca sa și condiția sa socială, toate având în comun cele trei teme ale teatrului baroc spaniol : "dragostea", "religia" și "onoarea". Onoarea este în mod special o temă mulțumită căreia Calderón s-
Pedro Calderón de la Barca () [Corola-website/Science/307982_a_309311]
-
Juan de Valdés, care face aluzie la Garcilaso când scrie : „"dar de multe ori se înțeleg mai bine/ingeniul pur și limba aproape muta,/martori curați ai stării inocențe,/decât măiestria elocventului"”. Astfel, limbajul Barocului este unul obscur, pretențios și curtezan, având drept rezultat faptul că literatura Renașterii, datând de acum cinci secole, se înțelege mai bine decât ce a Barocului, de acum patru. Limba literară a Barocului se complică datorită esteticii conceptiste și a celei culteraniste, ale căror scop este
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
promovată chiar de la început de către Eastlake permite Galeriei Naționale să parcurgă întreaga istorie a artei italiene numai prin capodopere. De la cucerirea celei de-a treia dimensiuni realizată de Giotto și de la elegantă liniară a lui Duccio di Buoninsegna, prin goticul curtezan al lui Gentile Da Fabriano și a lui Pisanello, se ajunge la diferitele interpretări ale începutului Renașterii: dragostea arheologică a lui Mantegna; experimentele spațiale ale lui Bramantino și ale lui Vincenzo Foppa; mării maeștri di Ferrara cum sunt Cosmè Tură
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
Aceste două elemente au făcut să se răspândească opinia total greșită că gheișele ar fi prostituate. Gheișele au apărut în istorie ca artiști de profesie; la început mulți din acești artiști nu erau femei, ci bărbați. În timp ce diferite tipuri de curtezani puneau accent pe plăcerile sexuale, gheișele se specializau pe artele tradiționale japoneze, muzica, dans, ceremonia ceaiului, conversații cu bărbații pe care ii întrețineau. Pe masura ce îndemânarea artistică a curtezanilor de rang înalt era în declin, cererea de artiști-gheișă (bărbați sau femei
Gheișă () [Corola-website/Science/303153_a_304482]
-
din acești artiști nu erau femei, ci bărbați. În timp ce diferite tipuri de curtezani puneau accent pe plăcerile sexuale, gheișele se specializau pe artele tradiționale japoneze, muzica, dans, ceremonia ceaiului, conversații cu bărbații pe care ii întrețineau. Pe masura ce îndemânarea artistică a curtezanilor de rang înalt era în declin, cererea de artiști-gheișă (bărbați sau femei) era în creștere. Gheișele-bărbați, cunoscuți uneori sub numele "hōkan", au început să decadă la rândul lor la sfârșitului secolului al XVIII-lea. În anul 1800 gheișele-femei (numite atunci
Gheișă () [Corola-website/Science/303153_a_304482]
-
ea îl anunțase că vrea să se despartă. După entuziasmul inițial, lui Eminescu îi era din ce în ce mai greu să țină pasul cu cerințele ei. Veronica se răzbuna scriindu-i scrisori scurte „ca să nu-l obosească” (13 ianuarie 1880), vorbindu-i despre curtezanii ei (14 ianuarie 1880) sau anunțându-l că îi venise gustul cochetăriei (8 martie și 12 martie 1880). Ea știa cât de gelos putea să fie Eminescu și într-adevăr el reacționa imediat prin scrisori furibunde. În sfârșit, măsura represivă
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
îmbolnăvește de o epidemie de febră ce lovise Ferrara în acea vreme. În 5 septembrie e cuprinsă de convulsii și naște o fetiță moartă. Petrece convalescența la mănăstirea Corpus Dominis. La plecare și la întoarcere este aclamată de popor, iar curtezanii o primesc bine. Faptele războinice a lui Cesare poartă faima familiei la apogeu, insuflând teamă, ceea ce face ca și Lucreția să fie luată mai mult în considerare de familia d'Este. Din moment ce ducele Ercole (socrul său) e văduv, începe să
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
îl învață pe soțul ei că fără amor un cavaler este fără suflet și acest amor ea îl practică liber dorind să demonstreze că admisiunea publică este semn de virtute,secretețea semnul viciului. Astfel principele învață să fie amabil cu curtezanii soției, iar ea să fie amabilă cu amantele soțului". Curtea din Nérac a fost faimoasă mai ales pentru numeroasele aventuri amoroase care mai târziu l-au inspirat și pe Shakespeare, care găsește inspirație pentru Zadarnicele chinuri ale dragostei. Margaretei i
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
episcopului român Inocențiu Micu-Klein, care a fost obligat să stea exilat la Roma, din cauza dușmanilor națiunii române. A fost stimat de toată lumea. Chiar și la Londra, i-a fost ridicat un monument, care purta epitaful: ""Monarhului fără favoriți și fără curtezani, Papă fără nepotism; doctor fără orgoliu; cenzor fără neplăceri"". O premieră marchează relațiile inter-religioase, care vor reapărea abia în secolul al XX-lea: Benedict al XIV-lea i-a scris o scrisoare celui de-al 7-lea Dalai Lama, Kelzang
Papa Benedict al XIV-lea () [Corola-website/Science/305444_a_306773]