805 matches
-
Gurghiului. În vârful unui deal domol, sprijinită în coasta unei păduri liniștite, mi-a atras atenția o bisericuță mică, construită din lemn, în unghiuri simple, dinspre care se auzea o cântare blândă. Cu sufletul îngreunat de poverile greșelilor lumești, am cutezat a deschide ușa de lemn și a mă amesteca printre cei câțiva credincioși (nu mai mult de cincisprezece suflete), pentru a asculta slujba din sfânta zi de duminică. Nu am fost până în acel moment un exemplu de credință și nici
PĂRINTELE ILIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384427_a_385756]
-
de știre, nu mi-ați dat?” - A-ntrebat baba. „Au venit / Cuscri aici și m-au zărit Dormind până acum, în zori? / Mânca-v-ar ciuma de nurori!” „Da! Te-au văzut! Dar au plecat, / Căci să te scol, n-am cutezat! D-apoi mămucă, eu știu bine / Că tu nu dormi, căci despre tine Aste nurori mi-au povestit / Că ai un ochi neadormit, Cu care cred că i-ai văzut / Pe-ai mei părinți, dar nu ai vrut, În urmă
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
fie Domnii, fie Începătorii, fie Stăpâniri. Toate prin El și pentru El s’au zidit și El este mai înainte decât toate, și toate’ntru El se țin împreună... Căci în El a binevoit [Dumnezeu] să sălășluiască toată plinătatea”. Am cutezat să afirm mai sus că această carte a preotului Radu Botiș i-a stârnit interesul lui Dumnezeu într-un mod deosebit. După ce am învățat din Sfânta Scriptură că Mântuitorul este centrul tuturor intereselor, preocupărilor și activităților Dumnezeului Creator, facem observația
Îndemn şi stăruinţă/ Ernest E. W. Herman [Corola-blog/BlogPost/92908_a_94200]
-
ultim zbor. Arìpile-s întinse și-albastrul cer în ochi mi s-a prelins. Cine-a crezut că flăcările-s stinse și-a jubilat crezându-mă învins? N-am fost așa de tânăr niciodată și-atât de mult nicicând n-am cutezat, ca-n clipa asta binecuvântată când cred imens și sper cu-adevărat! Speranțele-mi surâd,visând destinse, de când al meu destin a reaprins făclii superbe,fără de durată. Cu acest ultim zbor am să străbat cântând de fericire viața toată, care
UN ULTIM ZBOR AM BIRUIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383214_a_384543]
-
strângea rezistă cu o forță nebănuită. Un bănuț! Ce naiba vrei de la mine, babo? Îi strigă poetul femeii care Îl reținuse. Acoperită de zdrențe, cu părul lung și alb despletit peste spatele cocârjat, Își ținea capul plecat, ca și când n-ar fi cutezat să Îl privească În față. — În schimbul sorții tale. — Ai tu grijă de soarta ta, vrăjitoareo. Că ai nevoie. Un bănuț. Un bănuț pentru soarta ta, Îi repetă ea Încă o dată. Tonul glasului ei era ferm și sonor, În ciuda Înfățișării ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care șerpuia În rândul membrilor Studium-ului. Nici unul dintre mușterii nu părea să fi observat ceva; erau cu coții concentrați asupra vinului, ca și când prezența femeii nu ar fi mai constituit, pentru ei, un izvor de minunare... Sau ca și când nu ar fi cutezat să Își ridice privirile asupra grupului lor. În ciuda tulburării pe care o iscase, Antilia era perfect În largul ei, așezată printre dânșii, ca și când băncuța unei cârciumi ar fi fost pentru ea jilțul din odaia unei femei. Poetul era Îngrozit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl prinsese de talie cu brațele, Încercând la rândul lui să Îl târască spre ușă, pentru a se pune În siguranță. Sub strânsoare, mânerul dăgii ascunse Îi apăsa coastele. Dante o Înșfăcă și o apăsă pe beregata adversarului său. — Ai cuteza... așa ceva! În casa vicarului lui Dumnezeu! Să Însângerezi pragul casei lui Petru! murmură cardinalul cu glasul Întretăiat de gâfâială și cu vârful dăgii peste mărul lui Adam. Nu vei ieși viu de aici... niciodată! — Nici domnia ta nu vei ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Probabil că așa Îl Întâmpinase Penelopa pe Ulise În patul ei, se gândi poetul. Femeia Întindea un braț spre bărbat. Apărea În culmea tinereții, la fel cum celălalt se găsea de acum pe povârnișul bătrâneții. Era complet goală, așa cum artiștii cutezaseră să o reprezinte numai pe Eva. Recunoscu chipul Antiliei, sânul ei ridicat, pântecul triumfător. Îndărătul gambelor puternice ca niște coloane, cu gleznele zvelte Încercuite de aur, artistul reprezentase profilul unei cetăți stranii, lipsite de ziduri și de creneluri, Înțesată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sabia îl taie - grăi spătarul Vulture cu ochii în depărtare. Dacă nu-l tai dumneata, îl taie alții. Capete să fie, că săbii sunt destule. — Vai, cum grăiești cu mine, spătare Vulture!... Nu mai departe decât alaltăieri, n-ai fi cutezat să-ți ridici glasul mai sus de unde-ți stătea capul. — Alte vremuri, alte glasuri, mărite Doamne! spuse spătarul. Degeaba înălțam eu glasul, dacă mneata nu plecai urechea. Urla prostimea afară și mneata n-o auzeai, dondăneai pe latinește. — De ce urlau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vorbă, dar îmi povestea tata că în timpul când eram plecat le organizase pe celelalte pe schimburi: două dădeau la catâri, două se ocupau de tata, două se odihneau și ea conducea. Ba o dată când m-am întors din Pocuția, a cutezat să-mi spună că n-au decât un rând de pijamale și că vor două. Ei, dacă asta vrei, ia treci tu la veterani, m-am gândit, și i-am făcut vânt. Aș fi trimis-o și pe grecoaică, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mult sau mai puțin discret, mai mult sau mai puțin poruncitor, să intru în clădirea Uniunii Scriitorilor. Ei bine, o asemenea nesimțire chiar nu mai pomenisem. A cui Dumnezeu putea fi această voce care nici nu vorbea măcar și care cuteza să-mi violeze conștiința? Ce mama naibii? Între timp, în vreme ce nu mă hotăram cu nici un chip ce cale să apuc, duritatea și lungimea obiectului nevăzut din geantă îmi dădură, nu-mi explic cum, cumplita bănuială că nu putea fi vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Vă rog să-mi explicați! aproape că strigă el, întorcând capul spre conducătorul cenaclului. Scena pe care mi-a fost dat s-o văd după aceste ultime cuvinte ale prietenului meu nu era surprinzătoare, dar nici deosebit de încântătoare n-aș cuteza s-o numesc, fiind peste măsură de scârbavnică. Euripide se suise cu totul peste Aurora, morfolind-o cu fălcile sale puhave, râgâind și încercând s-o dezbrace, lucru care aproape că îi reușise. Spre uimirea mea, auzise cele spuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
săvîrșite de strămoșii voștri? Despre ce fel de iubitor de dreptate poate fi vorba, dacă vă trimite ciumă, tunete și fulgere, boli, griji și nevoi, numai pentru că strămoșii voștri, izgoniți din pricina curiozității, a focului sacru, din care țîșnește cunoașterea, au cutezat să culeagă mărul? Nu, popor samarinean, nu ăsta este Dumnezeu, ăsta Îți este vrăjmaș, e un ticălos și un tîlhar, care, cu ceata lui de Îngeri, Înarmați pînă-n dinți cu săbii de foc și săgeți otrăvite, vă aține calea. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
era o vază cu stînjenei proaspeți, perdelele scrobite ca hîrtia și albe ca neaua, totul perfect rînduit, iar baia cu plăci de faianță roz și prosoape cu monogramă H de la Hana și M de la Miriam, dar... Nu, n-ar fi cutezat să-i spună nimic mamei căci, după cîte se petrecuseră, după șase luni de discuții lungi, seară de seară, Înainte de culcare, despre plecarea lor la Arad, la gimnaziu, ar fi fost un sacrilegiu și o copilărie să te-arăți acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ajunși în funcții și posturi, care depășeau perimetrul îngust și izolat al satului, considerând că satul lor, oamenii cu mentalitățile, obiceiurile și tradițiile lor, purtători ai unor experiențe de viață care ar trebui cunoscute și apreciate după valoarea lor, au cutezat să gândească c datoria lor față de părinți, de rude și de tot satul ar fi să-i arate lumii așa cum au fost și sunt, să arate prin cuvinte lungul drum al devenirii, altfel spus, au vrut s adune, să selecteze
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pregăteam să-l Întîmpin cînd am auzit sunetul mai multor cărți căzînd de pe rafturile din prăvălie. Am Înghitit În sec. Am Înșfăcat un cuțit de deschis scrisori și m-am apropiat Încetișor de ușa Încăperii din dosul prăvăliei. Nu am cutezat să mai strig o dată. La puțin timp, am auzit din nou pașii, Îndepărtîndu-se. Clopoțelul de deasupra ușii a sunat iar și am simțit o adiere dinspre stradă. Am intrat În prăvălie. Nu era nimeni. Am dat fuga la intrarea dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-l urască și să deteste tot ce reprezenta el, ceea ce era de fapt tot ce Își dorea ea. În lipsă de conversații, cuplul Începu să schimbe strigăte. Ocări și Învinuiri tăioase zburau prin apartament ca niște cuțite, ciuruind pe oricine cuteza să se interpună pe traiectorie, Îndeobște pe Julián. Mai tîrziu, pălărierul nu-și mai amintea niciodată exact de ce Își bătuse nevasta. Își amintea doar focul și rușinea. Se jura atunci că nu se va mai Întîmpla niciodată și că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
metal. Numele chiriașilor se puteau citi pe niște cartonașe de carton gălbui, inserate Într-o renură, după obicei. Miquel Moliner / Nuria Monfort 3.o -2.a Am urcat Încet, parcă temîndu-mă că edificiul avea să se prăbușească dacă aș fi cutezat să pășesc cu fermitate pe treptele acelea minuscule, de casă de păpuși. Erau cîte două uși pe palier, fără număr și fără vreo distincție. CÎnd am ajuns la etajul trei, am ales una la Întîmplare și am ciocănit. Scara mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
masca secretul? Cuvintele tânărului Colonna continuau să Îi răsune În minte. „Când vom fi toți”, spusese el. Și unde s-ar fi putut Întâlni mai bine cei ce erau așteptați decât Într-un loc unde nici măcar straja de cartier nu cuteza să pătrundă? O apucă pe strada ce ducea către Porta del Prato, de-a lungul vechiului drum, de la răsărit la apus, al primei așezări romane. Construcțiile plasate de o parte și de alta a pavajului alcătuit din lespezi, răsărite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era așezată pe masă, mecanismul ascuns Înainta cu un pas către moarte. Acest lucru ar fi Înșelat și pe cineva care ar fi observat mica mișcare a piciorului, În aparență un defect de topire. De altminteri, cine altcineva ar fi cutezat să ducă la buze cupa? Numai Împăratul se folosea de ea, numai el putea cădea În cursă. Așa fuseseră uciși Împăratul și omul care se credea fiul său. Sau care voia cu disperare să fie. Așa fusese otrăvit de asasin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu care iubita sa comisese adulterul, pe care Maiorescu se codea să i-l aducă la cunoștință? „Pe Gherea își propunea să-l spele pe cap fiindcă refuzase Bene Merenti. Râdea de pernicioasa boală parlamentară a criticului care cetățean român cutezase să se ocupe de marinarii revoluției (sic! n.m.) de pe vasul Potemkin.” De ce nene Iancule?! am putea întreba și noi ca ipochimenul ce deplângea soarta imparțialului contabil Anghelache, ai uitat dulcele amor, iubirea juvenilă a celor ceasuri glorioase din Boborul? Care
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
și ei se botezau întrebând: ce să facem ca să ne mântuim? A practicat botezul cu apă spre pocăință, cerând tuturor să facă fapte vrednice de pocăință și L-a arătat lumii pe Hristos care avea să boteze cu Duh Sfânt. Necutezând de prima dată, apoi cu multă smerenie L-a botezat pe Domnul în fața mulțimilor: Acesta este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii! Și-a împlinit cu prețul vieții misiunea lui divină dar și istorică, motiv pentru care și Hristos
SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363829_a_365158]
-
Pentru că el are (trebuie să aibă) ceva în plus față de alte transpuneri pe pânză: prezenta impalpabila numită suflet. - Portretul este, în ultima vreme, mai puțin cultivat. Ultimul mare portretist a fost Maestrul meu Corneliu Baba. Probabil „molipsit" de el, am cutezat să pictez oameni. E o încercare dificilă... Liviu Lăzărescu a fost mulți ani de zile elevul, asistentul și discipolul marelui Corneliu Baba, căruia de altfel i-a dedicat o carte. Reflectarea emoțională și intelectuală a vieții, a prezenței umane în
PORTRETELE PICTORULUI LIVIU LĂZĂRESCU de DOREL SCHOR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363938_a_365267]
-
care se cere Parlamentului României să ajute financiar toate revistele culturale, nu numai pe cele care fac parte din A.N.U.C. Ei, bine, eroare mare, probă de flagrantă necinste, infernală lipsă de bună-credință din partea mea. Cum de am cutezat, cum de mi-am permis să mă alătur lui N. Breban, Augustin Buzura, Eugen Uricaru și altor scriitori și să contest legea pe care a moșit-o, după cum am aflat, chiar senatorul Varujan Vosganian? Uite că am cutezat, am îndrăznit
OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE de EUGEN SIMION în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363034_a_364363]
-
de am cutezat, cum de mi-am permis să mă alătur lui N. Breban, Augustin Buzura, Eugen Uricaru și altor scriitori și să contest legea pe care a moșit-o, după cum am aflat, chiar senatorul Varujan Vosganian? Uite că am cutezat, am îndrăznit... și cred că bine am făcut, nu pentru ca legea să fie respinsă (cum zice mincinos și mitocănesc publicistul din spatele Ochiului magic), ci pentru că legea - așa cum este formulată - face o inacceptabilă discriminare între revistele Uniunii Scriitorilor și alte reviste
OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE de EUGEN SIMION în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363034_a_364363]