261 matches
-
curenții de aer. De asemenea, păianjenii pot percepe și oscilațiile temperaturii și presiunii aerului. Funcția olfactivă (chemorecepția) îndeplinesc organele liriforme (orificii microscopice în cuticulă), dispuse pe toată suprafața corpului. Pentru a asigura creierul cu informații din exterior, suprafața internă a cuticulei este împânzită de celule senzitive. De aceste rețele nervoase sunt conectați toți receptorii: tactili, olfactivi. Pentru păianjenii ce-și contruiesc plase contează cel mai mult simțul tactil, pe când pentru vânătorii activi - vederea. Însă și în aceste cazuri sunt excepții. Inima
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
singură stigmă situată în partea posterioară a opistosomii, aproape de organele filiere. Orificiul bucal se deschide anterior pe prosomă. El este înconjurat de buza superioară, de lamele laterale chitinizate ale pedipalpilor și placa sternală mică. Toate aceste structuri participă la fărâmițarea cuticulei prăzii. În orificiul bucal se deschid canalele glandelor salivare. Păianjenul injectează conținutul acestor glande în pradă paralizată anterior cu veninul cheliceral. Organele interne ale prăzii sub influența enzimelor încep să se descompună. Astfel, are loc digestia parțială și extrabucală. Apoi
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
injectează conținutul acestor glande în pradă paralizată anterior cu veninul cheliceral. Organele interne ale prăzii sub influența enzimelor încep să se descompună. Astfel, are loc digestia parțială și extrabucală. Apoi, păianjenul aspiră conținutul lichefiat al prăzii până nu rămâne doar cuticula. Orificiul bucal este urmat de un faringe musculos, cu funcție de aspirație a hranei. Tubul digestiv continuă cu un esofag îngust care străbate masa ganglionară și se deschide într-un stomac. Intestinul mediu formează invaginări lungi laterale în prosomă ce măresc
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
păianjenii trăiesc mai mult atunci când nectarul este prezent în dietă. Nutriția cu nectar nu supune păianjenul unor riscuri precum luptele, nu necesită producerea veninului și enzimelor digestive. Diverse specii sunt cunoscute pentru consumul unor artropode moarte, mătase pânzei, precum și propriile cuticule năpârlite. Polen alipit de firele pânzei este, de asemenea, consumat, iar păianjenii tineri au o șansă mai bună de supraviețuire dacă au posibilitatea de a mânca polen. În captivitate, mai multe specii de păianjeni sunt cunoscute hrănindu-se cu mici
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
de o colonie de păianjeni sociali, fiind o capcană formidabilă pentru insecte. Datorită suprafeței, a crescut capacitatea de supraviețuire a păianjenilor. Deși numărul de fosile de păianjeni este considerat insuficient, totuși s-au descris aproape 1000 de specii dispărute. Deoarece cuticula păianjenilor, fiind relativ moale, practic greu se fosilizează, majoritate fosilelor au fost găsite conservate în chihlimbar. Cea mai veche fosilă datează din perioada Cretacicului timpuriu, 130 milioane de ani în urmă. În afară de conservarea detaliată a anatomiei, în chihlimbar s-au
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
categoria A cu mențiunea "extra" sau să indice data ouatului în conformitate cu dispozițiile art. 12. CAPITOLUL II CATEGORII DE OUĂ Articolul 5 Caracteristicile ouălor din categoria A 1. Ouăle din categoria A trebuie să prezinte cel puțin următoarele caracteristici: - coaja și cuticula: normale, curate, intacte, - camera de aer: înălțimea să nu depășească 6 milimetri, imobilă; totuși, pentru ouăle comercializate cu mențiunea "extra", ea nu trebuie să depășească 4 milimetri, - albușul: limpede, transparent, de consistență gelatinoasă, fără nici un fel de corpi străini, - gălbenușul
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/91411_a_92198]
-
caracteristice (cu unele excepții) deșertului Mexican. Dacă nu chiar toate speciile de plante care trăiesc în locuri secetoase au imitat, mai mult sau mai puțin, forma cactusului, în schimb toate au păstrat caracteristicile de bază: stomatele sunt deschise numai noaptea, cuticula frunzelor este groasă și impermeabilă, plasma celulară se păstrează întotdeauna, indiferent de temperatură, în stare hidratată. Unele alge produc în anumite condiții hidrogen în loc de oxigen. În stadiul dependent de lumină (reacția la lumină),clorofila absoarbe energia luminoasă, care stimulează unii
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
în funcție de specie. Unele au corpul turtit dorso-ventral, alte cilindric. Dorsal, fiecare segmente este acoperit cu o plăcă chitinizată, iar ventral, sunt două sau trei plăci. La unele diplopode plăcile dorsale și ventrale pot fi contopite având aspectul unui inel cilindric. Cuticula mai este împregnată cu săruri de calciu, excretate de epiteliul subcuticular. Spre deosebire de alte miriapode, fiecare segment al dilopodelor are două perechi de picioare. Acest lucru se datorează faptului că fiecare segment este format prin fuziunea a două segmente embrionare, cu excepția
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
își păzesc ouăle. Tineri eclozează după câteva săptămâni. Ei au doar trei perechi de picioare și 7 segmente, dintre care ultimele patru nu au picioare. Pe masura ce cresc și năpârlesc segmentele și picioarele se adăugă. Unele specii construiesc camere special din cuticula năpârlită, în care trăiesc în sezonul uscat. Iar cele mai multe specii mănânca exoscheletul rămas după năpârlire. Diplopodele trăiesc până la zece ani, în dependență de specie. Cele mai multe chilopode sunt erbivore și se hrănesc cu vegetație sau materie organică aflată în descompunerea materiei
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
extern blindat. Multe specii emite secreții toxice de hidrogen lichid sau de gaze de cianură prin pori microscopici, numite glande odorifere. Orificiile acestor glande se află lateral, pe fiecare segment. Unele dintre aceste substanțe au proprietăți caustice și poate dozolva cuticula furnicilor prădători și a altor insecte. Unele animale, cum ar fi maimuțele capucin din genul "Cebus", au fost observate că irită intenționat diplopodele cu scopul emana substanțe chimice pe ei înșiși, pentru a scăpa de ă țânțari. O specie, "Polyxenus
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
severe, cum ar fi conjunctivită și cheratită. Primul ajutor constă în spălarea zonei afecate cu apă curgătoare și administrarea unui tratament. Actualele diplopode sunt împărțite 3 subclase și 15 ordine. Subclasa Penicillata conține peste specii 160 de specii ale căror cuticulă nu este calcificat. Subclasa Pentazonia include chilopode care sunt capabile să se strângă într-o minge. Subclasa Helminthomorpha cuprinde marea majoritate a speciilor. Potrivit Guinness World Records "Archispirostreptus gigas" (Miriapodul negru gigant) poate crește până la 38,6 cm lungime, fiind
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
corpului propriu-zis. De regulă, numărul picioarelor - membre locomotoare - este de 4 perechi, însă se întâlnesc specii cu 5 și 7 perechi. Corpul păiajenilor de mare este alcătuit din prosomă (cefalotorace) și opistosomă (abdomen) foarte redusă. El este acoperit de o cuticulă necalcaroasă. Regiunea anterioară este nesegmentată și poartă trompa (proboscis), cheliforele, palpii, și alte două perechi de membre. Prima pereche de membre la masculi este adaptată pentru a purta ponta și se numesc membre ovigere, iar la femele poate lipsi. Cheliforele
Pycnogonida () [Corola-website/Science/302795_a_304124]
-
infecțioasă - cancer - capilar - carbohidrat - cariotip - carnivore - caroten - celulă - celulă stem - celuloză - centriol - centrozom - ciclul acidului citric - ciclul Krebs - citosol - ciuperci - cladistică - clasificare științifică - clasificarea virusurilor - clonare - clorofilă - cloroplast - cod genetic - coenzimă - colchicină - colesterol - comportament - cotiledon - cromozom - cromozomul X - cromozomul Y - cuticulă - dendrită - descompunere - diabet zaharat - dializă - diatomee - digestie - electroforeză - embrion - endemism - entomologie - enzimă - erbivor - ereditate - Escherichia coli - eucariote - eugenie - evoluție - ex vivo - extincție în masă - fagocitoză - febră aftoasă - fenotip - fetus - ficat - ficocianină - ficologie - filogenie - fiziologie - floare - floem - fosfolipidă - fosforilare oxidativă - foton
Listă de termeni din biologie () [Corola-website/Science/304578_a_305907]
-
("Fasciola hepatică") este un vierme parazit. Are 2 gazde: melcul de apă (limnea) și rumegătoarele, în special oaia, în ficatul cărora crește. Este bine adaptat condițiilor de viață; este acoperit cu un tegument care formează o cuticula cu rol de apărare împotriva sucurilor digestive(chitina). Tegumentul și pătură musculară de sub el formează împreună "teaca musculo-cutanee". După formă corpului el se clasifică în grupă "platelminți" (viermi cu corpul plat). face parte din clasa viermii. Boală parazitara a ficatului
Viermele de gălbează () [Corola-website/Science/304665_a_305994]
-
meristeme apicale primare. Sunt reprezentate de rizoderma (epiderma rădăcinii), epiderma propriu-zisă, endodermă și exodermă. Are rolul de a proteja rădăcina plantei. Este formată dintr-un singur strat de celule cu pereți subțiri. Are celule modificate în peri absorbanți. Nu prezintă cuticula la exterior. Învelește organele plantei. Are celule modificate în peri și stomate. Prezintă cuticula la exterior (o pătură formată dintr-o substanță impermeabila numită cutina ce împiedică trecerea apei). Stomatele sunt celule reniforme ce au citoplasma, cloroplaste, nucleu și perete
Țesut vegetal () [Corola-website/Science/311296_a_312625]
-
Are rolul de a proteja rădăcina plantei. Este formată dintr-un singur strat de celule cu pereți subțiri. Are celule modificate în peri absorbanți. Nu prezintă cuticula la exterior. Învelește organele plantei. Are celule modificate în peri și stomate. Prezintă cuticula la exterior (o pătură formată dintr-o substanță impermeabila numită cutina ce împiedică trecerea apei). Stomatele sunt celule reniforme ce au citoplasma, cloroplaste, nucleu și perete celular. Între 2 stomate se află o deschizătura numită ostiola. Se află sub rizoderma
Țesut vegetal () [Corola-website/Science/311296_a_312625]
-
se deosebește de cea a picioarelor, îndeplinind funcția tactilă. Opistosoma este formată din 12 segmente. La scorpioni opistosoma este divizată în mesosomă și metasomă și se termină cu telson. Segmentele opistosomei acarienilor sunt contopite. Corpul arahnidelor este acoperit cu o cuticulă chitinoasă. Cuticula apără animalul de dușmani și previne deshidratarea, de aceea arahnidele pot supraviețui în zonele aride. Duritatea cuticulei este oferită de proteinele incrustate cu chitină. De cuticulă sunt atașați mușchii. Sistemul nervos este constituit din creier, masă ganglionară și
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
de cea a picioarelor, îndeplinind funcția tactilă. Opistosoma este formată din 12 segmente. La scorpioni opistosoma este divizată în mesosomă și metasomă și se termină cu telson. Segmentele opistosomei acarienilor sunt contopite. Corpul arahnidelor este acoperit cu o cuticulă chitinoasă. Cuticula apără animalul de dușmani și previne deshidratarea, de aceea arahnidele pot supraviețui în zonele aride. Duritatea cuticulei este oferită de proteinele incrustate cu chitină. De cuticulă sunt atașați mușchii. Sistemul nervos este constituit din creier, masă ganglionară și lanțul nervos
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
divizată în mesosomă și metasomă și se termină cu telson. Segmentele opistosomei acarienilor sunt contopite. Corpul arahnidelor este acoperit cu o cuticulă chitinoasă. Cuticula apără animalul de dușmani și previne deshidratarea, de aceea arahnidele pot supraviețui în zonele aride. Duritatea cuticulei este oferită de proteinele incrustate cu chitină. De cuticulă sunt atașați mușchii. Sistemul nervos este constituit din creier, masă ganglionară și lanțul nervos ventral. Creierul este format din 2 regiuni: protocerebron - situat anterior - care inervează ochii și tritocerebron - situat posterior
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
telson. Segmentele opistosomei acarienilor sunt contopite. Corpul arahnidelor este acoperit cu o cuticulă chitinoasă. Cuticula apără animalul de dușmani și previne deshidratarea, de aceea arahnidele pot supraviețui în zonele aride. Duritatea cuticulei este oferită de proteinele incrustate cu chitină. De cuticulă sunt atașați mușchii. Sistemul nervos este constituit din creier, masă ganglionară și lanțul nervos ventral. Creierul este format din 2 regiuni: protocerebron - situat anterior - care inervează ochii și tritocerebron - situat posterior - care inervează chelicerele. În prosoma arahnidelor este prezentă și
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
mai dezvoltat și important simț al arahnidelor este cel tactil. Corpul lor - mai ales pedipalpii și picioarele - este acoperit cu perișori senzitivi numiți trihobotrii, ei recepționează temperatura aerului, vibrațiile, presiunea aerului. Organele oflactive sunt reprezentate de organele filiforme - orificii în cuticulă de 50 - 160 mcm, la capătul cărora se află celule senzitive. Organele liriforme sunt răspândite pe toată suprafața corpului. Vederea este asigurată de ochi simpli (oceli), în număr de 2 - 12, situați dorsal pe prosomă. Păianjenii au ochii dispuși în
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
și vasele laterale, care se ramifică în arterii. La păianjenii aorta posterioară lipsește. Hemolimfa (sângele) ca pigment respirator conține hemocianină, în componența căreia intră cupru. Respirația se realizează prin plămâni (saci pulmonari) și trahei. Sacii pulmonari reprezintă o invaginare în cuticulă, pereții lor formează lamele pulmonare în care și are loc schimbul de gaze. Traheile sunt tuburi ramificate prin tot corpul. Se întâlnesc arahnide numai cu plămâni (scorpioni) sau numai cu trahei (opilioni), sau cu ambele sisteme (păianjeni superiori). Atât traheile
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
sunt artropode terestre, populând diverse habitate terestre - deșerturi, păduri, tundră, pajiști, munți, solul, peșteri etc. Însă se întâlnesc specii de păianjeni care trăiesc în apele dulcicole ("Argyroneta aquatica"), unii acarieni au un mod de viață acvatic dulcicol sau marin. Datorită cuticulei impermiabile ele pot să trăiască chiar și în deșerturile aride. Majoritatea arahnidelor sunt animale solitare, se întâlnesc în perioada de împerechere. Dar sunt și forme sociale, păianjeni care țes pânze comune, unii amblipigi, scorpioni. Toate ordinele de arahnide sunt carnivore
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
pasivă a apei cu substanțele minerale, asigură circulația ascendentă a acesteia, precum și turgescenta normală a tuturor celulelor și menține constantă temperatura organismului vegetal. În procesul de transpirație, apa este eliminată în atmosferă mai ales prin stomate și mai puțin prin cuticula epidermei. Stomatele se deschid dimineață sub influența luminii (reacția fotoactivă), cănd celulele stomatice au un grad de turgescenta mai mare decât celulele anexe. Gradul de deschidere atinge un maximum la amiază, în condiții însorite, cănd pătrunderea CO necesar fotosintezei este
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
ul (Chelonetida) este o arahnidă mică cu corpul turtit dorso - ventral, acoperit cu o cuticulă chitinizată. Ordinul cuprinde 3 300 de specii. La exterior seamănă cu scorpionii datorită pedipalpilor, de aici a provenit și numele lor. Totuși, întrunesc mai multe caractere comune cu păianjenii decât cu scorpionii. Au lungimi de 2 - 8 mm, cel mai
Pseudoscorpion () [Corola-website/Science/305589_a_306918]