641 matches
-
ai două mărțișoare. Primul este surpriza din cutiuța de pluș de la o simpatizantă și celălalt de la mine, inclusiv freziile. - Ce surpriză? Cine mi-a mai trimis mărțișor? - Vezi tu. Deschide cutia și ai să vezi. Când a primit în mână cutiuța de catifea albastră, nerăbdătoare, crezând că iar i-am luat ceva din aur, ca de obicei, dă să deschidă cutia și văzând pisicul în cutie s-a speriat așa de tare, încât a aruncat cutia cu pisic cu tot, crezând
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382577_a_383906]
-
ce este vorba, a luat din nou cutia și a privit pisicuțul care doar de câteva ore ieșise la lumina zilei. Era maroniu cu alb și la fel ca mama lui, cu pete albe pe botic. Abia se mișca în cutiuță, iar mamă-sa ne dădea târcoale, mieunând după el. L-am dus în noul lor cămin, amenajat lângă fereastra din bucătărie, pentru a nu ne încurca în treburile gospodărești. Acum Norica cea de atunci, sau Nori cum o mai alint
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382577_a_383906]
-
cine sunt părinții tăi, știi că atunci când își propune ceva, nu se lasă până nu rezolvă. Am înțeles că ai fost de un real ajutor, în găsirea părinților mei. -Nu mă mai lăuda atât, am luat caseta de la locul ei, cutiuța am păstrat-o , iar banii , fotografiile și medalionul, toate au ajuns la mama, adică Mihaela. Cu ajutorul medalionului și pozelor au descoperit cine ești. Asta a fost tot. Nu am avut cine știe ce rol, datorită ție că ai păstrat acea poză și
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
Veronica IVANOV: Ce v-a determinat să plecați atât de departe de casă? George ROCA: Cu sufletul și gândul nu am plecat de „acolo” niciodată! Nu sunt un naționalist de linie dură dar am încercat să duc cu mine, în cutiuța inimii, țara în care m-am născut. Și nu e greu! De ce am plecat!? Așa a fost atunci... prin 1979... când mi-am depus actele să mă exilez la capătul lumii! Nu am plecat de plăcere și nici de bucurie
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
redacție, ce mai spun ziarele; îți zice că o dor picioarele și că trebuie să se descalțe, să se întindă puțin, să facă un duș mai înainte. Din sacoșă, scoate ruladă, o sticlă cu vin alb și țigări; într-o cutiuță pentru medicamente are cafea, în alta zahăr. După ce va pleca, totul va mirosi a tutun câteva zile; vei aerisi, va pătrunde smogul. Asculți; privește sânii Caravellei, încerci substituirea. Mângâi părul încremenit de prea mult fixativ. Pe buze, simți unsoarea rujului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
afară, la acoperișurile de peste drum și vede altceva, gândeam eu. Noaptea se ridica, își desfășura pătura în carouri de pe el și umbla prin cameră până în zori. Căuta. Lua câte un obiect de pe raftul de sub scară sau din vreun sertar, o cutiuță, un carnețel, orice și îl privea cu degetele. Apoi se așeza undeva și adormea. Așteptam întotdeauna sfârșitul căutărilor sale. Abia după aceea mă culcam și eu. Să nu-ți faci griji, că n-am trăit în mizerie. Poate că sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
negustor de suvenire și obiecte tămăduitoare. Avea idei care vor deveni tradiție. Se pregătea să vândă apă din lac în sticluțe, cu bucățele originale de brad descompuse în ele. A lăsat la putrezit carne de miel și a inventat o cutiuță din care duhoarea de hoit se răspândește prin apăsarea unui buton. Iar când își termină treaba în jurul gospodăriei, toți țăranii din sat lucrează numai pentru el. Familiile instruite se așezau și, la lumina lunii, modelau din lut o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că tanti Mae are niște picioare foarte frumoase. Mama a scos o batistă și a șters un pic din roșeața de pe obrajii lui tanti Mae și tanti Mae a făcut caz de asta. Când a terminat mama, și-a scos cutiuța de farduri din geantă și s-a privit în oglinda dinăuntru. Tot drumul până în oraș, tanti Mae ne-a rugat să mergem mai încet din cauza pantofilor ei. Mirosea bine pe potecă. Nu numai de la tanti Mae, dar și fiindcă răsăriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ciudat să vezi toate căsuțele alea goale, cu ușile și ferestrele deschise. În câteva zile or să fie închise, cu lemn și sticlă, și atunci ar fi fost ilegal să mai intri în ele. Mă gândeam ce diferență era între cutiuțele acelea mici de lemn în care strălucea luna prin locurile unde ar fi trebuit să fie uși și felul cum urmau să arate în puțină vreme cu oameni care să le locuiască și să le iubească. Am stat pe treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
plini de intensitate, bărbătești, forma capului statuară, acoperită cu părul fin, terminat pe ceafă cu un fel de puf amintind de băiatul din el. Acel puf care se inela singur și pe care l-am tăiat, păstrându-l într-o cutiuță de mătase - în același fel cum sublimul Leopold păstrase buclele fermecătoare ale fiului său Amadeus; le văzusem la Muzeul Mozart din Salzburg. Acel păr inelat îmi readucea în minte structura penelor ce păstrau miros de om sau de pasăre - retorte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ba nu, imediat ce deschise ușa cu genunchiul, toți - Mik, Zander și Nelly - îi ieșiră în întâmpinare. Cum Hirghe nu se oprea, reveniră împreună spre masa lăcuită, unde lumina era mai mare. Mă apropiai și eu. Pe măsuță fu depusă o cutiuță de tablă, ca acelea în care, la magazinul lui Abrikosov, se vând saleuri, doar că această cutie era mai scurtă și mai mică. Pe capacul ei strălucitor se mai vedeau ici-colo urme din hârtia în care fusese împachetată. Alături se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Abrikosov, se vând saleuri, doar că această cutie era mai scurtă și mai mică. Pe capacul ei strălucitor se mai vedeau ici-colo urme din hârtia în care fusese împachetată. Alături se afla un fel de compas cu șnur și o cutiuță de lemn. — Ei, dați-i drumu’, hai, ce mai așteptați, spuse Mik. Ia te uită la frumoasa noastră, nu mai are răbdare. Și arătă spre Nelly care, cu mina unui om brusc bolnav, vădit nerăbdătoare, își lăsă coatele pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mulțime de flecuștețe pe care șoferii le atârnau de obicei sub parbriz dar, nu, cabina era curată și austeră. Nimic în afară de ceea ce pusese acolo fabricantul nu se afla acolo. Doar în compartimentul pentru ochelari de sub aparatul de radio era o cutiuță cu un odorizant auto care răspândea un miros plăcut de citrice. Părțile din material plastic sclipeau din cauza siliconului cu care fuseseră lustruite. Deschise capacul torpedoului și privi înăuntru. În afară de o folie din țiplă în care era talonul mașinii era gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îngustă de deasupra parbrizului ce se întindea pe toată lungimea cabinei. Negăsind nici acolo ceea ce căuta, se ridică puțin de pe scaun ca să poată privi înăuntru. O bucată mică din căptușeala plafonului era desprinsă într-un colț. Sub ea, într-o cutiuță de carton erau cheile. Cristi se lăsă să cadă înapoi în scaun cu cheile în mână. Introduse cheia în contact și o răsuci ușor spre dreapta. Toate aparatele din bord prinseră viață. Acele indicatoarelor începură să tremure și se mișcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ce trist e să mori așa, singur ca un cîine. Și vedeți că el și-a căutat-o, dar, chiar și așa, vedeți că Îmi dau lacrimile. M-am apropiat de fotoliul mortuar al domnului Fortuny. LÎngă Biblie era o cutiuță cu fotografii alb-negru, vechi portrete de studio. Am Îngenuncheat să le examinez, aproape neîndrăznind să le mîngîi cu degetele. M-am gîndit că profanam amintirile unui biet om, Însă curiozitatea a fost mai puternică. Prima imagine arăta un cuplu tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a privit de parcă l-aș fi interogat În privința cvadraturii cercului. Omulețul Își duse la bărbie două degete Îngălbenite care te făceau să presupui că avea o slăbiciune pentru țigările Celtas fără filtru. Am regretat că nu aveam la mine o cutiuță de tutun, pentru a mă băga pe sub pielea lui. Am scotocit prin buzunarele scurtei, căutînd ceva bun de oferit. — Cel puțin douăzeci, douășcinci de ani, și să tot fie mulți Înainte, zise portarul pe tonul plat și docil al celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
inima cît un purice, adevăru-i. Auziți, nu mai aveți cumva Încă o bombonică din alea? — Vă rog să acceptați o pastilă Juanola. Tonifică foarte bine după ceva dulce. — E bine, conveni portarul, Întinzînd mîna pentru colectă. I-am predat toată cutiuța. Suptul drajeului păru să-i lubrifieze ceva mai mult limba pe tema acelei rocambolești istorii a palatului Aldaya. — Între noi fie vorba, aici e de depănat. Odată Joanet, fiul domnului Miravell, care-i un zdrahon de două ori cît dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu alții. Sub conducerea și îndrumarea sa, se va comite o infracțiune, iar apoi, să sperăm încă una și acesta este doar începutul șirului de infracțiuni. Aparatul de fotografiat, care costă o grămadă de bani, e pus la loc în cutiuța lui, exact așa cum fusese înainte, pentru ca tăticul să nu‑și dea seama că în timpul liber aparatul a lucrat la negru. Gemenii ies unul lângă altul în lumina spațiului public, în care un arțar - reprezentant al multor alți arțari - tocmai își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să apară o atracție sexuală. Dacă s-ar fi născut În America Latină sau Centrală, ar fi putut să-și vadă de viața ei nestingherită, dar vezi, noi suntem japonezi... pufni el disprețuitor. Apoi Își scoase din buzunarul de la piept o cutiuță din aur, de formă cilindrică, semănând cu un strugurel de buze. Și-o puse În dreptul unei nări și trase cu putere aer În piept. — Vrei și tu? mă Întrebă și Îmi Întinse cutiuța. — Trebuie să ți-o fixezi În dreptul nării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Își scoase din buzunarul de la piept o cutiuță din aur, de formă cilindrică, semănând cu un strugurel de buze. Și-o puse În dreptul unei nări și trase cu putere aer În piept. — Vrei și tu? mă Întrebă și Îmi Întinse cutiuța. — Trebuie să ți-o fixezi În dreptul nării și să tragi cu putere. Era cocaină. Mi-a ajuns din prima până În fundul nasului. Trei minute mai târziu, o simțeam În gât. — Cred că ți-a povestit Keiko absolut totul. Când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
te vei Întâlni cu Reiko, n-o să mai vii să mă cauți. — Promit, am spus. Probabil că m-ar fi ucis dacă nu-i promiteam asta. Ceva În privirea lui se schimba de cum venea vorba de Reiko. Mi-a Întins cutiuța cu cocaină. — Uite, distrează-te azi cu asta. Dacă ai chef de-o fată, sună la MIT 0069 și spune că vii din partea lui Yamamoto. Spune-le că vrei o fată de categoria a treia și o să-ți dea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la școală nu se mai făcea testul de fecale? Incredibil cum Japonia devine o țară din ce În ce mai igienizată! Când eram În școala primară, eram responsabilul clasei pe probleme sanitare și, În ziua examenului medical, trebuia să strâng de la colegii de clasă cutiuțele cu eșantioane de materii fecale. Aveam oroare de asta pentru că din unele cutiuțe excrementele dădeau pe dinafară. Yazaki mi-a povestit că n-avea chef să-și introducă propriile excremente În cutiuță și să le ducă la școală, așa că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o țară din ce În ce mai igienizată! Când eram În școala primară, eram responsabilul clasei pe probleme sanitare și, În ziua examenului medical, trebuia să strâng de la colegii de clasă cutiuțele cu eșantioane de materii fecale. Aveam oroare de asta pentru că din unele cutiuțe excrementele dădeau pe dinafară. Yazaki mi-a povestit că n-avea chef să-și introducă propriile excremente În cutiuță și să le ducă la școală, așa că a pus În schimb niște excremente de câine găsite pe stradă. La analiza fecalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
medical, trebuia să strâng de la colegii de clasă cutiuțele cu eșantioane de materii fecale. Aveam oroare de asta pentru că din unele cutiuțe excrementele dădeau pe dinafară. Yazaki mi-a povestit că n-avea chef să-și introducă propriile excremente În cutiuță și să le ducă la școală, așa că a pus În schimb niște excremente de câine găsite pe stradă. La analiza fecalelor s-au descoperit niște bacterii necunoscute la om și Îți dai seama ce scandal a ieșit! Râdeam În gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dreaptă În dreptul șalelor. — Nu vă plac confesiunile? — Nu neapărat. Fie că e vorba de confesiuni, fie de altceva, problema nu e că nu-mi plac, spuse el, Înghițind Încă două aspirine. Apoi scoase trei pastile de culoare cărămizie dintr-o cutiuță cilindrică de plastic și le-ndesă În gură și le dădu pe gât cu Miller Lite. — Ce sunt alea? — Niște medicamente chinezești pentru detoxifierea organismului. Acum vreo patru-cinci ani, ba nu, acum vreo doi-trei ani, erau foarte la modă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]