199 matches
-
rugi fierbinți cerului înstelat, foșnitor. Zorile o prindeau încercănată în fața ferestrei, repetând mecanic rugăciuni și urmărind cu interes, fără să-și dea seama, silueta vânjoasă a rândașului Stașek, care se spăla la fântână până la brâu, fornăind. Atunci doamna Potoțki închidea cutremurată ochii și-și imagina cum bunul Dumnezeu îi trimite un înger de 1,85 metri, cu aripi mari, învăluitoare, care să se așeze în jilțul de colo, cum făcea și hatmanul când venea de la bătălie, și să-i spună: „Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și din când în când o întreba încet, gânditor: „Cu cine-i semăna tu așa urât, Răducu lui tata?”. Auzind glasul sângelui, micuțul boier gângurea atât de elocvent, încât până și doica, obișnuită oarecum cu fizionomia teribilă a sugarului, întorcea cutremurată capul. Un val de compătimire înconjură casa boierului Petre Stoenescu. Toți simțeau nevoia să-și exprime într-un fel sau altul compasiunea pentru această vădită, dezastruoasă nereușită a unei inoportune nopți de dragoste a perechii boierești. Când dormea Răducu, slugile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cineva trebuie să plătească pentru această enormă aberație și strivitoare nedreptate sub semnul cărora se derulează toate poveștile de dragoste. Și cine va trebui să plătească ? eu. — Domnișoară ri, vă jur că îmi pasă foarte mult și sunt și eu cutremurat, deși fac eforturi să nu arăt, din cauza acestei catastrofe metafizice. sunt efectiv înmărmurit și nu știu ce să fac. — sunteți cu adevărat înmărmurit ? — Da, sunt înmărmurit. Cînd aude că sunt înmărmurit, Domnișoara ri nu se poate abține și mă răsplătește cu un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
duc banii la biserică pentru acatist. Spunea că lasă pantalonii în cameră ca să le dau de pomană unui om nevoiaș, împreună cu cele câteva albituri. În dimineața aceea clopotul sună mai des ca de obicei, și de fiecare dată, nenea Mihalache, cutremurat, își făcea câte o cruce lungă și largă. Paznicul alerga prin coridorul pardosit cu cărămizi, frângându-și mâinile, deznădăjduit. Se făcuse bine ziua, când clopotul se auzi pentru a nu știu câta oară. De astă dată se desprinse din direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de viață pe cât de neghioabă, pe atât de inteligentă. Și atunci, în acest secol al vizualului al cărui rob sunt, constat înfiorat că mă aflu în fața Cavalerului - Moară de Vânt și a scutierului său - Moară de Apă. Sunt ei. Și, cutremurat, ca omul căruia îi revine o boală veche, constat că devin din nou mulinolog și aș fi gata să încalec cu ei, plecând la studiul altor mori moarte. Îngrozit, îmi dau seama că-mi pierd înțelepciunea antimulinologică. Vin zorii, vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
că avea toate astea ascunse de decenii, spuse Elstan consternat ― Așteaptă! replică Marin lugubru. Nu e decât începutul. Se anunța a treia fază a atacului Începu să plouă. O ploaie colorată: roz, albastră, galbenă, verde, pe care Marin, palid și cutremurat, o urmărea pe ecranul TV. O asemenea ploaie nu mai căzuse pe un oraș al Terrei de șaptezeci și cinci de ani, de la al doilea război atomic. În timpul celui de-al treilea război atomic, oricât de oribil ar fi fost, beligeranții fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
audă pe Shula susținând că nu Îi stricase În cuptorul electric. Își trăiseră traiul. O dată mergea și televizorul din hol. Siluete cenușii și albicioase, instabile pe verticală, fâsâiau și tremurau. Sammler se văzu pe ecran palid ca un mort. Imaginea cutremurată a unui om Îmbătrânit. Holul semăna cu unele subsoluri mochetate din teatrele dezafectate - spații de evitat. Nici nu trecuseră două zile de când hoțul de buzunare Îl Împinsese, lipindu-se cu burta de spatele lui, peste aceeași mochetă fixată cu bolțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
câștige un ban. Îi scot nevoile din bordeie. Mintea mea de copil nu se putea odihni. Noaptea lipovenii parcă porneau încruntați, cu bărbile lor dese și lungi, cu măinile îndreptate spre mine, amenințând că-mi fură sufletul. Strigam prin somn cutremurată. -Ai visat iar urât. Odihnește-te.Treacă cu noaptea, zicea mama, făcându-mi cruce. Noaprea trecea, dar venea alta și alta. Ziua, noi, copii satului, porneam tăcuți spre iaz și priveam înfiorați de departe lucruri pe care nu le înțelegeam
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mai, cu păsările obosite frânte-n poartă.Sufletele nu mai pot culege visul și îl descarcă, fragil, ca pe un sfărâmicios obiect pe la colțurile străzilor, să-l cumpere trubadurii cu imaginea reflectată orbitor în peretele translucid al vieții. Un glas cutremurat, ca o salcie tânguitoare, îmi susură vorbe de alint în care nu am crezut când trebuia, și-n care aș crede dacă nu ar fi rostite. Pământul încă mai jelește stâlpii podului luat de apele învolburate. Ne afundăm pașii în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
rabd, Corola de iubire în patul meu de ASTRE și genuni E o taină arsă-n zile de un APUS prea cald. Când voi muri, nu știu, se pare că mi-e trist, Că am rămas o ploaie de voci cutremurate Și când un vers m alintă e poate un Ochi de CRIST, Ce azi mi se așterne-n suflet de umbre sfâșiate. De ce doresc POETUL, ca un răsărit de soare, Să vină n casa mea de AER și MISTER Să-aprindă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
timpuri Arzând la demoni, lacrimi pe obraz. Ei m-au iubit și m-au urât Și au vrut să fiu pe o altă lume Însângerând doar veacul mohorât, Îngenunchiat pe-o zare de furtună. II Amărăciunea zace peste-un vânt, Cutremurată-i viața în poeme. Văd cerul cum se pleacă într-un gând Cu sufletele albe ucise-ntre blesteme. Am mai lăsat în cimitirul deziluziei un ZEU Să ardă trupurile celor de păcate, Căci veacul nemuriri și-a lui Dumnezeu, E
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
depăna domol Povestea fără nume a Nunții Subterane Uimit, îți vei cuprinde supremele arcane Din culmi nebănuite și limpezi de simbol. Iar când, topit în apa adâncilor mistere, Zeiței chtoniene întreg te vei fi dat, Cu mâini îngemănate și gând cutremurat Îți voi aduce iarba culeasă în tăcere... PANTEISM Vom merge spre fierbintea, frenetica viață, Spre sânul ei puternic cioplit în dur bazalt, Uitat să fie visul și zborul lui înalt, Uitată plăsmuirea cu aripe de ceață! Vom coborî spre calda
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de potire și pături moi de puf, Și nu știu ce amestec de-arome și zăduf Topea orice făptură în marea nuntă-a firii. Plămade răzlețite în nouri mici de vată Se prelingeau de-a lungul plăpândului țesut Iar rodnicia florii sorbea, cutremurată, Și-n somn prelung un umed, străbătător sărut. Din cupele tivite ori zdrențuite-n spume, Din rodul în dospire se desfăcea trândav, Un vis de desfătare, un vis sătul și grav De lucruri presimțite abia, dar fără nume. Încât, cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
el însângerate...Picioarele îi sunt ferecate în lanțuri grele, iar pentru a nu cădea este ținut de lanțurile prinse de încheietura mâinilor. Merge împleticit, cu capul căzut în piept... „Oare ce a făcut bietul ca să merite asemenea soartă?” - mă întreb cutremurat. Răspunsul însă vine îndată din gura unui slujbaș domnesc, care - după o răpăială de darabană - a glăsuit cu voce ridicată: „Măria sa vodă împreună cu sfatul său a osândit la spânzurătoare pe Buzdug tâlhar de drumul mare! Cine a face ca el
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
se ducea pe apa neagră ca Moartea și noi cu nimic nu mai puteam să-i sărim în ajutor Dus a fost pentru vecie, Dumnezeu să-i ierte păcatele! am mai putut zice în gând fiecare, însă așa eram de cutremurați, de surparea năprasnică, a colegului nostru, în nenorocire și în Moarte, că nu mai reușeam să dăm drumul din gură, nici măcar la un singur cuvânt Fiecare în cugetul său, am înțeles că Viața cu Moartea una sunt, cum îngemănate sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
narațiile lui Unamuno, romane, rimane sau nuvele, fac parte din necuprinsa oglindă nemișcată în ubicvitatea ei, oglindă multiformă, regăsibilă în ochii semenului, în ochii devotați ai lui Rosario sau în cei perfizi ai lui Mauricio în care Augusto se vede cutremurat și deznădăjduit. Imaginea oglinzii îl obsedează pe Unamuno, și ea își găsește cea de pe urmă și cea mai pură întrupare în reflexele adânci și înalte ale lacului de munte din vecinătatea satului Sfântului Miguel, Valverde de Lucerna. În ultimul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ieșim din sânul sfâșiat al maicii noastre, fără conștiință, ca să vedem lumina soarelui, cerul și pământul, azurul și verdele, și ce mângâiere mai mare decât aceea de a putea, în clipa noastră de pe urmă, să ne plecăm capul în poala cutremurată a unei fiice și să murim, cu ochii deschiși, sorbind cu ei, ca viatic, verdele etern al patriei! Cassou spune că opera mea nu pălește. Mulțumesc. Și asta pentru că e totdeauna aceeași. Și pentru că o fac în așa fel, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tale, Mamă, ce n‐ ai nici un strigăt la strigăte, nici lacrimi pentru durerea noastră. Auzul ți‐ e doar cu tunet deprins ... Acum mă duc să‐ nsoțesc pământul, din care am răsărit, în pământ. Repetiție, știută lecție fie‐mi drumul acesta, cutremuratul meu drum ... Mihu Dragomir Mihu Dragomir (pseudonimul lui Mihail C. Dragomirescu), născut la 24 aprilie 1919, Brăila, mort la 9 ap rilie 1964, Giurgiu. Poet, prozator și traducător. Fiul lui Costantin Dragomirescu și al Octaviei Olimpia, născută Rădulescu, învățători. A
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
rău... se bâlbâie ea. N-am știut... Adică el a zis-o pe un ton așa... ca și cum ar fi fost cel mai banal lucru, încât eu am crezut că și tu te simțeai la fel. Daisy pune paharul pe masă, cutremurată de ce i-a scăpat. Își dă părul la o parte de pe față cu mâna. —Rebecca, îmi cer scuze, n-aș fi spus pentru nimic în lume așa ceva, dacă n-aș fi presupus... Nu-i nimic, încerc eu să articulez, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
defect. Atunci, de la birou se ridică o fată atât de frumoasă Încât bietul băiat rămase siderat și decretă În prima secundă „este cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o, inclusiv În filme străine!” Imediat coborî privirea, decent și cutremurat, timp În care fata realiză fără mirare Întregul efect produs asupra electricianului Înalt și bine făcut. Spuse foarte liniștită: Am vorbit cu domnul Roman, acesta este „aparatul fără de care aș putea muri”, sunt dependentă de cafea și dacă s-ar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
așteptările ei, eu mă dovedisem un om de neincredere. Eu m-am simțit înșelat în așteptările mele, în speranțele de a avea un copil. Împlinisem 35 de ani, era timpul să am unul... Nu a fost să fie. Dar strigatul cutremurat al unei femei necunoscute, care iubea copilul nenăscut mai mult decat îl iubeau părinții lui, îmi răsună și acum în urechi. Să fi fost blestemul copilului? Să fi fost pedeapsă lui Dumnezeu? O întreb: - Te-ai uitat pe mirc? - O
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
că materia li se dezvăluie sibilinic. totul trece doar într-o altă viață, într-o formă neașteptată. aștept, așadar, clipa de vid, când din nou mă voi naște, secunda dinaintea primei respirații, când tot ce am fost într-un punct cutremurat se va contrage. strâmta vamă îmi va fi mamă, păcălind, pentru a câta oară, onesta moarte dantelată-n adâncul meu ca o horbotă învechită, destrămată și prăfuită, pe care, dacă o scuturi, dai de omizi și de fluturi colorați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
recunoașterii. Imperiul frumosului pare a se Înfăptui. Dar câte imperii nu s-au ridicat, câte imperii nu s-au prăbușit sub povara timpului neiertător și câte Încă nu așteaptă să cadă?! Poetul pare cuprins de un fior rece, de o cutremurate a conștiinței În care teama și speranța duc o luptă tacită: “prin versuri desfrunzite trec eu Însumi // frumoasa mea nădejde Încă tace”. Vaporul așteaptă ancorat la țărm cu toate băgățiile primite În dar. Călătoria spre largul visat Începe. Furtunile pândesc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
l-a văzut pe Tatăl. în ceea ce privește eternitatea, ea este în mod firesc una și nu poate fi despărțită. Despre aceasta depune mărturie matematica. Ca și flogistonul, și umanismul va deveni intangibil și necunoscut pentru tine, cu ținuta și demnitatea lui. Cutremurat scriu eu acestea: dreptatea socială, egalitatea, dezbaterea publică, solidaritatea între sexe, frăția, empatia, sfințenia valorii omului, principiul caracterului public, toate îți vor rămâne în veci neînțelese și necunoscute. Dacă vei găsi cândva vreun moment de plăcere înlăcrimată în muzicalitatea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cerului celorlalți, pentru că de acolo îți vin lumina și aerul minții tale, apoi să fii sinceră cu dedesubtul tău, pentru că el privește grădina suspendată a dragostei tale de jos în sus, și poate potoli, dacă tu ești sinceră, dansul oribil, cutremurat, al cârtițelor, mai departe să fii sinceră cu miazăziua ta, unde soarele zăbovește cel mai mult, și grădina ta suspendată are multe ferestre către miazăzi, să îți faci timp să fii sinceră și cu orientul tău, unde stă înțelepciunea dragostei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]