218 matches
-
mai simple, pentru a critica prezentul decăzut, cu formele sale de viață socială alterată. 18 Inițial, nu a existat nimic comparabil cu cyberspațiul lui Gibson, ci doar aproximări grosolane precum metodele de simulare sau oglinzile realității virtuale; acum studiile despre cyberspațiu sau realitatea virtuală proliferează prezentîndu-l pe Gibson ca profet al unui nou spațiu și al unui nou tip de experiență (vezi articolele despre cyberspațiu din Benedict, 1991). Am găsit sute de articole în ziare și reviste, din diferite baze de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Gibson, ci doar aproximări grosolane precum metodele de simulare sau oglinzile realității virtuale; acum studiile despre cyberspațiu sau realitatea virtuală proliferează prezentîndu-l pe Gibson ca profet al unui nou spațiu și al unui nou tip de experiență (vezi articolele despre cyberspațiu din Benedict, 1991). Am găsit sute de articole în ziare și reviste, din diferite baze de date, care descriu formele contemporane de cyberspațiu și care îi atribuie lui Gibson paternitatea termenului. Acesta este un exemplu clar despre modul în care
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Gibson ca profet al unui nou spațiu și al unui nou tip de experiență (vezi articolele despre cyberspațiu din Benedict, 1991). Am găsit sute de articole în ziare și reviste, din diferite baze de date, care descriu formele contemporane de cyberspațiu și care îi atribuie lui Gibson paternitatea termenului. Acesta este un exemplu clar despre modul în care un individ creează un termen, după care inventatorii îi preiau transformîndu-l în realitate. 19 Cu privire la lumea cu totul nouă a furtului, vezi Haffner
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Am văzut un exemplu în cinema, în filmul Robocop (1987). Să notăm că, în realitatea noastră, reeducarea unor handicapați poate trece efectiv prin implantarea unor cipuri în creier, permițând reactivarea prin gândire a anumitor membre, ceea ce ne apropie de universul cyberspațiului. 1.3. Noi teritorii Pe lângă narațiunile legate de antropocentrism sau de metaforele metafizice pe care tocmai le-am pomenit, tematica robotului permite o explorare a raporturilor dintre om și mașină din unghiuri originale. Obiectele cele mai comune pot fi totodată
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
și continuitate. Acest proces de trecere reversibilă, existențială și culturală se desfășoară, deopotrivă în termeni discursivi sau ideologici și în termeni iconici, ca o restructurare permanentă a percepției asupra corpului și a conștiinței umane. Concomitent cu apariția calculatorului digital, a cyberspațiului și a biotehnologiilor, emerge o percepție asupra ființei umane înțelese drept cyborg, avatar online sau entitate transgenică, pentru a numi cele mai răspândite ipostazieri ale corporalității și identității conturate în spațiul virtualității. Este ceea ce numim ontologie virtuală, cadru existențial care
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ființei, de la cele corporal-senzoriale la cele cognitive și la cele pragmatice ale activităților desfășurate: ființa umană rămâne relaționată realității din jurul său, iar realitatea, inclusiv cea virtuală, este ceea ce omul realizează. În această direcție, o aplicație de realitate virtuală sau un cyberspațiu al Internetului există în măsura în care omul participă în cadrul lor, fiind prezent cu inițiativele, intențiile și voințele sale (sociale, etice, politice etc.Ă și sunt exemple de realitate augmentată. Adoptarea acestei poziții nu înseamnă însă că virtualității, i se acordă doar această
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a constructului ficțional (evident punct de vedere care exclude susținerea practicăă este „identitatea terminală” (vezi Bukatman, 1993Ă. Această sintagmă este analizată de teoretician, în cartea cu același titlu, în termenii ultimi și ultimativi ai cyberspiritualismului, în momentul în care descrie cyberspațiul ca pe o „celebrare a spiritului”, a eliberării conștiinței de trup sau un spațiu pur mintal, un „loc” spiritual caracterizat prin omnipotența gândurilor întrupate. Iată însă un exemplu de discurs teoretic care împrumută tonul ficțiunii științifico-fantastice: „Corpul nu mai este
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
extrapoleze faptul că cyborgul, ca legătură între minte și materie/corp, ar oferi omului posibilitatea de a-și îmbunătăți simțurile și gândirea. În studiile culturale, noțiunea de cyborg a făcut carieră, utilizată în diverse accepții și medii, precum realitatea virtuală cyberspațiu. O posibilă definiție a cyborgului trebuie să se raporteze în primul rând la definiția militară inițială a celor doi experți în aeronautică, cu toate că utilizarea noțiunii depășește, începând cu anii ’80 și ’90, înțelesul militar inițial, dovedindu-și complexitatea teoretică în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
spațialității și temporalității indeterminate a interfeței, corporealitățile artificiale se înscriu deopotrivă într-un pasaj al metamorfozelor și într-o sedimentare ontologică evolutivă. Pe de o parte, entitățile intercorporeale se formează și se deformează în spațiul virtual. Pe de altă parte, cyberspațiul, prin caracterul lui evolutiv și extensiv, populat de agenți cognitivi, se teritorializează, prin analogia cu evoluția biologică a speciilor, ca un spațiu viu al informației transformative sau ca un mediu al creșterii propice unor noi forme de viață, artificiale. În
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vieții artificiale trebuie abordat cu măsură și cu ochi critic, în ciuda faptului că oferă imaginației umane cadre fertile de evadare din obișnuință, în special în exemplele numeroase de lucrări artistice ale vieții artificiale. Crearea de interfețe biocibernetice „empatice”, interactive, în cyberspațiu, este conformă cu orientarea ciberneticienilor înspre științele naturii și ale vieții, astfel că o corporalitate artificial-informațională nu este limitată la un deziderat al cunoașterii, ci urmează un tipar al algoritmilor biologici. Acest model al spațiului Internetului este viața însăși, în măsura în care
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
să imite, în faze limitate, procesele cognitive ale creierului uman. În alt sens, viața artificială este criticată de reducție a aspectelor complexe și contradictorii ale vieții la un proces al manipulării informației, mai degrabă decât să constituie o extindere a cyberspațiului în lumea biologică. Astfel, definirea și generarea vieții în termenii informaticii este judecată drept o restricționare drastică a sensului experiențelor, emoțiilor și conduitelor la funcții computaționale, astfel că știința viului sintetic este incriminată de tentative de abstractizare, dematerializare și destrupare
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de la medicină la existența intimă, viața umană este trăită prin intermediul trupului, iar dorința și plăcerea își subliniază visceralitatea și încarnarea. „Dorința” cyborgică de conexiune material-mașinică, de seducție și de obținere/producere a plăcerii se înlănțuie cu posibilitatea interacțiunii erotice în cyberspațiu și în realitatea virtuală, interacțiune care accentuează prezența trupului uman la interfața cu tehnologiile ordinatorului. Relaționarea erotică ființă umană - computer relevă plăcerile corporealității într-un mod care spulberă distincțiile animal-spirit-mașină (vezi McRae, 1997, pentru această chestiuneă, împreună cu corolarele lor de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
referire la problematicile materialității sau ale imaterialității și cele ale corporalității, respectiv ale noncorporalității în momentul când discută spațialitatea tehnologică în termeni duali. Acest capitol se oprește însă cu precădere asupra perspectivei lui Heim (1993Ă care analizează raportul corporalitate-noncorporalitate în cadrul cyberspațiului sub forma relației materialitate-idealitate, o relație la fel de vulnerabilă și de fragilă precum versiunile celorlalte dualisme formulate în istoria filosofiei. Privind cyberspațiul și/sau realitatea virtuală ca pe un „laborator metafizic” în care subiectul uman își poate examina simțul realității, „metafizicianul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
termeni duali. Acest capitol se oprește însă cu precădere asupra perspectivei lui Heim (1993Ă care analizează raportul corporalitate-noncorporalitate în cadrul cyberspațiului sub forma relației materialitate-idealitate, o relație la fel de vulnerabilă și de fragilă precum versiunile celorlalte dualisme formulate în istoria filosofiei. Privind cyberspațiul și/sau realitatea virtuală ca pe un „laborator metafizic” în care subiectul uman își poate examina simțul realității, „metafizicianul” virtualității se întreabă în legătură cu statutul utilizatorului din cadrul lumilor virtuale - este acesta un obiect, un corp la persoana a treia, detașat, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în care subiectul uman își poate examina simțul realității, „metafizicianul” virtualității se întreabă în legătură cu statutul utilizatorului din cadrul lumilor virtuale - este acesta un obiect, un corp la persoana a treia, detașat, sau se identifică cu experiențele conștiinței? Adresându-se problematicii ontologiei cyberspațiului, tehnofilosoful își propune astfel să răspundă la întrebarea ce înseamnă a fi în lumea virtuală, având în vedere relația dintre experiența umană a spațiului computerizat și experiența umană a realității fizice. Sau, altfel spus, cum anume experimentăm existența virtuală ca
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
discutată în aspectul de mașină senzuală, capabilă să ofere experiențe și plăceri mai intense decât echivalentele lor din spațiul fizic, de la cele fictive la cele sexuale. Din fericire, Heim (1993Ă nu se oprește la acest stadiu idealist-platonician al destrupării în cyberspațiu: entitatea cibernetică nu este considerată a exista doar „în lumea fără senzații a conceptelor pure” sau a ideilor, ci „în lumea senzației digitale”, a încorporării sub aspectul „inFORMației” sau a formei încadrate în informație. Ontologia umană digitalizată nu devine până la
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
poate încorpora cele mai mici detalii ale existenței aici și acum. Cu o infrastructură electronică, visul FORMELOR perfecte devine visul inFORMației (Heim, 1993, p. 88Ă. Discursul lui Heim nu trebuie interpretat ca o celebrare a destrupării informaționale a umanului în cyberspațiu, întrucât metafizicianul realității virtuale nu cade în capcana platoniciană a disprețului față de corp pentru venerarea ideii sau a minții. Cu toate că discută literatura cyberpunk din perspectiva platoniciană a spiritului/minții/informației desprinse de experiența corporală și deși consideră impulsul ontologic al
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a minții. Cu toate că discută literatura cyberpunk din perspectiva platoniciană a spiritului/minții/informației desprinse de experiența corporală și deși consideră impulsul ontologic al constituirii cyberentităților ca fiind generat din noțiunea platoniciană a Erosului, tehnofilosoful recunoaște materialitatea intrinsecă corpului uman în cyberspațiu sub forma contradicției fundamentale: întruparea este necesară în chiar mediul destrupării: Nici un artefact nu se insinuează astfel în sanctuarul intern al minții precum imaginile generate de computer. Și când imaginile devin entități virtuale și agenți virtuali, aflăm ceva foarte special
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
lumea virtuală și interacționează cu entitățile virtuale (Heim, 1995, p. 70Ă. Expunând teoria contradictorie a lui Heim, considerăm că dorința cyborgică de fuzionare sistemică, de deschidere și de întretăiere permanentă și posibilitatea relației erotice în realitatea virtuală și/sau în cyberspațiu nu fac decât să accentueze caracterul întrupat al subiectului uman în virtualitate. În cercetarea de specialitate, se remarcă două atitudini referitoare la problematica corporalitate/decorporalitate din cadrul ontologiei virtual: pe de o parte, virtualitatea este învinuită de destrupare, iar, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
capacitatea ființei umane de recorporalizare în spațiul virtual cyborg, teoreticiana utilizând termenul de reîntrupare - reembodiment - cu sensul de reconfigurare a corpului uman sub forma unui „act cibernetic”. Asamblarea cyborgului ca „sistem virtual” (mașinic și umană înseamnă producerea trupului uman în cyberspațiu sub o nouă formă, tehnologică. Acest cyborg pătrunde corporal, prin intermediul simțurilor și al minții (pentru cercetătoare, conștiința este profund înrădăcinată în entitatea fizicăă în cyberspațiu: indiferent de gradul de virtualitate atins de subiectul uman, corporalitatea este condiția necesară a existenței
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
act cibernetic”. Asamblarea cyborgului ca „sistem virtual” (mașinic și umană înseamnă producerea trupului uman în cyberspațiu sub o nouă formă, tehnologică. Acest cyborg pătrunde corporal, prin intermediul simțurilor și al minții (pentru cercetătoare, conștiința este profund înrădăcinată în entitatea fizicăă în cyberspațiu: indiferent de gradul de virtualitate atins de subiectul uman, corporalitatea este condiția necesară a existenței. Precum Hayles (1997, 1999 - vezi capitolele următoareă și spre deosebire de Sobchack (2000Ă, Stone (1991, 1992Ă nu neagă prezența și manifestarea materialității și a corporalității în cadrul spațiului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
următoareă și spre deosebire de Sobchack (2000Ă, Stone (1991, 1992Ă nu neagă prezența și manifestarea materialității și a corporalității în cadrul spațiului virtual. Dimpotrivă, este de părere că subiectul, oricât de virtual ar deveni, se manifestă ca trup - viața umană este experimentată în cyberspațiu prin intermediul corpului: „Chiar în epoca subiectului tehnosocial, viața este trăită prin corpuri”. (Stone, 1991, p. 13Ă. Perspectiva capitolului de față se alătură acestor considerații care valorizează importanța concretizărilor corporale în spațiul virtual creat de tehologiile informațional-comunicaționale. Apelativul destrupării aplicat lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
față se alătură acestor considerații care valorizează importanța concretizărilor corporale în spațiul virtual creat de tehologiile informațional-comunicaționale. Apelativul destrupării aplicat lumii online ignoră realitățile concrete ale evenimentelor derulate în Internet, diversele studii etnografice dezvăluind manierele în care utilizatorii se raportează cyberspațiului și/sau realității virtuale în termeni corporali, chiar viscerali. Interacțiunea senzorială, perceptivă, inclusiv cea erotică a umanului cu tehnologiile ordinatorului indică dorința relucrării corporalității umane în diverse ritmuri, vibrații și intensități. Aceste corporealități sunt trecute cu vederea în discursurile care
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
posibil de multiplicat și de dispersat în rețea sau în laboratoarele tehnologiei virtuale, în propaganda partidelor politice sau în cea a grupurilor de interese economice. Relevarea interiorului trupului prin tehnologii ale imaginii medicale și simularea, captura și recrearea acestuia în cyberspațiu produc, pe de o parte, vizualizarea și circulația informațiilor despre boală și mortalitate, iar, pe de altă parte, un vis al nemuririi umane împlinit în corporalitățile cibernetice, un soi de corporalități care mijlocesc cu precădere controlul, supravegherea (pluriăpanoptică și posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
al experimentelor vieții împinge știința medicală să descopere teritorializări corporale inedite, noi accelerări ale vibrațiilor vieții, noi mutații în identitatea umană, dar și noi accepții ale morții. Entitatea virtuală se confruntă în mod imanent cu noi forme de întrupare în cyberspațiu și/sau în realitatea virtuală, mijlocite de juxtapunerea dintre medicină și cibernetică. Scrierile transumaniștilor (vezi capitolul al treileaă ilustrează în cel mai mare grad relaționarea dintre medicină, genetică și informatică (vezi de pildă Stock, 2002Ă prin posibilitatea modificării genelor copiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]