464 matches
-
preponderență a plantelor de nutreț pentru furajarea corespunzătoare a animalelor și, în special a plantelor tehnice (sfeclă de zahăr, tutun, floarea- soarelui, cartofi, căpșuni etc), legume, cultura viței de vie și pomi fructiferi {pe terasele existente), turism rural și recreere. Dâmburile, în strategia de dezvoltare pe termen lung a comunei are un rol extrem de important datorită apropierii de Cojocna, practic fiind la granița cu metropola Cluj. Dacă se realizează legătura rutieră asfaltată între Cojocna și Suatu, prin Dâmburile, atunci este posibilă
Dâmburile, Cluj () [Corola-website/Science/300326_a_301655]
-
rural și recreere. Dâmburile, în strategia de dezvoltare pe termen lung a comunei are un rol extrem de important datorită apropierii de Cojocna, practic fiind la granița cu metropola Cluj. Dacă se realizează legătura rutieră asfaltată între Cojocna și Suatu, prin Dâmburile, atunci este posibilă o puternică dezvoltare a acestei zone datorită peisajului împădurit, a distanței mici față de Băile Cojocna și a potențialului agricol deosebit. Datorită volumului mare de precipitații raportat la alte zone din județ, satul se poate specializa pe culturi
Dâmburile, Cluj () [Corola-website/Science/300326_a_301655]
-
Cojocna și a potențialului agricol deosebit. Datorită volumului mare de precipitații raportat la alte zone din județ, satul se poate specializa pe culturi legumicole și pomi fructiferi, având piața asigurată în Cojocna și Cluj-Napoca. De-a lungul timpului populația satului Dâmburile a evoluat astfel: Analiza tabelului de mai sus scoate în evidență o structură a populației predominat maghiară. Situațiile statistice privind recensământul din satul Dâmburile realizat în perioada 2002 - 2003 nu prezintă structura detaliată a populației așa cum aceasta s-a realizat
Dâmburile, Cluj () [Corola-website/Science/300326_a_301655]
-
și pomi fructiferi, având piața asigurată în Cojocna și Cluj-Napoca. De-a lungul timpului populația satului Dâmburile a evoluat astfel: Analiza tabelului de mai sus scoate în evidență o structură a populației predominat maghiară. Situațiile statistice privind recensământul din satul Dâmburile realizat în perioada 2002 - 2003 nu prezintă structura detaliată a populației așa cum aceasta s-a realizat în 1992, informațiile statistice referindu-se la întreaga comună {alcătuită din satele Suatu, Aruncuta și Dâmburile}. În schimb, recensământul din decembrie 2002 și ianuarie
Dâmburile, Cluj () [Corola-website/Science/300326_a_301655]
-
predominat maghiară. Situațiile statistice privind recensământul din satul Dâmburile realizat în perioada 2002 - 2003 nu prezintă structura detaliată a populației așa cum aceasta s-a realizat în 1992, informațiile statistice referindu-se la întreaga comună {alcătuită din satele Suatu, Aruncuta și Dâmburile}. În schimb, recensământul din decembrie 2002 și ianuarie 2003 este bogat în informații de altă natură ; astfel, conform datelor furnizate de Direcția Județeană de Statistică Cluj, în urma recensământului general agricol 2002-2003, în satul Dâmburile existau următoarele categorii de animale : Numărul
Dâmburile, Cluj () [Corola-website/Science/300326_a_301655]
-
alcătuită din satele Suatu, Aruncuta și Dâmburile}. În schimb, recensământul din decembrie 2002 și ianuarie 2003 este bogat în informații de altă natură ; astfel, conform datelor furnizate de Direcția Județeană de Statistică Cluj, în urma recensământului general agricol 2002-2003, în satul Dâmburile existau următoarele categorii de animale : Numărul mare de animale raportat la populația satului {84 locuitori} indică un potențial economic deosebit, generat de hărnicia și priceperea sătenilor cu puternice tradiții în creșterea și îngrijirea animalelor de lapte și carne .
Dâmburile, Cluj () [Corola-website/Science/300326_a_301655]
-
anul 1599 Orheiul este trecut în documentele oficiale ca târg, iar localitatea se dezvolta în continuu devenind un centru al comerțului în regiune. Catedrala de piatră albă - martor taciturn al acestor timpuri de demult apuse se înalță astăzi pe un dîmb la întrare în oraș. Tot aici a fost instalată și statuia din bronz a lui Vasile Lupu, domnitor al Țării Moldovei în anii 1634-1653. Acest edificiu este unul dintre primele monumente de arhitectură moldovenească medievală și a fost ridicat conform
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
la starea pământului. În perioada duaslismului în zonă au fost mai ales grădini, în care au fost cultivate legume. Pe terasele mai înalte viile au fost prezenți mai preponderent, fapt atestat și de numele locului ("Kishegyszőlő", în ). Aspectul agricol al Dâmbului îl arată faptul, că strada care a traversat cartierul se numea "Városmajor", ceeace în limba română înseamnă gospodăriile orașului. În 1912 primăria sub conducerea lui Dr. György Bernády a decis ca denumirea străzii să poarte numele lui omului politic Dániel
Dâmbul Pietros () [Corola-website/Science/309482_a_310811]
-
realizării unor spectacole complexe. Sediul formației este în Parcul Mare din Bulevardul 1848, în fosta Cinematografie Unirea, care a fost renovată în 2006. Sala de spectacole are o capacitate de 332 locuri pe fotolii. Până în 1993 toți enoriașii reformați din Dâmbul Pietros au aprținut la Biserica din Orașul de Jos, care avea 7 000 de membrii. Situația anormală a fost cauzată de motivul, că condurcea orașului n-a vrut să aprobe cereriile pentru autorizație de construcție a parohiilor din oraș. Despărțirea
Dâmbul Pietros () [Corola-website/Science/309482_a_310811]
-
dat teren pentru demararea construcției, parohia a cumpărat în 1996 din resurse proprii și ajutoare din partea enoriașilor germani o casă. Finalizarea bisericii a avut loc în 2000 în prezența episcopului de Cluj Dr. Kálmán Csiha. Biserica Romano-Catolică Sfântul Nicoale din Dâmbul Pietros a fost construită întree anii 1997-1999 și a fost sființită de către arhiepiscopul din Alba Iulia, György Jakubinyi. Chiar dacă în timpul comunismului s-a dublat numărul unitarienilor, numai după 1990 a putut începe comunitatea construcția unei biserici noi. Parohia a fost
Dâmbul Pietros () [Corola-website/Science/309482_a_310811]
-
între satele Jdioara și Criciova. Distanța dintre localitate și vârful Padeș este de aproximativ 20 km, ea se poate lesne parcurge, în bună măsură pe un drum forestier pietruit, practicabil în general pentru orice tip de autovehicul până la locul denumit Dâmbul cu Fier unde se află amplasată cabana “Căpriorul”. Din vârful Padeș, la poalele căruia sălășluiesc așa numitele galerii de coastă (vechile mine), locuri de extracție, altădată a minereului de fier, se deschide o frumoasă panoramă de unde, pe timp de vară
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
parte"... Primele surse despre existența parohiei Ocnița amintesc anul 1330, în biblioteca grofului Teleki, "în actele de dare", iar în anul 1742 se amintește de existența unei biserici și a primei case parohiale. Biserică veche din lemn se află pe "dâmbul bună". În zona aceea a satului se află și astăzi "fântână bună" de unde duc apă toți sătenii. În anul 1870 a început construcția actualei biserici de către preotul Simion Augur, cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril". Construirea bisericii a durat
Ocnița, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300886_a_302215]
-
recensăminte:" Valea satului se numește Valea Bărască sau Valea Bărăștiului si curge de la nord la sud având o lungime de aproximativ 14 km. Este mărginită atât la est cât și la vest de dealuri dispuse sub formă de culmi, pinteni, dâmburi. Începând de la vărsare (S-N) valea trece prin locurile(denumiri): Poieni, Strâmtoare, Pornituri de după Corbu, Steni, Trăoaș, Prin Sat, Cătă Ancești. Dealurile de pe malul stâng(estic) încep cu: - dealul Cornetu cu dâmpurile Capu Dealului, Cornetu și Vârful Cornetului, Platoul Vârful
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
distanța de la vârful degetului mare la vârful degetului mic întinse la limită; pegestru=neajutorat, handicapat; pripor=porțiune de drum cu o pantă foarte mare; pagină= poiană si/sau platoaș înconjurate de regulă din două sau trei părți de ridicături (dealuri, dâmburi) ori prăpăstii; pciatră= piatră (stâncă, pietriș, prundiș); pălămari= funie mai lungă folosită la legat ruda carului peste fân, paie, grâu netreierat în timpul transportului (se pare că denumirea vine de la "părâmă" deorece până după 1950 în nomenclatorul ,meseriilor era "părâmar"=confecționer
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
fată pe numele Nimilica, care este descrisă ca fiind foarte prietenoasă cu oamenii ”mici” pe care-i ocrotea și îngrijea. Feciorii își aveau gospodăriile separate de ale părinților, unul pe creasta dealului Mal, iar celălalt pe coama dealului Muncel, numit Dâmbul lui Galoș, ceva mai sus de Secătura. Cei doi frați ar fi avut doar o singură secure cu care să-și taie lemnele de foc, și, ca să nu sufere vreunul din această pricină, seara când unul își tăia lemnele pentru
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
căldării, ce se adâncește între Fântânelele Clujului și comunele Pădureni, Satul Lung, Borșa și Câmpenești. Prin mijlocul satului curge Pârâul Feiurdenilor, care la Jucu se varsă în Someșul Mic. Locurile din apropierea satului au nume românești: Cot, Sub Pădure, Ulița Mare, Dâmbul Popii, Șes, Țelini, Dos, Față, Deal, Curmatura, Calea Borșii, Calea Giulii, Calea Clujului; iar hotarele mai depărtate de sat sunt ungurești: Nyerges, Telek, Kecskevára, Meleg, Hideg, Selyem, Torna, Ambra-völgy. "Legenda spune că pe vremea Hulilor satul Feiurdeni era situat in
Feiurdeni, Cluj () [Corola-website/Science/300327_a_301656]
-
începutul secolului trecut nu mai erau nici monahi, nici clădiri anexă, biserica era în ruină, averile cotropite de proprietarii vecini. Între anii 1911-1914 este restaurată de proprietarii Tănăsache și Elena Dumitrescu Negrea. Tot atunci se construiește și un paraclis, pe dâmbul dinspre apus, azi dispărut. Zugravul Belgun, din Hurezani, restaurează pictura, însă fără artă. Preoții din sat mai slujeau uneori aici. Evenimentele din 1914-1918 împiedică stabilirea unei vieți monahale. Biserica începe iarăși să se ruineze. În 1932, la îndemnul P.S. Vicarul
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
spre vest pe traseul conductei apare o așezare daco-romană suprapusă de o alta prefeudală de secolele VI-VIII d.Chr. Bibliografie: Benea 1996b, p. 288; Mare 2004, p. 203. 3. Movile de pământ. a) În hotar sunt semnalate mai multe „dâmburi” care par a fi naturale. Bibliografie: Medeleț și Bugilan 1987, p. 164. 4. Vestigii medievale. a) În secolul XIX se mai vedea, către Cerneteaz, o cetate de pământ, dublă. Cele două incinte rotunde erau legate între ele cu șanțuri și
Sânandrei, Timiș () [Corola-website/Science/324661_a_325990]
-
Albă. A fost construită în anul 1768 suferind ulterior diverse modificări. Biserică se află înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: AB-II-m-B-00170. Are hramul ""Sfanțul Nicolae"". În localitatea de origine biserică de lemn se află pe un dâmb, în partea de vest a așezării. În 1960 satul Acmariu și-a construit o biserică de zid, si nu mult după acest fapt, paragina a cuprins lăcașul de lemn părăsit. Biserică a fost salvată prin mutarea în complexul monahal Sfanțul
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]
-
taie valea Otăsău a masivului de sare de la Pietrari. Spre sud apare structura cutată pe mai multe anticlinale și sinclinale unde s-au dezvoltat depresiuni mici (Govora, Ocnele Mari) în rocile moi. În această parte șirul depresiunilor este închis de dâmburile orografice ale dealurilor subcarpatice, adânc tăiate și despărțite în segmente de văile numeroaselor râuri (Bistrița, Otăsău, Olănesti), coborâte aproape paralel de pe versantul sudic al Munților Căpățânii. În ceea ce privește latura sudică a Sucarpaților Vâlcii aceasta este alcătuită din dealuri înscrise pe formațiuni
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
călări și cam două sute de pedestrași. În urma lor venea un grup pestriți de scutieri: purtători de sulițe, lănci și arcuri. Tăind-o peste Câmpia Inaba, dinspre Drumul Atsuta, începură să urce malul Râului Shonai. Copiii ocoliră caii, cățărându-se pe dâmb. Cu ochi strălucitori, Hiyoshi, Ofuku, Ni'o și ceilalți mucoși culegeau trandafiri, violete și alte flori de câmp și le aruncau în sus, strigând tot timpul din răsputeri. — Hachiman! Hachiman! îl invocau ei pe zeul războiului, și: — Victorie vitejilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
șaptesprezece oameni, dintre care pe patru nici nu-i mai recunoștea. — Tu din compania cui ești? îl întrebă el pe unul. — Dintr-a lui Toyama Jintaro, domnule. Dar, când luptam la marginea de apus a colinei, am alunecat peste un dâmb și m-am pierdut de ceilalți. Apoi, i-am găsit pe oamenii dumneavoastră fugărind dușmanii și am pornit cu ei. În regulă. Dar tu? La fel și eu, domnule. Credeam că luptam alături de camarazii mei dar, când am privit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se vedea limpede că avea să iasă, Oyu se alarmă și-și îmbrăcă fratele călduros, în haine căptușite cu bumbac și un kimono gros. Apoi Hanbei porni, călare pe vacă. Călăuzit de Kokuma, coborâră panta muntelui, spre mlaștină. Pe un dâmb cu iarbă, în depărtare, văzu silueta unui om care nici nu mâncase nici nu băuse, stând așezat sub lună cu picioarele încrucișate, ca un preot Zen. Dacă un vânător l-ar fi descoperit de departe, ar fi găsit că Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în pace. Fie-le sângele asemenea unor lampioane care să lumineze lumea! Nobunaga îngenunche pe pământ și-și împreună mâinile în rugăciune. Își făcuse un dușman din sfântul munte și ordonase ca armata lui să-l înconjoare. Acum, pe un dâmb de pământ, Nobunaga își împreună mâinile în rugăciune și lăcrimă. Deodată, îl văzu pe unul dintre pajii săi plângând, cu mâinile împreunate în axelași fel. Era Ranmaru, care-și pierduse tatăl, pe Mori Yoshinari. — Ranmaru,plângi? — Vă rog să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
încoace? Dar nu erau țările noastre ținta cuceririlor. Precum popoarele germanice tindeau la Roma, cetatea pe șapte munți de lângă Tibru, așa popoarele slavice, care au primit religia creștină din Bizanț, întindeau odinioară mâna lor spre Roma nouă, cetatea pe șapte dâmburi de lângă Bosfor. Descendentul lui Rurik au făcut război Bizanțului la anul 907, dar n-au putut să coprindă puternica cetate. Un alt duce, Igor, au pornit pe câteva mii corăbii mici de la gurile Dniprului ca să ia Bizanțul cu asalt, însă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]