1,517 matches
-
evidentă satisfacție profesională, nu doar beregata ruptă a doamnei Agneta, În care se deschidea o gaură de carne Întunecată, cu marginile ferfenițite, ci și șuvoaiele de sînge amintind de viitura unui fluviu ieșit din matcă, iar traveling urile urmăreau insistent dîrele lucioase, uscate, pînă În cele mai ascunse cotloane ale Încăperii, sub canapea sau strecurîndu-se pe sub ușă, pe hol și mai departe. O pereche de pantofi se Încleiase, de asemenea, În balta de sînge Închegat din jurul ei, În timp ce vocea expertă a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de pe Caroline, și așa nervoși din alte motive, Începură să-l Înjure cu poftă pe comandantul de pe Challanger. Au văzut cu toții cum racheta a trasat cu eleganță o buclă circulară, ca Într-un looping perfect executat, lăsînd În urmă o dîră trandafirie de fum. După aceea, mulți dintre ei au preferat să Închidă ochii. Mai ales comandanții. Cei care i-au ținut totuși deschiși, au fost cît se poate de dezamăgiți, deși evenimentul În sine a fost de o rară frumusețe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
multă oboseală, simți bruc aerul nopții oxigenîndu-i plămînii, limpezindu-i creierul, poate că încă nu e totul pierdut, cîteodată un șut în fund poate însemna un pas înainte, se gîndește privind atent în direcția Baricadei, cu ochii sticlindu-i sub dîrele de lumină lăsate pe cer de trasoarele forțelor de ordine. Cred și eu, dom’ Petrică, izbucnește Gulie, că doar n-o să-l scotociți voi, îi face semn lui Tîrnăcop să nu-l slăbească cu nici un chip pe Timișoara din strînsoare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
merge ca unsă. Cineva cu mai multă prezență de spirit se avîntă în mijlocul bulevardului unde zace nenorocitul părăsit de restul lumii care se retrage în dezordine. Îl apucă de glezne și-l tîrăște pînă pe trotuar lăsînd pe caldarîm o dîră neagră de sînge. Glonțul îi găurise ficatul, murea încet, dar sigur, nimeni nu se înghesuie să facă rost de o mașină sau să cheme o ambulanță. Dacă aș avea putere asta v-ar paște și pe voi scîrnăviilor, își spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
jumătate cu cafea și un album plin cu fotografii din care privește melancolic aceeași femeie cu ochi mari, căprui. Lumina dimineților nu poate intra prin ferestre, pentru că draperiile ocru sunt rareori date la oparte. În zilele Însorite se zăresc totuși dâre mătăsoase, gălbui. Își scrie jurnalul cu meticulozitate, ca un chirurg ce se pregătește Îndelung pentru o operație revoluționară. Întâi iunie Azi noapte am visat un ozene. Deasupra primăriei, am zărit un punct luminos ca o portocală. Acoperișul primăriei a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vorbești, ești altfel ca ceilalți cerșetori; de atâția ani de când Îi aud zumzăind și făcând gălăgie foarte aproape de mine, am Început să-i cunosc Antoniu nu-i mai răspunde. Un avion zboară sus de tot, lăsând pe cerul senin o dâră albă , ca o panglică nesfârșită. Vânzătoarea a aranjat revistele după tematici și mărimi, și intră În chioșc, În universul ei claustrant și umil. Scoate capul prin mica fereastră și-l Întreabă: -Chiar nu vrei să afli ce mai face Uniunea Europeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
draci, ca un popândău, în vârful picioarelor, încercând să-mi scot cracii din chiloți până să apuce careva să se binocleze la ei căci, spre jalea mea, spre stupoarea mea, spre disperarea mea, descopăr de fiecare dată pe fund o dâră palidă și subțire de rahat. Ah, doctore, mă șterg și mă tot șterg, nu glumă, ștersul îmi ia la fel de mult timp cât căcarea, ba poate chiar mai mult. Consum hârtia igienică de parcă ar crește-n copaci - așa zice invidiosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un butoi de pulbere, explodează din nou. Nu contează câți oameni mor, căci nimic nu se schimbă. Nash are în față o farfurie de carton goală, în care nu au mai rămas decât niște ghemotoace de hârtie cerată și niște dâre galbene de salată de cartofi; răsucește în palme un șervețel, din care face o funie lungă și groasă și, privindu-mă peste lumânare, zice: — În după-amiaza asta l-am cules pe tipul de la tine din bloc. Ne-au luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lui Helen, costumul ei galben, biroul de epocă, sculptat și lăcuit, sunt pătate și mânjite peste tot cu roșu și mov, de la tinctura de iod și zeama de varză. Petele miros a amoniac și oțet. Ține lampa fluorescentă și citește dârele străvechi de smântânică. — Am găsit aici o vrajă pentru zbor, zice. Și una din astea ar putea să fie un descântec de dragoste. Răsfoiește cartea; paginile miros ori a bășini de varză, ori a pișat cu amoniac. — Descântecul de adormire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pahare; unii încă mai mănîncă ori beau. Ha-ha! izbucnește în gîtul lui un rîs scurt, înecat. Ospăț în toată regula. Și eu, care credeam că măcar acum... Se lasă într-un scaun, cu mîinile atîrnîndu-i inerte. Pe degetele uneia, stau dîre de sînge închegat. Ești rănit, dezbracă haina îi spune Radu, primul care rupe tăcerea, scoțînd din rucsac trusa medicală. Un gard de sîrmă dă din cap Mircea Emil. Mă simțise un cîine și... Bea, e cald îi spune Andrei, aducîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cald. Să-mi las paltonul. Să nu lăsați chiar mai mult zice Lazăr încet, scotîndu-și scurta de fîș. Taie. Tăiat. Lazăr își aprinde o țigară, trage două-trei fumuri, apoi și-o lasă agățată în colțul stîng al gurii, astfel că dîra de fum, ridicată lent, scursă pe lîngă obraz, face să-și închidă ochiul, dînd întregii fețe o expresie nedefinită. Prinde încet cărțile aruncate de profesor, le adună între vîrful degetelor, le întoarce spre el, mai pufăie o dată din țigară, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
semn să vină și el. Vlad și Paula coboară. Cînd ajung lîngă mal, mecanicii se dau într-o parte, făcîndu-le loc să poată privi. De jos, de la cîțiva metri, dintre sfărîmăturile clădirii, amestecate cu pămînt și bucăți de beton, iese dîra de fum a unui foc mocnit. Șocată, Paula îndeasă obrazul în umărul lui Vlad și izbucnește în plîns. *** "Cristina!" tresare Mihai bucuros cînd aude repetîndu-se bătăile din ușă. Sare din pat fericit și deschide, pregătindu-se s-o ia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
intra în câte un hotel sau fast-food și cerea politicos permisiunea de a folosi toaleta. De îndată ce ușa se închidea în spatele său, sub acțiunea mecanismului pneumatic, Bull se apleca și vomita sub impactul disputei dintre progesteron și estrogen. Imediat ce își ștergea dârele de fiere de pe bărbie, Bull se repezea în câte o boxă. Mișcându-se cu greu în spațiul strâmt, așezat în câte o poziție ce aducea cu posturile din artele marțiale maimuțărite prin filme, își studia vaginul. De fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
e mai rău, îți hrănește impresia că poți să-l ții în mână până când paralizezi... Juzii corupțitc "Juzii corup]i" Alaiul de pesediști, în cap cu Adrian Năstase, venit la poarta Parchetului ca să-l susțină pe infractorul Bivolaru a făcut dâră în istoria politică a României ultimilor ani. Era exemplul cel mai șocant în ceea ce privește solidaritatea afișată întru corupție. Asta până când colegii de breaslă din Tg.-Mureș ai judecătoarei Andreea Ciucă au ieșit la sfârșitul săptămânii trecute să picheteze sediul PNA Mureș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în felul ăsta se însera. M-am răsucit pe spate și vedeam foarte bine lucrul ăsta. Cerul părea că se împuținează, arăta ca o apă cu valuri ușoare, rămânea suspendat acolo, își schimba culoarea, apoi un avion îi lăsa o dâră lungă și albă, iar dâra se înroșea de la soare și se decolora încet, aproape că dispăruse, iar avionul încă se mai auzea sau mi se părea mie și erau autobuzele de la Valea Argeșului, se întuneca și vedeam pești când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
M-am răsucit pe spate și vedeam foarte bine lucrul ăsta. Cerul părea că se împuținează, arăta ca o apă cu valuri ușoare, rămânea suspendat acolo, își schimba culoarea, apoi un avion îi lăsa o dâră lungă și albă, iar dâra se înroșea de la soare și se decolora încet, aproape că dispăruse, iar avionul încă se mai auzea sau mi se părea mie și erau autobuzele de la Valea Argeșului, se întuneca și vedeam pești când s-au prins că sunt acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
terminase. Stafie a fost primul care și-a aruncat bâta și a dispărut. Felinarele se aprindeau unul câte unul. Era pe la ora când, după cum zicea Coșuță, Cristos începea să zboare. În loc de asta, în fața mea stătea Cristi și-și cerea iertare. Dâra aia de la avion dispăruse și ea demult. Nici umbră de pești pe cer. 2. Pantofi ciocați și șosete flaușate Acum, ce să zic, mare lucru nu-mi amintesc. De fapt, nu-mi amintesc o iotă. La urma urmei, de câte ori nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
urâte și un sul de hârtie igienică. Din fericire, n-am intenționat nici o clipă să fie un foc de tabără, cu vâlvătăi, scăpărător, ci, tocmai, unul mititel, ca-n preerie, să nu mă încolțească fețele palide ori triburile dușmane după dâra de fum. Resturile covorașului le-am înghesuit la sfârșit în coșul cu rufe murdare, iar cenușa și scrumul le-am împins cu mătura sub patul meu din camera mică. Mama n-a vorbit cu mine cinci zile, nici un cuvințel, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cumplită și din camion au căzut o groază de cărbuni. Însă mașina nu s-a oprit. A mers mai departe și a dat colțul și, preț de o clipă, strada goală și luminată de soare a rămas presărată cu o dîră de cărbuni. O bucățică dintr-un cărbune se rostogolise pînă la piciorul băiatului. Și apoi, brusc, ca la un semn, ușile au fost date de perete și pe stradă au năvălit din toate direcțiile femei și bărbați, mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
povestea cu săpătorii de pe insuliță. Nu se așteptase să curme dintr-odată tirada retorică a doctorului Forester. Se așternu o tăcere penibilă. — Dar săpăturile? adăugă Digby, Încet. Doctorul Forester Îl privea cu gura ușor Întredeschisă, din care se scurgea o dîră subțire de salivă, ce-i murdărea fața nobilă. — Du-te, te rog, la culcare, Digby, zise Johns. Stăm de vorbă mîine dimineață. Acum pot să mă duc la culcare, răspunse Digby. Se simțea deodată ridicol În halatul acela și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cromat al gemulețului lateral. Mi-am apăsat buzele de fildeșul dezgolit și nepătat al dinților ei de sus, fascinat de mișcarea degetelor sale pe cromul neted al stâlpului ferestrei. De-a lungul suprafeței acestuia se întindea, pe muchia externă, o dâră de vopsea albastră lăsată de vreun muncitor nemulțumit de pe linia de montaj. Unghia arătătorului ei zgârie această dungă, ce urca pe diagonală de la baza geamului urmând același unghi al bordurii de ciment al canalului de irigație aflat la trei metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pensulă să completeze broderia complicată a sângelui care-i curgea de la frunte ca o mantilă roșie. Mâinile ei mici și antebrațele erau străbătute de umbrele albastre ale vânătăilor simulate. Aceasta deja adopta poziția unei victime de accident: degetele atingând ușor dârele de rășină roșu-carmin de pe genunchi, coapsele delicat ridicate de pe husa de plastic a scaunului ca într-o înfiorare născută din atingerea unei membrane mucilaginoase sângerânde. Când atinse volanul, păru să-i recunoască greu structura. În torpedou, sub tabloul de bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-l ating decât la mână, se dă înapoi, îi zboară brațul și din ciot îi crește, instantaneu, un steag tricolor. Cățeii de usturoi zboară în toate direcțiile, ăia atinși fac sfâââr și dispar, se evaporează, se duc, rămâne numai o dâră de pucioasă după ei. S-au dărâmat toți pereții, gravitația a dispărut dintr-odată și plutesc printre mobile, cioburi colorate, picioare, torsuri și brațe smulse. „Ce faci, iubitule?” îmi zâmbește un cap blond. - Ce faci, dragă? repetă Carina. Ce pedalezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
agenți, dar camuflate așa, să nu le dea oamenii atenție. - Aha, deci dacă mă duc să mă ușurez și, negăsind hârtie igienică, mă caut de batistă sau folosesc sumarul de la vreo carte... și dacă văd în pasaj, pe perete, printre dârele de degete, o chestie mai directă, mai mustoasă, o invitație la... diverse, trebuie să mă gândesc că e un mesaj de la agentul X către superiorul lui... Și numerele de telefon trebuie să fie false numere de telefon, de fapt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
eu nu văd altceva decât fața lui plină de vinișoare, nasul borcănat din care ies fire de păr, chelia cu pete și buzele strânse ca mărgelele la curcă. Ba nu, mai văd mâinile cu vene plesnite. Și privirile lui lăsând dâre ca melcii. Și niște arătări plicticoase ca tăițeii din supa ardelenească, căznindu-se să zică porcării, cât mai des, cât mai multe, dar o fac așa de împiedicat, așa de strepezit, după rețetă, parcă din obligație, ca străinul care zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]