1,564 matches
-
2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului Ana-Cristina Popescu În căutarea ultimului element Monodramă Decorul: La malul mării. Personajele: Roza. Se aude sunetul mării. Pe un șezlong, Roza, privește apa, nisipul, cerul și ascultă.) Roza: Apune soarele. O ultimă dâră de foc se oglindește în apă. Cred că-i este sete, dar apa e îndărătnică și pata de foc se retrage treptat. Privește! Un val își ridică spinarea și lumina pare să se înece. Se ridică de pe șezlong și se
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1471261850.html [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
pata de foc se retrage treptat. Privește! Un val își ridică spinarea și lumina pare să se înece. Se ridică de pe șezlong și se plimbă.) Ce caldă-i apa! Îi simt focul și fără s-o ating. (Se plimbă.) Lumina, dâra aceea de lumină ce se încăpățâna a înota prin valuri, se stinge. Se stinge, că marea și-a aprins torța de acvamarin și arde. Se întoarce la șezlong.) Îmi place foarte mult să stau pe malul mării, să privesc și
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1471261850.html [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
de întuneric și taxiul sfredelește noaptea străbătând prin fulgurațiile-n negru și alb lumea paralelă necunoscuta ce se dezgolește-n dans rotit ca o bacantă pe asfaltul de oglindă neagră și toate gândurile rătăcite-n adâncul pupilei urmăresc în tăcere dârele ploii ce se preling alene pe parbriz până rămâne doar un strop tremurător ce-ascultă încă difuzorul răgușit din care vocea sud-americană mai răsucește pe un fir de melodie ca pe un imens yo-yo lună între nouri. Referință Bibliografică: TAXI
TAXI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1492711903.html [Corola-blog/BlogPost/375780_a_377109]
-
stinsă flacăra gândirii elevate aprinsă de spirite înalte precum Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Edgar Papu, Cezar Ivănescu, tot așa precum consider că nu am dreptul moral la a nu rostit elogii meritate depre acele Ființe umane care mi-au lăsat o puternică dâră de Lumină în suflet și în destin, iar academicianul HORAȚIU IOANIȚOAIA a fost pentru o scurtă, dar semnificativă bucată de vreme pentru mine una dintre acele izvoare dătătoare de viață și de șansă ale harului divin. Despre apologeții întunericului însă
MAGDALENA ALBU by http://confluente.ro/articole/magdalena_albu/canal [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
stinsă flacăra gândirii elevate aprinsă de spirite înalte precum Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Edgar Papu, Cezar Ivănescu, tot așa precum consider că nu am dreptul moral la a nu rostit elogii meritate depre acele Ființe umane care mi-au lăsat o puternică dâră de Lumină în suflet și în destin, iar academicianul HORAȚIU IOANIȚOAIA a fost pentru o scurtă, dar semnificativă bucată de vreme pentru mine una dintre acele izvoare dătătoare de viață și de șansă ale harului divin. Despre apologeții întunericului însă
MAGDALENA ALBU by http://confluente.ro/articole/magdalena_albu/canal [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
unei stări lirice metamorfozate în membrana diapazonică a versului. Halucinațiile alienate dau naștere unor ambiguități ce flagelează poemul: "Vine un vuiet mare de viitor, care/ îmi provoacă dureri de cap, halucinații cu copii mici cu capete tăiate,/ Halucinații devenite niște dâre verzi: măi, băiete, îmi/ striga mama, vine mâine părintele cu/ cioana prin sate (că) se apropia Crăciunul,/ trebuie să privim și noi... De ce trebuie? Ce atâta/ indiscreție, vine altă/ istorie, (...)". Întoarcerea în timp se face printr-un prezent ambiguu văzut
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 by http://confluente.ro/Liviu_ioan_stoiciu_poet_al_prezentului_l_al_florin_tene_1328511550.html [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
să te închini Ambasadorilor ce ne aduc lumini! Vin heruvimii să săvârșeasă liturghie Cât Dumnezeu va-ngădui să fie Viață, bucurie, sub acest albastru cer Plin de miracole și mișcător mister. Merg pe urmele lupilor, spre înălțimi Las în urma-mi dâre de lumini Sus Îngerii Virtuții mă mângâie cu vânt Cuvinte-mi pun pe limbă, legămînt. Doar aici în munți, între dalbe zăpezi Cu sacra lumină te înmiresmezi Doar aici te întâlnești cu îngerii Atras de lumină, uiți Valea Plângerii! În
ÎMPĂRTĂŞIRE ÎN LUMIN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Impartasire_in_lumin_elena_armenescu_1327761324.html [Corola-blog/BlogPost/360667_a_361996]
-
LA SCARĂ. Nu trebuie decât să cobor și să urc! Restul e viitorul. Călătorie sprâncenată, prietene! E o zi care duhnește a albastru și nemărginire: ființele există de la cap în sus, iar lucrurile de la nume mai departe. Vocea umană lasă dâre sonore în atmosfera îmbâcsită de lesturile toride ale verii. Fiecare individ ”răsună” clar și distinct. Fără dubii. Filtrată de simțuri, realitatea își ocupă din nou locul predestinat. Recenta aură semantică îi vine perfect, camuflând-o în cotidianul cel mai plat
58 PLUS X de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 by http://confluente.ro/costel_zagan_1495961639.html [Corola-blog/BlogPost/376798_a_378127]
-
sentimente deosebite. Și nu numai în casă se simțea o vibrație aparte, ci și în jur, parcă și în firicelele de iarbă din curte. Iubitorul de oameni și de Dumnezeu, Vasile Voiculescu, doctorul cel fără de arginți, scriitorul, pesemne lăsase o dâră de blândă adiere pe unde trecuse, iar noi eram unii dintre beneficiarii acestui semn bun. Dar cum călătorului îi șade bine cu drumul, după ce ne-am făcut ultimele fotografii cu statuia lui Vasile Voiculescu, semn peste timp, pentru noi și
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ioana_stuparu_1406312347.html [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
mistică, să o numim, pe care Lena Constante și Alexandr Soljenițîn i-au creionat-o spațiului modelator al închisorii, nu mai este, fie și la nivel rezidual măcar, deloc prezentă în conștiința umană a începutului de secol XXI. Asemenea unei dâre subțiate de fum, ea se va fi împrăștiat de multă vreme în zgomotul asurzitor al Cetății. Și poate că e mai bine așa. Tocmai pentru că masca timpului murdar, căruia îi observăm în mod continuu lipsa de sensuri și infirmitatea, obligă
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1409057274.html [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
sub trupul lui, încercând să se dezbrace, în același timp, folosindu-se doar de o mână. Cu toate zvârcolirile și încercările ei, Adriana nu reuși să se elibereze. El încerca să o sărute pe unde nimerea, lăsând peste tot o dâră subțire de salivă și, pe alocuri, urme de unghii grosolan înfipte în carnea fragedă ori mușcături pe pielea atât de fină și curată... - Sărut mâinile, domnișoară! Lacrimile provoacă riduri... Nu ați știut? S-a oprit speriată și l-a privit
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_vietii_2_marian_malciu_1337801325.html [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
ridicat privirile, urmărind ondulatoarea traiectorie a păsărilor. Undeva, în înaltul cerului albastru, pe care am continuat să-l privesc, chiar și după dispariția acelor grauri, se vedea fuselajul unui avion, în care se reflecta soarele după-amiezii, lăsând în urma lui o dâră lăptoasă, ce urma a se suprapune peste alta mai lată, aflată în destrămare. Se apropia înserarea. Îmi aduc aminte că ultimele raze cădeau pe pământ ca o robă de cardinal din picturile flamande. Atunci apăru și tatăl meu cu un
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxviii_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1340654359.html [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > VIAȚA Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1237 din 21 mai 2014 Toate Articolele Autorului viața e o dâră lungă de lumină atât cât să parcurgă o planetă albastră acolo unde se termină a devenit iar întreaga ființă uneori dâra se oprește pe un pod suspendat pe care cineva a scris cu cretă love alături e un castel fermecat
VIAŢA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Radu_liviu_dan_1400647896.html [Corola-blog/BlogPost/370234_a_371563]
-
Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1237 din 21 mai 2014 Toate Articolele Autorului viața e o dâră lungă de lumină atât cât să parcurgă o planetă albastră acolo unde se termină a devenit iar întreaga ființă uneori dâra se oprește pe un pod suspendat pe care cineva a scris cu cretă love alături e un castel fermecat și în spatele lui cimitirul din care se aud puii păsării cu clonț de rubin Referință Bibliografică: viața / Radu Liviu Dan : Confluențe
VIAŢA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Radu_liviu_dan_1400647896.html [Corola-blog/BlogPost/370234_a_371563]
-
Acasa > Strofe > Creatie > DÂRĂ DE MELC Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 768 din 06 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Lumina se plimbă pe retină și ochii o rețin acasă o floare a soarelui. Ca o lună multiplicată pe câmp doarme în
DÂRĂ DE MELC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 by http://confluente.ro/Dara_de_melc_llelu_nicolae_valareanu_1360179208.html [Corola-blog/BlogPost/351754_a_353083]
-
se plimbă pe retină și ochii o rețin acasă o floare a soarelui. Ca o lună multiplicată pe câmp doarme în picioare printre prea coptul miros de grâu ori mustățile crude arămii ale porumbului ce se opresc la râul leneș, dâră de melc. Apa șipotește molcom și ochiul se sperie de ploi, după furtună în ea te poți îneca. Referință Bibliografică: Dâră de melc / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 768, Anul III, 06 februarie 2013. Drepturi de
DÂRĂ DE MELC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 by http://confluente.ro/Dara_de_melc_llelu_nicolae_valareanu_1360179208.html [Corola-blog/BlogPost/351754_a_353083]
-
picioare printre prea coptul miros de grâu ori mustățile crude arămii ale porumbului ce se opresc la râul leneș, dâră de melc. Apa șipotește molcom și ochiul se sperie de ploi, după furtună în ea te poți îneca. Referință Bibliografică: Dâră de melc / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 768, Anul III, 06 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
DÂRĂ DE MELC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 by http://confluente.ro/Dara_de_melc_llelu_nicolae_valareanu_1360179208.html [Corola-blog/BlogPost/351754_a_353083]
-
de mamaie a reușit să-i taie gâtul. Dintr-o dată am simțit că mi se umpleau ochii de lacrimi; capul cocoșului zăcea la picioarele lui Fane, iar corpul se zbătea sărind dintr-o parte într-alta lăsând peste tot o dâră de sânge. “Și asta din vina mea“ mi-am spus în gând; dacă nu ieșeam în curte în mod sigur mamaie nu ar fi făcut fiertura de cocoș și săracul ar fi stat de prăsilă. -Ce fac, bre, acum?! a
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_iv_mihaela_arbid_stoica_1335187528.html [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
eu sunt geniul lui.” (Constantin Oprișan, Mlaștină lirică-Cărțile Spiritului și alte poezii.Ed. Christiana, București, 2009) Picăturile de viață ce cad de pe gleznele și zalele reci ale Robilor, suie în potirul de jertfă ca un dor mistic adus Mântuitorului Iisus. Dârele de sânge pe care le lasă acele lanțuri pe unde sunt târâte se aprind în muguri de jertfă, ca beteala unui Colind dumnezeiesc, în Bradul Crăciunului, ca dor de rod a cuminecării întru Hristos: Cătușele sunt odraslele feroce ale lanțurilor
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1450955721.html [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
cerului. - Aici este comoara! - exclamă Radu Valdescu în culmea fericirii. Este ceea ce se cheamă jocul galbenilor sau flăcările aurului! După mine, voinicii mei! Ceata de oșteni îl urmă orbește. Cu cât se apropiau, cu atât focul se întindea ca o dâră de lumină către adâncul pădurii apoi crescu în intensitate, în pâlpâiri fascinante. - Acesta-i drumul spre adevărata comoară! Acolo-i îngropată lada cea mare! Ajuns în dreptul tufanului unde fusese îngropat singurul galben, o arătare îi blocă principelui drumul. Calul necheză
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
într-un balaur cu multe capete ce aruncă flăcări peste oșteni, apoi din câteva salturi dispăru în iaz. Călăreții se zbăteau neputincioși cu flăcările în chinurile morții. - Tată!Tată! - îl implora disperat fiul său Tudor. Întoarce-te! Radu Valdescu urmă dâra de foc ca să ajungă cât mai iute la comoară, dar se afundă în lac, urmat de feciorul său cel mare și ceata de oșteni. Se împotmoliră în mlaștina cu mâluri mișcătoare, unde, de picioare, li se încolăciră șerpi care-i
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
-se, apoi căzând. Toată baricada scoase un strigăt: dar în pigmeul acesta era ceva din uriașul Anteu: ștrengarul când atingea caldarâmul era ca uriașul când atingea pământul; Gavroche căzuse numai ca să se ridice mai bine. Rămase în capul oaselor; o dâră lungă de sânge îi brăzda obrazul. Ridică mâinile în sus, privi în partea de unde venise glonțul și începu să cânte: Nu isprăvi. Al doilea glonț al aceluiași pușcaș îl opri scurt. De data aceasta căzu cu fața la pământ și nu mai
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI by http://uzp.org.ro/gavroche-in-literatura-franceza-si-istoria-romaniei/ [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
însăți. Mavlana Rumi E-aceasta fântâna Vocea ce prin buzele subțiri ale țărmului murmură mantre sau vreun alt psalm? Din tăcere se-nfiripă izvorul ce devine râu apă curată împovărată cu lente umbre se scurge spre noapte sau spre o dâră de lumină - cine știe. * PRIN fierbintea amiază își scrie râul urma de apă umăr la umăr cântecele ̶ semne de oracol rostogolite și cumpănite se abandonează sau se poartă spre tărâmuri mai adânci. LANCE ÎN ABISUL disperării plasa de care
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/germain_droogenbroodt_1432475061.html [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
stâncă și se rostogolea cu zgomot în râpă, creând panică printre cei ce priveau de sus și nu știau dacă a prins pe cineva în rostogolire. Scânteile produse prin frecarea metalului cu piatra dură porniră vâlvătaia ce se prelingea spre dâra de benzină ce se scursese din rezervor. Din șosea se auzeau sirenele celor de la SMURD și ale pompierilor care au ajuns într-un timp record la fața locului. Presupuse că cineva sunase la numărul unic de urgență. Ștefan așteptă sosirea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1395899435.html [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
un vis ciopârțit, disonant. Resemnată în fața neantului, îmi deschid larg brațele, chemând liniștea din zori, implorând-o să pună frâu furtunii ce-a zădărnicit bucuria unui zbor... Mă înalț peste leșul cuvintelor - sfârtecate de ghearele sumbrelor gânduri - și planez pe dâra de sânge ce desparte strigătul dimineții de fulgerul sacru al nopții. Sunt pasărea albă ce luminează singura fereastră care duce spre noi și nebănuite contururi... În jocul nuanțelor se rotesc nestingherite... umbre tremurânde... ( Valentina Becart) Referință Bibliografică: Pasăre albă... / Valentina
PASĂRE ALBĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 by http://confluente.ro/Pasare_alba_valentina_becart_1345716421.html [Corola-blog/BlogPost/355256_a_356585]