287 matches
-
orătănii, a rămas fără turmă, fără găinile din coteț și fără rațe. Iar în zori colivia micuță cu păsări cântătoare era goală. Bărbatul ei, Ginome Fierarul, a dispărut a doua zi și nu l-au găsit decât peste o săptămână, dârdâind rebegit printre copacii din pădure, poate pentru că-și luase inima-n dinți să purceadă în căutarea turmei de capre și a cârdului de orătănii dispărute. Când nevasta lui, Solina, și toți bătrânii satului l-au întrebat ce a văzut, n-
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
informează un comunicat de presă transmis redacției, pe care vi-l prezentăm integral. Soarta banilor noștri, la vedere, ”generale”! Cât de bine s-a desfășurat operațiunea de deszăpezire în sector am simțit toți, pe pielea noastră la propriu, când am dârdâit blocați în trafic, câteodată ore în șir. Pentru administrarea unei situații normale iarna, cum ar fi ceva viscol și zăpadă se cheltuie sume imense. Nu oricum, ci printr-o cârdășie de partid, între ”generalul foame” Neculai Onțanu, președintele organizației de
PNL cere desecretizarea contractelor pentru deszăpezire () [Corola-journal/Journalistic/46230_a_47555]
-
joci să dansezi să cânți dar de fapt sunt sclavul unicei arme ce o posed împotriva haosului a fi cuminte a nu răni a nu provoca suferință de câmpiile devin caverne de jocul devine luptă de alergarea hămăleală de dansul dârdâie de cântecul carantină această armă de cumințenie o tot demontez o curăț și o fac la loc întreagă mereu altfel stânca din vis încet o rășină pe scoarța prunului ursuz curcubeu cum sângele ursului în hibernare încet ca o ștergere
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
am vrut să mă bag Sub pătură și să plîng. N-am putut: Nu simt nimic, nu îmi mai amintesc nimic. Doar un tremur și-o creștere-a pulsului, Senzația că ceva cald, cald îmi lipsește, Că voi începe să dîrdîi tot mai tare, Pînă-am să îngheț. Tristan Poveștile lor nu fac doi bani. Aseară Iar ne-am certat. Am vrut Să-ți trag una peste față, să urlu, am vrut Să facem dragoste, să plîngi, să vorbesc, Să-ți spun
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
le dăm nimănui. Cartierul e-al nostru: noi ne-am rupt picioarele în gropile de pe trotuar, pe noi ne-au mușcat cîinii și țînțarii, pe noi ne-a durut burta de la apa de la robinet. Noi am transpirat vara, noi am dîrdîit iarna, noi am pășit prin băltoace, prin fleșcăraia de zăpadă cu sare, pe noi ne-au stropit mașinile cu noroi, noi am mirosit gunoaiele neridicate cîte o lună... Ale noastre sunt băncile rupte, ale noastre leagănele ruginite din parc, ale
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
năpădit de planuri unor suflete care-și cerșesc de la trupuri fiecare oră, de-a tăia o lucarnă în peretele vizuinii. Rezistența măruntă ("ești un erou în felul d-tale" - p. 75), demnitatea șifonată a unei ființe hiperexpuse ("eram pe ciment, dîrdîiam de frig și nu știam ce să fac" - p.145) o să treacă, oricum, nebăgate de seamă. Din cînd în cînd, vara, în furtună, aerul se umple de pămînt. Care cade cum s-a ridicat: "tot ce facem, tot ce trăim
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
aparițiilor sepulcrale. Ajunse în cimitir după ce străbătu, căzând de nenumărate ori, potecile cele mai mocirloase pe care îi fusese dat să umble în scurta lui viață de etnolog. Găsi, pe pipăite, portița de fier și intră, plescăind prin noroi și dârdâind. Trecu, mirat, pe lângă silueta unei femei îngenuncheate lângă un mormânt. ΄Ce curaj are! Unde sunt spaimele de altădată ale țăranului?“ se întrebă el și fu uimit să-și descopere în întrebare o urmă de regret. își mai zise: „Ce
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Așa încât se răsucea întruna, stând pe vine, dar obosi repede și își schimbă poziția, lăsându se pe genunchi. îi ajungeau la urechi o bolboroseală și un fel de plâns ce se apropiau. Se lăsă atunci și pe coate și așteptă dârdâind. în clipa în care un trup mort se frecă de peretele capelei, crezu că o să leșine. Dar propria-i putreziciune unsă împiedica moroiul să urce, și trupul său masiv, de carne dospită, aluneca precum un calup de grăsime pe lemnul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
frecă la ochi să se dezmeticească, își făcu loc cu coatele, se-ndesă printre dansatori și bețivi și cu cât își dădea seama că nu se-nșela, cu-atât un frig tot mai mare luneca în el, făcându-l să dârdâie ca-n mijlocul iernii. Încordarea lui era atât de mare, că-și auzea nervii trosnind și-ntinzându-se-n el. Ca și cum ar fi primit un pumn în stomac, sughiță, apoi icni în gol. Nici vorbă, era Tom. Tom în carne și oase. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ce s-a-ntâmplat după fuga lui. Se furișă încet și ascultă. Liniile ferate de la triaj și depoul erau cuprinse de-o liniște nefirească. Garnitura de tren aceeași sau alta! era trasă pe linia întâi. Cețos, se revăzu în fața patrulei, dârdâind de frică, ceea ce acum nu era cazul, numai că Irina-i spusese să ia cazmaua, și n-o luase și era alta spaima lui decât în depou când îi înghețau tâmplele și răgușea luându-se la întrecere cu zgomotele infernale, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Constantin Țoiu (variantă) LES DEUX MAGOTS este una din cafenelele mari ce se înșiră de-a lungul Bulevardului Montparnasse și unde lucra Sartre, iarna, punându-i-se, să nu dârdâie, și un godin special... De obicei - scriam - avea pe el o blană portocalie, ca a agenților de circulație, - filosoful dirijând în acea perioadă circulația ideilor, - glumeau ziarele vremii... La vreo două sute de pași de această cafenea celebră se află Biserica
Lecturi repetate și deviate... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9142_a_10467]
-
zid și trotuar, Thaw se ghemui între doi care își bîțîiau antenele deasupra lui fără pic de curiozitate. Pentru că nu aveau ochi, îl credeau unul de-al lor, de vreme ce stătea ghemuit și se mișca la fel ca ei. Se trezi dîrdîind de frig și zăcu o săptămînă. CAPITOLUL 24. Marjory Laidlaw Convalescența i-a fost îndulcită de gîndul la Marjory și se întoarse la școală plin de nerăbdare și de speranță. Se afla iar pe scară, discutînd cu McAlpin și Drummond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
n-a fost decît o minciună sfruntată, că s-a folosit de toată lumea doar ca să-și atingă scopul personal, n are rost să-ți mai bați capul. Nu e greu să ți l imaginezi chiar în clipele astea, cînd tu dîrdîi de frig așteptîndu-l, singur-singurel, în biroul său de la editură, dînd telefoane în stînga și-n dreapta, avînd la ușă un paznic înarmat care are grijă să nu fie deranjat de nimeni. Lucrează intens, în timp ce toată lumea se întreabă pe unde o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cîteva secunde și a avut dreptate. M-a apucat de mînă și mi-a făcut semn să-l urmez. Tîrnăcop și Dendé ne așteptau cîțiva pași mai încolo adăpostiți sub intrarea de lîngă Anticariatul numărul doi. Își frecau mîinile și dîrdîiau amîndoi de frig. Mult timp v-a mai trebuit să vă hotărîți, dom’ Roja, se auziră și cuvintele lui Tîrnăcop printre clănțănituri de dinți. Nu mai țin minte a cui a fost ideea să ne despărțim și să ia fiecare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Roja. Mie mi se pare exact pe dos. Că voi sînteți cei care v-ați sucit, dar că preferați să vă trageți pe cur în loc să mi-o spuneți în față. — Acuma ești și paranoic, spune Milițică, simțind că începe să dîrdîie și să transpire deodată. Că am lămurit-o și pe asta, zise Roja neluîndu-l în seamă, spuneți-mi cel puțin dacă pot să mai am încredere în oamenii voștri sau trebuie să-mi găsesc alții în ultima clipă? Dar repejor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
actori care se prefăceau că mor de cald lângă piscina de carton. Spectatorii erau fericiți pentru că suprapuneau peste ceea ce vedeau amintirea lor despre ce vedeau, chiar așa stând cu paltoanele pe ei și cu căciuli pe cap. Dar Matilda care dârdâia În vara secetoasă a piesei? Hai să fim serioși! Pe Matilda n-o interesa nimic, chiar dacă dârdâia de frig, n-o interesa nici o fericire. Pe ea o interesau numai prosiile cotidiene. Țigările bune, cafeaua, ghicitul În cafea, cine s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
peste ceea ce vedeau amintirea lor despre ce vedeau, chiar așa stând cu paltoanele pe ei și cu căciuli pe cap. Dar Matilda care dârdâia În vara secetoasă a piesei? Hai să fim serioși! Pe Matilda n-o interesa nimic, chiar dacă dârdâia de frig, n-o interesa nici o fericire. Pe ea o interesau numai prosiile cotidiene. Țigările bune, cafeaua, ghicitul În cafea, cine s-a culcat cu cine, ce se Întâmplă dacă cineva Îți aruncă mercur În casă, ce Înseamnă dacă visezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tine să fugi repede În apărare. Ar fi bine să fii om mare. Așa ești doar elev. După ce-ți scoți uniforma, nici măcar elev nu mai ești. Parcă ai fi pionier. A fost frumoasă viața ta de pionier. Ai mai dârdâit din când În când, mai ales de 1 Mai, dar a fost frumos. Spuneai: Salut voios de pionier! Așa spuneai. Ți s-au Încălzit tălpile. Dacă ți-ar da cineva brânci În sobă? Te gândești imediat cum l-au chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Înarmați cu Spumă de drojdie și vermut Mamaia. Dar și mai Înarmați se reped spre voi câțiva milițieni care vă fugăresc printre colonade ca să vă tundă pletele de beatelși. Te ascunzi Într-un bloc peste drum de Poarta Albă, bufet-restaurant. Dârdâi de frică vreo jumătate de oră sus la cucurigu lângă scara liftului și scapi netuns. Te vor tunde abia În luna februarie, Într-o dimineață geroasă În curtea cazărmii militare 01483, undeva pe lângă Cluj, căci tatăl tău nu te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
câteva insigne, un tricou și tot felul de pliante turistice și o sumedenie de urme pe spate de la bastoanele de cauciuc ale milițienilor. În loc să fie festival, a fost o revoluție. La Întoarcere, În tren, ții În brațe blondele țărănci cehoaice dârdâind de frică și nu Înțelegi ce au rușii și polonezii și bulgarii ăștia cu ele. Până și controlorul rânjește la ele și le tot necăjește: Lidiçe, Lidiçe, Lidiçe, Lidiçe. Tâmpitul. Asta este o chestie cu fasciștii. La Sofia, socialiștii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
azi a cuvântului, înainte de apariția toaletelor și a tragediilor, așa cum le înțelegem noi azi, o epocă a jivinelor amfibii, a unor făpturi subacvatice masive, lipsite de creier, cu coaste solide și trunchiuri aburinde. E ca și cum toți evreii care se zgribulesc dârdâind sub jetul rece al dușului din colțul încăperii, pentru ca apoi să se întoarcă cu pași împleticiți în abureala densă, sufocantă, e ca și cum ei toți s-ar fi întors cu mașina timpului într-o epocă în care existau sub forma unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o încredințeze celui mai cumplit vrăjmaș al său. Eram după paravanul din camera de zi când rabinul a urcat cu pași maiestuoși treptele de la intrare, îmbrăcat în uriașul lui palton negru. El îi făcuse lui Heshie inițierea pentru bar-mițva și dârdâiam numai la gândul că, într-o bună zi, o să-mi vină și mie rândul. Rămase vreme de mai bine de o oră să se sfătuiască cu băietanul cel sfidător și cu familia aflată la ananghie. Mai bine de-un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
temerile mele! Mintea-ntreagă e, pur și simplu, moștenirea terorii cu care m-am ales din trecutul meu ridicol! Tiranul ăsta, supraeul meu, ar trebui strunit, ticălosul ăsta ar trebui spânzurat de bocancii lui de front, să crape naibii! Cine dârdâise pe stradă, eu sau fata? Eu! Cine arătase îndrăzneală, cutezanță, curaj, eu sau fata? Fata! Fata asta dată naibii. — Uite ce, mi-a zis ea ștergându-și lacrimile cu fața de pernă, uite ce, mai devreme te-am mințit, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
duhoarea grea a înstrăinării - încă un semn că doar datorită copiilor ăstora Dumnezeu mai ține lumea în ființă. Atâta că ea îi bate și-i ucide... Și-o închipuia goală și i se făcea tot mai frig, văzându-se cum dârdâie pe lângă ugerul ei revărsat și pe lângă colacii de cărnuri din jurul mijlocului, ca și cum acel miros al înstrăinării l-ar fi îndemnat să-i întoarcă spatele. Se curățise, deh, nevinovat ca un copil, ba tocmai că îmbătrânise, nu se mai înfierbânta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
alocuri cu uniforma carbonizată din care încă mai iese fum, cu greu poți recunoaște în arătarea aceea pe sublocotenentul Novăceanu. Dintr-o rană de pe frunte, sângele curge din abundență peste fața neagră. Se uită la ei cu ochi inexpresivi și dârdâie ca prins de friguri. Chemați sanitarul să facă ceva pentru el, ordonă Marius din fugă. La cabinetul medical, ușa e zvârlită la perete. Pereții sunt ciuruiți de gloanțe. Un fum subțire plutește prin cameră. Traversele din lemn ce blocaseră ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]