310 matches
-
nemeritate. Nu se gândise vreodată că i-ar fi fost mai bine pe meleaguri străine. Fusese de câteva ori pe la talciocul și iarmarocul din târgul de peste deal. Dar se înspăimântase când văzuse gloata de precupeți, zarafi și slujbași vicleni. Năravurile dănțuiau în tot locul. Se temuse să mai treacă pe sub poarta orașului, pentru ca neomenia să nu îl ia sub stăpânire. Se culcase în fiecare seară, mulțumindu-i lui Dumnezeu că îl așezase departe de acest loc venetic. În zori, cântecul ascuțit
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
grozăviile ei. Granițele dintre eros și thanatos se șterg, iar eul poetic pare să ghicească în orice gest o imagine a morții. De aceea face trimitere și la motivul biblic al dansului Salomeei care înseamnă invitație erotică, adevărată ispită ("Salomeea dănțuia strălimpezilor pelerini/ ce abureau din miezul planetei prin fântâni", Salomeea). Remitologizarea se produce și aici, în mod tradițional Salomeea este aducătoare de moarte ca și simbolul vechi al sirenelor (expresie a unei temeri ancestrale care asociază sexualitatea cu ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care asociază sexualitatea cu ideea de devorare, de deconstrucție a sinelui - abandonarea rațiunii și alunecarea în lumea umbrelor, a instinctelor echivalând cu moartea sufletului), dar aici se amintește că ea însăși, jucând dansul funerar, se prinde-n plasa lui ("Salomeea dănțuia lin pe întinsele prerii./ Moartea e un somn nesfârșit, un vis lung;/ - Despotică dinspre Lună solia îi vine tăcut,/ dincolo de pulpe până la piept ierburile triste o ajung"). Ambiguitatea construcției este accentuată de retorismul specific, inserarea în text a numelui autorului
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în care va veni Stăpânul și pe fiecare în ce-l va găsi făcând, în aceea îl va lua”; fiindcă țineam mult la Ionică, i-am șoptit cu glas pe jumătate dojenitor: Se poate, Ionică, tu, copil de moț, să dănțuiești pe suferința ta?! Ionică s-a roșit cât era de blond, s-a desprins din lanțul încântării ușoare și, puțin încurcat, s-a tras deoparte cu capul în jos, până s-a terminat danțul. Știam că această întâmplare îl va
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
însoare la 43 de ani, după ce a stat 22 de ani închis! După Sfintele Paști am venit cu părinții; au văzut-o pe viitoarea noră și le-a plăcut. Am făcut cununia în casă, fără gălăgie. Preotul a zis „Isaia dănțuiește”, eu am zis „Doamne miluiește”. Când s-a citit Apostolul, la ultimul verset, „Și femeia să se teamă de bărbat”, o mătușă a ei i-a spus la ureche, pe la spate: Calcă-l pe picior! (Obicei prin care se spune
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
simplă. Și era deja îndeobște cunoscut că mai mult de jumătate din statele membre susțineau admiterea. Încă un pas și Taivanul era exclus, iar R.P. Chineză îi lua locul. În sală a erupt frenezia: urale, îmbrățișări, vociferări, aplauze, ovații, diplomați dănțuind pe pupitre, ritualul victoriei improvizat pe podium și, în mijlocul vacarmului, doi bătrânei taivanezi împietriți pe locurile lor. Am fost cu toții martorii unor scene tulburătoare, unice, care nu s-au mai petrecut niciodată în aula Adunării Generale a celei mai importante
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
șoptește Cristi. — Stolz să fie, îmi faceți semn când începem, da ? — Așa facem. — Hai, frumosule, cântă-ne ceva, nu sta acolo ca o piatră, se aude o voce tare din sală. — Hai, franțuzule, odată ! alta. — Hai, tăticule, bagă acolo, să dănțuim ! Ion Vasilescu privește distrat din spate toată faza. Cristi închide ochii și uită de toți și de toate. Nu mai e acolo, la Răcaru. E în camera lui din Brăila, cântând tot felul de melodii din vremurile copilăriei sale, iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
tras de-a dreptul de mânecă. Chiar dacă atmosfera crâșmei era departe de grația operei, chiar dacă venea ca un intrus, un tânăr curat, instruit și cizelat, în mijlocul unei lumi nu întotdeauna elegante, cu gurile pline care chiuiau sălbatic, o lume ce dănțuia pe o muzică considerată ieftină de elite, o lume cu interpreți a căror carieră de multe ori sfârșea pe fundul paharelor, cu cântăreți șterși și secătuiți de vlagă, căutându-și cu disperare mereu câte un alt angajament, care, dacă nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
oceanului. Ritmul său vast și tulburător bătea cu putere În porțile fortăreței dinăuntrul meu și Îi amenința serenitatea maiestuoasă. Ni s-a făcut frig și am plecat de pe plajă, fugind de prezența răscolitoare care refuza să-mi dea pace. Marea dănțuia pe mica fîșie de plajă, indiferentă la propria sa lege eternă și reiterîndu-și semnalul de atenționare, avertizarea sa. Dar un bărbat Îndrăgostit (deși Alberto folosea un cuvînt mai rușinos, lipsit de subtilitate) nu stă să asculte o asemenea chemare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să sădești și vreme să smulgi ceea ce ai sădit. Vreme este să rănești și vreme să tămăduiești; vreme este să dărâmi și vreme să zidești. Vreme este să plângi și vreme să râzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuiești. Vreme este să arunci pietre și vreme să le strângi; vreme este să Îmbrățișezi și vreme este să fugi de Îmbrățișare. Vreme este să agonisești și vreme să prăpădești; vreme este să păstrezi și vreme să arunci. Vreme este să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Laden s-a uitat Împrejur și a realizat că cealaltă superputere, Statele Unite, era masiv prezentă În ținutul său de baștină, Arabia Saudită, adăpostul celor mai sfinte două orașe din Islam. Așa ceva nu i-a fost deloc pe plac. Așadar, În timp ce noi dănțuiam pe rămășițele Zidului, bucurându-ne de noile noastre calculatoare, inaugurându-ne sistemele de operare Windows și afirmând sus și tare că nu există altă alternativă ideologică pentru capitalismul de piață liberă, Bin Laden Își Îndrepta cătarea puștii spre America. Atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
situația de a alege din trei drumuri pe cel adevărat sau să intuiască din mai multe izvoare pe cel dătător de puteri. Dacă ar fi ghicit ,,ar fi fost foarte frumos, șopti grecoaica. łi-am fi cântat și ți-am fi dănțuit și te-am fi plimbat prin toate odăile. Ar fi fost foarte frumos.” (/29). Aceasta vrea să spună că el ar fi ajuns ,,să cunoască” micul labirint În care viața și moartea, plăcerea și eșecul, deci cele două lumi paralele
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
pe altul și ziceau acestea: „«Aspră-i iarna, dar dulce-i paradisul! Dureros e înghețul, dar plăcută odihna! Să suferim puțină vreme, și sânul patriarhului ne va încălzi! Să schimbăm o singură noapte cu toată veșnicia! Să ardă piciorul, ca să dănțuiască veșnic cu îngerii! Să se desprindă mâna, ca să aibă îndrăzneala să se înalțe către Stăpânul! Câți dintre camarazii noștri n-au căzut în luptă ca să rămână credincioși unui împărat pământesc! Oare noi nu vom jertfi viața aceasta pentru credința în
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
care voiește să nu aibă curînd copii își ajunge acest scop dacă ia la cununie în sîn atîtea nuci fripte, pe care le îngroapă în pămînt, cîți ani voiește să fie fără de copii. La cununie, pe cînd se cîntă Isaia dănțuiește, se aruncă de vătăjei* asupra celor cununați zaharicale, alune etc., crezîndu-se c-apoi tinerii vor duce un trai dulce și vor avea belșug. După ce se termină serviciul cununiei, un colăcer aruncă prin biserică flori sau cofeturi, sau alune, sau nuci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
rău cu bărbatul din pricina ei, se poate uita în cuptor, și astfel soacra moare. Cînd nuntașii de la două nunți se întîlnesc, se iau la bătaie, și care învinge robește bradul celuilalt. Dacă mireasa își trage piciorul după ea la Isaia dănțuiește, pînă la anul se mărită toate fetele care sînt la nuntă. Cînd are să fie o nuntă, caii plîng cu trei zile înainte. Cînd se cunună ginerele și mireasa și dau ocol de trei ori pe la icoane, o femeie ia din
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
urmat și de alții. Femeia să se păzească să nu-i vadă bărbatul picioarele pînă la genunchi, că n-o mai iubește. Cînd o fată vrea să se mărite, să tragă piciorul pe covorul pe care stă mireasa. La Isaia dănțuiește, de voiește mireasa ca în viața casnică să fie ea mai mare decît bărbatul, să calce pe mire pe picior. Se crede că nu e bine a arunca năsipul care se află-n rînza gobăilor* tăiete jos, c-apoi acel
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
În ce măsură Înțelegea acesta să se supună disciplinei canonice, aflăm dintr-o scrisoare din 1846, unde se descrie felul În care, după reprezentațiile unei trupe de teatru la Blaj, Femeile și fetele adunate la spectacol... intra la d-nul rector și dănțuiau cu profesorii și cu clericii la mese de muzică și ar fi făcut și câte un amor. După cum se vede, vechea interdicție a prezențelor feminine În Blajul episcopal era acum flagrant Încălcată. Categoria cea mai coruptă era alcătuită din unii
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la o casă muzicală pentru simpatia noastră evidentă, atunci te voi găsi. (Rimbaud, trad. P. Solomon) T37 Am întins frînghii de la o clopotniță la alta; ghirlande de la o fereastră la alta; lanțuri de aur de la o stea la alta, și dănțuiesc. (Rimbaud, trad. P. Solomon) În T 37, punctul și virgula separă complementul de subiect și de verb și introduce o repetiție ternară care structurează fraza periodică. Restituirea elementului sintactic absent (am întins) ar fi la fel de inutilă aici ca și în
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
noștri, - la o plajă pentru doi copilași credincioși, - la o casă pentru simpatia evidentă, [...] muzicală noastră T37 Am întins frînghii de la o clopotniță la alta; ghirlande de la o fereastră la alta; lanțuri de aur de la o stea la alta și dănțuiesc. Să comparăm două fraze ipotetice ficționale de publicitate la produse alimentare pentru animale: T38 Dacă peștii ar putea vorbi, v-ar recomanda HYKRO. T34 Pisicuțele ar cumpăra Whiskas. Structura frazei ipotetice complete gramatical pe care o propune publicitatea T38 [Dacă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Exemplu: "Și cum sub bolta lui aprinsă În smalț de fulgere albastre, Încheagă-și glasul de aramă Cântarea pătimirii noastre.” ( O. Goga- Rugăciune) " Noaptea întreagă.Dănțuiesc stele în iarbă.” ( L. Blaga- Somn) " Stă iarba cu săbiile trase Iar tu, libertate, apari!” ( A. Blandiana- Doină) Metonimia este figura de stil care exprimă cauza prin efect, efectul prin cauză, conținutul prin obiectul care îl conține, abstractul prin concret
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
o centrifugă (sau un athanor) unde Bolintineanu, Alecsandri și Petrarca, laolaltă cu Conachi, Eminescu, Șerban Foarță, Leonid Dimov și Anton Pann, Gellu Naum și Ion Barbu, Caragiale (I. L. și Mateiu I.), I. Budai-Deleanu, adică toată floarea poemei române, se rotesc, dănțuiesc în fel și chip și vorbesc în giuvaericale întru a „pune capăt” cu gingașă parodie, la două sute de ani de rostire lirică: „Floare-a luminilor, otravă ce distili între petale,/Semilună care aur pui pă turle dă cristale,/ Vis al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
vechii București știau să evoce cu prefăcătorie această stare: „Știm, dar ce contează?”. Intuiția deșertăciunii și dezvelirea aparențelor lasă loc pentru o exclamație solomonică: „Vreme este să plângi, vreme este să râzi; vreme este să jelești și vreme este să dănțuiești” (Ecleziastul 3, 4). Numai retragerea aparentă a sufletului într-o subtilă nepăsare putea pregăti inima de țigan pentru atâta creativitate. Folclorul o atestă din plin. Fără a se amesteca, nici românii, nici țiganii n-au agreat vreodată- în tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dar cu mari inegalități valorice. Astfel, în prima carte se întâlnesc felurite motive literare: țara cu palmieri și trandafiri, cu gazele și flori de lotus, care este țara imaginară a poeziei, ori încăperea în care îngeri și serafimi din paradis dănțuie în sunetele clapelor clavirului sau lacul cu zâne, care trezește reveria îndrăgostitului, cât și peisajul ruinelor unei cetăți de odinioară, prin care vântul plânge, căci apasă „vremuri grele de urgie”. Ecouri eminesciene vibrează în multe poeme: „Gândind în anii ce-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288570_a_289899]
-
mângâiat pe toate fețele, răsturnat, certat, consolat, îmbunat - cu teribilă tandrețe. În timp ce mă lăsam în voia ei - mă gândesc la tine. Elementul mării ne leagă - cu aceeași complicitate la care sunt obligate, față de noi, toate lucrurile de pe lume. Din larg dănțuiesc în apă cu înclinări bizare - și ConstanțaCity (mizeră, arhi-defunctă cetate) se profilează cu vagi pretenții new-yorkeze și chiar cu o râpă care, înnobilată de depărtare, aduce a Acropolă (la fața locului - prăvălitură de ziduri ruinate, compisate de mâțe și câini
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fi știut prin câte va trece... Dacă ar fi avut puterea să renunțe atunci când o rugase familia ei, ar fi fost cu totul altceva! Dar atunci ea gusta tot mai lacomă din otrava dulceagă a visării. Amețită de vârtejul iubirii, dănțuia pe nisipuri mișcătoare. Acum locul acela durea. Când totul va fi sfărmat și ultimele lanțuri conjugale vor fi căzute, se va urca din nou în ultimul tren al speranței și va merge iarăși spre un nou început, spre o nouă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]