475 matches
-
sfârșitul săptămânii trecute și am văzut trei clădiri foarte afectate, în pragul colapsului. Una aș zice că este deja în colaps, este fosta școală de învățământ teologic de la Socola, în care a învățat și Creangă și care e ruinată, aproape dărâmată. Am văzut, la Pașcani, Palatul Cantacuzino-Pașcanu, o clădire splendidă cantacuzină, ale cărei origini sunt în secolul 17, dar clădirea e din secolul 19, care acum zace într-o stare de delabrare extrem de regretabilă. Am văzut în Iași fosta baie turcească
Vlad Alexandrescu denunță corupția care distruge patrimoniul național. „Există rețele care funcționează” () [Corola-blog/BlogPost/337814_a_339143]
-
clădire a Bursei, Stock Exchange. Vis a vis se află clădirea federală unde este acum statuia lui George Washington. Aici el a jurat pentru întâia dată că primul președinte al Americii. în stânga bisericii Trinity se află Ground Zero, locul gemenilor dărâmați, acum o groapă unde se va ridica cea mai înaltă clădire din lume, de 541m, Freedom Tower, de forma piramidala, cu o antenă mare în vârf. îl înconjura World Financial Center cu doi gemeni rămași în picioare. Drumul de întors
NEW YORK de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343990_a_345319]
-
Negativ! Îl combat pe domnul Descartes! Omul trebuie sa fie optimist! Chiar dacă ai avut un eșec trebuie să mai încerci... Niciodată nu știi când și de unde sare iepurele! Poate vine norocul și pe strada ta! Aplicăm strategia „podului de piatră dărâmat” ( Vom face altul pe râu în jos/ Altul mai falnic și mai frumos!”). Dacă nu poți să refaci ceva azi, poate vei avea succes mâine, sau poimâine... Trebuie să încerci ! Georgeta NEDELCU: Dumnezeu nu ne-a dat arcul, nu ne-
INTERVIU CU POETUL ŞI ZIARISTUL GEORGE ROCA de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340075_a_341404]
-
Numai că, în acel moment mi-a apărut în fața ochilor imaginea neînchipuit de frumoasă a Adelinei, fapt care m-a determinat să reiau cu ambiție și mai mare cercetarea tainei luminoase din preajma stâncii. Am început să explorez amănunțit fiecare copac dărâmat, fiecare groapă. - Sunt sigur, undeva pe aici am văzut lumina! Era chiar sub bradul ăsta cu vârful rupt! Am urcat iarăși până sub brad, privind în urma mea, în jos, unde vedeam o mulțime de copaci rupți, claie peste grămadă. Apoi
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
prea mult. -Acum, da. -Acum?! Ce vrei să spui cu acum? Înainte nu? Când ne-am căsătorit, nu mă iubeai? -Nu. Îmi plăceai, dar nu te iubeam, m-ai făcut să te iubesc, tu ai făcut posibil. El se simți dărâmat, apoi speriat. Se gândi la toate femeile cu care o înșelase, și în fiecare o căutase pe ea, căutase pasiunea ei, iubirea ei, pentru că niciodată nu o înțelesese, nu putuse ajunge la sufletul ei, nu-i putuse afla gândurile. "Doamne
HAZARD de NINA DRAGU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380379_a_381708]
-
cu mine? -La oricine, numai la tine, nu- răspunse ea, iar ochii îi erau întunecați ca noaptea, nepătrunși ca ea, un zid rece, fără sentimente reflectate în ei-.Îmi e ușor, cu imaginația pe care o am. El se simți dărâmat, strivit. -Te crezi nemaipomenită, dar să știi că am regulat și pe cea mai bună prietenă a ta, aici, în casă, în patul tău, în patul nostru!-îi zise el cu ură. -O, săraca!-râse ea-, trebuie că ai îmbătat
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
Aproape istovită pe-a clipei noptieră,Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... XXIV. TĂCEREA DIN ADÂNCURI, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. Între noi doi e-o mare de tăcere Și-un pod de jurăminte, dărâmat. O barcă-n zare freamătă și piere: E-un suflet pustiit și sfărâmat. Cobor genuni de crudă-nsingurare Înspre adâncuri fără de final. Iubirea noastră spumegă și moare, Lăsându-și trupul pe al vieții val. M-agăț înverșunat de poezie, Ca de-
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
urmează Rutina sa de secole, în van, Când inima-nghețată nu vibrează Nici măcar vara-n al iubirii lan? Îmi mai rămâne doar să-mi cânt durerea ... Citește mai mult Între noi doi e-o mare de tăcereși-un pod de jurăminte, dărâmat.O barcă-n zare freamătă și piere:E-un suflet pustiit și sfărâmat.Cobor genuni de crudă-nsingurareînspre adâncuri fără de final.Iubirea noastră spumegă și moare,Lăsându-și trupul pe al vieții val.M-agăț înverșunat de poezie,Ca de-un
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ta virtute, Ce-ți readuce- n zori-de- zi copilăria, Unește- te cu cerul și stelele cărunte, Și cânte sufletul, cum cântă ciocârlia. Povestea fluturelui Ți-am încercat buzele... Erau fierbinți frisonul ultimului cuvânt "Rămâi!" sarea că o minge pe treptele dărâmate. Iar eu zburăm în mâini țineam aripile tale de fluture le prinsesem când se ferfenițau pe umerii mei le-am sărutat erau mici În ozonul nașterii dragostei se atrăgeau două extreme- absența trupului meu și aripile tale de fluture se
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
care înconjoară acum Creația divină nu poate fi încadrată decât în acel tipar inform al iluziilor perfecte, însăilate cu minuțiozitate în spațiul public contemporan de către hominizii care au lăsat deoparte acum reperele pozitive ale propriei lor istorii milenare. Piedestaluri valorice dărâmate unul după altul cu mare iuțeală, înțelesuri voit denaturate ale cuvintelor limbii, nimic nu a scăpat cu viață din raza ghilotinei asasinilor noțiunii greu definibile de Om, măști fioroase cu trăsături categoric antiumane ale atât de tulburatului timp actual. Așa cum
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
braț cu Universul. Și mai șoptește vântul, șoptește și izvorul când visele-s arzande și ne-ntinat, el-dorul Și mai colinda ploaia, săltând pe clape ude, șăgalnic le zâmbește celor ce știu s-asculte. Și mai colinda valuri îmbrățișând nisipuri, castele dărâmate se reclădesc acum, pe alte țărmuri... Referință Bibliografica: Nu mai răsună? / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2026, Anul VI, 18 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
NU MAI RASUNA? de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373615_a_374944]
-
Aflând din timp de năvala oștirii asiriene, părinții lui Hannah strânseseră câteva lucruri, apoi reușiseră să fugă din satul lor. Stătuseră ascunși prin munți câteva zile, iar când reveniseră să vadă ce a mai rămas din satul lor, găsiseră casa dărâmată, totul jefuit, sătenii împrăștiați. Oștenii străini încă umblau prin sate după jaf și ucidere. Atunci ei deciseră să iasă din sat pe o potecă ascunsă, luând drumul refugiului spre Iudeea, sperând să scape acolo de nemiloșii invadatori. Așa se treziseră
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
al doilea prieten al tatei ocupa o vilă cu etaj, în care locuise cândva, un frate de-al său, de mult plecat în străinătate. Era o casă mare, cu încăperi vaste, într-o curte părăginită, străjuită de un zid aproape dărâmat. În vestibulul întunecos de la intrare, apărea invariabil, Rex, câinele lup al amfitrionului, singurul tovarăș al acestuia în nopțile și în zilele lungi, pe care le petrecea în pustiul din casă. În curtea acelei vile am citit, în după amieze lungi
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
vrei, va rămâne secretul nostru. -Mătușa, un am secrete de destăinuit! La naiba! Sunt cam obosită căci a fost lungă călătoria până aici și poate e mai bine să ne odihnim și mai vorbim dimineață. Eu mă simt într-adevăr dărâmată și poate asta te face să crezi că mă apasă vreo suferință ascunsă. Te rog, fii liniștită, căci nu am nimic. Răspunde ea mascându-și cu mâna un căscat nestăpânit, semn al oboselii. Mătușa a priceput că nepoata să nu
PETRECERE NEFASTĂ (11) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344789_a_346118]
-
pierdut din ospitalitatea neamului, în cel rural spera ca țăranul să-și mai păstreze din bunătatea sufletească specifică din moși strămoși. Și merseră la braț cale lungă și-n drumul lor întâlniră contrar așteptărilor numai priveliști înspăimântătoare. Sate părăsite, case dărâmate, blocuri gata să se prăbușească, familii sărace cu copii slabi și înfometați, guri de canal din care ieșeau cerșetori odată cu revărsatul zorilor și se ascundeau de golani odată cu apusul soarelui, gropi de gunoaie populate nu numai de câinii maidanezi dar
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
protoerie, să vegheze soarta bisericii și a credincioșilor săi. A rămas într-o zonă a Ardealului sfâșiat din trupul țării, unde se dezlănțuiau cu fanatism teroarea, prigoana, deznaționalizarea, expulzarea românilor. Acolo unde multe dintre bisericile românilor erau închise, arse ori dărâmate, iar românii deposedați de toate drepturile, fără apărare, loviți în demnitatea și destinele lor, după cuvântul asupritorilor „fără îndurare”. Mulți dintre credincioșii năpăstuiți care se zbăteau în neputința în care i-au împins evenimentele, porneau la drum, la părintele lor
PE URMELE MARTIRULUI AUREL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377029_a_378358]
-
groși, buruieni cât casa... ca să dau un exemplu, casa răposatului Cadar Vasile (Văsălica Iuani) a cărui moștenitori, locuiesc aproape, la Șimleu. Cu greu mai zărești aici ceea ce, cândva, a fost o casă de oameni gospodari. Uși rupte, ferestre sparte, pereți dărâmați, tristețe, gust amar. De ce toate acestea? Din a cui cauză?...Din cauza noastră, a celor tineri, care cu greu își aduc aminte sau unii chiar de loc, că acolo în acel sat s-au născut, că acolo a fost leagănul copilăriei
SATUL MEU NATAL de IONEL CADAR în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376062_a_377391]
-
Oamenii mari nu pricep niciodată nimic. Și e destul de obositor pentru copii să le tot dea într-una lămuriri” - spunea același Exupery. Să construim noi edificii sufletești, mai trainice și mai frumoase, așa cum spune cântecul „Podul de piatră”, care, deși dărâmat, poate fi reconstruit, mai durabil și mai măreț. E timpul să intrăm din nou în albiile care, pentru o vreme au secat. Apele vor veni, se vor revărsa, dar pietrele vii care suntem noi, vor rămâne, în albia, aceeași, care
APOSTOL AL LIMBII ROMÂNE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372499_a_373828]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > DIN CEAS ÎN CEAS Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului Din ceas în ceas Dărâmat-am legile firii, tulburatu-mi-ai gândirea, Într-ale tale gheare am ramas, iubindu-ți amintirea. Ochii senini ce mă-mbărbătau, azi i-am pierdut, Speranța mi s-a dus și mi-s tare-abătut. Din ceas în ceas, privesc pe-
DIN CEAS ÎN CEAS de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369229_a_370558]
-
după cutremurul de pămînt din martie 1977. Ceaușescu vizitează atunci de mai multe ori capitala în ruine și decide demolarea unor clădiri istorice. Astfel dispare Biserica Enei construită în 1714. O mare clădire neogotică din bulevardul Victoriei este de asemenea dărîmată... Demolările continuă între 1977 și 1983, pe măsura reconstrucției orașului, iar populația se obișnuiește cu o atmosferă plină de praf gălbui, pe care vîntul de est îl duce de colo-colo. Bucureștiul devine un șantier permanent. În 1983-1984, planurile lui Ceaușescu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lucrării noastre, ele pot fi completate cu imagini ale căderii/distrugerii din Cartea a patra a Regilor (cap. 25 Dărâmarea Ierusalimului. Robia Babilonului); Paralipomena. Cartea a doua a Cronicilor (cap. 36 Urmașii lui Iosia. Robia Babilonului), și de aceea trebuiau dărâmate, ca să înceapă un ciclu nou de viață. Dar puterea de-a dărâma, de-a reduce totul la starea de pulbere, nu este singurul atribut al divinității. Divinitatea, potrivit ideii anunțate, are și prerogativele zidirii: "Eu, Domnul, zidesc din nou cele
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
statutului asociației se prevedeau condițiile de funcționare a societății, se împărțeau misiunile etc.. La 10 iunie 1840, la cererea membrilor societății, domnitorul, având în vedere „netrebnicia” cărămizilor produse în țară, din care cauză casele de zid sunt „vătămate și grabnic dărâmate”, acordă asociațiilor, începând cu 1 ianuarie 1841, un privilegiu exclusiv pe 15 ani pentru producerea de cărămizi și oale „prin mașini”. Fabrica a fost construită pe un loc de 161/2 fălci, luat cu bezmăn în Păcurari (Iași) de la mănăstirea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Morminte ale unor mari personalități! Nu se poate să... Matei: Măi Octav, tu ești un băiat deștept, da prost...! De ce să nu se poată?! Octav: Păi asta înseamnă profanare! Matei: De ce profanare?! Dimpotrivă, domnule, le mai reparăm... că arată destul de dărîmate... Octav: Și cine o să-ți dea aprobare pentru chestia asta?! Matei: Mă, tu lasă grijile astea în seama mea. Octav: Bun. Și, de fapt, ce vrei de la mine? Matei: Tu trebuie să fii de acord adică... Să semnezi... adică ești
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
serbarea naturii cu copii îmbrăcați în verde, jocul ritual în jurul focului sunt rămășițele acestui cult popular păgân. Această religie populară și numai ea, insistă Panaitescu, a aflat-o creștinismul la ivirea sa în Dacia. La noi, "nu au fost temple dărâmate, nici idoli sfărâmați, n-a fost nici o luptă, nici chiar în conștiința oamenilor". Poporul de la sate (țăranii), păstrându-și vechile obiceiuri și tradiții, nu vedea o contrazicere între vechea și noua credință. El s-a plecat în fața soliei noi care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu alee de naramze, unele-n flori de argint, altele cu poame de aur. Daca visez fericirea, n-o visez decât acolo. Departe de lume, pe-o insulă scăldată de valurile senine ale mării spumegate. într-un castel pe jumătate dărâmat să duc o viață de fantasmagorie și de vis... Să dorm ziua cu picioarele-n soarele fierbinte... să veghez, să cânt noaptea, în aerul cel parfumat... să cânt, să scriu...... Iată fericirea ce visez... E[MMA] Și să ai o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]