1,339 matches
-
Sturza” a găzduit un frumos spectacol oferit de grupul ”Satricon” de la această școală, condus cu multă migală și cu un desosebit profesionalism de profesoara Eleonora Stamate, grup premiat la recentul concurs ”Gala Teatrului Școlar”. Fără odihnă, iat-o, din nou, dăruită unui frumos proiect cultural În care sunt implicați cei tineri dornici de a presăra pe drumul existenței lor flori nemuritoare, crescute din noblețea trăirilor și spiritului lor creator. “Când ziua-și pierde mantia albă // Iar râul cade-n albie gol
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vine cu alai de obiceiuri și tradiții. „Casa părintească” - răbufnire tandră, nostalgică, emoționantă. Iată, o descriere inegalabilă a casei părintești, a casei copilăriei: „Casa părintească nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot dărâma, fiind fără de stăpâni. Casa părintească sunt trăirile, simțirile, bucuriile, amintirile frumoase, imaginile întipărite în suflet, pe care nimeni nu ți le poate lua, de care nimeni nu te
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
despre casa părintească. Preferă să lase să mai treacă ceva timp, poate se mai deprinde cu ideea. Apoi se gândi și își zise: „Casa părintească nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot dărâma, fiind fără de stăpâni. Casa părintească sunt trăirile, simțirile, bucuriile, amintirile frumoase, imaginile întipărite în suflet, pe care nimeni nu ți le poate lua, de care nimeni nu te
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
transformarea survenită. În sufletul lor înflori speranța că în locul unor întunecimi, își făceau loc câteva raze de soare. De-a lungul școlarității, Vișinel avu parte de mai multe altercații care s-au soldat cu pumni și picioare primite la nimereală, dăruite mai ales de către unii conșcolari din clasele mai mari. Aflând că vine dintr-o șatră, aceștia țineau să-i servească câte o lecție, voind în acest fel să se impună, să li se recunoască superioritatea. În mintea lui Vișinel, se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
duce către baie. Acolo, cele aproape treisute de cărți Își trăiesc propria magie atinse de ochii și de mâinile lui, ori de câte ori sunt deschise. Revenind la sufragerie, pe peretele din dreapta, o pictură Înfățișează În culori șterse, o scenă marină, semnată indescifrabil dăruită cândva de o femeie care-l iubise. Tot ,,Biedermeyer,, este și vitrina prin care porțelanurile se văd cum se văd peștii Într-un acvariu. Șemineul alb se lățește pe jumătate din peretele de miază-zi, patronând maiestuos camera, cu frumusețea construcției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ele sau alte chestii din astea care țin de clasa mijlocie! Ah, tu, fată cu corp perfect disproporționat! Tu, opusul manechinului kilometric! N-avea, deci, pic de țâțe; și ce-i cu asta? Firavă ca un fluture la bust, dar dăruită ca o ursoaică mai la vale! Avea rădăcini, asta cred că vreau să sugerez. Avea niște picioare de fotbalist care o legau de pământul ăsta american! Ar fi trebuit s-o auzi pe Kay Campbell când am colindat districtul Greene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ajungea până aproape de talie. Era Îmbrăcată ca pentru Studio 54, nu ca pentru 59th Street. După petrecerea de divorț, Sanford Îi dăduse lui Lauren toate detaliile privind butonii pe care Îi voia. A spus că erau „mama tuturor butonilor Fabergé“, dăruiți țarului Nicolae de către mama sa, Împărăteasa văduvă, cu prilejul Paștelui din 1907. Erau În formă de ou, smălțuiți cu galben, iar În mijloc era lucrată, În filigran de aur, coroana imperială. Perechea autentică de butoni avea pe spate un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un ditamai copacul, stropindu-l cu un jet gălbui, lucitor, ca o limonadă. Încet, încet, ascensiune după ascensiune, traseu după traseu, anotimp după anotimp, descoperire după descoperire, m-am obișnuit cu ritualul lui montan și i-am devenit un discipol dăruit. Pe coastele noroioase sau înghețate, unde alunecam și cădeam pe rând, cântam din tot pieptul (Dăăăm cu fuuundul de pămââânt/ Văleeeleuuu/ Văleleu!); pe culmile de unde zarea putea fi pipăită, mângâiată sau strânsă în pumn, el deschidea un duet (Bună ziuaaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-l iubească Într-o oarecare măsură, merita ca ea să se Îmbrace și, odată Îmbrăcată, să-l facă să Înțeleagă imensul abis care-i despărțea. El, Oberlus, stăpînul ei, rupsese vraja cu lovituri de ciocan. Avea o sclavă supusă și dăruită, dar nu-i fusese de ajuns asta. Voia o femeie Îndrăgostită, o amantă, o soție; pe cineva care să se culce cu el din tandrețe, dorință sau abnegație. Începea așadar să se comporte ca oricare alt bărbat, care pe deasupra mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sânge. Acolo, în casa cu plafonul scund muntencele își simțeau neputința de a se lupta cu imensitatea, cu necunoscutul și atunci se doreau pe ele însele înlănțuite, își dăruiau una alteia frații și se numeau cumnate. Povesteau apoi despre frații dăruiți întâmplări mărunte, îi imitau, îi răscoleau, îi înălțau și frații deveneau soți și soții își făceau credincioși stagiul militar și poate numai frunza din vie, verde-gălbuie le crea obsesia ori poate numai imaginația ori amândouă deopotrivă ele visau bărbați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fie două câte două, în jur via foșnea nemulțumită. Ele adormeau gândindu-se la cine știe cine. Una cunoștea dorința celeilalte, se știau toate între ele și echilibrul părea de nezdruncinat. Șoaptele pluteau până târziu de la un pat la altul. Imaginea fraților dăruiți se dubla cu imaginea băieților de la fermă, în liniște, fără nici o zbatere și ele se și vedeau în iarnă măritate, la casele lor de pe munte. După culesul viei și după ce se înăsprea primul vin, multe își și vedeau visul împlinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când seara avea premieră și era chiar 11, de ce nu mă lași să te sărut niciodată, și el mă lasă, și îl sărut și mă strâng în jurul buzelor lui, încet, ca un șarpe care fură ceva doar pentru el, încet, dăruit, ca un pui care-și scoate singur măruntaiele, semănă a dragoste, de neajuns. Aș vrea să fim iar acasă, spune Pinochio, pe spate, în garsonieră, și să stăm iar pe jos și să ne uităm la pescăruși. Cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
-n lat locurile cunoscute, spunând că ,,au rămas vii” sufletului său ,,întâmplările luminoase ale copilăriei”. Întâmplările primei vârste omenești i-au rămas vii autoru-lui; Sadoveanu îl consideră pe acest om care avea ,,un prisos de bunătate în el” un apostol, dăruit luminării poporului până la sacrificiul de sine. Domnu’ Trandafir nu trăia doar pentru el, ci și pentru numeroșii copii pe care i-a învățat toată viața. O întâmplare mai deosebită înviorează povestirea. Într-o zi, domnu’ Trandafir este vizitat de către doi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
onorant să ți se spună așa decât Idiotul Satului. Prefera vocația universalistă a partidului celei locale a satului. Discursurile sale despre colectivizare semănau prin smerenie cu predicile preotului Petridean despre Viața de Apoi. Țăranii Îl ascultau ca pe un povestitor dăruit, dar sărac cu duhul. Nici măcar nu chicoteau când le vorbea la Căminul cultural despre binefacerile tovărășiilor și ale gospodăriilor agricole. Unii Îl și numeau „tovarășul părinte”, iar preotul Petridean Îl invita de fiecare dată la masă și, după două, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am refuzat să-l îngrop, să-i plîng la groapă. Am, lîngă pat, o fotografie în frac, după concert, mărită mult, pînă la mărime naturală. E un contur din carton. Ca al artiștilor din holul cinematografului "Victoria". Îi privesc figura dăruită. Da, avea o figură dăruită pentru scenă. Îmi alunec degetul pe cuta de pe frunte nu-i plăcea s-o ating -, pe buzele curbate estetic, mă apropii cu fruntea de fruntea de carton, mă uit în ochii alungiți pînă amețesc, ațipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu vedea dincolo de vîrful nasului, dar te și face să vezi lucruri pe care nu le-ai vedea în mod normal. Iordan n-a vrut să fie cocor§§, cum îi poreclise pe emigranți. N-a vrut să plece cu Liselle, dăruit cum era grupului identitar românesc. Tata gîndea și acționa, dacă n-ar fi prea compromis cuvîntul, ca un ctitor. Organiza bine. Iordan, mai temerar tot prin ereditatea sîrbească, a fost, în ciuda sîngelui sîrb, român ca grai și suflet. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de un fir electric roșu (partidul călăuzitor!) nu trăiește. Dar prea era detașat Brăduț de "locul unde nu se întîmplă nimic" România. Cuvintele mele nici gînd să se sprijine de-ale lui. Azot. I-am dus la Mănăstirea Neamț, loc dăruit ("Și a văzut Dumnezeu că este bine"); dăruit și de o nemaipomenită "vară de noiembrie". "În Franța, a gafat Brăduț, i se mai spune vara fetelor bătrîne". "Natură conservată, conservatoare", a strîmbat din nas Patrick, deranjat (purta un costum Cerruti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a mai respirat la 50, că Eminescu s-a prăbușit la 33. Kafka, la 41, Baudelaire, la 46... Epuizasem toate cuvintele. Pentru Rusalin n-am mai avut decît o literă, atîta. Litera veche, neagră, din lemn a tipografiei Mănăstirii Neamț, dăruită mie cîndva de părintele Serafim (ce-o mai fi facînd?) și folosită ca press-papier. Poate ți-o trebui la ceva, Russ. Eram mulțumită de roman? Nu-s atît de canalie. O spun ca Ernesto Sábato. Răspund cum a facut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se închină, sau pentru cele latente, neconcretizate încă, pentru că la ele ne gândim continuu și ne bucură clipa. Pe masă, pe lângă cupele de vin, se află un platou cu banane pentru a reține atenția lui M.M., fotografia unei fete frumoase dăruită prietenului meu de un ghețar, Okurina mototolită, în fața lui sicraN, laptopul, floarea-soarelui și celularul Pulcheriei, o carte pentru copii, intitulată "Darurile Mării", și "Povestea Poveștilor" a lui Creangă, într-o ediție îngrijită cu ilustrații. Și fiecare dintre oaspeții mei țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Iisus și timpul care nu trece Le închise într-un sertar. Care oftă adânc. Mioara dispăruse. În imaginea inversă a obiectivului fotografic, în curgerea rotundă a spațiului, în scrisorile părinților scrise înainte de a fi concepute, în batista unui cavaler medieval dăruită ca omagiu al eroismului său, într-un cuvânt care ucide sau într-o ecuație. E ora 445. Afară, Salieri cânta într-o pasăre. Îi răspunde o alta. Era Paganini. "Știu unde e", spunea ora. "Numai eu am aflat", îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și eu, nu vezi?! Tu nu știi că inainte să adoarmă, părinții fac prostii?! Nimic nu știi! Ajuns În acest punct al căsniciei, lui Va Începu să nu-i mai placă jocul și un simț În plus cu care era dăruit Îi șoptea: Ai grijă că nu este frumos, nu face prostii că-ți taie popa limba!, parcă o auzea el pe bunica Ileana spunând și Îi veni În minte vorbele pe care i le spunea lui Ionel când pleca noaptea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mica asistență, un mod de a mulțumi a lui Va și un semn al „maturizării” sale. Sau poate era răsăritul unui principiu și mod de a fi al viitorului om: Oferă gratis și mulțumește pentru tot ce primești, meritat sau dăruit! Se prefigura o noapte senină și un cer plin de stele. Va traversa curtea prin iarba verde, grasă și curată, Ochenoaia nu lăsa păsările să pască prin curte și a dorit să viziteze „casa mare”. A mers În fiecare din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
permiteau să zburd ca pe vremea copilăriei. În seara aceea am încropit câteva versuri. Astfel evocă poetul momentul de neuitat în care a început să scrie un volum de versuri destinat uitării... Si poetii spun lucruri trAsnite „Într-o zi dăruită / cu ape de ceruri / neauzit / m-a chemat grădina / Vino la mine / Vino! / N-a uitat niciodată/ clipele noastre de tăcere / de visare și dragoste / Voia încă o zi / de surâsuri / și tainice îmbrățișări / Și aștepta sub cer / ca un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și cozonac. În răstimpul unei respirații Îngăduite de, statuia episcopului și stafia prințesei curiozi tatea noastră și de promptitudinea explicațiilor sale, mi-a spus că-l cunoștea pe tata din partea căruia s-a bucurat cîndva de un serviciu aparent minor, dăruit Însă tocmai atunci cînd era nevoie de el. Nu apelase direct la primarul Răteș tilor, dar tata, aflînd de la un prieten comun că preotul ca tolic din Ardud ar avea nevoie pentru o ceremonie mai deosebită de colegul său din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
așa o să vină și la mama Lui. Și o să facem nunta la Tatăl Lui. În cer, adică. Să nu te temi. Vezi, eu nu mă tem de moarte. De asta sunt ca atunci, când m-a prins de mână. Cel dăruit Lui nu se schimbă niciodată. Nu îmbătrânește. Nu moare. Fiindcă Darul Lui de nuntă acesta e: viața nesfârșită." Mă uitam la minunea de copil de lângă mine. Glasul răsuna cu putere și parcă-i răspunseseră din cer, clopote de nuntă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]