168 matches
-
se supără pentru cele introduse, reface urgent forma în care a adus romanul în noiembrie și cere să fie dat unui critic literar. Se roagă în gînd ca redactorul să nu-și dea seama că a introdus pagini noi, din dactilograma de rezervă, în locul celor hăcuite de el cu creionul. Deși, sincer cu el însuși, Mihai parcă s-ar bucura să ajungă pe mîna unui critic. Știe că mai are destul balast i-ar trebui cîteva luni să cizeleze forma din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-i găsească nici o altă utilizare, fără să-l poată aplica sau folosi în perspectiva unui gând propriu și care a refuzat cu încăpățînare să-și anexeze problemele pe care i le-am propus, am ținut să-i scriu pe marginea dactilogramei: "Astfel de texte trebuie să traducă acela care nu se cufundă în Kant, Schiller, Goethe sau problema Seele-Geist"." Seara, la ora de conversație liberă, Noica ne citește scrisoarea lui Eliade (sfîrșitul lui noiembrie), în care acesta anunță că a terminat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Andrei. Avem în față o săptămână, în care Andrei și-a propus 30 de pagini pentru albumul Francesco Guardi, la "Meridiane", iar eu traducerea a 15 pagini din Phaidros, pentru volumul IV al operelor lui Platon. Am adus cu mine dactilograma textului Despărțirea de Noica (67 pagini), pe care Alecu Paleologu tocmai l-a încheiat și pe care urmează să i-l dăm lui Noica după ce îl vom citi. Nu pot să-mi dau seama ce a generat paginile acestea. Paleologu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Cred că nu există bucurie mai aspră... Seara de astăzi a fost magnifică. Noica ne-a așteptat la el cu o listă pentru discuții, cerîndu-ne să venim și noi în fiecare seară cu una. Îi dădusem cu o zi înainte dactilograma volumului pe care l-am propus "Cărții Romînești" sub titlul Micrologii. Îmi strânsesem aici lucrări mai mici sau mai întinse (prefețe, studii etc.), risipite de-a lungul a 13 ani, și volumul îmi părea nesigur și dispers. Seara noastră a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
numai cei care au știut să păstreze monoteismul în condiția diasporei o mai pot salva. Numai ei mai pot contracara cultura pustiitoare a anglo-saxonilor, reconvertind cultura la bunul monoteism al spiritului." Vineri, 8 mai 1981 I-am adus lui Noica dactilograma articolului pe care Andrei l-a scris pentru nr.10 - 11 - 12 al "Secolului 20": Rigorile ideii naționale și legitimitatea universalului. Citindu-l, Hăulică a fost entuziasmat. Este în el patosul agonal al conștiinței care și-a păstrat reflexele în fața
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sunt cei mai insidioși. La Început nu-i recunoști, par că vorbesc normal, apoi, deodată...” Făcu semn ca pentru a mai cere un whisky, se răzgândi și ceru nota. „Dar apropo de templieri. Deunăzi, un tip mi-a lăsat o dactilogramă pe problema asta. Cred că-i nebun de-a binelea, dar cu față umană. Dactilograma Începe blând. Vrei să-i arunci o privire?” „Bucuros. Aș putea găsi ceva care să-mi servească.” „Nu prea cred. Dar dacă ai o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Făcu semn ca pentru a mai cere un whisky, se răzgândi și ceru nota. „Dar apropo de templieri. Deunăzi, un tip mi-a lăsat o dactilogramă pe problema asta. Cred că-i nebun de-a binelea, dar cu față umană. Dactilograma Începe blând. Vrei să-i arunci o privire?” „Bucuros. Aș putea găsi ceva care să-mi servească.” „Nu prea cred. Dar dacă ai o jumătate de oră liberă, treci pe la noi. Via Sincero Renato, numărul 1. O să-mi servească mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am vorbit niciodată cu acest Aurel Leon!”. Din nefericire pentru autor (dar și pentru mine), „acest Aurel Leon” era un apropiat al șefului Editurii, care îl luase drept „consultant” pentru istoria „burghezo-moșierească” a Iașilor și îi împrumutase, fără știrea mea, dactilograma memoriilor lui Radu T. Constantinescu. Fostul trepăduș prin redacțiile fițui 161 cilor ieșene antebelice (Aurel Leon), acum autor al unei serii de evocări intitulate Umbre, își scria „opera” de colportaj „memorialistic” împrumutând informații de peste tot (inclusiv din scrieri inedite, fără
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
am vorbit niciodată cu acest Aurel Leon!”. Din nefericire pentru autor (dar și pentru mine), „acest Aurel Leon” era un apropiat al șefului Editurii, care îl luase drept „consultant” pentru istoria „burghezo-moșierească” a Iașilor și îi împrumutase, fără știrea mea, dactilograma memoriilor lui Radu T. Constantinescu. Fostul trepăduș prin redacțiile fițui 161 cilor ieșene antebelice (Aurel Leon), acum autor al unei serii de evocări intitulate Umbre, își scria „opera” de colportaj „memorialistic” împrumutând informații de peste tot (inclusiv din scrieri inedite, fără
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
personaje de cele mai multe ori desprinse din viața trăită de zi cu zi. Așa cum ți-am mai spus, scriu teatru de când am început să scriu și poezie. O piesă de teatru, Shakespeare, adio, terminată prin anii '70, stă și acum în dactilogramă. Pe atunci eram impresionat de Camil Petrescu. Cu timpul, lucrurile s-au așezat altfel. Am scris teatru scurt, teatru într-un act, în mai multe acte, scenarii dramatice, ca un exercițiu continuu, pentru a crea identități clare, caractere, destine de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Fără să mai aibă deloc prestanța de odinioară, "unchiul George" se învîrtea prin încăpere, dîndu-mi o ciudată senzație de fantomă a altor vremuri. Numai ochii inteligenți și nasul vulturesc mai aminteau de cel care fusese. După ce a legat cu sfoară dactilograma unei monografii a Lisei pe care mi-a încredințat-o în speranța că mă voi obosi s-o public, m-a condus până la lift. Acolo ne-am mai îmbrățișat o dată. Am bănuit că n-o să-l mai revăd și am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Început de rând etc. Până la apariția calculatorului, traseul unui text de la manuscris la pagina tipărită era destul de anevoios. După ce autorul Își scria textul, și-l dactilografia sau Îl preda unei dactilografe de meserie, care Îl bătea la mașină. Odată obținută dactilograma, ea era corectată de autor sau chiar de dactilografa respectivă, uneori prin colaționarea cu manuscrisul original. De multe ori, această colaționare nu se făcea cu textul inițial, ceea ce avea ca rezultat numeroase confuzii, mai ales la transcrierea citatelor. Cum nu
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cu textul inițial, ceea ce avea ca rezultat numeroase confuzii, mai ales la transcrierea citatelor. Cum nu existau aparate xerox, autorii Își copiau cu mâna citatele din cărți sau reviste, iar la corectură era greu, dacă nu chiar imposibil, să confrunți dactilograma cu toate cărțile sau publicațiile din care s-au reprodus anumite citate. E adevărat și faptul că foarte mulți autori aveau prea mare Încredere În dactilografe, Încât nu mai verificau textul Înaintat spre tipărire, deschizând astfel poarta unor greșeli, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ocazionale din țară. Ele au fost expediate redacției de la München pe diferite căi, sau scrise pe loc ad hoc, apoi distruse. S-a întâmplat ca un text personal, din 1982 (data spune ceva) să se fi păstrat, din fericire, grație dactilogramei prietenului Mircea Carp (pe foi cu... antetul Voice of America, aduse în țară, după 1989, în copii xerox, oricând consultabile), prin a cărui voce el a și fost transmis. Este vorba de Situația culturii române actuale, reprodus și acesta mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în străinătate și am intrat în relații tehnice foarte precise cu unele edituri străine (franceze, italiene, americane) ne-am dat seama, într-un mod și mai dureros, de toate lacunele și imperfecțiunile, strict tehnic-editoriale, ale edițiilor românești și chiar a dactilogramelor de bază. Situație, uneori, aproape disperată. A avea, în astfel de domenii, buni profesioniști reprezintă o condiție esențială a progresului cultural: traducători, redactori, tehno redactori etc. de o cât mai înaltă calificare posibilă. Soarta culturii române medii viitoare se joacă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
aforisme, note, paranteze, antijurnale, permanente începuturi abandonate camusian. P. e un fel de scrib sumerian ce își ascunde existența sub asteriscuri și sub tăblițe de argilă. Teatrul lui suportă același „tratament”: experimentale, mesaje despre sine, despre scriitură, secvențe beckettiene, pirandelliene, dactilograme ale realului. Dezordinea existenței explodează chiar din titluri: Exact sau Un câine de vânătoare, Vreau să am și eu o amintire, Marșul sau A treia piesă cu soldați. SCRIERI: Desant ’83 (volum colectiv), pref. Ovid S. Crohmălniceanu, București, 1983; Cine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
Gusti. Ele cuprind trei părți: discursul cu care a fost primit, răspunsul profesorului și un raport de activitate al Institutului Social din Chișinău. Toate trei (mai ales ultimele două) cred că merită să fie cunoscute, cu toate imperfecțiunile cuprinse în dactilogramă. Astfel, dacă discursul de recepție (care probabil a fost citit) cuprinde stângăciile discursului și contribuția ortografică de neevitat a dactilografiatului, răspunsul profesorului pune mai multe probleme. Este evident că cel care a notat discursul profesorului (în chip clar o vorbire
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
familiari ai limbii franceze. Astfel, au fost reținute din cele spuse doar idei în rezumat, înțelese uneori greșit sau reținute fragmentar. Profesorul începe prin a povesti o piesă de teatru la care a asistat la Paris. Din cele notate în dactilogramă nu am putut identifica decât numele autorului piesei, autor cunoscut, Jules Romain. Am lăsat deoparte povestirea intrigii, care servește doar de captatio benevolentiae și nu este necesară înțelegerii a ceea ce avea să urmeze. Aceeași dificultate apare și în reproducerea ideilor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]