400 matches
-
1996; Fugă (poem dramatic în patru acte și un epilog), tr. Calistrat Costin, Bacău, 1996; Vingt-Cinq poèmes. Douăzeci și cinci de poeme, tr. și pref. Nicolae Tone, postfața Serge Fauchereau, Pierre Mazas, Laurențiu Ulici, Marin Sorescu, București, 1998. Repere bibliografice: Al. Hodoș, Dadaism, cubism et caetera, TA, 1924, 6; Doctorul Ygrec [I. Glicsman], Tristan Tzara, ADV, 1924, 12 447; Aderca, Contribuții, I, 223, 237, 238, ÎI, 529-533; Lovinescu, Scrieri, IV, 106, 675-678, VI, 167-168; Mihail Sadoveanu, Însemnările unui spectator, TA, 1928, 1; B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Cioculescu, Aspecte, 196-198; Constantinescu, Scrieri, V, 142-147; Petre Boldur, Doi poeți. Scurt proces al unei tradiții, RP, 1935, 5 274; Const. I. Emilian, Anarhismul poetic, București, 1935, 122-126; Călinescu, Ist. lit. (1941), 803, Ist. lit. (1982), 887, 1024; Mircea Bogdan, Dadaism și mahalagism literar, TIA, 1942, 473; Pillat, Tradiție, 11-14; Șasa Până, Importanța prezenței lui Tristan Tzara în România, ORT, 1946, 2; Ștefan Roll, Tristan Tzara ne vorbește, TIL, 1946, 3 298; Oscar Lemnaru, Tristan Tzara, „Dreptatea nouă”, 1946, 431; Șasa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
bălăcit douăzeci de ani/ și dezghioc verbul zgrunțuros precum faptele"). Tot acum publică și placheta Pentru libertate (1944) scoasă în colecția revistei "pentru muncitori și intelectuali", Orizont. Probabil se prefigura deja lupta dusă, după 1947, împotriva curentelor considerate decadente (suprarealism, dadaism, futurism etc.). În volumul următor, Plecări fără ancoră (1946), vechea formulă este parțial reluată, pentru ca, în Poeme fără imaginație (1947), poetul să revină la poezia cu caracter social. Influențe ale avangardei se simt și în poezia primului volum al lui
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pretenția poeților de a crea pentru eternitate, eliberându-se de prezent 202. Articole asemănătoare semnează și Paul Scorțeanu care amintește curentele de avangardă ce introduseseră în literatură citadinul, dar le reproșează faptul că "trădează viața", considerând, în consecință, futurismul și dadaismul mișcări literare ratate și pledează pentru deosebitele valențe literare ale orașului 203. Deși este un an în care războiul ține, în general, prima pagină, în 1944 poeții se grupează în jurul câtorva publicații făcând să apară articole programatice care reflectă o
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și frumusețea (...)", "Planetă la Paradisele artificiale" (1967), în Duelul cu crinii, Editura Cartea Românească, București, 1972, p. 439. 188 "Futurismul a trădat viața. Rămâne o mișcare ratată, mai bătrână decât și-ar fi închipuit ea vreodată. Mai bătrână decât celelalte. Dadaismul - ceva mai mult, nici n-a vrut să țină socoteală de viață. De altminteri nu numai de viață. Negarea nu poate fi un scop în sine.", "Orașul în literatură" (ianuarie 1944), în Duelul cu crinii, ibidem, p. 260. 189 Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Cioculescu, Editura pentru literatură, București, 1969, p. XXVII. 207 "Cuvintele care stârnite de poezie au deplină putere să se organizeze oricum, sunt neputincioase să se autocuprindă într-o formulă. Orice aspect al poeziei își are definiția sa proprie, romantism, simbolism, dadaism sau aiurea, dependentă una de alta fiindcă în același timp și aceeași măsură cumulează atitudinea de negație pentru priveliștea anterioară și afirmație, asupra desăvârșirii elementelor dinlăuntrul ei", Constant Tonegaru, "Introducere în poezia cuvintelor", în Plantația de cuie, Editura Vinea, București
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Adrian Maniu, N. Davidescu, Luca I. Caragiale, Al. A. Phillippide, Demostene Botez, Lucian Blaga, Aron Cotruș, Ion Barbu, Camil Petrescu, Camil Baltazar, Simion Stolnicu, Emil Isac; în final trecea în revistă excesele „experimentale”, caracterizate drept „unde seismice” în m. - ca dadaismul, constructivismul, integralismul, suprarealismul, cu Tristan Tzara, Ion Vinea (considerat „principalul factor al extremismului român”), B. Fundoianu, Ilarie Voronca -, pe care declară că le acceptă numai principial, drept manifestări, prin insurgență, ale tendinței de diferențiere în raport cu datul tradițional. Pentru proză, m.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
va putea fi niciodată hotărnicit între granițe preconcepute”. Oricât repudiază însă normativele estetice, pasionatul avangardist consideră că arta nouă se autofăurește urmând un principiu, obiectivarea, și apreciază că acesta e consecvent aplicat de constructivism. Rezultat din lupta între cubism și dadaism, constructivismul l-a smuls pe primul din „lâncezeala de atelier” „îmbrâncindu-l” în stradă și a curmat anarhismul celui de-al doilea opunând subiectivității expresioniste obiectivitatea; depășește și futurismul minat de tendințe centrifuge, neagă „dezagregarea bolnavă romantică suprarealistă”. În consecință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
-șef al comunității evreilor de rit spaniol), preocupat Îndeosebi de literatura populară românească... Evreii au avut o pondere considerabilă În literatura românească interbelică, abordând cele mai variate subiecte și formule literare, de la evocarea pitoreștilor cartiere evreiești (astăzi dispărute), până la science-fiction, dadaism și suprarealism (contribuții asupra cărora voi reveni). Prin evrei, cultura românească a căpătat un grad sporit de diversitate. Maghiarii Resentimentele româno-maghiare se hrănesc dintr-o dublă frustrare. Mai Întâi, până la 1918, românii transilvăneni au fost priviți cam de sus de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
francezii îl declară pe Baudelaire întemeietor al esteticii urâtului ș.a.m.d. Au sau n-au dreptate românii să propună și ei câteva repere într-o astfel de ordine a ideilor, cum ar fi numele lui Tristan Tzara, ctitor al dadaismului, al lui Urmuz, prefigurator al literaturii absurdului, al lui Brâncuși, înnoitor al sculpturii moderne ș.a.? Parcă-parcă n-ar prea avea! Profesorul Edgar Papu a publicat în 1974, în paginile revistei "Secolul XX", eseul "Protocronismul românesc", propunând și alte priorități ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
rămâne mai degrabă un subiect de dispute și controverse decât un concept pe deplin clarificat, fixat și general acceptat. Nu este considerat un curent artistic și/sau literar cu identitate și cuprindere relativ clar definite - cum au fost simbolismul, parnasianismul, dadaismul, letrismul, constructivismul, expresionismul, chiar suprarealismul -, și nici o modalitate estetică cu desfășurare istorică mai amplă, ca romantismul ori realismul. E mai degrabă un stil cultural atotcuprinzător, ca barocul, de pildă, ba chiar un concept prioritar filosofic, interesând situarea ontologică și gnoseologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
propuse de instituții. Aplicând strategia "criticii instituționale", această opțiune se structurează totuși în direcția afirmării status quo-ului, ceea ce presupune aplicarea unei critici afirmative. Cel de-al doilea model, stabilit de mișcările avangardei artistice de la începutul secolului trecut, printre care futurismul, dadaismul, cubo-futurismul rusesc, constructivismul, suprematismul și suprarealismul, și teoretizat critic de Peter Bürger în Theorie der Avangarde (1974)279 își constituie practicile în jurul reacției față de slăbirea puterii politice a artei prin integrarea în viața cotidiană. La activitatea acestor grupuri, Gene Ray
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Osvald Teodoreanu, Mihai Codreanu, Tudor Pamfile, George Lesnea, părintele Petre Savin și atâția alții. De la București au mers și au făcut ziaristică și literatură la Cernăuți Pamfil Șeicaru, Cezar Petrescu. La Cernăuți își făcea prezența literatura promovată de Tristan Tzara (Dadaismul), de Emil Cioran (Existențialismul), Mircea Eliade, Eugen Ionescu. Presa din Cernăuți a avut spontanietate, instinct patriotic, determinare națională, chemare a opiniei publice alături de ea, dar mai ales greutăți, nenorociri, sacrificii de tot felul, purtători de excese în exprimare și luptă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Pârvan, Tudor Vianu, G. Călinescu, Vladimir Streinu, Liviu Rusu, Edgar Papu, Ion Biberi. În partea a doua, ce se referă la „ipostaze străine”, autorul își articulează comentariul după aceeași dispunere: pe de o parte poeticile vii, moderniste, ca futurismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul; pe de altă parte, teoreticieni, esteticieni, filosofi ai artei, ca Benedetto Croce, Paul Valéry, H. Bremond, Paul Claudel, T. S. Eliot. Chiar dacă nu o afirmă expres, organizarea cărții, ca și textul propriu-zis dovedesc rezerva autorului față de demersul formalismului structuralist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
În primele două numere „Revista revistelor” este asigurată de Perpessicius, tot acum colaborează și Mihail Dragomirescu (Naționalism cultural). Articole bine scrise, în genere de direcție, dau Scarlat Struțeanu (Meteorologie literară, Rolul criticului), dar și mai puțin cunoscutul Nicolae I. Russu (Dadaism critic, Institutul de Literatură Română, Naivitatea în critică), care recenzează și cartea Nataliei Negru, Helianta. Alți comentatori literari sunt Mihail Dragnea, Al. Isăceanu și Mihail Sorbul (Un om supărător: Al. Cazaban. Cu prilejul volumului „La umbra unui car”, Artă pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289429_a_290758]
-
început să se degradeze în primii ani ai secolului XXI. Peste tot - și, desigur, și în lumea educației - au apărut deja critici ai gândirii și inițiativelor postmoderniste. „Deconstrucționalismul” (Derrida), „destructivismul” (Lacan), „subiectivismul” hiperrealist, hermeneutica etc. sunt asociate, deloc justificat, cu „dadaismul” interbelic, cu mișcarea New Age și cu retorica haotică a diverșilor nihiliști din secolele XIX-XX. Dar există și critici juste care atrag atenția că repudierea raționalității și a științificității din discursul postmodernist ține de un avangardism juvenil care nu duce
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
analizat probleme precum: semnificația artelor; cunoașterea artistică; epistemologia cunoașterii estetice; „momentul calitativ” versus „momentul cantitativ”; avantajele explorării estetice în formarea personalității; critica legendelor, basmelor și povestirilor (critical storytelling); arta secolului XX și raporturile ei cu curriculumul oficial; cubismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul etc. și curriculumul; arta și societatea; arta ca text politic; semnificația artelor și a cunoașterii estetice pentru curriculum și pentru instruire; posibilitatea de a construi curricula centrate pe cunoașterea estetică (aestetic knowing); connaisseur-ul și connaisseurship-ul (cunoscătorul și aprecierea calitativă a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
high-tech): teoria relativității (Einstein); teoria cuantică (Bohr, Planck); disputa lui Einstein cu adepții teoriei cuantice; relațiile de nedeterminare (Heisenberg); teoria fractalilor (Mandelbrot); teoria matematică a jocurilor (von Neumann, Morgenstern, Borel, Guilbaud, Cage); teorema lui Gödel; teoria catastrofelor (Thom, Pomian, Zeeman); dadaismul metodologic în știință (Feyerabend); teoria double bind (Școala de la Palo Alto); „arta solubilului” (Medawar); teoria rizomului (Deleuze și Guattari) și teoria biologică a autopoiesisului (Jantsch, Maturama și Varela); teoria ordinii din haos (Prigogine); teoria hiperciclului (Eigen și Schuster); modelizarea complexității
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nostalgii ale creștinismului originar susțin că Renașterea a fost începutul decadenței. La fel există și teoreticieni ai artei care văd mo‑ dernitatea începând paradoxal cu Renașterea. Situația pare foarte similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă în arta abstract - compozițională acest drum este cel al desfigurării (așa cum crede C. Greenberg 38), în filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
și mai permisiv demonstrate de eterogena mondenitate citadină, începând cu secolul al XIX-lea. Deloc întâmplător, figurile de romantici și prototipul „eternului student” din literatura acestei epoci „bântuie” asemenea locuri, din a căror substanță personalitatea lor livrescă împrumută mult, iar dadaismul se naște, în 1916, în Cabaretul Voltaire din Zürich, un loc des frecventat de Tristan Tzara. Avangarda și suprarealismul, apoi existențialismul parizian beneficiază din plin de perimetrul nonconformist al cafenelei, unde se dă citire manifestelor, se angajează dezbateri și polemici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
și bucureștenii cei ade vărați, mahalagiii. Pe cheiurile buruienoase ale gârlei cu cân tecul ei dulce și tramvaiul electric, automobilul, cine mato graful, gramofonul, aeroplanul, radioul. - Stilurile epo cii și dominațiile lor efemere: Secession, Modern Style, futurismul, expresionis mul, cubismul, dadaismul și su prarealismul, În contingențele lor cu malurile buruienoase ale Dâmboviței. Moftangiii de bucu reșteni, mai snobi și à la page ca nimeni alții pe lume. Nostalgia unor dispariții fără speranțe de În toarcere: figuri și scene din trecutul unui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cuind scrinul cu patină veche, de nuc sau de vișin, al buni cilor - atâtea și atâtea suveniruri ale copilăriei noastre puse acu pe foc de moftangiii de bucureșteni, mai snobi și à la page ca nimeni alții pe lume. Iar „dadaismul“ și „suprarealismul“, care au Întors pe dos cafenelele literare din Occident, cu lumea lor amestecată și amețită de prosperitatea pasageră de dinainte și de după războiul cel mare, Își au rădăcinile - cine și-ar Închipui? - pe malurile buruienoase ale Dâmboviței duhnind
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a fost propusă de celebrul André Chouraqui. Riscurile Îmi par Însă destul de mari. În primul rând, un text tradus În românește, dar cu topică neadecvată, calchiată după LXX, fie va stârni haz, fie suspiciune. Doar cei câțiva „esteți”, degustători ai dadaismului hipercult, vor savura un astfel de produs. În al doilea rând, o traducere radical „etică” poate Îndepărta, chiar dezgusta publicul de o carte, valoroasă În original, dar devenită ciudată În ambalajul traducerii. Or, când e vorba de Septuaginta, acest risc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și în chip mecanic, copiind pe fișe vorbe din dicționar, amestecându-le într-o căciulă și punând pe cineva să le tragă la întâmplare. Pe urmă le juxtapui în rânduri mai lungi sau mai scurte, după fantasia momentului, și ai dadaism, primitivism, expresionism etc. Dar asta nu-i adevărat, nu poate fi adevărat! Căciula și fișele te pomenești că-ți dau ceva totuși gramatical și întrucâtva logic ca unele din telegramele pe care le primesc prin comună, telefonate de la oficiul orașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cele de despărțire ale sufletului de trup. Este greu să găsești o logică standard într-o țară care a dat culturii universale câteva mari contribuții originale, extrase și inspirate din seva adâncă a unor moduri de gândire și relaționare autohtone: dadaismul (Tristan Tzara), teatrul absurdului (Eugen Ionescu), nihilismul pesimist (Emil Cioran), mitul veșnicei reîntoarceri (Mircea Eliade). În lipsa așezării inteligibile, speculațiile curg, iar „teoria conspirației” se așază la locul ei în mintea oamenilor, avidă de coerență și simplitate, deși astfel de explicații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]