401 matches
-
lui G. Topîrceanu, ale Otiliei Cazimir și ale Luciei Mantu, precum și proza lui I. I. Mironescu; doar răsfățatului Ionel Teodoreanu îi reproșează „imagismul prețios”. Nu gustă „rodomontadele” lui I. Minulescu și nici „poemele cu îngeri” ale lui V. Voiculescu sau „dadaismul autohton” al jocurilor poeticești ale lui Ion Barbu. Se lasă însă câștigat de forța eruptivă a poeziilor lui O. Goga și de poemele, de un serafism tulburător sau de o titanică vigoare, ale lui T. Arghezi. Având antene mai bune
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
Pârvan, Tudor Vianu, G. Călinescu, Vladimir Streinu, Liviu Rusu, Edgar Papu, Ion Biberi. În partea a doua, ce se referă la „ipostaze străine”, autorul își articulează comentariul după aceeași dispunere: pe de o parte poeticile vii, moderniste, ca futurismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul; pe de altă parte, teoreticieni, esteticieni, filosofi ai artei, ca Benedetto Croce, Paul Valéry, H. Bremond, Paul Claudel, T. S. Eliot. Chiar dacă nu o afirmă expres, organizarea cărții, ca și textul propriu-zis dovedesc rezerva autorului față de demersul formalismului structuralist
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
Arghezi sau colaborarea permanentă cu B. Fundoianu. Concomitent s-au făcut eforturi de sincronizare cu mișcările avangardiste europene. În comparație cu romantismul și simbolismul, perioade cu defazări mai spectaculoase, a. românească se racordează mai bine la tendințele momentului, excepție făcând futurismul și dadaismul, receptate cu oarecare întârziere. În a. de la noi pot fi identificate mai multe „vârste” poetice, chiar dacă suprapunerile, interferențele și discontinuitățile nu ocolesc acest traseu: constructivismul, integralismul și suprarealismul. Prima și cea mai importantă tribună a constructivismului este „Contimporanul” (1922-1932), publicație
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
discontinuitățile nu ocolesc acest traseu: constructivismul, integralismul și suprarealismul. Prima și cea mai importantă tribună a constructivismului este „Contimporanul” (1922-1932), publicație condusă de Ion Vinea. Inițial revista își propunea, urmând o sugestie a lui Marcel Iancu, să dea corp unui „dadaism constructiv”, dar, în fapt, constructivismul, care promova rigoarea împinsă până la schematizare, cerebralitatea și austeritatea expresiei, a influențat mai mult poetica și scriitura celor de aici. De altfel, pendularea continuă între modernism și a. s-a metamorfozat, în cele din urmă
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
manifestelor Aviograma („75HP”), Gramatică, Arhitectura („Punct”), din care nu lipsesc accentele dadaiste și futuriste, dar și al unor texte izvorâte din voința de sincronizare: Hidrofil, Strofă I, Strofă II. Primii noștri avangardiști se arată deschiși la sugestii constructiviste venite din dadaism (negarea convențiilor poetice, anularea subiectivității creatorului etc.), dar mai cu seamă din futurism (energetismul, scriitura „de aparat Morse”, proprie unui „secol-viteză”, disprețul pentru metafizică ori pentru arta ca mimesis). Ilarie Voronca, St. Roll, Ion Vinea practică o poezie sincopată, din
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Urmuz și Tzara -, la editura omonimă pe care o înființează apar și plachetele de versuri ale principalilor săi colaboratori: Ilarie Voronca, St. Roll, Geo Bogza, C. Nisipeanu, Sașa Pană. Aceeași atitudine de sinteză a tendințelor importante din a. europeană - de la dadaism la suprarealism - se întâlnește și în constelația de reviste alcătuită din „Urmuz” (1928), „XX. Literatură contimporană” (1928-1929), „Alge” (1930-1931) și „Meridian” (1934-1938, 1941, 1943-1946), la care se adaugă „Liceu” (1932) și „Viața imediată” (1933). Aici vor fi prezenți și poeți
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
este silită de propriul ei simț al consecvenței să se sinucidă. Dacă piața românească a operei de a. a atins și formule extreme, vizibile în eclectismul profesat în paginile revistelor, ea va manifesta în egală măsură anumite suspiciuni cu privire la un dadaism recunoscut în general drept cea mai provocatoare dintre orientări. În parte pentru că dadaismul fusese conceput să se plieze pe formulele amplu ierarhizate și „birocratizate” ale marilor literaturi (o literatură tânără ca aceea română, marginalizată și ignorată de fenomenul dada, ignoră
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
românească a operei de a. a atins și formule extreme, vizibile în eclectismul profesat în paginile revistelor, ea va manifesta în egală măsură anumite suspiciuni cu privire la un dadaism recunoscut în general drept cea mai provocatoare dintre orientări. În parte pentru că dadaismul fusese conceput să se plieze pe formulele amplu ierarhizate și „birocratizate” ale marilor literaturi (o literatură tânără ca aceea română, marginalizată și ignorată de fenomenul dada, ignoră la rândul ei), în parte pentru că radicalitatea negației reprezintă o caracteristică a tuturor
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
despre ele și nu suporta să-i fie reamintite. Și trecând pe lângă cafeneaua aia, Îl văzuse pe poetul ăla american, cu un vraf de farfurioare-n față și cu expresia tâmpă Întipărită pe fața aia ca un cartof, discutând despre dadaism cu un român pe care-l chema Tristan Tzara și care purta mereu un monoclu și avea dureri de cap, apoi era Înapoi acasă cu soția sa, pe care o iubea din nou, se terminase cu cearta și cu nebunia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Fi at...! Stai! Ce scrie acolo? Oare-i adev adevărată? Eeeeie. Da. Unde să m...? Miro... mirosu’ ee deee. De ce? De, iiii. Exchange. Information. Le train. Ce-i ăla, frate? Tren? Ce trenuri au aștia! Cum îs?”. Două ore de dadaism mintal, Mihaela, de delir mintal necontrolat!! L-am citit pe Kant încă din liceu. Dar acolo, în gară, nu m-a ajutat cu nimic! Știi, multă vreme mi-a fost rușine de mine pentru orele acelea. Acum nu mai mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dadaiști să se manifeste. Nu putem vorbi de o artă DaDa, pentru că însăși cuvântul artă era negat, vorbim însă de un spirit ce a cucerit artiștii interbelici refugiați la Zürich, vorbim de o negare și o afirmare simultană a artei. “Dadaismul este o stare de spirit... Dadaismul reprezintă o gândire artistică liberă... Dadaismul se dedică nimicului”, astfel definea Andre Breton noua mișcare, deși nu însemna, nici pe departe, că acesta putea fi cuprinsă în limitele vreunei definiții. Evitarea etichetării și legitimării
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
vorbi de o artă DaDa, pentru că însăși cuvântul artă era negat, vorbim însă de un spirit ce a cucerit artiștii interbelici refugiați la Zürich, vorbim de o negare și o afirmare simultană a artei. “Dadaismul este o stare de spirit... Dadaismul reprezintă o gândire artistică liberă... Dadaismul se dedică nimicului”, astfel definea Andre Breton noua mișcare, deși nu însemna, nici pe departe, că acesta putea fi cuprinsă în limitele vreunei definiții. Evitarea etichetării și legitimării fusese încă de la început unul din
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
însăși cuvântul artă era negat, vorbim însă de un spirit ce a cucerit artiștii interbelici refugiați la Zürich, vorbim de o negare și o afirmare simultană a artei. “Dadaismul este o stare de spirit... Dadaismul reprezintă o gândire artistică liberă... Dadaismul se dedică nimicului”, astfel definea Andre Breton noua mișcare, deși nu însemna, nici pe departe, că acesta putea fi cuprinsă în limitele vreunei definiții. Evitarea etichetării și legitimării fusese încă de la început unul din obiectivele majore ale mișcării. Deși mulți
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
din ideile laboratorului Fluxus: globalizarea, unitatea artă și viață, experimentalismul, intermedia, hazardul, simplitatea, jocul, muzicalitatea, implicarea. Unitatea între viață și artă este centrală mișcării Fluxus. Odată cu închegarea sa, ținta a fost ștergerea granițelor dintre viață si artă. Iar apropierea de dadaism ori, pop art-ul de mai târziu devine din ce în ce mai vizibilă. Continuând direcția experiențelor noului realism francez ori pe cele ale artei pop a anilor '60, arta intalațiilor este vazută ca un complex de tehnici, motive și interacțiuni sociale capabilă să aduca
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
este indiferent fața de armonia efectelor individuale întrun întreg desăvârșit.” Suprarealismul Conceptele de urât, grotesc, ca și cel de absurd, pot fi aplicate suprarealismului, curent de avangardă ce s-a constituit ca o negare și totodată ca o continuare a dadaismului. În Programul manifest și în cartea Le Surréalisme et la Peinture (1928), Breton inițiază un atac împotriva logicii și a rațiunii. Gândirea este acuzată ca limitată și coruptă; rațiunea s-a dovedit neputincioasă, recunoscându-și eșecul în actul cunoașterii. Opunându
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Cu ce vindeci disperarea în fața morții? Anulezi ultima dorință a condamnatului la moarte? Îmi sorb cafeaua ca să pot gândi mai din subconștient, cum ar spune Ilarie Dobridor, care face praf literatura creatorilor evrei din secolul XIX, dărmătorii academismului și inventatorii dadaismului, impresionismului, sintetismului, subiectivismului, intenseismului, aristocratismului, bonismului și vivantismului. Poate are dreptate. Nici eu nu am agreat creațiile integramiste. Totuși, au fost și încă mai persistă și astăzi altcevaisme, modele de autor, ambiții de autor, pentru a nu semăna cu alții
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
Momentul „revoluționar” al simbolismului românesc. Estetismul independenților și insurgența marginalilor. Insularizarea polemică Capitolul III. Publicistica literară a tînărului Ion Vinea: un promotor critic al postsimbolismului Capitolul IV. Periferii futuriste. Receptarea Futurismului italian în România antebelică Capitolul V. Aventura românească a Dadaismului Capitolul VI. Contimporanul. O interfață Art Déco a „anilor nebuni” Appendix: Ion Vinea, arta abstractă și legitimarea ei „folclorică” Capitolul VII. Revista Contimporanul și complexul periferiei Capitolul VIII. Între extremele politicii europene. O „avangardă estetică”? Capitolul IX. Periferii avangardiste. Mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și sintetic, afirmativ și popularizator, vizînd, la modul „pedagogic”, emanciparea unei culturi resimțite drept minoră și provincială. Ecourile dadaisto-futuriste din numărul unic al revistei 75 HP, cu experimentalismul său „pictopoetic” insurgent, au un caracter aprés coup, căci, la acea dată, dadaismul era deja mort și îngropat, iar futurismul se afla (în Italia) în plin proces de oficializare. Abia Integral tinde să realizeze o „integrare” specifică a tendințelor avangardiste deja existente, încercînd să transforme eclectismul în sinteză superioară. „Suprarealismul” revistei unu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Belle Epoque”), și un Nou Regim, marcat de „revolta maselor”, de cultul corpului, de eliberarea instinctelor și de revoluția tehnică. Thibaudet atribuie acestor tineri aflați între două lumi o „conștiință a exploziei” care „se exprimă în literatură prin diverse isme: dadaismul, suprarealismul, cu alte cuvinte, o conștiință de sfîrșit absolut, de început absolut, de dezordine absolută și de eliberare absolută”. Consecințele țin de datele unui univers secularizat al emancipărilor de tot felul, sfidînd vechile coduri ale romantismului sentimental și lentoarea ritmurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-ar gîndi la Mirabeau, Becque, Bernard, Jules Renard, la Shaw, Wedekind, Strindberg, plus un mare ETC...” (în Cronica, an II, nr. 59, 27 martie 1916, rubrica „Teatru”). După război, în Adevărul, Luptătorul, Cuvîntul liber și Contimporanul, Vinea „popularizează”, ocazional, Dadaismul - nu fără a aminti rolul fondator al Chemării - și face figură de susținător al unor colegi de generație sau al unor autori afini ideologic. Apar schimbări de atitudine față de poezia unor Victor Eftimiu și Ion Pillat, deloc prizați înainte de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
discursului acestor intelectuali. Într-un articol intitulat „Recunoștință futurismului“, în Cuvîntul din 7 august 1928, tînărul furios Mircea Eliade își asumă un „futurism personal”, înțeles în sens larg ca revoltă împotriva sentimentalismului, slăbiciunii și conformismului. Capitolul V. Aventura românească a Dadaismului Revista Chemarea (1915) Prima revistă condusă de Ion Vinea, un preludiu al avangardismului autohton, a apărut în două numere, între 4 și 11 octombrie 1915. Efemera publicație s-a bucurat de mai puțină atenție din partea cercetătorilor decît micile reviste literare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
schimba viața» să stîrnească un soi de entuziasm și pentru ca revolta împotriva moralei, literaturii, evidențelor și desfășurării cotidiene a lucrurilor să pară tinerilor singura atitudine acceptabilă”, notează Marcel Raymond în deschiderea capitolului despre „Dada“ din De la Baudelaire la suprarealism, explicînd dadaismul prin „spiritul de neîncredere universală” și „refuzul de a sluji, care a scuturat atîtea consemne tradiționale și credințe străvechi” (De la Baudelaire la suprarealism. În românește de Leonid Dimov. Studiu introductiv de Mircea Martin, București, Editura Univers, 1970, p. 216). Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
piese ale expresionistului Frank Wedekind și ale lui Aristide Briand, pe linia tradiției de cabaret a mișcării; potrivit unor martori ai epocii ar fi evoluat și la București... Ball prezintă în jurnalul său o versiune personală referitoare la inițiativa lansării dadaismului: „Lorsque je fondai le Cabaret Voltaire, j’étais convaincu qu’il y aurait en Suisse quelques jeunes hommes qui voudraient comme moi, non seulement jouir de leur indépendance, mais aussi la prouver. Je me rendis chez Mr Ephraïm, le propriétaire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acompaniament de fluier. Spectatorii erau îngroziți. Trei decenii mai tîrziu, după al Doilea Război Mondial, minimalizarea rolului jucat de „întemeietorul” Hugo Ball în favoarea lui Tzara va fi denunțată în termeni violenți de către eseistul Petre Pandrea. Potrivit ereticului militant de stînga, dadaismul a fost „interesant ca experiență psihologică și filozofică, nul, însă, din punct de vedere al creației literare” (Geneza română a dadaismului european?, v. „Helvetizarea României. Jurnal intim 1947“, ediție îngrijită de Nadia Marcu-Pandrea, Editura Vremea, Colecția „Fapte, idei, documente”, București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ball în favoarea lui Tzara va fi denunțată în termeni violenți de către eseistul Petre Pandrea. Potrivit ereticului militant de stînga, dadaismul a fost „interesant ca experiență psihologică și filozofică, nul, însă, din punct de vedere al creației literare” (Geneza română a dadaismului european?, v. „Helvetizarea României. Jurnal intim 1947“, ediție îngrijită de Nadia Marcu-Pandrea, Editura Vremea, Colecția „Fapte, idei, documente”, București, 2001, pp. 120-122). În 1947 - puțin după vizita și conferința din România a lui Tzara, devenit acum militant comunist, fost luptător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]