299 matches
-
artă, apărut la Zürich la începutul sec. XX; o promova renunțarea la orice fel de organizare a materialului artistic o a fost reprezentat de: Tristan Tzara - „Douăzeci și cinci de poeme”, „Șapte manifeste Dada”; Marcel Iancu - împreună cu Tristan Tzara a fondat curentul dadaist; Kurt Schwitters -„Ursonata”, „Cigarren”. -Cubismul o Pablo Picasso - „Guernica”, „Domnișoarele din d’Avignon”; o Georges Braque - „Vasul albastru”, „Măsuța roșie ”. -Suprarealismul o curent artisitc și literar de avangardă, antitradiționalist, antiacademic; o propunea libertate totală de expresie; o a avut ca
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Istorie a literaturii române de la origini pînă în prezent. Marele critic, precum se știe, îl încadrase într-adevăr pe poetul respectiv la capitolul Ortodoxiști, dar prin chiar prima frază a paragrafului - "Evreu, Paul Sterian parodiază cu malițiozitate ortodoxismul în versuri dadaiste și nu fără talent... " - îl excludea din grup și îi recunoștea o valoare relativ modestă 3. "Revalorificarea" despre care vorbim se întemeia pe cîteva analize mai detaliate, dar omitea (strategic, desigur) suficiente aspecte. (Întrucîtva la fel proceda un deceniu mai
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
total. Formația ai cărei membri aparținând unei noi generații de tineri furioși ce se disting prin nonconformism și excentricitate se retrage undeva la țară, într-o cabană, unde are loc un fel de experiment adesea la limită cu nevroza, perfect dadaist, simultaneist, un fel de Cabaret Voltaire fără spectatori. Pentru adolescentul Jon, cel mai tânăr dintre membrii ei și inițial outsider-ul trupei, acest experiment are valoarea unei inițieri, prin muzică, în muzică și dincolo de ea. Eșecul aparent apare acolo unde
Festivalul Internațional de Film de la Istanbul - Filmul și artele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2622_a_3947]
-
detaliu, dar plin de ambiguități simbolice, rememorînd, în același timp, spațiul mai larg al figurativismului mediteraneean. Panourile din lemn, prin forma lor consacrată, polemizează nemijlocit cu viziunile arhaizant-etnografice și, prin repetiție, glosează pe marginea reprezentărilor serialiste, WC-urile reactualizează momentul dadaist și, în special, resemantizările de tip Duchamp, cu întreaga lor încărcătură conceptuală și cu toate pornirile anticalofile, după cum mucurile de țigară, prin deriziunea implicită, aduc din nou în discuție esteticile poveriste. Dintr-o altă perspectivă, aceleași lucrări refac traseul mare
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
ardoare, manierele târzii ale longevivilor celebri precum Tizian, Tintoretto, Rembrandt, Goya, Kokoschka, Matisse, Picasso. Astfel, în deceniul din urmă, Ion Nicodim ne-a oferit o ipostază exuberantă a unui "homo faber", arhaizant și nonconformist, în același timp, aliaj de uzurpare dadaistă și ritualizare păgână. Pictorul Ion Nicodim, cel al abstracției sublimate în monocromii de azur, cel din anii '70, ori cel al marilor pânze abia atinse cu angobe de argilă, plămădește acum, în tridimensional, arătări compozite pline de haz rustic. Nicodim
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
Treceau prin față pe la Voltaire, cabaretul aflat pe colț, la intersecția vecină, unde boema își petrecuse noaptea făcînd tărăboi.» 9) Într-un eseu publicat în 1989, scriitorului Dominique Noguez i se pare plauzibilă întîlnirea dintre teoreticianul dictaturii proletariatului și tinerii dadaiști. Iată cum reconstituie Noguez scena: «În localul afumat, spectatorii se înghesuie în picioare pînă la marginea micii estrade, plină și ea de o faună veselă. Două reflectoare proiectează umbrele gigantice ale veselilor ștrengari conducînd marele sabat... În acel moment, pe
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
Ea a tras de firele noțiunilor, cuvinte, în aparența lor formală, către capete, centre iluzorii ș...ț» «Proclam opoziția tuturor puterilor cosmice la această blenoragie a unui soare putred ieșit din uzinele gîndirii filosofice, lupta înverșunată cu toate mijloacele dezgustului DADAIST [...]. Libertate: DADA, DADA, DADA, urlet al culorilor crispate, împletitură a contrariilor și ornamente grotești și inconsecvențe ale tuturor contradicțiilor: VIAȚA.» S-a făcut oare ceva mai bun în materie? Și cîți plagiatori nu a avut acest manifest! Deși o primă
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
negare a lor, alteori printr-un proces de creștere organică. Cubismul îl are ca părinte pe Cezanne, consecințele ne duc până la arta abstractă, până la Mondrian. Exemplele pot continua. Există o linie a atitudinii constructiviste, așa cum există o linie a atitudinii dadaiste ș.a.m.d. Marile muzee de artă modernă și contemporană din lume respectă acest principiu, această dialectică a continuității și a discontinuității, urmărește acest parcurs sinuos pe care îl are cultura, arta, dar nici unul din ele nu propune o viziune
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
semnificativ, că arta cu adevărat "europeană" s-a născut doar acum, este produsă doar de ultima promoție de artiști. Prezența lui Horia Bernea, a lui Paul Neagu, par stinghere în acel loc. Nu se leagă cu nimic. Poate doar atitudinea dadaistă a lui Ion Grigorescu să anunțe fronda ultimei generații. Cred că efortul constructiv, efervescența creației, mișcarea vie, autentică de idei, de atitudini de la noi din ultimii 50 de ani, rezistența prin cultură, care a făcut posibilă continuitatea în cultura românească
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
André Breton ca un eveniment multimedial, cu sprijinul lui Man Ray care asigura efectele de lumină și mai ales de întuneric, cu intervențiile lui Marcel Duchamp, cu păpușile erotice de Bellmer, cu manechine, mașini uzate - avea mai curând un aspect dadaist: nu se mai făcea deosebire între artă și viață. Între protestatari, figura însuși Dali, supărat pe excesele erotice ale acestor expoziții. Marea retrospectivă a lui Dali de la Frankfurt din anii ‘80 avea să confirme această poziție prin nota predominant religioasă
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
ori Christian Morgenstern în față, ucenicise cu folos la subminarea regulilor poetice admise, având drept "complici" nume mai apoi importante pentru mutațiile liricii românești, ca Adrian Maniu și Ion Vinea. Dăduse chiar anumite semne a ceea ce urma să fie "revoluția" dadaistă. La acest capitol românesc al cărții sale, biograful se arată destul de bine informat, referințele sale principale fiind Ovid S. Crohmălniceanu și Serge Fauchereau. (Un supliment de documentare, de pildă apelul la corespondența dintre Tzara, Vinea și Marcel Iancu, publicată în
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
cercurile avangardiste, Breton îi declară poemele "minunate", scriindu-i, nici mai mult nici mai puțin, că, "dintre toți poeții în viață, sunteți cel care mă emoționează cel mai mult". Sosit la Paris în ianuarie 1919, participă frenetic la sfidătoarele "seri" dadaiste (la unele e notată și prezența lui Brâncuși), recunoscându-i-se "geniul de impresar al scandalului și curajul de provocator". Devine un adevărat "ghid", ce impune prin energia angajării iconoclaste. Cineva îl caracterizează în acești termeni: "este un adevărat dada
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
de altă parte - păstrează mereu și un fel de reținere, de plictis și ceva din mai vechiul sentiment al izolării. Că asemenea stări erau îndreptățite o atestă, între altele, tulburarea timpurie a relațiilor cu André Breton, care, excedat de nihilismul dadaist, dar ascunzând cu greu și un fel de invidie, nu ezită, deja în 1921, să-l respingă violent pe "promotorul unei mișcări venite de la Zürich", atacându-l, cu accente xenofobe: "ceea ce nu vom permite este doar ca soarta întreprinderii să
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
-l, cu accente xenofobe: "ceea ce nu vom permite este doar ca soarta întreprinderii să depindă de calculele unui impostor lacom de reclamă"; iar autorul cărții notează și ecourile acestei luări de poziție în presa naționalistă, unde se vorbește despre "balega dadaistă", adăugându-se că "nu se poate pretinde românului Tzara bum bum să se exprime altfel" și se denunță "dadaismul, negrii și metecii"... (La rândul său, Aragon nu e mai clement cu "frivolitatea" dadaistului, iar Breton și grupul său se vor
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
ca un activ și foarte personal înțeles conferit inadaptării la urît, la tot ce se asociază îngustimii provinciale, nefericirii, singurătății sterile, filistinismului. Prin excelență redusă la un fel de delir verbal, modernitatea nu înseamnă, evident, doar suprarealism vîscos și dicteu dadaist. Dilatarea mitică la Blaga, cu fericitul recurs la frumusețea rădăcinilor, a originilor, niciodată pierdute, nu anulează cît diferențiază reperele bacoviene. Frigul, umidul, astenicul terorizant, categorii obsesive într-o estetică fundamental compensatoare față cu realul demențial semnalează, prin Bacovia, cît de
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
cei ce au venit au încercat să se facă auziți, cultivând sfidarea, gratuitatea lingvistică, ciupeala din grădina altora, sub mantaua prea largă, prea încăpătoare a postmodernismului; toate aceste "sfidări juvenile", cum le numea G. Călinescu atunci când se referea la mișcarea dadaistă, au aruncat în umbră opere și autori din trecutele decenii, socotiți... "depășiți". Uitați, în orice caz. Mi se pare admirabil Sonetul 24, scris cu penița muiată în amărăciune: " De la o vreme nimeni nu te-ntreabă Ori ce-ai putea să
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
pe buze. Cred că Neculai Constantin Munteanu (cu stilul său neconvențional, fără pretenții intelectuale, la limita popularului) a fost principala supapă psihică a românilor în ultimii ani ai regimului comunist. Fără râsul stârnit de replicile sale sarcastice la adresa regimului, anii dadaiști ai regimului Ceaușescu ar fi fost imposibil de suportat. Îmi amintesc precis că, în ultimii ani ai regimului comunist, unul dintre lucrurile pe care mi le doream cel mai mult era să-l întâlnesc măcar o dată pe Neculai Constantin Munteanu
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
a două minusuri dă plus. Dintr-o dublă afirmație, însă, nu rezultă niciodată o negație. Or, dadaismul este (ultra)negativ. Nu spun că dada-ul lui Tzara ar fi, așa-zicînd, indecidabil; ci, doar, că lucrurile se complică în măsura în care promotorul mișcării dadaiste, al "insurecției de la Zürich", e bilingv. E drept, bilingv este și Hans/Jean Arp, să zicem; numai că diglosia lui implică două limbi de mare circulație, — pe cînd a lui Tristan Tzara e una cvasi-secretă (sau de uz intern). Doar
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
Louis Aragon. După publicarea incendiarului Manifest activist către tinerime în 1924, prestigiul revistei crește, ea tutelînd și alte "organe ale mișcării moderniste": revistele 75 H.P. (cu Voronca la cîrmă) și Punct. Aici și acum se fac resimțite pe deplin accentele dadaiste, se pun bazele pictopoeziei "inventate de Victor Brauner & Ilarie Voronca", se vorbește despre "secolul-sinteză", despre simultaneitate și integralism. Dar, în timp, are loc o inevitabilă perimare a idolilor și în 1930 noii insurgenți exclusiviști și elitiști de la unu semnalează eșuarea
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
și bărci și balustrade deasemenea se zvonea că lucrările de depanare a îngerilor aciuați pe lângă far ar fi finanțate de clubul cosmopolitan a celor ce nu aveau unde să doarmă și a căror IMN intențional era la chanson d^un dadaiste venit prin tristan tzara când încă avea pene așa că organizatorii au importat O echipă de samariteni de elită ceteciste metafiziciene și dame de ghindă să schieze pe valuri se punea mare speranță și în așa de subtilul sentimentalism venit prin
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
pentru violoncel. E o muzică a catastrofei, a visceralului și a panicii: ca și când, subit, am înnebuni de durere. Pe de altă parte, Ligeti mizează pe ironie și absurditate, ca singure remedii împotriva fricii existențiale. Este vorba mai puțin de absurdul dadaist sau suprarealist, căci Ligeti - deși apreciază și se inspiră din libertatea și imagiația nebună a lui Alfred Jarry, Tristan Tzara, Boris Vian sau Eugen Ionescu - simte că acest absurd e diferit de structura minții sale obsedată de modele, de pattern
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
făcut un deserviciu punîndu-l în rînd cu niște nume a căror prestație, comparată cu dezlînata batere de cîmpi a poetului, îl pune într-o lumină stînjenitoare. Cu un lexic de furfureală argotică și cu o fugă de idei de tip dadaist, Dinescu este un rudimentar de speță hazlie, un bufon simpatic avînd tăria de a nu fi cedat niciodată în fața ispitelor privitoare la expresia doctă. Un spirit pur, intact și ingenuu, fără scrupule de gust și fără remușcări provenite din inferioritatea
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
de rememorare afectuoasă, în unicul număr din “75 H.P.” (octombrie 1924) a “scandalului” dadaist regizat de Tzara pe la Zürich sau Paris, cu teribilisme în mare parte jucate, alăturându-le unor texte care puteau trimite deopotrivă la hazardul extragerii din sacul dadaist a cuvintelor ori la “imaginația fără șir” și “cuvintele în libertate futuriste”, nu fără accente “constructiviste”, marcate de lexicul tehnic și de sugestia unei anumite mecanici a sintaxei. Manifestul publicat în același loc sub semnătura sa, intitulat semnificativ Aviograma, nu
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
au văzut prinși în mrejele compromisului cu o măcar relativă bună credință. Termenul revoluție crea o anume confuzie. Apărea oarecum naturală continuarea revoltei interioare prin acțiune practică. "După masacru rămîne speranța unei umanități purificate", suna una din propozițiile unui manifest dadaist din 1918. Ne propunem a analiza pe scurt, în prezentele rînduri, raportul cu ideologia comunistă a unuia din avangardiștii noștri de seamă, Gherasim Luca (1913-1994), autor care, stabilit la Paris în 1952, a optat de atunci pentru expresia franceză. Versurile
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
o beretă, o cravată sau o umbrelă, uneori chiar mai nelipsit decât opera însăși. Unui artist i se cerea să provoace scandal, altfel nu va fi remarcat. Impresioniștii au produs un mic scandal, Picasso și cubismul pe următorul, futuriștii și dadaiștii s-au specializat în scandaluri, iar arta suprarealistă a devenit în mare parte un motor pentru continua producere de scandal. După ce au trecut câțiva ani din secolul XX, scandalul a devenit unul dintre produsele sale artistice de bază, un produs
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]