469 matches
-
elen, cunoscător desăvârșit al științelor liberale din Grecia”2 decât un „inspirat” este o dovadă În plus a tendinței epocii de a atribui doctrine aparținând gândirii grecești barbarilor, egiptenilor, essenienilor, chaldeenilor sau altora. Natura și funcțiile daimonilortc "Natura și funcțiile daimonilor" Să reluăm Însă punct cu punct expunerea lui Cleombrotos pentru a vedea de ce natură sunt acești daimoni și ce funcții le sunt atribuite În De Defectu.... • În primul rând originea demonologiei: nu se cunoaște prea bine; ar putea proveni din
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a tendinței epocii de a atribui doctrine aparținând gândirii grecești barbarilor, egiptenilor, essenienilor, chaldeenilor sau altora. Natura și funcțiile daimonilortc "Natura și funcțiile daimonilor" Să reluăm Însă punct cu punct expunerea lui Cleombrotos pentru a vedea de ce natură sunt acești daimoni și ce funcții le sunt atribuite În De Defectu.... • În primul rând originea demonologiei: nu se cunoaște prea bine; ar putea proveni din Persia (Magii, Zoroastru), din Tracia (Orfeu), din Egipt sau din Frigia 3. • Homer - spune Cleombrotos - folosește la
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sunt atribuite În De Defectu.... • În primul rând originea demonologiei: nu se cunoaște prea bine; ar putea proveni din Persia (Magii, Zoroastru), din Tracia (Orfeu), din Egipt sau din Frigia 3. • Homer - spune Cleombrotos - folosește la Întâmplare cuvintele theos și daimon, În timp ce Hesiod face o distincție clară (katharos) și precisă (diorismenos) Între cele patru categorii de logika: zei, daimoni, eroi și oameni. Asimilarea dintre oamenii rasei de aur hesiodice și daimonii cei buni despre care vorbește Plutarh există deja la Platon
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
din Persia (Magii, Zoroastru), din Tracia (Orfeu), din Egipt sau din Frigia 3. • Homer - spune Cleombrotos - folosește la Întâmplare cuvintele theos și daimon, În timp ce Hesiod face o distincție clară (katharos) și precisă (diorismenos) Între cele patru categorii de logika: zei, daimoni, eroi și oameni. Asimilarea dintre oamenii rasei de aur hesiodice și daimonii cei buni despre care vorbește Plutarh există deja la Platon (Rep. 468 e-469 a, Crat. 397 c-d)4. • Alții (heteroi), generalizând, admit că sufletele ar trece
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
3. • Homer - spune Cleombrotos - folosește la Întâmplare cuvintele theos și daimon, În timp ce Hesiod face o distincție clară (katharos) și precisă (diorismenos) Între cele patru categorii de logika: zei, daimoni, eroi și oameni. Asimilarea dintre oamenii rasei de aur hesiodice și daimonii cei buni despre care vorbește Plutarh există deja la Platon (Rep. 468 e-469 a, Crat. 397 c-d)4. • Alții (heteroi), generalizând, admit că sufletele ar trece printr-o transformare aidoma celei din domeniul fizic: „după cum putem constata că
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și că focul se aprinde din aer, printr-o mișcare ascendentă proprie naturii sale”5, tot astfel sufletele pot trece dintr-o entitate Într-alta, „din specia umană În cea a eroilor și din cea a eroilor În cea a daimonilor”. Însă „numai unele dintre aceste suflete, pe o lungă durată de timp, s-au purificat (kathartheisai) prin practici de virtute până la punctul de a-i depăși pe daimoni”1. Mișcarea inversă, regresia, este deopotrivă cu putință: sufletele lipsite de puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În cea a eroilor și din cea a eroilor În cea a daimonilor”. Însă „numai unele dintre aceste suflete, pe o lungă durată de timp, s-au purificat (kathartheisai) prin practici de virtute până la punctul de a-i depăși pe daimoni”1. Mișcarea inversă, regresia, este deopotrivă cu putință: sufletele lipsite de puterea de a se stăpâni cad din nou În trupuri muritoare 2. • Daimonii sunt ființe muritoare, chiar dacă se bucură de o longevitate ieșită din comun - o cvasi-nemurire În comparație cu viața
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
timp, s-au purificat (kathartheisai) prin practici de virtute până la punctul de a-i depăși pe daimoni”1. Mișcarea inversă, regresia, este deopotrivă cu putință: sufletele lipsite de puterea de a se stăpâni cad din nou În trupuri muritoare 2. • Daimonii sunt ființe muritoare, chiar dacă se bucură de o longevitate ieșită din comun - o cvasi-nemurire În comparație cu viața oamenilor. Sursa e din nou Hesiod - à propos de durata vieții unei nimfe 3. Această problemă nu prezintă Însă un interes deosebit; important este
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
chiar dacă se bucură de o longevitate ieșită din comun - o cvasi-nemurire În comparație cu viața oamenilor. Sursa e din nou Hesiod - à propos de durata vieții unei nimfe 3. Această problemă nu prezintă Însă un interes deosebit; important este că ființele numite daimoni există, așa cum o dovedesc mărturii vechi și demne de Încredere - spune Cleombrotos -, fiind situate Într-o zonă „limitrofă”, Între zei și oameni (hosper en methorio theon kai anthropon), dar supuse patimilor, ca și muritorii. • Pentru a ilustra această doctrină, Xenocrate
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
supuse patimilor, ca și muritorii. • Pentru a ilustra această doctrină, Xenocrate a propus exemplul celor trei triunghiuri, fiecare corespunzând uneia dintre cele trei entități: echilateralul - divinității, scalenul, cu toate laturile inegale - umanității și isoscelul, În parte egal, În parte inegal - daimonilor, care posedă, pe de o parte, capacitatea de a suferi precum oamenii, iar pe de alta, puterea zeilor. • O altă comparație face să le corespundă zeilor soarele și stelele fixe, muritorilor - meteorii, cometele și stelele căzătoare și, În sfârșit, daimonilor
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
daimonilor, care posedă, pe de o parte, capacitatea de a suferi precum oamenii, iar pe de alta, puterea zeilor. • O altă comparație face să le corespundă zeilor soarele și stelele fixe, muritorilor - meteorii, cometele și stelele căzătoare și, În sfârșit, daimonilor - luna, cu natura ei mixtă, ale cărei schimbări, creșteri și descreșteri „Îi determină pe unii s-o numească «astrul terestru», pe alții «pământ olimpic» sau «domeniul Zeiței totodată subterane și cerești Hecate»”4. • Pentru ca importanța demonologiei să poată fi scoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
determină pe unii s-o numească «astrul terestru», pe alții «pământ olimpic» sau «domeniul Zeiței totodată subterane și cerești Hecate»”4. • Pentru ca importanța demonologiei să poată fi scoasă În evidență, Cleombrotos recurge la o imagine percutantă: a nu recunoaște existența daimonilor ar fi ca și cum am scoate și am suprima aerul care se găsește Între pământ și lună, nimicind dintr-o dată coeziunea universului. A ignora această categorie de interpreți și deslujitori, cum Îi numește Platon 1 („ten hermeutiken... kai diakoniken physin”), Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ceremoniile cultului și misterele „Îi lasă pe zei nepăsători” și 2 - a presupune „că ei intervin În mod direct prin prezența (pareinai) și prin acțiunea lor (sympragmateuesthai)”, trebuie „să atribuim acest rol celor cărora le revine de drept”, și anume daimonilor, care sunt „instrumentele zeilor (leitourgois theon), slujitorii și secretarii lor, cei care cercetează cu luare-aminte (episkopous) sacrificiile oferite zeilor, care iau parte la celebrarea misterelor; dar există și alții care pedepsesc trufia și fărădelegile oamenilor”3. Mai există și „sacrii
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dar există și alții care pedepsesc trufia și fărădelegile oamenilor”3. Mai există și „sacrii Împărțitori de bogății”, cum Îi numește, În Munci și zile (122, 126), Hesiod, citat de Cleombrotos. • Așadar, trebuie să reținem ideea deosebirii de valoare dintre daimoni, la unii elementul irațional (alogon) și natura afectivă (pathetikos) fiind mai persistente decât la alții 4. • Confirmarea acestor fapte poate fi găsită, spune Cleombrotos, fie „În ritualul sacrificiilor și al ceremoniilor religioase, fie În mituri”5. • Misterele ar fi cele
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mai persistente decât la alții 4. • Confirmarea acestor fapte poate fi găsită, spune Cleombrotos, fie „În ritualul sacrificiilor și al ceremoniilor religioase, fie În mituri”5. • Misterele ar fi cele care, pare-se, ar cuprinde cele mai mari adevăruri despre daimoni: amănunte nu vom afla În legătură cu acest punct, În jurul misterelor impunându-se legea tăcerii 6. • Se cuvine ca daimonilor, și nu zeilor, să le fie atribuite sacrificiile, zilele nefaste marcate de manifestări precum omofagia, flagelări, injurii, care, toate, au un scop
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și al ceremoniilor religioase, fie În mituri”5. • Misterele ar fi cele care, pare-se, ar cuprinde cele mai mari adevăruri despre daimoni: amănunte nu vom afla În legătură cu acest punct, În jurul misterelor impunându-se legea tăcerii 6. • Se cuvine ca daimonilor, și nu zeilor, să le fie atribuite sacrificiile, zilele nefaste marcate de manifestări precum omofagia, flagelări, injurii, care, toate, au un scop apotropaic: domolirea și Îndepărtarea daimonilor răi. Această explicație este valabilă În egală măsură pentru sacrificiile umane de altădată
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În legătură cu acest punct, În jurul misterelor impunându-se legea tăcerii 6. • Se cuvine ca daimonilor, și nu zeilor, să le fie atribuite sacrificiile, zilele nefaste marcate de manifestări precum omofagia, flagelări, injurii, care, toate, au un scop apotropaic: domolirea și Îndepărtarea daimonilor răi. Această explicație este valabilă În egală măsură pentru sacrificiile umane de altădată; nu e de crezut (oute pithanon) că zeii le-ar fi pretins vreodată; pe de altă parte, regii și generalii nu și-ar fi sacrificat zadarnic (oute
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sacrificiile umane de altădată; nu e de crezut (oute pithanon) că zeii le-ar fi pretins vreodată; pe de altă parte, regii și generalii nu și-ar fi sacrificat zadarnic (oute maten) propriii copii: este vorba aici despre lucrarea unor daimoni puternici și violenți care, deseori, chiar dacă nu se pot uni (și nici nu o vor) cu trupuri 1, râvnesc la sufletul Întrupat al vreunui om abătând tot soiul de năpaste asupra cetăților pentru a-l dobândi. Tot ce povestesc miturile
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
1, râvnesc la sufletul Întrupat al vreunui om abătând tot soiul de năpaste asupra cetăților pentru a-l dobândi. Tot ce povestesc miturile și imnurile despre isprăvile zeilor și mai cu seamă amănuntele care șochează rațiunea umană se referă la daimoni: răpiri, rătăciri, izgoniri și robii. Astfel trebuie Înțelese miturile referitoare la Apollo Pythianul, Însă un fragment din De Iside...2 extinde interpretarea asupra faptelor Giganților și Titanilor, asupra suferințelor lui Dionysos, rătăcirilor Demetrei, ca și asupra aventurilor lui Osiris și
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
suferințelor lui Dionysos, rătăcirilor Demetrei, ca și asupra aventurilor lui Osiris și ale lui Typhon. Soluția propusă de Cleombrotos pentru a apăra legenda lui Apollo, ucigașul șarpelui Python, este de două tipuri: 1 - după el, șarpele este, de fapt, un daimon, pentru că purificarea impusă lui Apollo este analoagă riturilor omenești menite să domolească daimonii (418 b); 2 - ucigașul este el Însuși un daimon, a cărui crimă a fost pedepsită prin izgonirea Într-o altă lume; istoria este comparabilă cu cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lui Typhon. Soluția propusă de Cleombrotos pentru a apăra legenda lui Apollo, ucigașul șarpelui Python, este de două tipuri: 1 - după el, șarpele este, de fapt, un daimon, pentru că purificarea impusă lui Apollo este analoagă riturilor omenești menite să domolească daimonii (418 b); 2 - ucigașul este el Însuși un daimon, a cărui crimă a fost pedepsită prin izgonirea Într-o altă lume; istoria este comparabilă cu cea a lui Typhon și a Giganților, „cu luptele Între daimoni”, urmate de fuga Învinșilor
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
legenda lui Apollo, ucigașul șarpelui Python, este de două tipuri: 1 - după el, șarpele este, de fapt, un daimon, pentru că purificarea impusă lui Apollo este analoagă riturilor omenești menite să domolească daimonii (418 b); 2 - ucigașul este el Însuși un daimon, a cărui crimă a fost pedepsită prin izgonirea Într-o altă lume; istoria este comparabilă cu cea a lui Typhon și a Giganților, „cu luptele Între daimoni”, urmate de fuga Învinșilor și de pedepsirea vinovaților (421 c). Alegoria demonologică se
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
omenești menite să domolească daimonii (418 b); 2 - ucigașul este el Însuși un daimon, a cărui crimă a fost pedepsită prin izgonirea Într-o altă lume; istoria este comparabilă cu cea a lui Typhon și a Giganților, „cu luptele Între daimoni”, urmate de fuga Învinșilor și de pedepsirea vinovaților (421 c). Alegoria demonologică se impune În cazul lui Apollo pentru a se evita ridicolul ce-ar copleși tradiția dacă faptele ar fi puse pe seama zeului Însuși. Atingem aici un punct „fierbinte
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
un lung interval de timp. Oracolele sunt aidoma instrumentelor muzicale (kathaper organa). Când cei care cântă la ele seregăsesc În preajma lor, gata pregătite să fie folosite, Încep melodia”1. • Obiecția ridicată de Heracleon Împotriva atribuirii unei naturi pătimașe și muritoare daimonilor este o ocazie potrivită pentru a preciza trăsăturile care Îi deosebesc pe aceștia de zei; din capul locului Cleombrotos admite caracterul insolit (atopos) al teoriilor sale. Dar, departe de a avea aici un sens peiorativ și de a se opune
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
aici un sens peiorativ și de a se opune la ceea ce este verosimil, atopia apare ca un complement indispensabil al „marilor principii” (megalai archai) cu ajutorul cărora putem ajunge la o părere verosimilă (epi to eikos proelthein, 418 f). Într-adevăr, daimonii se deosebesc de zei tocmai prin natura lor imperfectă și muritoare. Filip istoricul citează În sprijinul acestei teze câteva referințe filosofice: Empedocle, Platon 2, Xenocrate, Chrysippos și Democrit 3. M. Nilsson 4 recunoaște că e greu de făcut deosebirea, aici
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]