1,067 matches
-
Te-ntâlnesc Cu blândă șoaptă mă-nfășoară Și rănile să mi le-alini Ridică-mă din valea morții Dintre urzici, noroi și spini Ajută-mă să-mi ridic fruntea Să uit de lacrimi întristări Alăturea de tine Doamne Călătorind spre dalbe zări Descrie-mi frumusețea vieții În ascultare de Isus Speranță dragostea divină Mă-ndeamna să privesc în sus Și chiar de gânduri mă apasă Când nu mă simt în largul meu Te regăsesc printre cuvinte Isus Mântuitorul meu
C?nd g?ndurile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83359_a_84684]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > POEM DE 3 IANUARIE Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului cum se îndreaptă viscolul spre vise zăpezile spre soare în haine dalbe n-au loc șerpii și noaptea între sărbători ca între rugăciuni viața gustă din tării de sus noi din flori de dincolo de timp dacă tot trăim în exil dacă tot călătorim cu lacrimă de azi ne zăvorâm definitiv în sărbătoare
POEM DE 3 IANUARIE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364309_a_365638]
-
nurture, And through the night, we pray, abide with uș. RĂMÂI CU NOI Ne naștem în durere și extaz Nemernici, nevoiași, sârmani și goi, Sorbind al mamei zâmbet lăcrimat Dar primul strigat e „rămâi cu noi”. Când printre flori de dalbe primăveri Curtam iubirea-n fragedul altoi, Beția vieții-o tragem cu nesaț Și uneori suflam „rămâi cu noi” În vara vieții, aprigă vâltoare Ne-aruncă diamante și gunoi, Furați de timp, mai spunem cate-odată Vre-un rar și disperat „rămâi
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
Se desferecă o pleoapă cu un sâmbur de lumină Lăsând ochiului apusul: două emisfere-n cer Una alteie misterul îl declară și declină Alt răspuns abia răsare după înfloriri de ger. Carusel de răsărituri lângă umbre amuțite Valsul crinolin și dalbe lungi reflexe de mătase Leagănă a ta beție în șoptitele ispite A parfum de mugur verde anotimpul vag miroase. Învierea de lumină din înaltele altare Unde candele de aur în sfințiri îngemănate Cine poate a-mi răspunde la activa întrebare
VERDE CRUD de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364458_a_365787]
-
sa și a confraților săi au înomenit divina Iubire a lui Dumnezeu pentru Neamul nostru preaales. El este sublimul poet al îngerilor și Îngerul sublimilor poeți. DIVINULUI POET RADU GYR A scris cu sângele său pe cătușă, cu puritatea sufletului dalb de copil, iar în bruma de pe pereți, de pe ușă, și-a înfășurat sufletul-înger tiptil. A-ncrustat slove sublime în lanțuri și-a cântat Dorul Iubirilor pe strune ș-adunând țărâna sfântă de pe șanțuri, a închinat-o Neamului în rugăciune. Cu fiecare
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
fiul, Onucu este matematician, un matematician visător, sau un visător matematician...! Are publicate mai multe cărți pline cu cifre, precum un portativ nins cu puncte ovale, ca dintr-un stilou scuturat. Orașul Buhuși, cu ritmurile și culorile sale are cunună dalbă, reașezată prin muzică, acolo unde dirijorul a înveșnicit-o: pe fruntea lui! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Mihai Drimbe. A înveșnicit muzica pe fruntea unui oraș / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1077
MIHAI DRIMBE. A ÎNVEŞNICIT MUZICA PE FRUNTEA UNUI ORAŞ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363287_a_364616]
-
acum o picătură și alta se pregătește, gheața râului în raze și cristale-ncet plesnește. Zăresc peștii curcubeu, aurii și argintii, ce-și pun solzii în valoare, fluturând din aripioare. Susur duios se aude - „simfonii de primăvară”, și pe maluri, dalbe flori scot căpșorul din zăpadă. Tot privești și nu ai crede că gingașii ghiocei, cu lăncile din smarald, scot clinchet de clopoței. O boare de vânt ușoară va purta mireasma lor, „vestitori ai primăverii” - bucuria tuturor. Iarna însă nu se
„SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363410_a_364739]
-
Iar dimineață, când fulgii mă trezesc, Cu mari emoții timid să îndrăznesc Să mă apropii, să te văd, să te găsesc, Să te deschid, să lăcrimez, să te iubesc... Și de-aș putea să fiu eu însumi Moș, Cu plete dalbe și cu reni frumoși Aș coborî la tine pe furiș, prin coș, Tot sacul ți-aș lăsa, cu ciucuri roși Și-n zori de zi trezită ca din vis, Sfioasă și zâmbind te-ai fi decis Să vezi ce este
DARURI DE CRĂCIUN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363451_a_364780]
-
împărat c-un noian de diafan nelumesc și netrupesc în înaltul pământesc unde cei ce mor - trăiesc, lângă Cinul îngeresc. Inima - un fulg de nea A născut în cer o stea Iar această stea de vis A născut în Paradis, Dalbe flori de lerui ler, Flori de ler și flori de ger, Flori de taină și mister Dintr-un unic colier -suflet risicat la cer - 14 DECEMBRIE 2013 Referință Bibliografica: COLIND PENTRU NICHITA (Cezarină Adamescu) / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
COLIND PENTRU NICHITA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363499_a_364828]
-
pâine dăltuiți în file ceasloave de jăretec copt în spuză cu mierea picurând din struguri asteaptă fulgii stelele de platini buze Colindatori cu flori în vise întind cununa de mirări ținând în brațe veșnicia alungă teama din cântări Calești de dalbe salbe fețe iluminate candeli de vâltori alunecă pe taine pleo.ape ca niște falnice strân.sori O să uităm atâtea sterpe vorbe mundane fără sens și înțeles când Logosul sublim răsare-n lume mereu din a Marie sân ceresc Ea singura
COLIND HIERATIC VIII- TÂNJET DE ALABASTRU de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362325_a_363654]
-
o rugă înspre zare. La masa bogatului Cupe de cristal și vin Cozonaci și aur fin. Dumnezeu din cer coboară Și puterile-și măsoară Unde pașii să-și oprească Într-o casă creștinească, În casa săracului, În casa bogatului?! Floare dalbă, flori de măr Colinde s-aud din cer La casa săracului Plânge creanga bradului Singur cu sfinții în față, Îi curg lacrime pe față. La casa bogatului, Cântă ceata satului Bradu-împodobit frumos, Stăpânu-i bucuros. Îndemnat blânzii magi Îi aduce daruri
COLINDUL SĂRACULUI de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362485_a_363814]
-
multe. Cea cântată de Andreia Botiș : Plânge-o mierlă prin păduri, of, of, of, Rob îi Lucaci în lanțuri Pentru sfânta libertate De care noi n-avem parte. Nu fi mierlă supărată, of, of, of, Nu-i robia ne-ncetată, Vine dalba primăvară, Fi-va Lucaci liber iară. Nu suspina în zadar, of, of, of, Du-te până la Sătmar Unde-i Lucaci la-nchisoare, Nu vede nici cer, nici soare Și să-i spui închinăciune De la-ntreaga națiune, Că el mândru s-
CÂNTEC ŞI POVESTE – DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362511_a_363840]
-
să primească. Vom descoperi noi înșine în acest tezaur: dorințe, îmbrățișări, cuvinte-mpreună, „picuri scurși dintr-o lumină” care au darul să ne servească drept candele, flori de suflet, un „izvor imens de apă vie”, flăcări roditoare, „scântei de floare dalbe”, „muguri de magnolii” care se desfac în „floarea sufletului viu”, dar și suficiente motive de răvășire sufletească, născătoare de vers menit să dăinuie. Peste toate acestea, „tandru, versul” - prelins din călimară, picurând în „calde, mirifice unde” (Renaștere). El are darul
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
frig se face, Pun pe mine trei cojoace! Ai plecat, ți s-a șters urma Și de-atunci ploua întruna În pomii goi pe crenguțe Plâng întruna vrăbiuțe. Vremea-i ca să închid ușa Și să mă joc cu păpușă Până-n dalba primăvară Când iar voi fugi pe-afară. Micul gospodar Cu o cretă-mi fac ogor, Apoi îmi iau un tractor Du-du-du în lung și-n lat La arăt și la grăpat. Oh, cât am trudit săracul, E pământul că și
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Și-atunci ,fără veste ,se-nchid ferestrele, Vara își fură înapoi toate poveștile. Rămânem cu toții în lung’-așteptare, Până când, alta floare, radioasa răsare! Creioanele colorate Prietene adevărate, Am creioane colorate! Pentru fiecare floare, Eu găsesc câte-o culoare. Albă pentru dalbul crin, Pentru mac, roșu carmin, Galben pentru păpădie, Verde pentru frunză vie, Negru am pentru bondar, Murdărel că și-un hornar. Pentru căprița tărcata - Alb și negru deodată. Of, și-acum am obosit, Fiindcă toamnă a venit. Frunză ruginită-n
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
pământ, Dăruind cu-ndestulare Ploaia binefăcătoare. Chiar de este-un pui de nor, La toti sare-n ajutor. Fii și tu atent și harnic Și că norișorul, darnic! Primăvară Peste vai ușor coboară Mult dorită primăvară, La caleasca clopoței Are dalbii ghiocei. Prin poiana, viorele, Ierbii-i sunt la gât mărgele. Pomii sub raze de soare Deschid bobocii în floare. Miei și iezi sar pe răstoaca Cu poftă mare de joacă. De prin curți ieșind pe rând Bobocei pornesc spre crâng
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Sorii călători: „Nu ne mai așteaptă mările eminesciene, să ne prăbușim în ele. Valurile lor au inundat nisipul clepsidrelor și noi vedem cum timpul curge mai repede prin sufletul omului.” Luceferii și cetina: „Brazii eminescieni au fost duși la căpătâiul dalbilor pribegi. Noi nu mai răsărim din umbră de cetini. Ne e deschisă mai larg calea spre mlaștina umană.” Florile albastre: „ Nu mai suntem «dulci minuni». Ne-a rămas tristețea repetării continue a versului: «Totuși este trist în lume». Ecoul ne
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
au cum să iubească această patrie și valorile sale; contrastul dintre bogăția țării și sărăcia oamenilor, tocmai a celor care au luptat pentru apărarea ei (În țara unde crește pâine albă/ Și curge binecuvântat belșug,/ În țara munților cu stemă dalbă,/ În țara mea e foame și belciug.// Sfârșim în pâlpâiri de luminare,/ Strop lângă strop ne istovim din greu,/ Da-n timp ce moartea-și-adâncește gheare,/ Pe fruntea noastră crește Dumnezeu., Petru C. Baciu, „Foamea”, p. 302); cozile de topor - trădătorii
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
a dus poetul meșter în sonete/ Lăsându-vă pe voi să trageți greul/ Venise timpul să scoată mardeiul/ Ca să ia stixu-n larg pe îndelete// Sonete v-a făcut cât penteleul/ Cu rime pergamute pe tăiete/ Și-acum se duce-n dalbe piruete/ Ca să-i deschidă cerurile Zeul// Făcut-am Doamne la amici portrete/ Prinzându-le în paișpe versuri Eul/ Fără să le descântec portmoneul// Pâcă Ionescu Vlad Ahoe-Zmeul/ Apostu Roman Preda-Moromete/ Mă iartă, Doamne, vin să-i duc la fete” („AUTO-SONET
THEODOR RĂPAN de GEORGE ASTALOŞ în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364112_a_365441]
-
în care pluti-vom mereu spre zenit. Eu sunt timonierul ce marea scrutează, chiar dacă eu țărmul visat nu-l zăresc, rămân sa-mi fac cartul de ultimă strajă cu gândul minunii ce vreau s-o iubesc. Lumina îmi este o dalbă fecioară luceferii inimii aruncă văpăi în mine vuiește o mare sprințară și-așteaptă iubirea ochilor tăi. Eu sunt timonierul ce marea scrutează, spre șoapta ce încă noi nu am rostit, lumina îmi este o dalbă fecioară, iubirea mi-i drumul
LA ULTIMUL CART de LEONID IACOB în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364238_a_365567]
-
iubesc. Lumina îmi este o dalbă fecioară luceferii inimii aruncă văpăi în mine vuiește o mare sprințară și-așteaptă iubirea ochilor tăi. Eu sunt timonierul ce marea scrutează, spre șoapta ce încă noi nu am rostit, lumina îmi este o dalbă fecioară, iubirea mi-i drumul ce-l port spre zenit. Leonid Iacob Referință Bibliografică: la ultimul cart / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 930, Anul III, 18 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile
LA ULTIMUL CART de LEONID IACOB în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364238_a_365567]
-
studiile la școala medie nr.1 din Călărași, în care se făcea carte serioasă. În copilărie a scris versuri, le-a publicat în ziarul „Tânărul leninist”, redactat pe atunci de poetul Liviu Damian (actuala formulă a acestei ediții este „Florile dalbe”). Savantul mai păstrează și astăzi corespondența cu redactorul-șef, care îi recenza scrierile și îi încuraja expresia poetică a cugetărilor. Desigur, se vedea Mihail în viitor jurnalist sau jurist, dar nici de cum matematician. Viața, însă a operat corective surprinzătoare în
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
un alb și străveziu veșmânt. Bătrânul ger când pipa-și aprinde Pufăie chiciură pe-obraji și gene Iar noaptea sub bolți de gheață se-ntinde Și-aprinde felinarele devreme. Natura lucitoare, albă Stă-n neclintire, fără glas Cerul murmură...Florile dalbe... Iar în zăpadă nici un pas. Timpul încet picură-n sloiuri Luna pe oglinda nopții patinează Umbre lungi plutesc în roiuri Iar linistea, natura o veghează Referință Bibliografică: NOAPTE ALBĂ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2168, Anul VI
NOAPTE ALBĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364276_a_365605]
-
brodată în beteală de chiciură, Iarna în veșmântul hlamidei de nea, Peste pământ, peste viață se scutură, Peste bucuria din care sufletul bea. Pământ și Cer sunt în veșminte albe, Regală se așterne heralda promoroacă, Iriși de Heruvimi întreabă stihuri dalbe: Există oare-n Soartă, Destinul ce-o provoacă? Trecute vieți torc brazii din caierul de nori, Emaosul așteaptă drumeți și pelerini... Nădejdea pare-o zare cu șirul de cocori. Drumul Strămoșilor în Dorul lor ne poartă, Răsar Luceferi în veghea
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
-Daa? Și ce faci cu floarea asta? -Sorcovesc. Spun sorcova vesela. Vrei să-ți spun și ție? Râse nenea doctorul cu poftă : -Sigur că vreau! Dar colinde știi să cânți? -Daa! Vrei să-ți cânt? Știu „Steaua sus răsare”; „Florile dalbe”, „Trei păstori”. Știu și „Aho, aho, copii și frați!” Mai știu.,.. -Gata! Gata! Văd că știi multe. Dar, să văd, cum le cânți, cum le spui. -Dă-mă jos din brațe și ai să vezi. Am și grâu să te semăn
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]