311 matches
-
conueniendo cum haereticis, cap. 4 ; 11 ; 13 ; 14 : SL 8, éd. G.F. Diercks, 1978. Lucifer de Cagliari, Moriundum esse pro dei filio, cap. 1, 11 : SL 8, éd. G.F. Diercks, 1978. Lucifer de Cagliari, Quia absentem nemo debet iudicare nec damnare, liber 1, 23 ; 27 ; 33 ; 34 ; 36 ; 40 ; liber 2, 8 ; 11 ; 14 ; 16 ; 19 ; 25 ; 31 : SL 8, éd. G.F. Diercks, 1978. (Pseudo-) Macarie, Sermones 1-22; 24-27 ; hom. 25, 4 : éd. H. Berthold, Makarios/Symeon Reden und Briefe, 2
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
etiam eis quae viduae sunt; bonum esse illis si sic permanserint, sicut et ego”), Fericitul Augustin înșiră tezele „doctorului neamurilor” făcându-și tot mai străvezii propriile-i opțiuni (care nu se deosebesc de cele ale Sfântului Apostol). „Viduitatis professione non damnari secundas nuptias”. Este mai îngăduitor Augustin decât Tertulian și Ieronim. Nu poate ignora, însă, zicerea sacră - în Omilia la I Corinteni, 7, 39-40: „[Apostolul] arată deslușit că femeia credincioasă este liberă întru Domnul să se mărite din nou după moartea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al grotescului terifiant. Imaginația edifică un spațiu de coșmar, de lume întoarsă pe dos. Dacă tonul elegiac al unor versuri scrise în țara natală emană dintr-o neputincioasă exasperare a individului și a istoriei, mesajele poemelor ulterioare comunică sentimentul unei damnări inerente destinului omenesc. S. o face adoptând mijloace expresive diverse, fără obsesia sincronizării cu ultimele performanțe de limbaj. SCRIERI: Poezii - Gedichte, ed. bilingvă, Mainz, 1981; Transilvania, Rhein, 1982; Phoenix. Amintiri lirice (1959-1984), Mainz, 1984; Strigătul morților, Lünen, 1986; Omina, Dortmund
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
calm orizont// la cruce de poteci oprise caleașca lină// cortegiu” sau înșiruirea, nesfârșită parcă, a numelor date celui rău de către țăranul român. Extrem intelectualizată, epura expresiei respiră totuși umilitate și dramatism auster al interogației asupra propriei condiții: vocație minoră, falsă damnare, manierism, destin? Comunicarea pendulează între sentimentul înfrângerii irevocabile - „zăbovesc sub semnul eșecului fără egal în/ imperiul meu acest/ prea pustiu arhipelag: haa! pacea lui promisă...// ascult valuri/ stinsa-vă zbatere geamătul/ semințiilor înțepenite în umărul nopții” - și arta poetică militantă
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
depășirea acelui „rubicon cerebral” și cu nașterea speciei Homo sapiens. Aceste frământări ale alchimiei educative au fost întotdeauna conștiente, adică orientate teleologic spre acele eresuri pe care le numim interese, scopuri, ținte, finalități, idealuri etc. de desăvârșire umană. Tocmai această damnare teleologică a educației i-a obligat dintotdeauna pe educatori să plănuiască moduri de realizare a aspirației spre desăvârșire. Iată de ce vom găsi, în întreaga istorie a educației, diferite tipuri de curricula implicite. De cele mai multe ori ele au fost impuse tacit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
plecat. Ne este dat să procedăm astfel. Când problema cu care te confrunți pare să nu mai aibă soluție, te întorci asupra enunțului și-l recitești cu grijă dintr-o altă perspectivă. Chiar numele și-l trage omul de la această damnare. Suntem specia Homo humanus. Adică ne-am născut din humus și trebuie să ne reîntoarcem în humus-ul inițial. Acest nostos odiseic, întotdeauna rodnic și răspânditor de sens, pare să fi fost mereu norocos pentru omul derutat. Dar la care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Domnului” și împlinirea aspirațiilor de mai bine, de dreptate, de ridicare la cer etc., adică de la „altcineva”, și aceasta este o atitudine depresivă. Dacă noi purtăm și raiul, și iadul în noi, atunci suntem obligați să acceptăm și responsabilitatea acestei damnări. A lăsa răspunderea pe seama altcuiva este depresiv, după cum depresivă e și afirmația „Copii mei trebuie să trăiască mai bine decât mine sau să aibă un viitor fericit”. Fericirea sau bucuria vieții nu este un sentiment care poate fi „așteptat” sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unui spațiu al limitei dureroase: nașterea-moarte, cămașa-trup, casa-azil ori blocul de nefamiliști, eternul azi din care nu se poate ieși, acel loc unde „viața se bea și moartea se uită”, vers inaugural, dar mai ales emblematic pentru o poetică a damnării, a existenței trăite beckettian - amestec de absurd și revelație - în așteptarea morții. O citire în cheie biografistă nu va atinge decât tangențial „spațiul” acestei poezii. Oricare dintre cărțile lui P. nu creează totuși senzația unei fragile lumi de hârtie, ci
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
poate și din cauză că apăruse în regie proprie și în regim hors commerce. Autorul ei era ca și necunoscut, deși în 1983 Cezar Ivănescu atrăsese atenția asupra lui, intuindu-i câteva caracteristici - monotonia „până la exasperare”, dar și „senzația miracolului existențial”, „conștiința damnării”, „mizerabilismul de nuanță bacoviană”, „absența ostentației moderniste”. Volumul va fi promovat tot de „critica artiștilor”, și anume de poeți precum Angela Marinescu, Constantin Abăluță și Nora Iuga, sensibili la autenticitatea viziunii și la severitatea formală a versurilor ultimului venit în
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
pe cale. Expresia cea mai concludentă a acestei căutări crâncene, febrile și totodată de o foarte sobră expresie este volumul, purtând un titlu semnificativ, Camera de subsol sau Răscumpărarea (2001; Premiul Asociației Scriitorilor din București). Există aici o sinteză a lirismului damnării, dar și al transcenderii și purificării, în care imaginilor opace (de pildă, plumbul) le sunt contrapuse polemic figurile simbolice ale suprafețelor reflectorizante sau/și transparente: oglinda, apa, gheața, sticla, diamantul, oțelul, aurul, toate culminând în imaginea purificată a muzicii și
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
fantastic de tăios ce se naște/ când numele se izbește deasupra lucrului pe care îl denumește” (Autoportret la tinerețe). Poezia reprezintă un act de purificare a ființei, o cale de „înălțare la cer” și, în același timp, o povară, o damnare, o „boală” (metaforă blagiană), care îl scot pe creator din cercul existenței comune, aruncându-l într-o singurătate aspră. De aici, imprecația: „Vers otrăvit, năpârcă, cântă cum ți-ai lipit buzele/ scârboase de buzele mele./ Cuvintele tale roase de râie
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
Dante ori în cele ale rosicrucienilor -, înnobilează suferința omului: „Și când vom fi streini de orice viață, / De stele, de parfum, de flori albastre, / O roză, ca pe-o insulă de gheață, / Va crește sfântă-n sufletele noastre”. Chiar dacă patetica damnării, ca și impresia de morbidețe ori de prețiozitate imprimă liricii lui P. un aer desuet și, alături de figurile ermetice, explică redusa ei audiență, prin el poezia românească a încorporat pe deplin muzica, anecdota lirică fiind înlocuită de simbol și de
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
Sorin Titel). Axul romanului este o stranie poveste de dragoste, ivită sub semnul unei atracții misterioase între Ieronim și Maia, soția fratelui său. Este o dragoste nepermisă, care se desfășoară sub ochii îngroziți ai mamei și într-o atmosferă de damnare (tatăl, bolnav, e țintuit la pat, iar un unchi e nebun), de claustrare și pasionalitate tenebroasă. Tema triunghiului conjugal se intersectează cu tema destrămării familiei, investigate cu o bună intuiție a situațiilor de criză și a psihologiilor, într-o compoziție
NICOLAE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288435_a_289764]
-
caracteristice momentului de destrămare a iluziilor ce a urmat revoluției de la 1848. „Desperarea” de a fi, „gândirea spăimântată” de pierderea virtuților străbune (Dor și jale, În memoria celor morți pentru patrie și libertate), prinse în faldul romantic al fatalității și damnării („Să fii om, să ai un suflet, să-ți vezi mâna sfâșiată / Și să nu poți nici să speri, nici să plângi, nici să vorbești”), se alătură sentimentalismului duios, lamartinian, din versurile de dragoste, dar dau curs și indignării stârnite
NICOLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]
-
atât de hidoasă, încât este percepută ca infernală. În aceste condiții, visul îl confruntă pe subiect cu temerile sale cele mai profunde, cu angoasele sale cel mai ascunse, dar și cu dorințele sale de nemărturisit. Infernul fiind un loc al damnării, subiectul simte că unele dintre tendințele sau pulsiunile sale sunt periculoase pentru mântuirea sufletului său. Senzația este probabil inconștientă. Este motivul pentru care se exprimă în vis prin viziunea unor locuri ori personaje sulfuroase. Visul poate fi contemporan cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
GLAFIRE. NOUĂ STUDII BIBLICE ȘI PATRISTICE CUPRINS Notă preliminară Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii și retur Iuda Iscariotul Între damnare și mântuire. Portrete ale celui deal doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei Păcatul Împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? Călătorii apocaliptice În jurul insulei Patmos Mitul Îngerilor căzuți Traducerea Septuagintei În românește Dumitru Stăniloae, afinitățile
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
proporții a valorilor tradițional-creștine, În sensul unei repăgânizări profunde, plecând de la raportul de forță masculin-feminin și reutilizând fără complexe acel „fond secret” al memoriei creștine, refulat cu violență de Tradiția oficială sub eticheta „erezii”. PAGINĂ NOUĂ 2. Iuda Iscariotul Între damnare și mântuire. Portrete ale celui de-al doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei Il se peut que dans tout traître il y ait une soif d’opprobre, et que le choix qu’il fait d’un mode de trahison dépende
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
reînvia sufletește. Păcatul veșnic atrage automat după sine condamnarea veșnică. Păcat veșnic, adică imposibilitate de a mai reveni asupra deciziei tale, de a te mai reconecta la sursa vieții. Se rupe circuitul economiei mântuirii: păcat-convertire-iertare-Înviere. Păcatul face pereche doar cu damnarea, ambele fiind Înscrise În veșnicia morții. Luca „Feriți-vă de aluatul fariseilor care este fățărnicia (hypokrisis)”, spune Isus. Luca nu acordă prea multă atenție logion-ului nostru. Acesta pare cumva lipit. Pasajul referitor la vindecarea mutului apare În capitolul 11, foarte
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de lentile, evocă silueta lui Spinoza, urcând „pe treapta către duh”, dar fără solemnitatea dramatică a celui dintâi, ba chiar ironic în punctarea mizeriei fizice a filosofului. Tema aceasta străbate mai toată lirica lui C. Poetul este un cântăreț al damnării luciferice, îngerul căzut în mijlocul semenilor ingrați. Ca un etern romantic, îi blestemă pe parveniți cu hohote de plâns și izbucniri de ură. Titlul cărții din 1995, Cu dragoste, cu patimă, cu ură, indică precis afectul în clocot ca „unealtă de
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
existențiale - pat, dormitor, bucătărie, sufragerie, odaie de oaspeți, cămară sau beci și alte câteva asemenea. Locul de muncă este ceva străin, dușmănos, efemer. Nu-i un spațiu al libertății, ci unul al recluziunii forțate, al silniciilor din relația șefi-subordonați, al damnării de a munci pentru o leafă mizeră, un drum al batjocoririlor îndurate chiar de la primul ins cu care te afli, oarecum, într-o relație de subordonare. De la veșnic nervoasa „doamnă Miți“ de la pontaj și până la șeful de echipă, de tură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu criteriul cantitativ, adică cu acumularea de trăiri experimentale (vivre le plus). Asumarea acestei existențe absurde este genial ilustrată de Mitul lui Sisif. Personajul mitic are un traiect existențial care reface perpetuu același gest automat cu o totală resemnare. Convertirea damnării în fericire (“Il faut imaginner Sisiph heureux.”) devine simbolul condiției umane asumate. Iar confruntarea cu absurdul plasează individul în zona libertății absolute: “Absurdul mă luminează asupra acestui fapt: nu există ziua de mâine. Iată de acum înainte rațiunea libertății mele
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
suprafață o bulă? Cine a creat-o decât un spirit cuprins de nebunie!? Sau, dacă n-a creat-o nimeni, ci ea a apărut așa, cu de la sine putere, atunci Înlăuntrul ei se află un sâmbure ce poartă toate Însemnele damnării... Dacă nu a fost nimic, cum ar fi putut să se nască din nimic acest ceva? Asta-i Întrebarea. Să presupunem că totuși a apărut, prin absurd, În vid o picătură... dar de atunci și până acum, această picătură s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Tenebrelor, tentacule ale Satanei și ale sfetnicilor săi oculți, care vor trebui, pe rând, tăiate, dezmembrate! Eșecul nu este o opțiune. Dacă pierdem, omenirea este și ea etern pierdută. Iar pedeapsa ei irevocabilă, e binemeritată! Așa după cum a și invocat damnarea, din adâncul inimii lui frânte, oropsite, negre, disperate, un spirit omenesc umil și umilit și Arhanghelul privi ostentativ și neclintit, spre Vierme. Ce...?! Cum...?! Eu...?! Eu să fi fost...?! Văleu...!! Dar, când...!? Când, dracu'...?! Când a plecat lepădătura de Coco
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
copleșesc atât corporalitatea cât și spiritul. Aceste crize nu pot fi definite nici ca dureri spasmotice ale fizicului nici drept convulsii numai afective sub apăsarea cărora sufletul își consumă agonia. Ele sunt situări extreme într-o condiție de insuficiență și damnare existențială, de perpetuuă descomplectare, dezarmonie și dezacord între elementele ce nu mai pot alcătui astfel echilibrul unei integrale unități. Ființa umană care suportă drama terifiantă a acestei experiențe nu este, astfel, lovită de intensitatea unei dureri fizice sau de profunda
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și situații ce pot vătăma. Aici spațiul pare a se dilata, ținta, scopul, locul spre care se îndreaptă pașii timorați ai orbului fiind însușit de acesta drept un reper cu mult mai îndepărtat decât apare el celor neatinși de aspra damnare a orbirii. Suferința orbului se dovedește, așadar, unul dintre cele mai relevante exemple pentru dimensiunea suferințelor așezate între trup și spirit ca o sinteză ce preia din ambele extreme elemente fundamentale. Aici sufletul nu este pătruns de ascuțimea unei dureri
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]