503 matches
-
maniheism expresia cea mai democratică și mai triumfătoare: fiecare om În parte este Înzestrat cu un suflet care va avea În cele din urmă parte de salvare. Totuși Mani admite că și după Judecata de Apoi vor mai exista suflete damnate, care vor fi comprimate În Bulgărele Întunecat și otrăvit și Întemnițate pentru vecie 140. Utilizarea argumentelor marcionite antiiudaice În maniheism n-ar trebui să camufleze enormele diferențe care există Între Mani și Marcion. Pentru Marcion, cele două Împărății sînt prin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de la sensul literar, figura eroului e romantică, Lăpușneanu e genialoid, plin de contradicții, un monstru moral [...]. Nuvela ar intra în rândul narațiunilor de asasinate italiene, de nu s-ar fi dat eroului principal o semnificație superioară. Lăpușneanu e desigur un damnat, osândit de Providență să verse sânge și să năzuie după mântuire. El suferă de o melancolie sangvinară, colorată cu mizantropie. Echilibrul între convenția romantică și realitatea individului, aceasta e minunea creației lui Negruzzi. G. CĂLINESCU SCRIERI: Triizeci ani sau Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
Poetul, în speță (vechiul poiitis), e un făcător, un inspirat, dar și un himeric; vizând concretizarea irealului, el se ciocnește de conștiința limitei. Orice poet autentic e un Don Quijote în perpetuitate, un imoderat aspirând spre infinitul textului, dar și un damnat, veșnic devorat de dubii. Ar rezulta de aici că arta, altfel spus meșteșugul, acoperă ceea ce nu poate elanul întemeietor. Arta cuvântului, să recunoaștem, este totodată și o știință a cuvântului, o formă aparte a lucidității. Dacă nu întâlnirea cu "infernalul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ideea unui eseu, La Mort joyeuse, pătruns de sarcasm și absurd. Din aceeași perspectivă, la Cezar Ivănescu s-au ivit câteva doine, spovedanii de o acută tristețe: Moartea peste tot, Dor de moarte, Bucuroasa moarte. Neliniștile lui Cezar Ivănescu, un damnat sui generis, sunt finalmente ale condiției umane: niște universalii; obsedante, ele se regăsesc, divers, la Novalis, la Baudelaire și la Rilke, la mulți alții. Prins în Labirintul singurătății, Octavio Paz dezvoltă (în eseul cu acest titlu) o constatare curentă: "Nașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
totalmente gol), inocent, nedumerit în drum spre Baie -, subiect de întâmplări neverosimile, rătăcește pe străzile unui oraș; agresat de către necunoscuți, singur într-un "vagon de clasa-ntâi", adăpostit un moment într-un han ("cu streșini albastre și ornamente de porțelan"), damnatul cu plăgi "pline de scârnăvie și bacil" pare încercuit într-un tărâm demonizat. Textul respectiv, veritabil montaj baroc, trebuie citit în notă gravă; discontinuitățile, anxietățile, surprizele de la un episod la altul converg în ideea fragilității omului-insulă (un Sisyf camusian) care
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și apropierea de mitic, ascensiunea spre astral și prăbușirea în eul ulcerat iată atitudini și dimensiuni contrapunctice. Balans perpetuu! Privindu-se ritmic în oglinzi interioare, narcisistul se melancolizează; revenindu-și, tinde să reziste stărilor alienante, compătimind bunăoară "tristele orgolii" ale damnatului Laforgue. "Eu-l" și "Tu-ul" se vor afla pe aceeași baricadă; un Romanescu tandru, spășit, elegiac aspiră să se întregească prin Celălalt: "Eu, tu cel care am murit, / ascultă sunt eu mai departe acolo" (Șirul lui Fibonacci). Tentații bipolare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mea"; bacovian parcă grotescul bate spre delir: "O fată / întunecată / cântă la ghitară, creanga de pe nour șfichiuie / mortul: nu mai suport nesiguranța zilei de mâine, nu / mai suport, îmi / astup urechile, urlu, bat din picioare"; o lume pe dos pare damnată în perpetuitate: "Vai, vai: atracții... atracții... în grădina / pentru discuții / filozofice (...) porcii / sunt lăsați în libertate". Surplusul imagistic însuși obosește inevitabil, drept pentru care confesivul încheie la modul compătimitor: "Ați / ajuns la capătul cărții, / sleiți". II Pe temporalități puternic diferențiate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
G. Coșbuc, la Octavian Goga și mai târziu la Aron Cotruș și Mihai Beniuc. Unele accente din poezia socială a lui Mihai Eminescu au fost, cu siguranță, inspirate de M., devenit și „personaj” (sub chipul unui mare poet romantic și damnat) al unor ample poeme eminesciene din tinerețe. Pe lângă puținele poezii de autentică vibrație, după 1848 va fi doar autorul a numeroase versuri ocazionale, în care retorismul greoi și confuz, stângăcia expresiei sau stridența unor neologisme nu mai sunt compensate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
a fost adoptată, însă n-a putut fi pusă în practică. Ca să-l condamni pe odiosul individ, trebuie să completezi numeroase acte unde numele condamnatului nu poate lipsi. Dar numele condamnatului nu putea fi pus în pagină tocmai din cauza literei damnate. Aflând aceasta, familia R. pur și simplu a înflorit: fostul director adjunct al liceului din Bukuna din Deal intra în orice magazin și lua de pe rafturi tot ce-și durea și cât putea căra: proprietarii degeaba alertau poliția nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
liceului din Bukuna din Deal intra în orice magazin și lua de pe rafturi tot ce-și durea și cât putea căra: proprietarii degeaba alertau poliția nimeni nu-și lua răspunderea să completeze un proces de constatare cu numele conținând litera damnată. (Pe bună dreptate, damnată!) Așa că oamenii responsabili au hotărât să meargă noaptea la locuința lui R. și să-i dea foc. Chiar dacă gazdele ar scăpa cu viața, n-ar putea să semneze nici o plângere! se încurajau făptuitorii.) Însă nici planul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
consideră un Învins al istoriei, regretă acum opțiunea sa și-și consideră viața un eșec. O doamnă care la 22 de ani intră Într-un ordin religios este acuzată de „crimă Împotriva ordinii sociale” și „propagandă religioasă” și este con damnată la cinci ani de Închisoare. Cunoaște toți cei trei „F”: foamea, frigul, frica. Un alt octogenar, profesor de desen, Își amintește de anii copilăriei: tatăl, preot, amenințat mereu pentru că refuză să dea informații despre enoriașii săi. Nu poate urma mult
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
peste timp este Dorina.) O lectură a numelui epifanic al Dorinei o oferă Lăcrămioara Berechet: "Dor+in+a, unde in ar putea fi notarea simbolică a principiului feminin, creator, yin (...) Andronic este simbolic o ipostază a lui Abaddon, Apollion - numele damnat pe care Dorina nu are voie să-l rostească - înger al Adâncului, unde o cheamă pe soața sa mistică, Dor-i-na"177. Numele miresei lui Andronic a fost interpretat ca "semnificativ"178 de către Ștefan Borbély, fiind o sugestie a provenienței divine
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe tine?"), precum și replica însoțitoarei Dorinei din călătoria spre palatul de sticlă, despre numele lui Andronic: "așa îi spuneți voi", conținând sugestia numelui ca veșmânt terestru, identitate de împrumut, necesară și lui Andronic în epifaniile lui pământene 180. Pentru numele damnat, interzis, " Inefabilul, Impronunțabilul adevăratului nume" (Marcel Jousse), autorul folosește numele de substituție. Sacrul este ocultat prin alte mijloace decât în Domnișoara Christina (unde este utilizată mai mult desemnarea contingentă, designatori redați prin structuri cu determinanți nehotărâți), într-o mișcare neîntreruptă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ființă a cărei constituție, cel puțin în cultura creștină, poartă chipul și asemănarea lui Dumnezeu, are suflet nemuritor, dar trup trecător, supus evanescenței și morții? Unde să-l încadrăm, atâta vreme cât putem vorbi deopotrivă de virtuți și păcate, de sfinți și damnați, de homo religiosus și homo a-religiosus? În acest context, reamintim o mai veche dilemă ce planează asupra conceptelor de sacru și divinitate, despre care am mai discutat pe parcursul acestei cărți, încă din primele sale pagini. Am văzut atunci că, o
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Franța, Mexic, America de Nord), Lorin Firu (în Yemen), Anton Holban (O călătorie în Palestina, Spre Luxor, Odessa, Danzig, Istanbul - imagine splendidă și tulbure), George I. Duca (Japonia), Traian Șelmaru (Salzburg, Viena), Pericle Martinescu (Atena, Introducere în Cyclade), M. Blecher (Berck, orașul damnaților), V. V. Stanciu (Paris. În lumea vagabonzilor), Ion Anestin (Expo de Paris ’37, Zile și nopți pariziene) ș.a. Se acordă de asemenea atenție spațiului autohton, cel mai activ și original reporter fiind în 1934-1935 Geo Bogza. Acesta, după ce inițiază o anchetă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
și alții au combătut aceste erori. În tratatele Despre darul perseverării (428-429), Despre predestinarea sfinților (427), Despre corupțiune și har (426-429), Fericitul Augustin introduce categoria justițiară a „păcatului originar” ca ofensă adusă lui Dumnezeu. Umanitatea devine prin aceasta, o massa damnate, masa perditionis: „Nu printr-o nedreptate, ci printr-o sentință dreaptă păcatul unuia a atras osânda tuturor”, păcatul originar devenind astfel și ereditar. Dupa cum se știe osânda aceasta este moartea care „nu poate fi o pedeapsă legitimă decât în măsura în care
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
rândul oamenilor, nu îl suie, forțând, pe o platformă unde insul să comunice cu divinitatea. Ceilalți sunt apreciați prin raportare la un sistem de norme morale sau la un antecesor-model, spre pildă, Iliaș Rareș față de tatăl său ori Ștefan, alăturat damnatului său frate. În schimb, portretul mitropolitului Teoctist nu uzează de corelație, ci înmănunchează doar faptele personajului. Cu gratitudinea discipolului, M. elogiază fapta unui mare cărturar, „învățător al Moldovei” (sintagmă vest-europeană ca structură), „vrednic de cunună”. Este lauda unui cărturar făcută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
și-ale ei nesfinte puteri de redefinire. Tatăl îi explicase că, în legendă, Olandezul putea fi salvat numai de-o iubire neclintit de fidelă ieșită lui în întâmpinare, ceea ce ei îi trezise sentimente contrarii. Desigur, o mișca suferința necurmată a damnatului, dar în același timp o și înspăimânta ideea salvării unei voințe umane atât de inflexibile. Personajul o fascina mai ales cu tenacitatea revenirilor lui, pe care le găsea provocator de incomode: Tot nu e nimeni gata?" îi părea să spună
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
la sânul marin al vieții"? Ar fi trântit-o numai așa, în glumă, ca să vadă cum mai stă strigoiul cu simțul umorului, căci despre imersiunea fraternă în neputință aflase mai mult decât și-ar fi dorit. Pentru că aspira la simpatia damnatului, se considera o fată curajoasă. IX Lumina ce răzbătea prin plafonul compact de nori de deasupra Rotterdamului nu divulga apropierea de sfârșit a dimineții; părea rătăcită rău de timp. Cu bâzâitul lor discret, tuburile de neon din biroul lui Ian
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
unei sclavii din care se eliberase prin forțe proprii; ca trofeu al luptei cu sine însăși, fragila cătușă doar îi sublinia independența de puterea aurului. Era clar că femeia îl purta pe el, și nu invers. Înnobilată de așteptarea legendarului damnat, pe nisipul plajei ea sesiză nu frauda vulgară, ci schimbarea de dinamică a situației în profunzime; tot din obișnuință, se repezi să salveze orgoliul amenințat al bărbatului, absorbind în făptura ei pericolul, pe postură de bodyguard voluntar al lui. Fulgerător
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fiecare spasm al stomacului său. Cum de-i cedase cuirasa? Nu avea cum să priceapă că femeia îi subtilizase o umilință cu care se identifica profund, o imagine funcționând ca petic etanșeizant de avarie, ce-l făcea să se considere damnat - "eu sunt o țintă a loviturilor destinale". Peticul se menținea la locul lui prin presiunea relativ constantă a mediului, dacă e să nu socotim și adezivul intrinsec al identificării. În multe privințe, lumea lui Rică era o plută măturată de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
al spiritelor, el este cel care stăpînește aquilo, pîcla, spiritul rău pe care profetul Iezechil a văzut-o venind dinspre Nord, dinspre Hyperidonia. PÎcla care duce la viciu. Îmi voi ridica tronul in Nord, spune Diavolul. Hypwerion este o făptură damnată. Are sînge rece. Este reptilă. Toate descrierile Îl Însumează unui erou teurgic, malefic. Hiperion se transformă la sfîrșitul poemei În Hyperidon despiciens cel care disprețuiește. Rămîne păstrătorul stelelor albe. În opoziție stă pajul care are o natură fericită, makaria physis
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
câteva titluri noi au fost adăugate. Într-un lung poem, Zeița cu sprânceana albă, după ce selectează imagini din decembrie ’89, poeta adaugă un final emblematic, ca o lespede peste un trecut „obsedant”: „Vină iertarea”. O vină tragică în sensul poeților damnați, dar cu o conotație de milă creștinească. C. nu este o intimistă; ea cultivă uneori o poezie oraculară, cu dactili agresivi. Alteori preferă imaginile agreste, într-un grațios „joc secund”. Lirica sa este totuși de factură tradiționalistă, o viziune a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
om în primejdioasa și ispititoarea confuzie dintre libertate și viciu. Cele trei scenarii indicate de ruperea peceților apocaliptice reprezintă flageluri ce vor izbi omenirea necruțător. Desigur aș putea fi răpus, ca insignifiant membru al ei, drept om damnat printre oamenii damnați. Aș putea fi victima unui cataclism sau a unui conflict militar devastator ori a unei pandemii incontrolabile. Voi presupune, totuși, că am supraviețuit tuturor acestor grozăvii de sfârșit al omenirii și că mă voi afla în continuare viu atunci când efectele
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
împletește aici regrettul pentru suferințele ce le vor îndura oamenii cu regretul pentru incapacitatea acestora de a-și trezi conștiința chiar și în ultimul ceas al orologiului divin. Îngerul șoptește acel vai! pe care îl va exclama prea târziu umanitatea damnată, el anticipează tragedia și exclamă încă ne-rostitul întru solidaritate, empatie, asistare, regret, dar și apostrofare acel vai, ce drame urmează să se prăbușească asupra voastră fiind dublat de un vai, ce ați făcut cu voi? unde v-ați alunecat
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]