501 matches
-
suflet viu - Că și credința de pietrar, Mi-a împietrit în buzunar. Iertare, piatră, că rămân Doar cioplitorul tău păgân, Care, visându-te la chip, Te-a făcut, piatra mea, nisip. Te rog, iertat, sau neiertat, Din tot pietrișul meu damnat, Învață tu, măcar puțin, Copiii pietrelor ce vin, Fără să aibă, ori a ști, Să facă Rai, din pietre vii ... 6 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: RUGĂCIUNEA A TREIA, ÎN DA MAJOR - A PIETREI / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RUGĂCIUNEA A TREIA, ÎN DA MAJOR – A PIETREI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361841_a_363170]
-
va ajunge / și n-am de gând să apuc / să privesc cum lumea se sfârșește / dar nu mai spun nimic pentru că / deși nu mai e mult / mă va urmări tot restul vieții” (pecetea lui dumnezeu). Faptul că poetul se simte damnat, însingurat și lipsit de iubire într-o lume de neînțeles care se duce de-a rostogolul, luând în prăbușirea ei și spiritele curate, nu e nou. Care poet nu a creat într-o profundă stare de singurătate și nefericire? Însă
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
de neînțeles care se duce de-a rostogolul, luând în prăbușirea ei și spiritele curate, nu e nou. Care poet nu a creat într-o profundă stare de singurătate și nefericire? Însă el este conștient de misiunea lui: „acum sunt damnat / cu demnitate / îmi port crucea / pe (i)dealul văii mele de rai”. (i)dealul văii mele. Starea de însingurare reiese și mai pregnant în poemul „condamnat la singurătate” - „acum ascult zăpezi / și mă subțiez de urât / nu mă mai bate
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
nu este la fel cu cealaltă. Orice gând care se vrea concurent cu universul poate deschide un abis sufletesc, o spaimă în fața necunoscutului. În aceste zile, fragil și sensibil în fața realității brute, poetul ajunge să se considere un nefericit, un damnat al sorții, născut sub o zodie nefastă. Energia transcedentală a poeziei, ca rezultat al arderilor lăuntrice, aduce în lumina portativului o gamă variată de trăiri: de la agonie la extaz, de la iubire la ură, de la nuanțe senine la nuanțe gri-cenușii, de la
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
des mă confrunt cu...poveștile pe care le auzisem pe la începutul carierei...că fiecare „profesionist” va semăna, în timp, tot mai mult, cu profesia lui. Vă amintiți celebrele cazuri de psihiatrii ce devin ei înșiși pacienți...la psihiatrie? “Sunt un damnat ... încarcerat într-o limitare temporală! Am mereu între 18/19 și maxim 22/23 de ani...cu fiecare generație de studenți. Apoi o iau de la capăt...iar și iar...” spusese, la începutul acestei ierni, un profesor universitar, din București, la
POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346651_a_347980]
-
După ce ardem tot și peste, De la al câinilor covrig Până la cozonaci și turte, Siliți vom fi să ne mâncăm Și după mese dese, scurte, Să ne autodigerăm... Și ce să facem când în lume Scenariul e cumplit, fatal, Și cei damnați să își asume Curajul, ard într-un furnal? Dar și copiii noștri mușcă Din carnea noastră din cuptor Cum glonțele flămânde-mpușcă Și carne smulg din trupul lor... Se sting eroii dragi ai Țării Și nu avem ce pune-n
SE STING de ROMEO TARHON în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345746_a_347075]
-
păcatului existențial. El este: ... solitarul pustiilor piețe / Cu jocuri de umbră ce dau nebunie ... (Pălind) cel ce încă bântuie teluricul și asistă neputincios la jocul macabru al umbrelor misterioase care au început să pună stăpânire pe Pământul aflat în agonie. Damnat să privească: pălind în tăcere și-n paralizie (Pălind) umbrele amețite de perpetuul întuneric al apropierii sfârșitului el zărește: Apostoli în odăjdii violete (Amurg violet) și trage nădejdea unei reveniri la normal însă amurgul morții îl face să plângă tremurând
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
14 mai 2013 Toate Articolele Autorului Se închid porțile, somnul se unește cu umbră scrisă în poveste, tot caut loc, un loc, un răsărit la poarta visului vrăjit. Apoi se-aude simfonia se pierde soarele și armonia, în horă visului damnat de gand ce pare că-i turbat. Zboară gândul se acoperă de soare apoi frumusețea să coboare, din requiemul condamnat din visul meu ce-i un oftat. Referință Bibliografica: Requiemul visului condamnat / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
REQUIEMUL VISULUI CONDAMNAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354879_a_356208]
-
câteva titluri noi au fost adăugate, într-un lung poem, Zeița cu sprânceana albă, după ce selectează imagini din decembrie '89, poeta adaugă un final emblematic, ca o lespede peste un trecut „obsedant": „Vină iertarea". O vină tragică în sensul poeților damnați, dar cu o conotație de milă creștinească. Cornu nu este o intimistă; ea cultivă uneori o poezie oraculară, cu dactili agresivi. Alteori preferă imaginile agreste, într-un grațios „joc secund". Lirica sa este totuși de factură tradiționalistă, o viziune a
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
Congresul științei și învățământului; - 1984 - Congresul al XIII-lea al P.C.R.; - - 1986 - Tezele din aprilie; Relevanța platitudinii și amorfismului doctrinar poate fi dovedită prin repetarea până la sațietate a unor stereotipii și slogane devenite pătimaș leitmotive propagandistice din care, un popor damnat trebuia să extragă - și era "ajutat"în acest sens - "firul roșu diriguitor"al direcțiilor și sarcinilor social-obștești, profesionale și ideologice. Câteva mostre din perimetrul școlii: "continua dezvoltare a învățământului de toate gradele", "dezvoltarea în continuare a învățământului pe baza celor
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356770_a_358099]
-
istorie, altele, conturând cotidianul. Desfășurat pe parcursul a zece capitol, fiecare purtând semnificativ, ca subtitle, câte una din cele zece porunci biblice, romanul are ambiția de a sublinia și confrunta individual și colectivitatea cu poruncile divine, încălcate în permanență prin predestinarea damnatului. Mesajul predominant liric, prin structura autobiografică se concretizează într-o complicată tehnică narativă, care exploatează tradiția, traversează inovația și îmbrățișează experimental postmodernist. Astfel, narațiunea are o notă provocatoare, concepută ca un dialog imaginar, desfășurat cu sine, scriitorul în ipostaza eroului
ANTONIA BODEA PRECUM CURSUL OLTULUI ÎN GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355073_a_356402]
-
său povestea tulburătoare de dragoste a unei femei care întâlnește un copil ieșit din orfelinat ”obligată” fiind să trăiască alături de el în condiții incredibile, la limita dintre uman și inuman. I se (re)confirmă astfel ideea, că pe acești (con)damnați ai sorții - copiii din orfelinate - nu-i poate aștepta ”dincolo”, în lumea reală, nimic bun și că vor fi veșnic priviți ca niște proscriși. Victime sigure ale proxeneților și traficanților de droguri, ale cruzimii și sălbăticiei umane duse până la paroxism
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
e cum a fost. Ferestrele plâng printre clipe târzii În suflet răsună vagi voci de copii, Doar umbrele-oftează, cu suflete grele, Și piere speranța-ntre lacrimi de stele. Iubirea spre ceruri, zburând a plecat, Cu îngerul alb, cu un înger damnat, Serata se-nchide în toamna de ieri, Cu veștede frunze desculțe-n plăceri. Arăți către înger, însă nu-i vina lui, Cuvântul oprește-l, nu poți să îl spui, Și taina se-ngroapă undeva în delir, Cu flori sângerate într-
CURG ȘOAPTE DE DUHURI de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362575_a_363904]
-
muzicieni ca Wagner și scriitori ca Hugo, Gautier sau Faubert, întemeiază altă estetică și altă critică. Aceste articole conțin o adevărată doctrină estetică, filozofică și mistică a timpului.-( Y.G. Le Dantec). Poetul florilor maladive și al poemelor în proză, damnat și condamnat, zăcuse în epocă necunoscut, ca și criticul și esteticianul din el. Dar în poezia Albatrosul: Poetul e asemeni cu prințul vastei zări Ce-și râde de săgeată și prin furtuni aleargă; Jos pe pământ și printre batjocuri și
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
mergea până în cele mai îndepărtate unghere dincolo de spațiu și timp, și chiar și cei care nu erau vinovați cu aproape nimic dar aveau o cât de mică legătură cu cazul, ori și alții care încuviințaseră tacit acțiunile și părerile celui damnat, nu erau feriți de represalii. Procuratorul cunoștea deci cât de necruțător putea fi Tiberius în astfel de situații fiindcă văzuse și auzise multe despre magnificul în campaniile din Panonia și Germania unde fusese și el, un tânăr cavaler aspirant la
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
pusa pe fapte mari”. Remarcabile și câteva poezii în care sunt captate sugestiile contradictorii ale marelui oraș. Mai puțin reușește poeta atunci când abordează un ton elegiac. Este firesc să se întâmple așa, fiindcă înseși poeziile sale ne arată ca fiind „damnată” la fericire. A.I.BRUMARU Referință Bibliografică: Angela Nache. “DAMNATĂ” LA FERICIRE de A.I.BRUMARU. revista SĂPTĂMÂNA / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 350, Anul I, 16 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Aurel Avram Stănescu : Toate
ANGELA NACHE. “DAMNATĂ” LA FERICIRE DE A.I.BRUMARU. REVISTA SĂPTĂMÂNA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357982_a_359311]
-
s-au dechis largi, Cu ape verzi înainte Numai trupul tău de sidef Cu pașii meduzei mă minte. Vântul aduce călare Alge din prunduri și melci Marea mea e prea mare Și ți-e frică s-o-ncerci. (Pustiu) Acest damnat baudelairian trăiește cutremurat de condiția sa, în drama și comedia existenței. Poezia lui are așchii rupte din lună și din soare, are fragmente dintr-un cosmos care fierbe ca un vulcan. Versul lui are asperități, durități, lovituri de vârf de
DIMITRIE STELARU- POETUL HALUCINŢIEI ŞI AL DISPERĂRII EXISTENŢIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358082_a_359411]
-
la cote destul bune, pentru cine încearcă și este conștient de aceasta în a-și însuși cât mai mult din ’datul’ Mântuirii colective, care i se datorează desigur - lui Isus. În zilele acestea nu mai cred foarte mulți că sunt damnați (fiind și treaba autoeducației de fapt) și că au un destin implacabil precum vechii greci, care de altfel filosofi fiind presupuneau un rol activ de nesupunere față de vitregiile „sortite”, acest lucru reprezentând mântuirea personală - o altă previzualizare păgână a mântuirii
TRILOGIA DIVINA VS TRILOGIA IUBIRII. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357594_a_358923]
-
cum mă privești curată Eu merg mereu spre tine, mă chemi cu a ta șoaptă. Eram în vis... DOMINO Marea gândurilor necuvântate Din al tău ochi stins se varsă Șoapte macabre se întrevăd Sub pale măști pe cerul negru. Cuvântul damnat plin de extaz pășește Pe umbra gândului beatic de primăvară Descătușat de orice robie temporală. Atunci vocea de cenușă lumină A copiilor stafii tomnatice. A fost într-un vis trecut, de mai târziu... Și n-am mai apucat împreună a
NOAPTEA DOMINOULUI de CRISTIAN BODNĂRESCU în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350670_a_351999]
-
calotele lor de gheață, ca niște translucide sicrie, încă mai așteaptă ziua, luna, anul, veacul, mileniul în care vor fi recuperați. FRATELE GHIȚĂ (BALADA SOLDATULUI ANTISOVIETIC) MOTTO: În hruba noastră - zisă „Singapore”- O navă eșuată-n bulevard - Ne-am petrecut, damnați, atâtea ore Cu pâlnia lui Bachus pe stindard ! TUDOR GEORGE Venise de pe front alături de colonelul Bardac, camaradul său de arme, de care n-avea să se despartă nici un moment, cărând în spate un cazan de la bucătăria ambulantă, pe care-l
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
smulgând fâșii din carnea sa. S. Olariu spune și el: „sufletul/ah sufletul/mi-e ca o unghie/întorsă în carne”. (Gând, p.41) Așadar, spre a ne da minuni care să ne bucure, poetul se autodevoră. Conștiința de ființă damnată nu lipsește din autoportretul lui S. Olariu: „eu sunt un lup singuratic/un dobitoc pe cale de dispariție/o fiară nebună, nebună, nebună/care se scaldă noaptea/în râul rece al morții”. (p.5) „Râul rece al morții” este Lethe din
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
pur a cărui depășire prin descătușarea simțurilor înseamnă dezagregarea lumilor. Descoperim o influență bacoviană și a lui Adrian Maniu, vezi Cântece de dragoste și moarte, ce găsește în Emil Botta un sol fertile, pentru a vibra într-o atitudine de “ damnat“, incapabil, de foarte multe ori, de a iubi fără sarcasm și conștiința morții iminente, dar fără lamentație. Universul eroticii lui Emil Botta diferă fundamental de spațiul închis al lui Bacovia, de “odăița “ acestuia, unde iubita cântă despletită la clavir, pentru
POEZIA LUI EMIL BOTTA NAVIGÂND ÎNTRE EROS ŞI THANATOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359419_a_360748]
-
respirația grea.De ce? Căci cisternele încărcate cu idei de obediență sau cu firimitura numită stereotipie mă revoltau, îmi decalotau ordinea dinlăuntru. Mi-aș fi dorit să existe acolo, în acel cotlon vechi un carpe diem, dar articolele din rațiunea scriitorului damnat să moară onest, pufăiau din trabucurile relațiilor livrești deformate.... Se simțea că șuvoiul de litere stacojii se dezlănțuise, termitele verbale, cuvintele, luau locul pădurilor narative. Nouă ani hipnotizată de hazard și rutină. Ce ironie! Ce sublim! Nouă ani vasală cancerului
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
căruia se oglindește sufletul neamului său. Vom afla, am spus eu, dacă arta este nemesis, plăsmuire autonomă sau manifestare a inspirației. Omul, această creatură, este un dat primordial, care se desfășoară în timp și-n spațiu, în etape, ca un damnat, sau el stă sub semnul înnoirii, adică viața lui este constantă sau permanent neliniștită de cum trebuie să fie, cu alte cuvinte: totul se află în el din primordii - fixism, sau evoluție ca desfășurare dintr-un început - sau evoluția este creatoare
O întâlnire cu Brâncuși povestită de Petre Țuțea () [Corola-blog/BlogPost/340038_a_341367]
-
decantată ca aurul nu în oratorica stearpă, ci în raționala decopertare a izvoarelor arhaice în modernitate, prin aceeași dăruită trăire si oralitate, a intuit, poate, că mai presus de tomuri întregi de morală, strălucesc diamante de viață, fie isihaste, fie damnate ; povestirea - culeasă din viață - ne prezintă păcatul unei femei care și-a ucis pruncii, și urmările lui: asemeni lui Io, urmărită de un tăun, Maria este urmărită de urgia lui Dumnezeu, pe mare, separată de călătorii de pe corabie, și dată
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339687_a_341016]