169 matches
-
în Trompeta Carpaților: „Am văzut pe buzele unora dintre diplomații străini fluturând zâmbete ironice când se învârtea hora în Târgul Moșilor, însă acei diplomați trebuie să știe că ceea ce au văzut ieri nu era poporul român săltând addenda 401 în danțurile lui. Ieri au văzut numai pleava târgoveților și țigănimea de la margine; să vie la țară și acolo vor vedea cum știe juca flăcăii noștri cu pletele fluturând în vânt“5 etc. etc. Dar în București se mai petrecea la dulap
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
trecere spre o altă etapă, diferită de romantismul pașoptist ca „fenomen de generație”, cum îl definea Pompiliu Constantinescu. G. își plânge singurătatea, tristețea, amorurile neîmplinite, cugetă la trecerea vremii, cultivă motive noi, ce țin de exotism, demonism ori macabru (Emirii, Danțul morții ș.a.). El a fost cu siguranță un bun traducător, dornic să transpună în românește, ca altădată Heliade, din marii poeți ai lumii (Anacreon, Horațiu, Ovidiu, Dante, Hafiz, Shakespeare, Bürger, Klopstock, Schiller, Goethe, Byron, Uhland, Lamartine, Pușkin, Mickiewicz). Pe lângă poezie
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
Gh. Sion, București, 1862; Miosotis, pref. Gh. Sion, București, 1865; Fulga, Turnu Severin, 1872; ed. (Fulga sau Ideal și real, București, 1885); Eroii Pindului, București, 1872; Poezii noue, I, București, 1873; Nostalgia, București, 1885; Vlăsia sau Ciocoii noi, București, 1887; Danțul morții, București, 1918; Scrieri, îngr. și pref. Pavel Țugui, București, 1975. Repere bibliografice: Pop, Conspect, I, 164-167; Alexandru I. Șonțu, Grigore H. Grandea, București, 1902; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 13, 79-80; Călinescu, Ist. lit. (1941), 316-320, Ist. lit.
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
fel se alcătuiau uneltele rudimentare de muncă, la fel se clădesc casele și se urzesc satele. După conformația craniilor, după avântul tineresc înnăscut al inimilor ce-și începea doina cu „frunză verde”, după marele simțământ al toleranței religioase, după ritmul danțurilor voinicești, după sinteza și etimologia limbii ce se trage din latina vulgară - cu toate influențele ce le-am suferit - Dvs. ați putut ușor dezlega de ce există o atât de mare putere de atracție și de afinitate între români, în decursul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
bradului (“Zorile bradului”), “statul”, toiagul, priveghiul, “podurile”, pomana, ”izvorul”, în legătură cu moartea. De asemenea, foarte bine păstrate sunt hora satului și nedeia. Hora începe de obicei cu “Hora de mână”, horă lină, domoală, largă, cu pași înainte și înapoi sau cu “Danțul”, joc săltat, rapid, și se continuă cu “Ghimpele”, “Rustemul”, “Bordeiașul”, “Floricica”, unde vioiciunea se îmbină cu frumusețea coregrafică a dansului. Cel mai des se joacă însă “Sârba”, un joc foarte alert. De remarcat este faptul că toate aceste dansuri populare
Comuna Șovarna, Mehedinți () [Corola-website/Science/301614_a_302943]
-
aceasta îi dăruiește un coc legat cu o fundiță, semn că va iubi copiii. Până nu de mult se fura mireasa iar nașii trebuiau s-o răscumpere. In ultima vreme se fură unul dintre pantofii miresei. După terminarea mesei începe „danțul miresei”. Grăitorul anunță acest moment și întreabă cine dorește să joace mireasa. Pe rând, nuntașii începeau să joace mireasa, după ce, inițial plăteau o sumă de bani, după voia fiecăruia. Un nuntaș putea juca mireasa ori de câte ori voia, plătind de fiecare dată
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
după ce, inițial plăteau o sumă de bani, după voia fiecăruia. Un nuntaș putea juca mireasa ori de câte ori voia, plătind de fiecare dată și primind în schimb o sticlă cu băutură, de drum. Și femeile jucau mireasa, în aceleași condiții. Durata unui danț nu depășea circa două minute. Nunta se putea întinde în acest fel până la două zile, în funcție de numărul nuntașilor. După terminarea danțului miresei se trecea la „învălitul miresei”. Mireasa, însoțită de nașă și de o femeie din familie, intră într-o
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
și primind în schimb o sticlă cu băutură, de drum. Și femeile jucau mireasa, în aceleași condiții. Durata unui danț nu depășea circa două minute. Nunta se putea întinde în acest fel până la două zile, în funcție de numărul nuntașilor. După terminarea danțului miresei se trecea la „învălitul miresei”. Mireasa, însoțită de nașă și de o femeie din familie, intră într-o cameră separată și își schimbă hainele de mireasă cu portul de nevastă. După ce i se lua coronița, i se despletea cosița
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
mișcă și ei în același ritm. La intrarea în curte băieții întreabă dacă este primită capra, apoi intră în casă, capra rămânând afară. Se cântă corinda caprei, apoi aceasta este invitată să intre înăuntru. După ce sunt interpretate rolurile, se joacă „danțul caprei”, apoi cei 3-4 copii pleacă mulțumind pentru daruri. (Gavril Ianc) In noaptea Anului Nou, sătenii organizează o petrecere numită „vărjel”, de la verjeaua pe care se pun inelele tinerilor. Cel care o organizează este gazda vărjelului, iar sătenii duc din
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
1593. Este descris de istoricul român Nicolae Bălcescu drept "un duh slab și superstițios, dulce la trăi, iar iute la mânie și adesea atunci și cu cruzime, era dat cu totul la misticism, la poezie și la voluptate; amator de danț și muzica, de vorbe cu duh, ba încă și de mucalitlâcuri, el iubea mecanică, ceasornicăria și actele de reprezentație; el trăia încunjurat de tălmăcitori de vise, astrologi, șeici, poeți și femei, dănțuitori, de pitici și nebuni, lăsând domnia în mână
Murad al III-lea () [Corola-website/Science/312316_a_313645]
-
al unor tradiții pierdute în timp. Aici era locul de judecată al adunărilor obștești, conduse fie de voievodul zonei fie de cneazul sau judele satului, până în amurgul secolului 19. Tot până în acele vremuri, în bătătura bisericii s-a ținut și danțul satului. Până înainte de mutarea în muzeu, în ea și în jurul ei s-au ținut vechile obiceiuri de pomenire a strămoșilor plecați "„în cé lume”". Vechea biserică de lemn din Cizer a fost mai întâi documentata de cercetătorul Leontin Ghergariu, încă
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
viața Rusiei țariste din timpul său. Cele mai caracteristice sunt acelea care zugrăvesc samavolnicia justiției și a autorităților, carierismul, venalitatea și birocratismului aparatului de stat - aspecte pe care Krîlov le-a cunoscut în bogata sa experiență de slujbaș. Fabule ca „"Danțul peștilor"”, „"Oile bălțate"”, „"Lupii și oile"”, „"Știuca"”, erau îndreptate împotriva regimului despotic autocrat, împotriva nedreptăților, constituind indirect o pledoarie îndrăzneață în apărarea poporului: Expresia cea mai viguroasă a acestei satire demascatoare, cu un puternic caracter politic, apare în fabulele „"Adunarea
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
împotriva regimului despotic autocrat, împotriva nedreptăților, constituind indirect o pledoarie îndrăzneață în apărarea poporului: Expresia cea mai viguroasă a acestei satire demascatoare, cu un puternic caracter politic, apare în fabulele „"Adunarea obștească"”, „"Oile bălțate"”, „"Ospățul"” și mai cu seamă în „"Danțul peștilor"”, în care autorul demască nedreptățile sociale, fățărnicia și despotismul regimului țarist. În "Danțul peștilor", tipul satrapului țarist capătă o largă generalizare artistică. Contemporanii lui Krîlov au recunoscut cu ușurință în figura Leului pe Alexandru I, iar în aceea a
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
Expresia cea mai viguroasă a acestei satire demascatoare, cu un puternic caracter politic, apare în fabulele „"Adunarea obștească"”, „"Oile bălțate"”, „"Ospățul"” și mai cu seamă în „"Danțul peștilor"”, în care autorul demască nedreptățile sociale, fățărnicia și despotismul regimului țarist. În "Danțul peștilor", tipul satrapului țarist capătă o largă generalizare artistică. Contemporanii lui Krîlov au recunoscut cu ușurință în figura Leului pe Alexandru I, iar în aceea a sutașului fățarnic și servil pe favoritul țarului - ministrul Arakceev - devenit simbol al politicii țariste
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
astăzi nu se mai păstrează. Se mai păstrează încă obiceiul feciorilor de a merge la fete „a șăde” seara, în zilele de sărbătoare și la sfârșit de săptămână. În urmă cu 15 ani, în Batarci, încă mai exista hora satului „danțul”, prilej pentru tineri de a se cunoaște. Dupa joc, începeau „vizitele”, dar nu îndată. Rămânea de obicei un răgaz în care tinerii își scuturau praful adunat pe veșminte în timpul „giocului”. Astăzi, discoteca, (dar nu foarte târzie, până la „asfințită sorile”) a
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
tineri de a se cunoaște. Dupa joc, începeau „vizitele”, dar nu îndată. Rămânea de obicei un răgaz în care tinerii își scuturau praful adunat pe veșminte în timpul „giocului”. Astăzi, discoteca, (dar nu foarte târzie, până la „asfințită sorile”) a luat locul danțului. Și chiar dacă nu se organizează în discotecă, obiceiul tinerilor de a merge „în sat” duminica după-amiază nu a dispărut. Pețitul, obicei vechi, care se mai păstrează. Tatăl băiatului trimite la părinții fetei „un sol” pentru a cere permisiunea să vină
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
și Ana de pe strada Pădurii, dorește să pășească la Sfânta Taină a Cununiei cu tânăra Sărcuța Florica, fiica lui Vasile și Irina de pe strada Principală”. Chematul „strîgatul în nuntă” este un obicei ce încet, încet se pierde datorită faptului că „danțul’’ nu mai există duminica în sat. Mirele și mireasa îmbrăcați oșenește „cheamă’’ la nuntă cu o săptămână înainte de ceremonia propriu-zisă. Duminica „în sat’’ unde sunt adunați tineri, bătrâni, mirele strigă cu voce tare: „Feciorași și fete, / Boresari și neveste / Pe
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
de spini separă proprietățile, gardul de ruje (tulpini de floarea soarelui) delimitează grădina, iar vrajnița cu boc asigură intrarea carului tras de bivoli, boi sau cai. Satul muzeu va avea biserică, școală, cimitir, moară, oloire, vâltoare, potcovărie, stupini, stână, șura danțului, pălincie, arie (cu batoză, dibol, trier, stoguri) și, bineînțeles, o fântână a satului”. Profesorul preconiza ca Muzeul etnografic în aer liber de la Măriuș să devină un "centru de studiu al tradițiilor", iar în vecinătatea lui să fie amenajate mai multe
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
frumusețile vieții populare din țară., poezia obiceiurilor moldovenești. Iată un alai de nuntă, transpus în lumea animalelor: ""țânțarii cu fluere, grierii cu surle, albinele cu cimpoi" "cântec de nuntă cântând, muștile în aer și furnicile pre pământ, mari și lungi danțuri rădicară, iar broaștele toate împreună cu brotăceii" "din gură cântec cu acesta în versuri tocmit cânta"." (citat în P. P. Panaitescu, op.cit., p.90). Limba folosită de Cantemir păstrează fonetica limbii subdialecticului moldovenesc, cu multă savoare și prospețime.
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]