746 matches
-
Daneză este una dintre cele mai vechi din lume. Cel mai celebru compozitor de muzică clasică este Carl Nielsen, cunoscut pentru cele șase simfonii și pentru Cvintetul Vântului, în vreme ce Baletul Regal Danez se specializează în operele coregrafului danez August Bournonville. Danezii s-au distins ca muzicieni de jazz, iar Festivalul de Jazz de la Copenhaga are reputație internațională. Scena pop și rock a produs mai multe nume notabile, între care Aqua, D-A-D, The Raveonettes, Michael Learns to Rock, Alphabeat, Medina, Oh Land
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
insula Bornholm, școala de pictori Bornholm cuprinzându-i pe Niels Lergaard, Kræsten Iversen și Oluf Høst. Fotografia s-a dezvoltat din participarea și interesul dat în Danemarca încă de la începuturile acestei arte în 1839, până la succesul unui considerabil număr de danezi în lumea fotografiei actuale. Pionieri ca Mads Alstrup și Georg Emil Hansen au deschis drumul unei profesii în creștere accelerată în ultima jumătate a secolului al XX-lea, în timp ce atât în domeniul fotografiei artistice, cât și în cel al fotografiei
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
fotografiei actuale. Pionieri ca Mads Alstrup și Georg Emil Hansen au deschis drumul unei profesii în creștere accelerată în ultima jumătate a secolului al XX-lea, în timp ce atât în domeniul fotografiei artistice, cât și în cel al fotografiei de presă, danezii au adus contribuții remarcate. Astăzi, fotografi ca Astrid Kruse Jensen și Jacob Aue Sobol sunt activi în țară și peste hotare, participând la numeroase expoziții reputate. Colecțiile de artă modernă se bucură de locații deosebit de atractive la Muzeul de Artă
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
Copenhaga și la Muzeul de Artă al Iutlandei de Nord din Aalborg. Între artiștii remarcabili se numără neo-expresionistul Per Kirkeby, Tal R cu picturile sale sălbatice și viu colorate, Expozițiile spațiale ale lui Olafur Eliasson și instalațiile lui Jeppe Hein. Danezii urmăresc și participă la o gamă largă de întreceri sportive. Sportul național este fotbalul, cu peste 320.000 de jucători în peste 1600 de cluburi de fotbal. Cele mai remarcabile rezultate au fost calificarea la Campionatele Europene de șase ori
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
nautice. Ciclismul a fost un sport unde Danemarca a excelat în ultimii ani, Bjarne Riis câștigând Turul Franței în 1996, iar Michael Rasmussen obținând titlul de Regele Munților la edițiile din 2005 și 2006 ale aceleiași competiții. La motociclism viteză, danezii au câștigat mai multe trofee de anvergură mondială, cum ar fi Cupa Mondială la Motociclism Viteză în 2006 și 2008. Alte sporturi populare sunt golful, mai ales în rândul persoanelor în vârstă; tenisul, în care danezii au succes ca profesioniști
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
competiții. La motociclism viteză, danezii au câștigat mai multe trofee de anvergură mondială, cum ar fi Cupa Mondială la Motociclism Viteză în 2006 și 2008. Alte sporturi populare sunt golful, mai ales în rândul persoanelor în vârstă; tenisul, în care danezii au succes ca profesioniști; rugby-ul, la care Danemarca are o federație începând cu 1950; și la sporturile de interior, în principal badminton, handbal, tenis de masă și diverse forme de gimnastică, sporturi la care danezii au câștigat medalii mondiale
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
vârstă; tenisul, în care danezii au succes ca profesioniști; rugby-ul, la care Danemarca are o federație începând cu 1950; și la sporturile de interior, în principal badminton, handbal, tenis de masă și diverse forme de gimnastică, sporturi la care danezii au câștigat medalii mondiale și olimpice.<ref name="ol2016.dif.dk/da/historie/ol-statistik 2016-05-22"></ref> Echipa națională masculină de handbal este deținătoarea recordului de medalii câștigate în istoria campionatelor europene, cu 8 medalii, dintre care două de aur (2008, 2012
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
și de regele Eric al V-lea al Danemarcei, care i-a furnizat soldați danezi. Magnus a fost ales rege sub numele de Magnus al III-lea al Suediei. În 1275, Ducele Magnus a început rebeliunea împotriva fratelui său cu ajutorul danezilor, alungându-l pe acesta de pe tron iar Magnus a fost ales rege. În 1276, el s-a căsătorit cu a doua soție, Hedviga, fiica lui Gerard I de Holstein. A fost emisă o anulare papală și o dispensă pentru a
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
I de Holstein. A fost emisă o anulare papală și o dispensă pentru a doua căsătorie zece ani mai târziu, în 1286. Hedviga a acționat în calitate de regent, probabil între 1290 - 1302 și 1320 - 1327. Valdemar, regele detronat, a reușit cu ajutorul danezilor să-și recâștige provinciile din Gothenland, din partea de sud a regatului iar Magnus a trebuit să recunoască acest lucru în 1277. Cu toate acestea, Magnus le-a recăpătat în 1278 și și-a asumat titlul de "rex Gothorum", Regele Goților
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
fost mișcarea clandestină insurgentă care a luptat împotriva ocupației germane a Danemarcei în timpul celui de-al doilea război mondial. Datorită indulgenței arătate de ocupantul nazist, rezistența s-a dezvoltat mai greu decât în alte state ocupate. Totuși, din 1943, numeroși danezi s-au implicat în lupta clandestină, care varia de la tipărirea și distribuirea de ziare ilegale până la spionaj sau sabotaje. După invadarea Danemarcei din 9 aprilie 1940, autoritățile germane de ocupație au permis guvernului danez să rămână în funcție. Germanii au
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
instituite interdicții cu privire la comerțul și legăturile cu Aliații, iar guvernul danez a trebuit să accepte staționarea de trupe germane pe teritoriul național. Guvernul de la Copenhaga a descurajat rezistența violentă, temându-se de represaliile germanilor. Totuși, odată cu trecerea timpului, din ce în ce mai mulți danezi s-au organizat în grupuri de rezistență. Când germanii au încercat să forțeze autoritățile daneze să semneze pactul anticomintern, în Copenhaga au izbucnit ample demonstrații de protest. Numărul danezilor cu simpatii naziste a fost scăzut mai înainte de izbucnirea războiului și
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
temându-se de represaliile germanilor. Totuși, odată cu trecerea timpului, din ce în ce mai mulți danezi s-au organizat în grupuri de rezistență. Când germanii au încercat să forțeze autoritățile daneze să semneze pactul anticomintern, în Copenhaga au izbucnit ample demonstrații de protest. Numărul danezilor cu simpatii naziste a fost scăzut mai înainte de izbucnirea războiului și a rămas la niveluri scăzute și în timpul ocupației. La alegerile parlamentare din 1943, populația țării a votat în mod covârșitor pentru partidele tradiționale daneze sau au introdus buletine de
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
politică, localizarea și efectivele unităților germane și detalii despre secțiunea daneză a Zidului Atlanticului. În 1942, germanii au cerut retragerea militarilor danzei din Jutland, dar operațiunile de spionaj au continuat, de data aceasta cu ajutorul ofițerilor rezerviști sau a personalului civil danez angajat de unitățile germane, aceste categorii de persoane nefiind cuprinse în ordinul de evacuare. După eliberarea Danemarcei, mareșalul britanic Bernard Law Montgomery a descris informațiile obținute în Danemarca ca fiid „second to none” (fără egal). Odată cu trecerea anilor, numărul actelor
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
au declarat nemulțumiți de modalitatea în care autoritățile daneze încercau să rezolve problema. La sfârșitul lunii august, germanii au preluat în totalitate administrarea Danemarcei. Acțiunile polițienești naziste s-au desfășurat fără vreo restricție, dar, din acel moment, tot mai mulți danezi s-au implicat în acțiunile de rezistență. A fost înființat un guvern în ilegalitate, iar guvernele aliate, care fuseseră sceptice cu privire la hotărârea Danemarcei de a lupta împotriva Germaniei, au recunoscut sus-numitul guvern în ilegalitate ca aliat deplin. În 1943, rezistența
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
când el avea cinci ani; a fost educat de guvernanți până la încoronarea sa la vârsta de 17 ani. Curând după aceea, a fost forțat de expediții militare să asigure recent achiziționatele dominioane ale Suediei din Danemarca. Luptând cu succes cu danezii, s-a întors la Stockholm și s-a angajat în corectarea situației politice, financiare și economice reușind să susțină pacea în timpul restul de 20 de ani ai domnie sale. În această perioadă au avut loc modificări în finanțe, comerț, procedura
Carol al XI-lea al Suediei () [Corola-website/Science/323095_a_324424]
-
O convenție în acest sens a fost confirmată la 31 martie de rege și de consiliul de coroană danez. Văduva lui Sture, "Dame" Christina Gyllenstierna, încă opunea rezistență în Stockholm cu ajutorul țăranilor din centrul Suediei, și i-a învins pe danezi la Balundsås în 19 martie. În cele din urmă, forțele ei au fost învinse în bătălia de la Uppsala ("långfredagsslaget vid Uppsala") în Vinerea Mare, pe 6 aprilie. În mai, a sosit o flotă daneză și Stockholmul a fost atacat de pe mare
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
de sânge”, un act al cărui scop era întărirea poziției unioniștilor, s-a dovedit a fi catalizatorul care a dus la despărțirea definitivă a Suediei de Danemarca. Baia de sânge de la Stockholm a precipitat în Suedia o îndelungată ostilitate față de danezi, de atunci cele două popoare fiind aproape permanent în stare de ostilitate (fiecare dorind cucerirea celuilalt sau răzbunarea asupra lui). Aceste ostilități au evoluat într-o luptă pentru hegemonie în zona Scandinaviei și a Germaniei de Nord și au durat
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
danez Mikael Venge, autorul articolului despre Christian al II-lea din "Dansk Biografisk Leksikon" spunea: „cred că ar trebui să protestați data viitoare când la vreun radio suedez se mai fac asemenea afirmații nefondate ce ar putea fi interpretate ca și cum danezii ar fi aprobat baia de sânge de la Stockholm.” Chiar și astăzi, ghidurile turistice din Stockholm „piperează” descrierile orașului vechi (Gamla Stan) cu legende despre „reabilitarea” lui Christian al II-lea în Danemarca. Baia de sânge de la Stockholm formează o mare
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
Kiel din 1814 a pus capăt uniunii daneze-norvegiene. Norvegia se afla sub puterea Regelui Suediei, dar Insulele Feroe, Islanda și Groenlanda rămâneau posesiile Danemarcei. În continuare, Løgting a fost abolit în 1816 și Insulele Feroe erau să fie guvernate ca un amt danez obișnuit, cu un Amtmand drept capul guvernului. În 1851, Løgting a revenit, dar a servit doar ca un sfătuitor până în 1948. La sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial o parte a populației a favorizat independența față de Danemarca, iar pe
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
și a format o coaliție. Bazându-se pe această creștere, ele au decis să nu aleagă secesiunea. În loc, s-a făcut un compromis și Folketing a promulgat o lege care a intrat în vigoare în 1948. Starea Insulelor Feroe de amt danez a luat sfârșit, în schimb oferindu-si-le un grad înalt de auto-guvernare, susținut de un ajutor financiar anual substanțial din partea Danemarcei. Locuitorii insulelor sunt împărțiți în mod egal în ceea ce privește independența față de Regatul Danemarcei. În ambele tabere există însă o
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
gradata în autonomie chiar cu păstrarea legăturilor puternice cu Danemarca. Insulele Feroe nu fac parte din UE, așa cum este afirmat explicit în ambele tratate de la Roma. Mai mult, un protocol al tratatului de aderare al Danemarcei la UE stipulează că naționalii danezi care locuiesc în Insulele Feroe nu sunt considerați naționali danezi în cadrul tratatelor. Deci, persoanele daneze care locuiesc în Insulele Feroe nu sunt cetățeni ai Uniunii Europene (De altfel, alți cetățeni ai UE care locuiesc acolo rămân cetățeni UE). Insulele Feroe sunt însă parte
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
Danemarca. Insulele Feroe nu fac parte din UE, așa cum este afirmat explicit în ambele tratate de la Roma. Mai mult, un protocol al tratatului de aderare al Danemarcei la UE stipulează că naționalii danezi care locuiesc în Insulele Feroe nu sunt considerați naționali danezi în cadrul tratatelor. Deci, persoanele daneze care locuiesc în Insulele Feroe nu sunt cetățeni ai Uniunii Europene (De altfel, alți cetățeni ai UE care locuiesc acolo rămân cetățeni UE). Insulele Feroe sunt însă parte a acordului de liberă circulație Schengen. După probleme economice
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
un atac împotriva Tallinnului. Cruciații săi au preluat cetatea părăsită și, în aceeași vară, au început să construiască în locul ei un nou castel, denumit ulterior "Castrum Danorum". După , care s-a dat lângă castel și s-a soldat cu victoria danezilor în fața estonilor, pe deal s-a construit și o catedrală, deși probabil nu în același loc ca . În vara lui 1227, castelul de pe Toompea a fost cucerit de ordinul , care au început imediat după cucerire să întărească dealul. Platoul a
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
și ca întemeietori de formațiuni statale (de tip ducat, regat și cnezat). În anul 795, vikingii formaseră o formațiune politică condusă de un rege. În sec. al X-lea au luat naștere (după creștinare) state puternice: Suedia, Norvegia, Danemarca. Regele danez Knud cel Mare a cucerit Norvegia (în sec. XI). După moartea lui, Norvegia și-a recăpătat independența. În 1245 regele Haakon IV a cucerit Islanda. În anul 1071, contele normand Robert Guiscard a cucerit sudul Italiei de la bizantini și Sicilia
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Friedrich al II-lea, regatul devenind astfel provincie a Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. După moartea lui Friedrich, regatul a intrat în posesia regilor Franței. În sec. al IX-lea a luat naștere regatul creștin al Danemarcei. În 911, danezii au întemeiat colonia vikingă (normană sau normandă) Normandia. Regele Knud cel Mare a cucerit Anglia și Norvegia și parțial Suedia. În 1389, prin căsătoria lui Haakon al Norvegiei cu Margareta a Danemarcei și regentă a Suediei, cele trei regate Scandinaviascandinave
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]