295 matches
-
de preferință în împrejurări senzaționale. Cea mai importantă operă a lui B. este traducerea primelor două părți din Divina Comedie a lui Dante. Conștient de dificultățile unei interpretări cât mai complexe a originalului, el optează pentru o „echivalare în spirit dantesc a secvențelor intraductibile”. Transpunerea în românește este însoțită de o amănunțită documentare, de un bogat aparat critic. Rigorile prozodice l-au condus la unele creații lexicale sau sintactice prea personale, forțând uneori uzul limbii, dar în ansamblu versiunea sa are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285978_a_287307]
-
Principii de literatură comparată, București, 1997; Javier Marías, Inima atât de albă, București, 1998, Românul Oxfordului, București, 1999; Juan Marsé, Ultimele seri cu Teresa, București, 1998; Julio Cortázar, Șotron - Rayuela, postfața trad., București, 1998; Jorge Luis Borges, [Discuții], [Nouă eseuri dantești], în Jorge Luis Borges, Opere, III, îngr. Andrei Ionescu, București, 2000; Carolina Ilica, 13 poemas (dobles) de amor, București, 2001, 99-133; Ángeles Mastretta, Răpește-mi viața, Iași, 2002; Luis Cernuda, [Eseuri], în Luis Cernuda, Poezii și eseuri, pref. Ioana Zlotescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]
-
tentativei de a concilia cosmologia aristotelică cu viziunea creștină: văzutul și nevăzutul, materia și spiritul, curgerea timpului și veșnicia. H.-R. P. ia în consideație, în ciuda prăpăstiosului lor imaginar, desenele care de-a lungul veacurilor, au încercat să vizualizeze universul dantesc. Dacă e să ne referim doar la imaginea oferită de Michelangelo Cactani (1885), în afara cerului cu stele fixe, conform cu armonioasa cosmologie elină, apare un soi de "excrescență" inestetică reprezentând Empireul și ierarhiile îngerești din jurul lui Dumnezeu. H.-R. P. nu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
aici văzut-a / o groază de ființe întrupate-n duh / iertarea îți imploră și puterea sfântă / să să se încumete-n tărie din priviri / tot mai spre-naltul supremei mântuiri (...)" (Paradiso, XXXIII, 1-27). Prin contribuția sa la nesfârșita, planetara bibliotecă dantescă, Horia-Roman Patapievici anuleză absurdul unui univers fixat pe Lucifer, așa cum se poate deduce din reprezentarea lui Cactani, sugerând o cosmologie elegantă și coerentă, după chipul și asemănarea întregii cărți, în care se simte spiritul scientist anticipator al unui Leonardo și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și culturală (cunoștea la perfecție, pe lângă italiană, franceza și spaniola), ci și ... analitică. Ulterior (din interviul acordat cu prilejul împlinirii a 70 de ani studentului său preferat Cristian Bădiliță) am aflat că pentru a interpreta acel "regim" al expresivității tropilor dantești, colegul nostru recursese în primul rând la un eseu de ... Bergson. Cunoștea din familie limba franceză, așa că a trebuit să aleagă între studiul oficial al pianului și italiană. De ce italiana? Fiindcă fusese incitat de "paradoxul culturii italiene" și anume: aceasta
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
anii 1960, ai studenției subsemnatului, când șeful catedrei de italiană de la Facultatea de Limbi Romanice a Universității București, urmaș al marilor profesori și italieniști Ramiro Ortiz (admirator al lui George Coșbuc în calitate de autor al primei traduceri în versuri al Divinei dantești (1924 - 1932) pe care a îngrijit-o și prefațat-o) și Alexandru Marcu (el însuși, printre altele, traducător în proză al Divinei), era deja o legendă "scandaloasă": toate colegele mele erau aproape îndrăgostite, evident platonic, ca orice discipol de maestrul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
noastre moderne, o reeditare a monografiei sale "Dante" (Editura Gramar, 1995, 275 pagini), este o piatră de încercare pentru orice expert în literatura și civilizația italiană. Deși în cei peste șapte sute de ani care au trecut de la nașterea scriitorului, bibliografia dantescă a înscris milioane de titluri, românul Alexandru Balaci n-a pregetat să abordeze subiectul, cartea sa, în versiune italiană, fiind cotată "alături de cei mai mari exponenți ai biografologiei și eseisticii străine, alături de Etienne Gilson, August Buck, Pierre Gauthiez, Jacques Madaule
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
subiectul, cartea sa, în versiune italiană, fiind cotată "alături de cei mai mari exponenți ai biografologiei și eseisticii străine, alături de Etienne Gilson, August Buck, Pierre Gauthiez, Jacques Madaule, T.S. Eliot și însuși Thomas Carlyle ...". În 2010 aceeași Editură a retipărit capodopera dantescă, versiunea George Coșbuc, înnobilată de un studiu introductiv și de notele marelui italienist. Ca o amintire strict personală, consemnez pe cea a unei vizite acasă la domnul Profesor, aflat spre asfințitul vieții, pentru a prelua un articol scris de mână
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
limbajul este epurat la maximum. Substratul temei rămîne, bineînțeles, cel autobiografic, pentru că Macedonski - scriind această piesă la bătrînețe - se vede părăsind lumea în stilul și la statura lui Dante. Autoiluzionarea nu l-a părăsit pînă în ultima clipă! Dincolo de obsesia dantescă, să notăm că, prin îmbinarea versurilor cu proza, prin atmosfera hieratică în care se mișcă personajele, Moartea lui Dante reprezintă una dintre primele mostre de teatru simbolist românesc. Macedonski îl admira pe Maeterlinck: ecouri din teatrul acestuia, făcut din poezie
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
nu crepusculară, căci "suntem în zori" - cu acuitatea în percepție a unui Emile Zola sau a lui Liviu Rebreanu. Materia corporală stăruie, strivitoare. Simțurile țărănești resimt și descriu un spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului; în iadul dantesc, ne scufundăm în "bolgii" tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Însă zările deschise nu ne liniștesc, căci, spune poetul: "câmpia mucedă ne hărțuie din urmă". Mucezeala resimțită la scara întregii câmpii ne readuce la spațiul de claustrare, unde
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
aleseseră dinainte și pe care Platon o numea Ťthymosť sau plan vital, născut odată cu noi". Firește, nu toți corespund dignității exilului. Fie ca efect al unor acțiuni destabilizatoare, dictate de mîna lungă a ,republicii socialiste", asemănate ultimului cerc al Infernului dantesc, cel dominat de un frig insuportabil (iată încă o trimitere la ,Siberia spiritului", sintagmă atît de deranjantă pentru unii!), fie ca rezultat pur și simplu al unei moralități mediocre, se ivesc numeroase defecțiuni: ,în mod conștient sau inconștient, propter imbecilitatem
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
poată face un dram de bine”, și ce adaugă Vescovul la final: ,,nu ai auzit de acele guri de rai, unde totul e deopotrivă aievea și neaievea? Ai nimerit chiar într-una dintre ele”. Cadrele feerice amintesc de lumile purgatoriale dantești, dar și de mitologiile dintotdeauna ale literaturii. În roman, ciocnirea civilizațiilor este înlocuită cu una a mitologiilor, iar tensiunea interogației tragice este produsul întâlnirii mitologiilor comunismului cu arhetipurile creștine. Nu sunt mulți scriitori care să radiografieze fantast sentimentul vidului și
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
starea de alarmă, de vârf al neliniștii, a coșmarului din vis, fie și abisala, ba chiar depășind buza faliei, cu ceea ce simte insul obștesc, plecat să-și achite datoriile către stat, la ușa unei administrații financiare. Chiar comparația cu Infernul dantesc este fada, odată ce acolo fiecare ispășitor își are regimul propriu, își păstrează identitatea, suferă o pedeapsă personalizată, încă îi mai și arde să stea de vorbă cu câte un rar vizitator! Aici, unde spațiul nu este, ca în infern, încăpător
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
fi de spus despre omul ontologic al Evului mediu occidental. Mă limitez să amintesc un fapt ce mi se pare esențial. Omul ontologic medieval este deja o entitate individualizata ce aparține unei comunități de ființe umane unice. Damnații din infernul dantesc nu sînt umbre abstracte, ci indivizi unici, în carne și oase. Păcatele lor aveau consistentă unor lucruri solide, purtau nume și se incarnau, la propriu, în trupul fiecărui păcătos. În Inferno, pedepsele erau aplicate personalizat. "Individualismul" medieval este însă radical
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
Creație a celor de jos, creație a celor de sus" (Invitație). Altfel zis e un analogon al Lumii, producția sa nefiind decît o incantație a acestei apartenențe integratoare, divin-demonice. Discursul țesut din bolboroseli de magmă solemnă, cu accente hölderliniene și dantești, al lui Miron Kiropol indică, neîndoios, prezența unui mare poet. n Miron Kiropol, Cerul ca unică ispită, Cuvînt înainte: Nicolae Țone, Postfață: Octavian Soviany, Ed. Vinea, 2004, 320 pag., preț neprecizat.
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
ieșirea din făgașurile normalului sub imperiul instinctului sexual eliberat de constrângerile civilizației provoacă apropierea de sacru pe care atât începutul filmului cu lentoarea sa rituală modelată de partitura lui Händel, Lascia ch'io pianga, cât și finalul cu soteriologia sa dantescă o reclamă. Nu există nicio o pictură de vulgaritate în acest film, și nicio clipă tensiunea sexuală cu momentele ei paroxistice nu se autocentrează pe mecanismul copulatoriu al marionetelor care dau din fund în filmele de specialitate. Pe scurt, un
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
Rebreanu". Iată o frază curioasă și ușor confuză. Prin revoluție, e oare desemnat titlul Răscoală? Ori Gr. Nandris vrea să spună că Rebreanu însuși a revoluționat proza românească? Ei bine, reaua opțiune critică se confirmă limpede: 1907 respira un suflu dantesc în descrierea situației țărânilor și e asemenea unei tragedii antice în înlănțuirea evenimentelor. Ești în adevăr convins că Ion al lui Rebreanu e țăranul român și în general țăranul? Nu știu de ce sunt prea departe de această credință și cred
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
sentimentul unei catastrofe universale. De ce cresc aici numai fluturi și câmpii sunt de o inutilă mătase ? De ce tot norodul cântă coral ? De ce apele au grai ? De ce bolesc toți ca într-un apocalips ? Pentru ce această tulburătoare ceremonie ? Mișcarea poeziei este dantescă și jalea a rămas pură, desfăcută de conținutul politic", scria senin Călinescu.) Recursul întreprins de Manolescu e totuși mai larg, trecând de paginile Istoriei din 1941. Fotografiile cu pricina îi căzuseră sub ochi și lui Călinescu. Fără nici o consecință însă
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
romantică, incredibilă coincidență, și încep o cursă cu obstacole unul spre celălalt. Cu lovituri de teatru, răsturnări de situație, împrumutând totul din artele în care cei doi trăiesc -întâlnirea e mediată nu de o carte, precum scena clasică a adulterului dantesc, ci de o icoană, costumul de buchetieră în care V*** o revede pe Cecilia e de închiriat, decorul, inclusiv grăbitele schimbări ce rezolvă situații pentru a căror lămurire în viață pot trece ani, e al spectacolului, nu al realității. Confidentul-narator
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
Leo Butnaru ÎN AL ZECELEA CER Nu doar cele nouă ceruri dantești - în al zecilea cer se află poezia - în cerul gurii lui Dumnezeu... CUM CITEȘTE SFÂNTUL Cum citește un sfânt? Întâi de la privirea lui se aprinde primul cuvânt care cu flăcăruia sa luminează următorul cuvânt ce se aprinde și el în
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
transformând, după o expresie a lui Jean Starobinski, "imposibilitatea de a trăi în posibilitatea de a scrie". Înțelegând că, asemenea Călăuzei lui Tarkovski, și Maestrul și Margareta este înțesat de hieroglife ce așteaptă să fie dezlegate, eseistul clujean, urmând scara dantescă a celor patru sensuri, descoperă la fiecare recitire a romanului și ne descoperă "o arhitectură simbolică" cu nenumărate nivele suprapuse de semnificații. Ca într-un carusel amețitor, cititorului îi trec prin fața ochilor aplicate și pertinente interpretări: ezoterică, numerologică, freudiană, kafkiană
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
o incredibilă frumusețe și valoare. La Oradea, H.-R. Patapievici a prezentat o primă variantă a cercetărilor sale despre lumea lui Dante, pentru ca la Iași, în ilustra Aulă a Universității, să-i farmece pe moldoveni cu descrierea metaforei lumii medievale dantești, Ochii Beatricei. Toate acestea mi-au dovedit că "decesul culturii", "disprețul față de intelectuali", "indiferența populației față de valorile spiritului" sunt vorbărie goală. Dacă niște intelectuali pot aduce într-o sală mai mulți oameni decât politicienii, înseamnă că nu e totul pierdut
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
gentelman-ul Pantazi, în ciuda faptului că e epiforetic, că "lăcrimează" lesne, e străin. Genealogia sa e, de altminteri, nu mai puțin sinistră decât ereditatea încărcată a lui Pașadia Măgureanu, - străbunii domnișorului Pantazi înșiruindu-se, cu capetele-n mâini, ca într-o dantescă theorie, în "vechi" (,grecești") "icoane", "pe fund de aur roșu"... Și e aproape sigur că, aici, roșul fondului portretelor votive (sau de aparat) e "smalț" heraldic, semnificând grandoare și bravură, dar și, în subsidiar, o lăcomie de bot ferin, de
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
calm, corola generoasă de simboluri, de la cele antice, medievale, criptice la cele ale prezentului fugace, frumusețe care conotează împlinirea cu stingerea. Trandafirul acoperă totul, e un semn total, integrator, peste ochii închiși sau uimiți, de ceea ce văd deschiși dincolo, roza dantescă, infinitul iubirii. Concilierea, pacea, iertarea - sugestii fine, subtextuale. Univers floral, specii cunoscute de toată lumea, la Baconsky, dar înnobilate de rostirea vrăjită parcă, flori în straturi, solemne, oricum, contemplate în grădină sau poate duse la morminte, cum se obișnuiește de Ziua
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
o tenace intenție de delimitare a criticului de înaintașul nostru, înscrisă în numeroase pliuri ale discursului d-sale ce năzuiește, pe un plan aparent secund, la originalitate. Iată, pour la bonne bouche, cîteva exemple: "E probabil la mijloc și înclinația dantescă a spiritului lui Eliade însuși, întrucîtva suprasolicitată de Călinescu"; "Lunga și cam nesărata diatribă n-a oprit pe Călinescu de la a lăuda vocația pamfletară a lui Eliade și truculența argheziană a limbajului"; "Personajul Eliade din Istoria călinesciană e un bufon
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]