501 matches
-
și din această pricină. Aveam să o mai văd pe Mary o singură dată, în 1989. Iar pe el, câțiva ani mai târziu, la Serile revistei Antares, când i s-a înmânat Medalia de aur și titlul de Mare Cavaler Danubian în grad de Comandor, la Galați. Atunci, în foaierul elegant al teatrului dramatic „Fani Tardini”, mi-a strigat când m-a zărit în public: -Pe unde umbli, fată dragă? Am crezut c-ai murit...De ce n-ai mai dat nici un
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Comentarii > STRĂJER LA PORȚILE FLUVIULUI SAU EPOPEEA DUNĂRII DE JOS - CRONICĂ LA CARTEA: ZANFIR ILIE, DUNĂREA. POVESTE ȘI ADEVĂR,ESEURI DANUBIENE, EDITURA IDEEA EUROPEANĂ, BUCUREȘTI, 2013 (CEZARINA ADAME Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului STRĂJER LA PORȚILE FLUVIULUI sau EPOPEEA DUNĂRII DE JOS ZANFIR ILIE, DUNĂREA. POVESTE ȘI ADEVĂR, Eseuri danubiene, Editura
CRONICĂ LA CARTEA: ZANFIR ILIE, DUNĂREA. POVESTE ŞI ADEVĂR,ESEURI DANUBIENE, EDITURA IDEEA EUROPEANĂ, BUCUREŞTI, 2013 (CEZARINA ADAME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347457_a_348786]
-
ESEURI DANUBIENE, EDITURA IDEEA EUROPEANĂ, BUCUREȘTI, 2013 (CEZARINA ADAME Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului STRĂJER LA PORȚILE FLUVIULUI sau EPOPEEA DUNĂRII DE JOS ZANFIR ILIE, DUNĂREA. POVESTE ȘI ADEVĂR, Eseuri danubiene, Editura IDEEA EUROPEANĂ, București, 2013, Colecția Istoria Mentalităților Recentul studiu eseistic având ca tematică tot ce este legat de fluviul, martor și însoțitor milenar al omului, cale de câteva țări, este în primul rând, o carte-document foarte bine documentată și
CRONICĂ LA CARTEA: ZANFIR ILIE, DUNĂREA. POVESTE ŞI ADEVĂR,ESEURI DANUBIENE, EDITURA IDEEA EUROPEANĂ, BUCUREŞTI, 2013 (CEZARINA ADAME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347457_a_348786]
-
respirând cultură care-i servește drept oxigen, drept hrană spirituală și drept binefacere spirituală. CEZARINA ADAMESCU 29 IANUARIE 2014 Referință Bibliografică: STRĂJER LA PORȚILE FLUVIULUI sau EPOPEEA DUNĂRII DE JOS - Cronică la cartea: Zanfir Ilie, DUNĂREA. POVESTE ȘI ADEVĂR,Eseuri danubiene, Editura Ideea Europeană, București, 2013 (Cezarina Adame / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1125, Anul IV, 29 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CRONICĂ LA CARTEA: ZANFIR ILIE, DUNĂREA. POVESTE ŞI ADEVĂR,ESEURI DANUBIENE, EDITURA IDEEA EUROPEANĂ, BUCUREŞTI, 2013 (CEZARINA ADAME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347457_a_348786]
-
gârle, Natura se ascunde-n noi, Absurdul naște și eroi. Posibil, imposibil, spune-mi, spune-mi, În fața ochilor se-ntâmplă o minune Consubstanțială vieții, ne iubim Aici sub pod, noi, veșnici peregrini, Avem același țel sfânt și frumos Pe malul danubian, mai jos, Călătorind mereu pe alt poem, Tu ești Poesia, eu - doar un simplu semn. DIPTIH CON AMORE Înainte de a deschide o carte, Îi cercetez exteriorul, ca unei femei, Îi caut parfumul, urmele altor parfumuri, Apoi, o răsfoiesc încet, încet
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
gârle, Natura se ascunde-n noi, Absurdul naște și eroi. Posibil, imposibil, spune-mi, spune-mi, În fața ochilor se-ntâmplă o minune Consubstanțială vieții, ne iubim Aici sub pod, noi, veșnici peregrini, Avem același țel sfânt și frumos Pe malul danubian, mai jos, Călătorind mereu pe alt poem, Tu ești Poesia, eu - doar un simplu semn. DIPTIH CON AMORE Înainte de a deschide o carte, Îi cercetez exteriorul, ca unei femei, Îi caut parfumul, urmele altor parfumuri, Apoi, o răsfoiesc încet, încet
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
corespondență și ajuta pe toți studenții și elevii silitori, ținea legătura cu foștii săi profesori și educatori/îndrumători/formatori, purtându-le prețioasă recunoștință. Trimite, în misiune, la strămoșii noștri încercați, dascăli creștini, iubind pe sciți și goți, considerându-i „fulgerele danubiene”. Împăratul Valens (364 - 378) a dorit să-l înlăture din scaun, dar și-a dat seama că personalitatea lui întrunește toate cerințele unei mari figuri istorice. A fost prieten cu Teotim de Tomis și ruda cu Iuliu Soranus - mai marele
DESPRE VIAŢA, OPERA ŞI ACTIVITATEA SFINŢILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE ŞI REPERE AUTENTICE ÎN CADRUL BISERICII CREŞTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378044_a_379373]
-
practic, geții vor fi, în luptele civile de la Roma, de partea celor care apără autonomiile locale orientale, Pompeius, întâi, Antonius, pe urmă și, hotărât, dușmani ai adepților expansionismului teritorial: Cezar, apoi Octavian”. Același Vasile Pârvan remarcă „importanța de mare stat danubian a regatului întemeiat de Burebista”. „Era perioada de vârf a regatului Dacic” - își continuă Marian Malciu pledoaria privind rolul strămoșilor noștri în evoluția civilizației sud-est-europene. În această perioadă a fost construit podul de piatră de peste Dunăre de către Apolodor. Potrivit lui Strabon
2, PROF. ANICA TĂNASĂ, de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375060_a_376389]
-
de evoluție urmează în viața lui Săndel Dumitru, care a trecut de la specialist în căi ferate la specialist în Drept, de la un pasionat de istorie, cu titlu de amator, la statutul de profesionist al istoriei - cel puțin a istoriei meleagurilor danubiene, de la statutul de cititor fervent la cel de scriitor pătimaș, dar cu rațiunea întreagă, aplecat asupra documentelor, de la un iubitor de frumos la un estetician literar al frumosului. Imprevizibil și impredictibil, autorul scormonitor prin cotloanele minții, dar și ale istoriei
REGĂSIREA PARADISULUI PIERDUT, SAU FUGA DIN INFERN DE PROF.UNIV.DR.CONSTANTIN FROSIN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376230_a_377559]
-
études (Amintiri din călătorii și studii); Ubicini, francez de origine lombardă, intrat în cercul revoluționarilor români, aflat în Țara Românească în iunie 1848, publică în 1856 o frescă consacrată Țării Românești, Moldovei, Bucovinei, Transilvaniei, Basarabiei, într-o lucrare despre provinciile danubiene și românești, redactată împreună cu Chopin. Aceste lucrări de informare se înscriu cel mai adesea într-o serie de studii politice semnate de autori interesați de aplicarea principiului naționalităților pentru această parte a Europei, rîvnită de ambițiile unor puteri rivale. Punctul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
rușine "națiune"." După 1848, refuzul boierilor de a se angaja în fraternizarea revoluționară va conduce la invective împotriva acestora. Într-un text-program publicat la Paris în 1850 și intitulat La Question économique dans les principautés danubiennes (Problema economică în Principatele danubiene), Bălcescu îi denunță pe trădători. Revoluționarii români străbat etapele comune și altor revoluționari europeni. Același scenariu de fraternizare în numele poporului națiune între țărani, muncitori, intelectuali și burghezi, apoi reglarea socotelilor între popor, intelectuali și burghezie, se desfășoară și în Franța
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care ar putea să producă dezintegrări și transformări teritoriale. Cu toate acestea, divergențele ideologice împiedică o apropiere franco-rusă încă de la începutul anului 1860, cum demonstrează acest mesaj al cancelarului rus Gorciakov: "Franța este amestecată în toate mișcările revoluționare din provinciile danubiene, din Herțegovina, din Polonia și Ungaria". În fața jocului puterilor și la capătul unui război la care n-au luat parte (deși unii patrioți își propuseseră formarea unei legiuni), participanții moldo-valahi sînt pregătiți. Ei dispun de un tratat tratatul de la Paris
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
liberalismul burghez un produs de import, o formă fără fond. Modelul străin fusese introdus de pașoptiști care au riscat în privința Constituției de la 1866, fără să aibă nici mijloacele economice, nici audiența ideologică a unui asemenea joc. Zeletin afirmă că Principatele danubiene au intrat, începînd din 1820, în sfera de expansiune capitalistă a britanicilor care s-a izbit de conservatorismul și puterea rușilor. Presiunea Marii Britanii și atragerea de profituri din negoțul din spațiul Dunăre-Marea Neagră au determinat divizarea societății tradiționale în două
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Budapesta și suscită o anume neliniște în Polonia unde politica Micii înțelegeri este percepută în acel moment nu ca înscriere europeană sub egida Societății Națiunilor, ci ca balcanizare, cu alte cuvinte drept încurajare a urii naționaliste pe seama formării unei uniuni danubiene. Handicapurile Bucureștiului nu au legătură cu Geneva, ci cu relațiile cu Moscova și cu ecourile interne pe care acest raport le presupune și le implică. Pentru Paris, formarea României Mari se bazează, în mod global, pe antibolșevism. Or, URSS redevine
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
înainte aflau în Principatele dunărene un teren foarte roditor pentru activitatea lor (N. B. Sânt la putere). Visurile panromîne, cari aveau de obiect fondarea Regatului dacoromân, sânt asemenea învinse ca și fantaziile mai mult or mai puțin republicane despre o confederație danubiană. Toți politicii de oarecare vază și influență din Principatele dunărene au recunoscut astăzi că România nu poate conta la o configurare priincioasă a viitorului ei decât urmând o politică esterioară în adevăr conservatoare, bazată pe respectul tratatelor europene. Declarațiile pe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Transilvaniei” nr. 29, publica articolul Causa Poloniei, în care se sublinia că politicienii cred că „Polonia va da cel întâi prilej de un război general [...]. Germania cu Austria și Prusia, Ungaria precum văzurăm în numărul trecut, iar mai vârtos Principatele Danubiene și chiar Turcia își au soarta lor atât de strâns legată cu reînvierea și restaurarea Poloniei, încât dacă ele nu s-ar și folosi de împrejurările și ocasiile produse prin scularea Poloniei, ar merita nu numai dispreț, ci și mânia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un transfer de populație, ci un transfer de autoritate. Retragerea administrației și a legiunilor nu a însemnat desprinderea din sânul romanității imperiale. Abandonarea provinciei, în 275, nu a fost un eveniment semnificativ, ci anul 602, când Imperiul a părăsit limesul danubian. Între 275-602, Dacia din nordul Dunării s-a aflat în continuare sub dominația (suzeranitatea) politică, economică și culturală a Imperiului, cu toate consecințele sale. Autoritatea romană, sub forma armatei, a economiei monetare și a tutelei politice s-a întors în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
confruntată, la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, cu atacurile bastarnilor, carpilor și sarmaților. Împăratul Galerius a luptat de mai multe ori cu carpii la Dunărea de Jos, luându-și numele de Carpicus Maximus. Limesul danubian a fost întărit prin cetăți și forturi, precum cel de la Durostorum, din Moesia Secunda. Și la Tomis a fost refăcut zidul de incintă al cetății, apoi au fost amenajate drumurile ce uneau localitățile Troesmis, Arrubium, Dinogetia, Capidava, Histria și Callatis
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și îi respinge până în Sciția Mică. În jurul lui 600, sub Mauriciu (582-602), în zona Dunării de Jos, se restabilește ordinea, dar, curând, revolta armatei romane de la Dunăre conduse de centurionul Focas și moartea împăratului Mauriciu au dus la căderea limesului danubian, în 602. Sub Focas (602-610), atacurile avaro-slave și hunice devin tot mai virulente, iar frontiera Dunării este practic desființată. Sub energicul împărat Heraclie (610-641), tentativele de a opri hoardele barbare la Dunăre eșuează. El efectuează o reformă administrativă și militară
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
următoarele: Axiopolis, Capidava, Carsium, Callatis, Constantiana, Histria, Tropaeum Traiani, Troesmis, Noviodunum, Aegyssus, Salsovia, Halmyris, Zaldapa, Dionysopolis. Se pare că acestea au fost înființate la începutul secolului al VI-lea, în timpul împăratului Anastasie (491-518), și s-au menținut până la prăbușirea limesului danubian. În fruntea episcopiilor se afla ierarhul de la Tomis ca "episcopus metropolitanus", mitropolit-Paternus a fost probabil primul mitropolit. În plus, jurisdicția episcopiei Tomisului se întindea nu numai asupra Sciției Mici (Dobrogea), dar și la nord de Dunăre, în sudul Moldovei și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
G. Coman), formulă afirmată pe fondul disputelor din jurul naturii lui Hristos, adică "doctrina neochalcedoniană". Acțiunea "călugărilor sciți" a reprezentat o importantă contribuție a creștinătății din această provincie romană la păstrarea valorilor Bisericii universale, o cale de afirmare a culturii latine danubiene în fața celei grecești orientale. Progresele evanghelizării, organizarea ecleziastică și amploarea vieții creștine în Scythia Minor au avut drept urmare construirea de biserici numeroase, în secolele V-VI. Astfel, la Tomis, metropola provinciei, erau șase biserici, la Histria, cinci, la Callatis, Bizone
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
constituie adevăratul fundament, solid, al prefacerilor istorice din Dacia romană, migratorii au fost doar elemente demografice secundare, care au fost (asimilate) de populația romanică majoritară. Odată cu așezarea slavilor în Dacia (nordul Dunării) și Peninsula Balcanică, după căderea definitivă a limesului danubian, în 602, sub loviturile avaro-slave, începe o nouă perioadă în istoria sud-estului european.6 Populațiile migratoare pe teritoriul Daciei după 275 Timp de un mileniu (secolele III-XIII), în spațiul carpato-danubiano-pontic, s-au perindat douăsprezece seminții, cele mai multe fără a influența evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 599, au dus la anumite victorii, dar nu au reușit decât să întârzie prăbușirea graniței dunărene. Uciderea împăratului Mauriciu (582-602), în anul 602, și revolta militară condusă de centurionul Focas, care a devenit împărat, au dus la prăbușirea limesului danubian, dar unele fortificații au continuat să reziste până în 614. Incursiunile avaro-slave au fost reluate, după 614-615, sub împăratul Heraclie (610-641), fiind vizate importante orașe din Balcani, Constantinopol, Thesalonic, Naissus, Serdica. Tot atunci sunt distruse ultimele fortificații romane de (pe) la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sunt cei care au venit în contact cu daco-romanii și au lăsat urme în istoria și limba noastră. Cea mai veche știre despre prezența slavilor la Dunărea de Jos este din anul 525, când scriitorul bizantin Pseudo-Caesarius vorbește despre "sclavenii danubieni și răutățile lor". În aceeași vreme, în prima jumătate a secolului al VI-lea, Iordanes scrie: "neamul nenumărat al venezilor (slavi) locuiește pe un teritoriu nemăsurat, ce se întinde de la Noviodunum (Isaccea) și Lacul Mursia, lângă Belgrad, până la Nistru, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
atacurilor avaro-slave la Dunăre, în anul 602, s-a declanșat revolta militară romană care a transformat pe "sălbatecul centurion trac" (Iorga), Focas, în împărat al Bizanțului.17 După revolta militară și moartea împăratului Mauriciu, în anul 602, slavii străpung limesul danubian și năvălesc ca un torent în sudul Dunării, peste Moesia și Macedonia, ajungând până la Constantinopol. Ulterior, în cursul primei jumătăți a secolului al VII-lea, alte triburi slave, ale sârbilor și croaților, pătrund în sudul Dunării, pe la apus de Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]