190 matches
-
perpetuarea speciei. De aceea individul matur sexual alege un partener tânăr și puternic, care să garanteze vigoarea urmașilor. E tot o „selecție naturală”. Și uite cât de ușor se poate ajunge de la mentalitatea primitivă, atâtde „naturală”, la naturalismul de tip darwinist, atât de „științific”... Să presupunem, ca să-i facem pe plac autorului nostru, că iubirea și prietenia, simțul patern și acela filial s-ar putea întâlni și contopi în trăirile unui cuplu, chiar dacă ea simte și pretinde că iubește în primul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
măsură sau un criteriu de comportare" (idem). Într-un articol despre psihologia îmbrăcămintei (1899, 246), sociologul american William I. Thomas (1863-1931) arăta că ipoteza modestiei ca factor declanșator al acoperirii diferitelor părți ale corpului are o bază științifică în teoria darwinistă a universalității emoțiilor. Modestia, precizează William I. Thomas, se referă la încălcarea unor obiceiuri sociale. Astfel, "grandes dames obișnuiau să meargă desculțe pe bulevarde sau să poarte rochii fără mâneci la amiază" și erau conștiente că "ieșirea din aceste tipare
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
de "la o stare de omogenitate indefinită și incoerentă la o stare de heterogenitate definită și coerentă" (F. Parot și E. Tirelli, 1991/2007, 304). În secolul al XIX-lea, doctrina lui Herbert Spencer numită evoluționism, era distinctă de teoria darwinistă. Astăzi, contribuția celor doi autori este de obicei citată și comentată sub denumirea comună de "evoluționism" (ibidem). O interpretare esențială pentru evoluția cercetărilor despre vestimentație se regăsește în volumul al doilea al lucrării lui Herbert Spencer, The Principles of Sociology
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Rusia. Aceste tergiversări politice și politicianiste ascund mize mai profunde: spre 1895 mișcarea națională se reînnoiește și natura reflecțiilor asupra națiunii pune în discuție însăși evoluția imperiului. Conservatorismul și apărarea națiunii prin reamintirea tradițiilor istorice sînt depășite de o filosofie darwinistă: națiunea se dezvoltă neabătut ca o conștiință a identității, ea reprezintă o dinamică și o formă a viitorului popoarelor, mișcarea națională întruchipează noua cultură politică, Una din figurile intelectuale dominante în acel moment este Aurel C. Popovici. Tezele sale asupra
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
acestor filiații și foarte scurte comparații dau o imagine incompletă a unei influențe care s-a exercitat dincolo de granițele științei, pînă în sfera culturii în genere. Cîteva dintre tendințele acestui secol se pot chiar defini ca fiind "impregnate de biologia darwinistă și de estetica wagneriană, de rasismul lui Gobineau și psihologia lui Le Bon, de anatemele lui Baudelaire, de negrele profeții ale lui Nietzsche și Dostoievski și, mai tîrziu, de filosofia lui Bergson și psihanaliza lui Freud"69. Îmi dau seama
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în planul vocabularului. 2. Câteva procedee După cum subliniază J. Habermas (1973; 2002), știința și tehnologia creează valori specifice, care tind să devină suporturile unor ideologii și pe care anumite societăți au pus stăpânire pentru a-și atinge propriile scopuri. Teoriile darwiniste au fost utilizate și de Herbert Spencer pentru a justifica necesitatea inegalităților sociale în numele "selecției naturale". Am semnalat și folosirea acestei teorii la H. G. Wells; la modul general, SF-ul actual, prin tematica mutanților (cf. de pildă Scara lui Darwin
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
de cunoaștere cu privire la realitate"154. Mutant: termenul de mutație va fi folosit de Lamarck în 1809, cu sensul de variație continuă, apoi de Hugo de Vries în 1884. Acest termen denotă apoi brutalitatea variației discontinue, aleatorii, în relație cu teoriile darwiniste. Vocabula "mutant", care indică rezultatul sau produsul unei mutații, datează din 1909. În SF, mutantul se distinge de alte creaturi pe care le-a inventat literatura de acest gen prin faptul că poate apărea firesc, poate fi rezultatul unor manipulări
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
cum acesta, pentru a supraviețui, s-a retras În apartament, acolo unde musca nu face decît să Încarneze condiția postmodernă a zborului. Apartamentul și musca trebuie așadar apreciate ca forme deghizate ale unei specii evoluînd Într-un mediu supus legilor darwiniste. Ambele sînt minime cărora le corespund maxime: lumea socială și naturală, respectiv omul-erou, autonom. Aproape la fel de tîrziu, În 1965, Georges Perec se va Încumeta să reediteze proiectul fleubertian din Madame Bovary Într-o variantă pentru „societatea de consum”, cu titlul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Lui, dar nu cred că ținea în casă o Biblie, ca să citească din ea la vreo nevoie sufletească. Faptul că se elibera mai greu de „demoni” ar putea fi explicat și printr-o atare lipsă. Bacovia aparținea unei generații materialiste, darwiniste, ateiste, care nu o dată închinase, ostentativ, ode lui Satan. Cioran, dimpotrivă, făcea parte dintr-o generație care s-a format cînd erau în vogă Nikolai Berdiaev, Vladimir Soloviov, Lev Șestov, Charles Peguy, Jacques Maritain, Henri Massis, Giovanni Papini sau, la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
celebrează formele de viață sintetică ca o ilustrare a lipsei creatorului, a autonomizării față de modelul frankensteinian al demiurgului. Dincolo de această dualitate conceptuală, caracteristică vieții artificiale este reversibilitatea între mașina care simulează umanul și omul care simulează mașina, prin utilizarea tiparelor darwiniste în programarea computațională. Viața postbiologică, descrisă ca o nouă fază evolutivă, este atât rezultatul cât și inițiatoarea proceselor de supraviețuire prin simulare în conjuncturi în care se înregistrează evoluția mutuală dintre uman și mașinal. Compenetrarea dintre materie și spirit (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
întâmplă acel lucru, și apoi rezultă mai departe că...", suntem pe calea primei caracteristici a matematicii pe care am menționat-o, lanțuri lungi de raționamente din aproape în aproape. Dar îmi este greu să-mi dau seama cum simplul principiu darwinist al supraviețuirii celui mai puternic ar face selecția după capacitatea de a face lanțurile lungi pe care matematica și știința par să le solicite. Geometria pare să fi apărut de la problemele legate de împodobirea corpului uman pentru diferite scopuri, cum
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Am atins deja problema evoluției omului. Am remarcat că în formele de viață timpurii se vor fi aflat semințele abilității noastre de azi de a crea și urmări lungi înlănțuiri de raționamente apropiate. Mai târziu, unii au susținut că evoluția darwinistă ar fi selectat în mod natural pentru supraviețuire acele forme de viață competitive care au avut în minte cele mai bune modele ale realității "cele mai bune" însemnând cele mai bune pentru supraviețuire și dezvoltare. Vedem, de exemplu, că putem
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
adapteze condițiilor mereu schimbătoare ale mediului. Numai că această adaptare continuă s-a realizat doar în cadrul strict al speciei și nicidecum ca posibilitate de transformare a speciilor cum susțin darwiniștii, speculând pe seama variabilității. Două impedimente majore s-au opus transformismului darwinist din punctul de vedere al geneticii. I. Cu toate cunoștințele acumulate până în prezent și cu toate posibilitățile tehnice actuale viața nu a putut fi reprodusă în laborator decât pornind tot de la viață, adică de la cele mai simple structuri (gameții) care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
natură imanentă și de esență divină, materialismul se impune totuși ca doctrină dominantă bazându-se doar pe lucruri concrete, tangibile și aflate sub incidența percepției prin simțuri. Fiind în imposibilitatea de a nega finalitatea incompatibilă cu dogma materialistămaterialiștii preiau teza darwinistă, care acceptă termenul de finalitate doar ca rezultat al întâmplării, fără o cauză anume și care a condus la varietatea lumii viețuitoarelor de azi și dintotdeauna. Fondul acestei doctrine este constituit din trei factori principali: ereditatea, variabilitatea, și lupta pentru
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mutantelor dăunătoare este mare iar acea populație este amenințată cu dispariția. Ereditatea preia din recombinările și mutațiile genetice numai pe cele genice favorabile, cel mult tolerând pe cele neutre, excluzând însă pe cele cromozomiale sau genomice. Prin urmare, contrar concepției darwiniste, ereditatea conservă fondul genetic al speciei și permite exprimarea acelor caractere care se adaptează cel mai bine mediului de viață, fondul genetic conținând apriori o imensitate de posibilități de exprimare genotipică și fenotipică în cadrul și numai în cadrul speciei. Pe acest
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
limitele doctrinei lor și în fața întrebărilor care, asemenea lui Paulescu, și le puneau multe spirite luminate ale timpului, materialiștii și-au însușit, cu compromisurile de rigoare, teoria lui Darwin pentru explicarea vieții și evoluției ei pe pământ. Într-adevăr teoria darwinistă reușește să demonstreze că viața a apărut succesiv pe Terra, recunoaște finalitatea ca notă distinctivă a lumii viețuitoare în raport cu materia brută, dar nu ca una voită, ci fortuită (ca rezultat al întâmplării), iar varietatea speciilor ce populează astăzi pământul, de la
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
creat Ființa nemărginită”, iar ceilalți pentru că era singura teorie coerentă, logică și se sprijinea pe argumente care la acea vreme păreau bine fundamentate. Cu toate controversele pe care le-a stârnit chiar din momentul apariției (185) și până astăzi, teoria darwinistă a rezistat timpului, așa încât de atunci nu există tratat de referință în domeniul biologiei care să n-o includă ca doctrină cheie în explicarea evoluției vieții pe pământ. Ideea evoluționismului și transformismului în lumea viețuitoare exista până la Darwin. Unul din
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea creează premizele fundamentării teoriei lui Lamark ceea ce va reuși Darwin într-un mod foarte convingător. Dar iată o prezentare succintă a istoricului teoriei darwiniste în tratatul de biologie al lui Raven și Johnson (18). La vârsta de 22 ani (în 1831) Charles Darwin efectuează o călătorie de studii la bordul vasului Beagle la recomandarea universității din Cambridge a cărei absolvent era. De-a lungul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
domeniul științei se acumulau. Preluată și dezvoltată de numeroși cercetători, asimilată de materialiștii atei, această teorie capătă în timp forma unei doctrine în biologie. Multe fapte de observație acumulate de-a lungul timpului au venit într-adevăr în sprijinul teoriei darwiniste, dar în egală măsură s¬au acumulat observații științifice care o contrazic. Ca și doctrina materialistă darwinismul recurge la forțarea unor interpretări, generalizarea unor aspecte observate în l umea viețuitoarelor, utilizarea unor noțiuni care trebuie să spună mai mult decât
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și astfel nu încetează să aparțină speciei din care fac parte. Este adevărat că speciile au apărut succesiv, dar la întrebarea: care este evoluția speciilor și care sunt cauzele eficiente ce au condus la multiplicarea și apariția lor succesivă? teoria darwinistă nu poate răspunde pentru că: - dacă această transformare s-a produs cândva ea ar trebui să se producă și astăzi, ceea ce observația ființelor viețuitoare nu a probat în timp; - speciile nu au suferit nici-o modificare care să le depășească limitele. Specimenele
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mereu schimbătoare ale mediului în care ființa trăiește. Încercările de a demonstra transformismul prin datele de paleontologie, anatomie comparată sau embriologie, evocate sau argumentate, nu rezistă nici ele în fața analizei și logicii științifice. De altfel Paulescu o denumea ultima punte darwinistă pentru salvarea doctrinei. Într-adevăr studiul straturilor profunde ale scoarței terestre arată prezența vieții sub forma cea mai simplă (unicelulară - bacterii) încă de acum 3,5 miliarde ani. Pe măsură ce ne apropiem de straturile mai noi se întâlnesc fosile ale formelor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pe principiul salturilor calitative ca urmare a acumulărilor cantitative, nu satisface, mai mult paleontologia prin studiul fosilelor nu arată decât modificări adaptative în cadrul speciei și nu transformarea unei specii în alta. O altă modalitate prin care se încearcă susținerea transformismului darwinist este omologia organelor, ceea ce ca interpretare simplistă ar însemna că toate speciile care au organe asemănătoare derivă unele din altele. Argumentele aduse sunt asemănarea structurilor diferitelor organe și sisteme pentru toate vertebratele. Și aici se confundă deliberat noțiunile de logică
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
digestivă locală și cu potențial de refacere a structurii cecale în anumite circumstanțe. Iată așadar că ființele viețuitoare în general și speciile care populează pământul, depășesc cu mult cadrul prin care materialismul a încercat să le explice, cu toată încercarea darwinistă de a-i demonstra evoluția prin transformarea speciilor din una în alta. De-a lungul timpului istoric, de când omul a fost capabil să-și înțeleagă natura, observația atentă a arătat că viața nu a apărut spontan, ci ca urmare a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
este doar fenotipul, prin exprimarea unor gene mutante, sau existente deja în structura genetică și nicidecum genotipul, a cărui modificare se reflectă negativ asupra fecundității individului în cauză, urmarea fiind dispariția speciei. Așadar, departe de a tranșa problema în favoarea transformismului darwinist, genetica a demonstrat dimpotrivă fixitatea și imutabilitatea speciilor, ceea ce de fapt a anticipat și demonstrat Paulescu. Bazat pe argumentația științifică susținută de faptele de observație, aplicând logica științifică și rigorile metodei experimentale, Paulescu a cerut efectiv excluderea din știință a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a părut foarte interesantă și instructivă. Primul a fost profesorul Nicolae Leon de la catedra de biologie a Facultății de Medicină din Iași, care în două articole pune la îndoială argumentația lui Paulescu în combaterea teoriei “generației spontanee” și a “transformismului darwinist”. Deși teoria originii vieții pe pământ prin generație spontanee a fost definitiv scoasă din știință prin demonstrația lui Pasteur, erau încă destui oameni cu pretenții de savanți care să o susțină, mai ales după ce Haeckel lansase teoria monerelor ca forme
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]