1,546 matches
-
de mătasă, La noi atâția fluturi sunt Și-atâta jale-n casă. Privighetori din alte țări Vin doina să ne-asculte, La noi sunt cântece și flori Și lacrimi multe, multe. ...Din vremi uitate de demult. Gemând de grele patimi, Deșertăciunea unui vis. Noi o stropim cu lacrimi. Neliniștile voioase ale lui George Topârceanu: neliniștea "hotentotei părăsită de amant" (Cioara); neliniștea chiriașului grăbit, nevoit să se mute mereu: Rămâi sănătoasă, cucoană,/ Că-mi iau geamantanul și plec"; neliniștea greierului mic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și profundă rezonanță a suferinței metafizice: "Eu nu cânt că știu cânta,/ Cânt că-mi doare inima." * Că suferința este stare filozofică apare mai ales la Eminescu și Leopardi: "E funesto à chi nasce il di natale"pentru că totul este deșertăciune, durere și apunere. Georg Trakl semnează una din cele mai tragice poezii oglindind suferința metafizică La Eminescu, suferința apare sub cele mai felurite hipostaze. Ea începe încă din prima tinerețe cu evocarea morții copilei de la Ipotești, în Mortua est! injustiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de mâncare, de haine, de mașini scumpe, de produse ale tehnologiei moderne (telefoane mobile, tablete), jocuri de noroc, beție, fumat, consum de droguri și tot ceea ce constituie o obsesie, ceea ce îl face rob pe cel cărora li se închină acestor deșertăciuni pierzătoare de suflet. “Atunci când nu ai nimic în sine, pui pe tine”, spune o vorbă de duh. Unul dintre aparentele paradoxuri ale societății romanești contemporane este acela potrivit căruia România, deși este cotată ca fiind una dintre țările sărace ale
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Nu există „no man’s land”... „Că te doresc și azi ca și-n trecut Nu te-ndoi nici cîtuși de puțin De abia aștept ca buza-ți să-ți sărut Iubita mea...carafă cu pelin.” (Gh.Suciu) «Lumea e deșertăciune», Zice-acest poet,mereu; Îl cred,mai ales când spune: «E o lume-n capul meu»!” (Sextil Pușcariu) Afacerea Norocul se plasează de obicei în urma omului.Cei născuți în luna a treisprezecea sunt cei care l descoperă.Domnul Cobzan a caștigat
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
majestuos, copleșitor prin dimensiuni și simbol. Porfirul finlandez roșu se îmbina perfect cu baza de granit verde și când se gândi că acolo sunt rămășițele celui care fusese cândva stăpânul Europei îl cuprinse un fior, amintindu-și de cuvintele ecleziastului "deșertăciune, toate sunt deșertăciuni"! Își mai zise că așa o fi, dar de la el ne-au mai rămas și multe lucruri frumoase, solide, ce au rezistat veacurilor codul, academii, școli înalte, muzee, Legiunea de Onoare, decernată pentru prima oară în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dimensiuni și simbol. Porfirul finlandez roșu se îmbina perfect cu baza de granit verde și când se gândi că acolo sunt rămășițele celui care fusese cândva stăpânul Europei îl cuprinse un fior, amintindu-și de cuvintele ecleziastului "deșertăciune, toate sunt deșertăciuni"! Își mai zise că așa o fi, dar de la el ne-au mai rămas și multe lucruri frumoase, solide, ce au rezistat veacurilor codul, academii, școli înalte, muzee, Legiunea de Onoare, decernată pentru prima oară în acest loc în 1804
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ce însoțesc deplasările aparent haotice ale lui Marlowe. Pornit în căutarea aventurii, detectivul nu e doar un căutător al adevărului, un tehnician rece al jocurilor enigmistice. El este posesorul unei minți dubitative, nutrită din vorbele Ecclesiastului, în stilul căruia comentează deșertăciunile lumii intrate în putrefacție morală" (p. 133). Toate afirmațiile criticului român sunt temeinic susținute de elemente din biografia lui Raymond Chandler, fragmente edificatoare din interviurile date de acesta în diverse perioade ale vieții, studiile critice dedicate romanelor sale și, nu
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
format cu ajutorul unui sufix foarte bine reprezentat în limba veche, aparent neproductiv în limba de azi. Terminație moștenită în unele cuvinte (rugăciune, înțelepciune etc.), -ciune a devenit un sufix cu care s-au format multe altele - bine fixate în limbă (deșertăciune, vioiciune etc.) sau cu totul ieșite din uz (întrebăciune, vindecăciune). Sufixul -ciune a fost făcut celebru de purismul lui Aron Pumnul, care îl recomanda pentru transpunerea unor împrumuturi latino-romanice (ca echivalent al lat. -tio/-tionem, al fr. -tion, it. -zione
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
acesta îl va părăsi, pentru a-și căuta aiurea făgașul ca mare latinist; bătrînul se va mulțumi să-l vegheze și să-l sprijine de la distanță: ca și în artă, va interpune între sine și ceilalți un ecran protector. Sentimentul deșertăciunii lucrurilor și al inutilității strădaniei spre care îl conduce noianul de amintiri, nu anihilează însă niciodată, în mereu-contradictoriul Petrarca vanitatea: el recurge cu deliberat cinism la retorică, la artificiu, pentru a nu-și știrbi faima sau avantajul - real sau presupus
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
ei au discursul lor. În care metamorfozele se oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității amplifică crescendo-ul voluptăților pentru ca prăbușirea să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate. Variațiile și accentele pe care Ofelia Popii trebuie să le aducă personajului său par inepuizabile, dramatice, conțin o anume tensiune care
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
ei au discursul lor. În care metamorfozele se oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității amplifică crescendo-ul voluptăților pentru ca prăbușirea să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate. Variațiile și accentele pe care Ofelia Popii trebuie să le aducă personajului său par inepuizabile, dramatice, conțin o anume tensiune care
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
îndreptățită cu divinitatea. * Orgoliul puterii este sublim precum obediența cuvântului dinaintea imperfecțiunii. * Paradoxurile visează petunii. Orice scriitor ar trebui să țină pe masa de scris o floare carnivoră. „Cu cât se spun mai multe cuvinte, cu atât este mai multă deșertăciune.“ Eclesiastul. * Câți pensionari ai împlinirii în viață. Și bucuria jalnică a acestei perversități fudule, mințind bătrânelul care crapă cu gândul la cât de important este el între oameni... Gândul mi-a fost însă retezat de vizita unor intelectuali care mi-
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Complet fals: ei uită că înțelegerea este un substitut de mîntuire și că opera nu are decît însemnătatea circumstanței în care s-a născut. Trebuie să fim profund neîncrezători în noblețea creației cu ambiții de posteritate. Iar dacă opera e deșertăciune, nu ne rămîne decît să rămînem în context și să scriem dinlăuntrul lui. Să facem, așadar, gazetărie de întîmpinare. Nu creație intelectuală, ci atitudine reactivă la ce se întîmplă în jurul nostru. Așadar, să scriem despre temele zilei cu convingerea că
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
cu invidia nelecuită pe stăruințele altora: "Răbdarea germanilor e fără margini, pînă și în privința nebuniei, pe care Nietzsche a îndurat-o unsprezece ani, iar Hölderlin patruzeci." Altele sînt răutăți savuroase, concise, cu neputință de contrazis, spre slava disperată a atotputerniciei deșertăciunii: "Romantismul englez a fost un amestec fericit de laudanum, exil și ftizie; cel german - de alcool, provincie și suicid." Din loc în loc, miezuri de scînteie neatinsă de blazare: Ne deosebește de înaintași dezinvoltura cu care privim Taina. I-am schimbat
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
Barbu Cioculescu Se apropiau sfintele sărbători, o neliniște pulsând din necunoscute straturi, o stranie și epuizantă frământare, pustiitoare melancolii, la un loc cu cel mai acut sentiment al universalei deșertăciuni puneau stăpânire pe mine, răpindu-mi somnul, stingându-mi pofta de mâncare și chiar pe cea de băut, făcându-mă posac, ciufut, mofluz, nesuferit celor din jur, siliți să-mi rabde noi și insuportabile hachițe. Când, în numele bunului simț se
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
superficialitatea, meschinăria, limitarea artistică și duplicitatea lumii Înconjurătoare. De ce? De altfel, interogația constituie leit-motivul cărții. Ea apare la finele multora dintre mini-capitole (să remarcăm, În treacăt, că actorul-scriitor nu are respirație lungă; scrie secvențele, laconic). „De ce atîtea ruine?”...” De ce atîta deșertăciune?”...” De ce[ vom accepta să fim cenușă]?”...”De ce destinul a hărăzit acestei părți de lume atîtea orori?”...” De ce au fost impuse mizeria și promiscuitatea ca mijloace de distrugere a unor Întregi categorii sociale?”(În anii 50) ș.a.m.d. Și, un
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
fac pe toate acestea, stau și își povestesc unii altora când și în ce fel le-au făcut. Așa le trece lor viața: pierduți definitiv într-un noian de nimicuri. Însă, în acestea toate, firește că nu se întrevede decât deșertăciunea - nu-i așa? -, căci nu există în ele nimic adânc, nimic de valoare, nimic care să-ți meargă la inimă, dar cei despre care îți vorbesc nu realizează, cu niciun chip, lucrul despre care îți vorbesc. Felul acesta de oameni
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sarcasm clarificator. Pesimismul fundamental îl angajează pe două căi diferite, dar secret complementare: aceea a unei aspre ironii, cu accente deseori nemiloase, și aceea a unei disperări, departe de orice emfază, încăpățânându-se să sape în dureroasa și măreața sa deșertăciune. În ceea ce privește intenționalitatea artistică, revelată printr-o lectură fidelă, care nu ține seama de obscurul simbolism criptic, putem spune că eroul e un visător solitar, izolat de restul umanității printr-o sensibilitate exacerbată de consumul abuziv de stupefiante și alcool. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
m-am transformat Într-un fruct stacojiu. Nu mai face pe nevinovatul. O să urlu de furie. Cel mai mare urlet din istoria omenirii. Un urlet cosmic. Îmi e greață de fructul stacojiu care sunt. Îmi e silă. Numai minciuni și deșertăciuni. Numai mizerie și trufie. Mă ameninți cu despărțirea. Mai bine m-ai amenința cu moartea. Un scriitor care-și amenință muza cu moartea. Un titlu de-o șchioapă În cotidiane. Muza care l-a făcut să reverse pe paginile șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Acum am fost numit - nu citești ziarele ziarele?! - adjunctul șefului Comisiei pentru Condiții Umane! Pregătesc un raport special despre prejudecățile existente în sindicatele din construcții... — Căcat. Șeful pizdelor, asta-mi ești! Adjunct la Oportuniști! Ah, labagiule! Băi, infantilule! Totul e deșertăciune, Portnoy, dar tu întreci orice închipuire! Un IQ de o sută cincizeci și opt de puncte, care s-a dus pe apa sâmbetei! Mare brânză că ai sărit peste două clase de gimnaziu, tăntălăule! — Poftim? — Și că ai cheltuit banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trei kilometri pătrați, în Chicago, există o presiune contrară a nemărginitului Anti-Tu capabilă să-mi reducă puternica și respectabila voință la ceva de dimensiunile și puterea unui oblete. Bineînțeles că asta era exact contrariul a tot ceea ce, plin de deșertăciune, hotărâsem să-mi demonstrez mie însumi - și ei cu atât mai mult -, încurcându-mă cu fiica unui pușcăriaș, care, la numai douăzeci și ceva de ani, susținea că știe totul despre cât de nedreaptă e viața. Da, tatăl ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ieri treptele materiei. Mi s-a întâmplat și mie să-mi văd niște bucăți de fraze în WC-ul redacției, tușate cu produsul celuilalt orificiu digestiv. N-am gemut, nu m-am cutremurat. Nu m-a cuprins melancolia efemerului și deșertăciunii. Dimpotrivă, am simțit asta ca pe un soi de acreditare. Un om poate cumpăra o carte, poate cumpăra rânduri de cărți fără să le deschidă vreodată. Iar dacă citește 50 de pagini și nu înțelege mai nimic dintr-una pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mare de sîrmă de pe ghidonul bicicletei pur și simplu pentru a-și purta În permanență În ataș disperarea fără de margini, și că ochiul lui, care mie mi se părea că Îi scapă Într-o parte, privea de fapt În adîncul deșertăciunii absolute a vieții omenești și la infinitatea timpului și a spațiului, o deșertăciune și o infinitate pe care le adunase laolaltă În cartea lui, sub numele de Marele Neant. Și vă imaginați ce a Însemnat acest roman pentru stima de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În permanență În ataș disperarea fără de margini, și că ochiul lui, care mie mi se părea că Îi scapă Într-o parte, privea de fapt În adîncul deșertăciunii absolute a vieții omenești și la infinitatea timpului și a spațiului, o deșertăciune și o infinitate pe care le adunase laolaltă În cartea lui, sub numele de Marele Neant. Și vă imaginați ce a Însemnat acest roman pentru stima de sine a unei ființe ca mine. Gata cu ascunzișurile În umezeala junglei, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
greșim, să greșim mai puțin sau mai rar. Ignoranța mai are dezavantajul că se asociază foarte ușor cu alte defecte capitale (invidia, răutatea ș.a.). Prin actul de cultură ajungem la adevăr. Ajungem la principiul unic și suprem care este Dumnezeu. Deșertăciunea culturii apare atunci când refuzăm existența divinității la nesfârșit deși am avut unele intuiții și dovezi grăitoare. Numai încăpățânarea omului e de vină, când nu căutăm și mai ales ignorăm ceea ce este esențial. Criza culturii o remarcăm și când vedem atâția
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]