577 matches
-
Duhului Sfânt care „mijlocește pentru sufletele noastre cu suspine negrăite”. El ne poate da răspunsurile la întrebările care contează, doar, ascultând vocea Domnului Isus Hristos care zice: „Veniți la Mine!” E mai bine să trăim în tristețe și în descurajările vieții deșarte decât să „aruncăm în aer încăpățânarea, bariera neinteligentă, și ascultând vocea Duhului Sfânt”, să ne întoarcem la Creatorul nostru și să-L acceptam ca Domn și Mântuitor? În general, înaintea sărbătorilor, planează în aer, parcă, o bucurie, o emoție peste
DESPRE SĂRBĂTOAREA RUSALIILOR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345639_a_346968]
-
sfântă, ei se tem, spune Hristos, de a se converti la noi, pentru că nu vor să arate lumii o viață dreaptă...” Vom afirma că într-o operă în care milostenia față de aproape ocupă un rol principal, frecventa denunțare a slavei deșarte ca obstacol în relațiile fraterne constituie un argument greu pentru a demonstra importanța pe care această patimă o are la Sfântul Ioan Hrisostom. „Totodată, să recunoaștem că a condamna slava deșartă din acest punct de vedere, nu este deloc original
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
suporte legea care domnește peste zisa ”Vale a Plângerii”? Feciorul de împărat simte că i se spulberă visele, retrăiește dureros sentimentul dorului de părinți, „dor care de piept îl apucă”, devenind „dorul de ducă”, numit metaforic prin „Nemurirea, visul - viselor deșerte”. Impresionează modalitatea prin care autorul sugerează trecerea timpului, „Vanitas vanitatum et omnia vanitas”. Nu numai împărații ci și Scorpiile sau Ghionoaiele devin „povești”. Făt Frumos îmbătrânește. Basmul, după cum e firesc, ia sfârșit. Timpul, hărăzit pentru fiecare, ne măsoară pe toți
DESPRE O POVESTE ÎN VERSURI A LUI ADRIAN ERBICEANU de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/354952_a_356281]
-
am ucis, l-am ucis, pentru că nu l-am spus pentru a-l zidi. Atunci aceasta nu este de nici un folos. Să fim cu mare băgare de seamă pentru că într-adevăr toate glumele, toate ironiile pe care le facem ne deșartă cuvintele de sens, de puterea lor pe care o au și ajungem în nimic, ajungem noi înșine o ironie, încât nici noi nu mai știm cine suntem de fapt. Așa că, să nu ajungem la asemenea cuvinte pentru că ceea ce vorbim socotesc
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355414_a_356743]
-
graba noastră spre târziu Ziua de azi o amânăm pe mâine, Până omul în cuvânt e viu Uită din tăcere ce rămâne, Uită bucuria s-o împartă Și dragostea cu cei flămânzi pe cale-, Cât de ciudată-i viața și deșartă Singur în ungherul clipei sale... Referință Bibliografică: Cât de ciudată-i viața... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 567, Anul II, 20 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CÂT DE CIUDATĂ-I VIAŢA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356874_a_358203]
-
am ales trăitul fără chip fărâma umbrei scrijelită-n suprafața apei rătăcesc tot mai adânc greutatea verbului a fi ... Citește mai mult cât mi-aș dori să audrodul lumii spărgându-se țăndăride acolo de unde vin ard lumânăriispita spinilor în inima deșerta putrezit pământul de sfârșeala umblatuluifloarea suferinței își sacrifică minutulcăută o inimă orfană într-un rest de scarăîngrop cu greu trăitul unui vineri neiubit sângerând nerăbdarea colțuluiochi deschis de somngonește întrebări aplecate-n gleznede aș fi învățat să respir tăcereastăzi nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
între companiile americane și fostele țări comuniste. Dar, după un an, afacerea pare să fie un model de cu totul alt gen: o situație jenantă în care companiile americane au profitat de o țară aflată în vâltoare, pentru a-și deșerta semințele de proastă calitate, care în nici un caz nu ar fi putut aduce vreun profit dacă ar fi fost vândute în Statele Unite". "Este o pagină neagră"- consideră David Sweere, președintele comitetului agricol al Camerei de Comerț Americane din Ucraina. "Ucrainenii
CAP. 14 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355502_a_356831]
-
doar că nu se-ntreabă Ce va fi dincolo de mâine Și-și toarce firul fără grabă Pân-la bucata lui de pâine Mă lupt cu morile de vânt Găleata vieții mele-i spartă Se scurge vlaga în pământ Cu toată forfota deșartă Zadarnic să întrebi ghiocul Ce cale trebui' să urmezi Că nici eroarea, nici norocul Nu-i mai salvează pe aezi Și nu e nici un neajuns Mărunt, atunci când nu-l poți trece O taină doar de nepătruns Face izvorul să nu
PRICINI, PRICINI de ION UNTARU în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355721_a_357050]
-
ne aflam în al șaptelea cer de bucurie după mulsoare, când tata împreună cu nanu Gheorghe închega laptele și făceau cașul, care pe urmă, după ce îl sărau cum se se făcea din moși-strămoși devenea brânză. După ce umpleau gălețile din mulsul oilor, deșertau laptele într-un vas mare pentru închegat, numit «putină» în care se turna chiag de miel fraged, proaspăt și bolborosind numai de ei știutele cuvinte magice în timp ce mestecau laptele, așteptam vre-o 20-30 minute să se închege. Iată acesta era
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
fraged, proaspăt și bolborosind numai de ei știutele cuvinte magice în timp ce mestecau laptele, așteptam vre-o 20-30 minute să se închege. Iată acesta era momentul bucuriei noastre mari. Laptele se prefăcea sub privirea noastră în caș și înaintze de al deșerta în strecători, tata ori nanu Gheorghe ne umleau o gălețică mică de vre-o 5 litri și «ardeo mă bade», făceam câte o burtică de mai mare dragul... După asta cașul era turnat în strecători, niște șervețele țesute cu fir
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
care spre neant mereu erup, poate-aș putea să-mi lecuiesc arìpa a cărei cutezanță o tot rup. Mi-am șubrezit speranța tot rodând-o prin ale vieții gropi și văgăuni, tot așteptând ca să revii tu, blândo, și să-ți deșerți desaga cu minuni. Când sufletul mahmur mi se deșteaptă, în dimineți de dor, ascult nătâng cum îmi foșnește-n minte a ta șoaptă și mă căznesc ca iarăși să nu plâng. O, dacă n-ar mai exista mâhnire și toate
AL NIMĂNUI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370078_a_371407]
-
inimă pirdută și sărmană ce vrei pe Isus a-l avea ca stâncă-n lumea cea vicleană Sub timpii morți și neștiuți de nimenea de pe pământ tu stai și astăzi și asculți să poți surprinde vr-un cuvânt Din vraful umbrelor deșarte o umbră măcar să distingi venind spre tine de departe cu atâta dor să o atingi Și rana-ndată să-ți dispară pe umerii cei neștiuți șă-ți fie viața ta o vară de Domnul însuți să asculți Dar nu e nimeni
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
rază ce-și pierde sclipirea-n chindii, O taină ce duce departe spre zări infinite-al meu gând, Căință transpusă în rugă: "Te rog Doamne, vino curând! " Obrazul ce-i alb ca zăpada, ascunde trecutul amar, Iar ochiul ce lacrimi deșartă așteaptă să plouă cu har, Sideful ce luna așterne pe unde-adormite, ar vrea, Să-mi spună că este speranță, că pot să mai cred încă-n ea, Dar eu nu mă-ncred în himere, căci multe dureri mi-au adus
O APĂ, UN DOMN, UN BOTEZ! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352889_a_354218]
-
niște oameni care trăiesc în condiții totuși aspre, de la naștere și până la moarte. Am stat nițel pe gânduri dar mi-am reprimat dorința de a-i răspunde, asta pentru că a început cum nu se putea mai nimerit pentru a-mi “deșerta” și eu “umorul negru” pe care l-am acumulat ani de-a lungul, dar ca să evit o “confesiune” care ar fi prelungit inutil și sporit “tensiunea” unei discuții care mergea normal și fără hopuri, mi-am retras “ambasadele” unor intenții
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
în celelalte poezii, mesajul său la libertatea omului. El trăiește clipele timpului încătușat al libertății omului lipsit de identitate, și întrezărește, în ultima poezie a volumului său, ”Autonomie” (p.76), planul diabolic al omului-putere: Se știe că voi / veniți să deșertați / aici înăuntru toate / deșeurile omenirii.” Poezia care încheie volumul pus în discuție am putea-o, justificat, să o considerăm ars poetica ruffilliană. Însuși titlul acestei creații literare cere ce, de fapt, poetul exprimă ca un mesaj cu fiecare cuvânt rostit
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
pasul. Un copil de șapte ani, venit cu mama sa la cules de zmeură: - Mamă! Vino la mine, c-am umplut ulcica!... - Vine mama, vine! - Hai, mamă! Vino repede!... - Vin, puiule, vin! - Vino acum! N-avea încotro, mama veni să deșerte în căldare ulcica plină de zmeură a copilului. - Așa-i că se cunoaște când am vărsat ulcica în găleată? - Da, se cunoaște! Bravo, puiul mamei! Copilului nu i se mai auzi glasul preț de un minut. Dar, la un moment
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
desre care cineva spuna că „parcă are șăpte guri”. Rapsozi locali, banda lui Bidirel, pauză cerută de mirosul berbecului fript haiducește, de pastramă și fripturi de purcel, de celebrul caș de oaie, udate cu vestita țuică de prună, cu vin deșertat din demingene pântecoase și alintat cu melodii de inimă albastră, cu doine și marșuri sau cântece patriotice pe care cele șapte trupci le duceu peste satul care lăsase ferestrele deschise, sau făcuseră roate în jurul focului uriaș, care părea că vrea
UN DEAL S-A SUPĂRAT PE O CĂRUŢĂ... SAU POATE INVERS ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354563_a_355892]
-
văzuse de mult vecinul, coborî prin chepeng în pivnița de sub casă. Aprinse lumina și luă de pe laviță un tâlv pe care îl introduse prin cepul butiei și cu gura începu să tragă vinul. Cu degetul mare astupă orificiul tâlvului și deșertă într-un canceu vinul rubiniu. Puse la loc tâlvul, a luat canceul de toartă și urcă scara. Se îndreptă spre masă, lăsă vasul pe ea. -E rece și gustos! Mă duc să iau și cănile de vin. Bătrânul se îndreptă
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
de a fi zdrobită de viață, de incantația subtilă a tremurului din trupul ei răvășit de visuri mistuitoare și neînțelese. Bărbatul, pe care ea îl pîndea cu coada ochiului în serile tîrzii, cînd acesta se întorcea de la muncile zilnice, îi deșerta în simțuri mirosul instinctiv al gazelei pe care o vînează leopardul. Se temea de el, dar îl aștepta s-o sfîșie cu pasiune, să-i cuprindă conținutul visurilor ei incandescente, să-i înece malurile cu violența valurilor stîrnite de muntele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
venele în loc de cer, însă în ele fără nimic, doar niște tuneluri goale fără sens. În fiecare clipă ce trece se aude un strigăt de viață, minuscul nucleu divizat pe alte tărâmuri de lumi. El ne spune că speranța nu-i deșartă. În gropi de întuneric, cad bătrâni îmbrăcați în negrul lumii. Ei fac loc celor de mâine. În centrul vieții, încă mai există iubirea. Legați-o de stâlpul timpului ca să nu o pierdeți, căci altfel nu veți mai exista. Mugurii de
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
Banca-ți bagă pumnu-n gură Și te fură mai departe ? Deci privind cu ochii minții, Dreptul tău e de muzeu. In zadar te ții cu dinții, Fiindcă pân- la Dumnezeu Rece te mănânca sfinții. Și toate sunt la locul lor. Intrebările-s deșarte, Tu nu-nțelegi dar e ușor, Știi ? In vremuri democrate Au și hoții dreptul lor. Că dreptul lor este mai mare Și are chiar prioritate Nu-i deloc o întâmplare, Fiindcă fără doar și poate, Nu-i nimic azi nou
DEMOCRAŢIE de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359829_a_361158]
-
În noaptea fără lună și stele Cinci câini bat înfocat A urs și a lup La margine de jnepeni Sub Tăul Verde La perdea Atent Scrutez adânc întunericul încercând să prind în priviri Fantoma credinței pe care-am pierdut-o Deșarte speranțe Străine mie Aproape Atâta doar mai zăresc Profilându-se în închipuirea mea Poate Umbrele iadului Aud pasul foșnit al păcatului care mă pândește Și-mi pare că departe moartea sună din corn Tremurând Mă ghemuiesc în cojoc Câinii se
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
ai unui individ ciudat, care asculta și urmărea totul de la distanță. În seara aceea, pe când Tragodas se decisese să părăsească satul și să plece spre altul, doi vlăjgani îi ieșiră în cale, îl prinseră, îl prăvăliră-n colbul drumului, îi deșertară traista cu merinde și gologani, îi sfâșiară cămașa luând și pergamentul și, după ce-l înmuiară cu o cruntă bătaie, se făcură nevăzuți în întuneric. Tragodas deveni iarăși, chiar de a doua zi, umil și nenorocit. Mai spunea și acum povestea
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
I, p. 118-119). Pentru cei închiși, sărbătoarea Sfintei Învieri, avea desigur o conotație cu atât mai profundă cu cât închisoarea comunistă semăna mai mult decât orice altceva din această lume cu reprezentarea iadului. Iar Iisus Hristos, în ziua Învierii, a deșertat temnițele iadului. Părintele Dimitrie Bejan își amintește Învierea dintr-un lagăr de muncă în Dobrogea: „În noaptea Învierii, la miez de noapte, când clopotele din ‹‹Valea Neagră›› sună pentru Învierea Mântuitorului, ni se face o amănunțită percheziție de către ostași. Sub
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
mărturisire. Printre lucrurile care nu i plăceau acolo se numărau lecțiile de ateism, la care era obligată să participe, dar se obișnuise să și găsească un loc pe ultimul rând de scaune și încerca să citească ceva, în timp ce vorbitorul își deșerta traista cu minciuni. Într una din zile, pe când conferențiarul invitat încerca să fie cât mai convingător, într o cauză în care tot mai puțini credeau, iar tânăra noastră aproape reușise să se deconecteze de atmosferă, dintr odată, o frază mai
O SCURTA RUGACIUNE de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342529_a_343858]