284 matches
-
alții și cu mulțimea de femei care, până în momentul acela, se amuzaseră asistând la manevre, iar acum veniseră lângă ei, în mijlocul luminișului. Metronius se repezi în mijlocul lor și îl înșfăcă energic pe primul care îi ieși în cale, un tip deșirat, ce se sprijinea cu ambele mâini îi sulița lui, și îl azvârli îndărăt aproape de Almiro. Veni imediat rândul unui băiat robust, cu un aer arogant, care încercă zadarnic să-i reziste. — V-am spus să rămâneți în rând! strigă, obligându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și vagabonzii care adunau cutii de aluminiu aveau dreptul să se exprime. Cum de reușea un proces atât de orb să ajungă vreodată la o concluzie corectă? Un întreprinzător în costum verde pal și un reprezentant al Adăpostului în jeanși deșirați și cu părul, așa puțin cât îi rămăsese, prins într-o coadă de cal, începură duelul, cu brațele ca niște săbii ceremoniale și vocile înălțându-se și coborând în vaiete spectrale de Kabuki. O sită transparentă coborî asupra adunării, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se odihnească. Așezarea își pierduse specificul; arăta ca un oraș arab oarecare din împărăția otomanilor. În timp ce privea cum cărăușii adăpau catârii pe care-i închiriase la Ierusalim, spătarul Mihai simți o atingere ușoară pe umărul stâng. Un arab înalt și deșirat, îmbrăcat din cap și până în picioare în straie albe murdare, îi făcu semn că are de transmis un mesaj. Spătarul scoase de la cingătoare o pungă și-i dădu omului o monedă. Arabul o privi atent, apoi cu un zâmbet larg
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Trei surori, Pescărușul - din ultimul, chiar citez imaginea finală a montării, care mi se pa re de o stranie frumusețe :” Treplev Își distrugea manus crisul și Îl arunca În lac, apoi se Împușca și dispărea printre siluetele plutitoare ale paginilor deșirate, albe, În contrast cu suprafața lucioasă, neagră, a apei, care Îl Înghițea”p.270), ori, În continuarea Trilogiei antice, de Electra lui Strauss :”...O lume asemănătoare lagărelor de concentrare , unde era deținută Electra. Ea apărea ca dintr-o cușcă , tîrÎndu-se ca
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
le revărsase, cu atâta dărnicie, destinul asupra bietei sale persoane. În dosul acestei măști însă nu era nimic vesel. Observând că pachetul de țigări ajunsese pe dușumele, își săltă cu un vădit efort, din scaunul cu rotile, trupu-i lung și deșirat, numai piele și os, care-i dădea un aer de Don Quijote al timpurilor postmoderne claustrat de bună voie între pereții propriei locuințe, și făcând o veritabilă genuflexiune recuperă pachetul căzut și-l așeză cu gesturi încete, dar totuși sigure, înapoi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
susură Arm în ureche. Și mai vreau... Bart o ținu și mai strâns în brațe, și nu se mai putu ști, în momentul acela, prea bine cine pe cine ocrotea sau cine seducea pe cine. În brațele bărbatului cu trup deșirat femeia părea o fetiță, dar fetița îl înlănțuia strâns pe bărbat, făcându-l să pară un copil supus, care o urma pe calea aleasă de ea. Bine, bine..., încuviință Bart, simțindu-și sângele zvâcnindu-i tot mai tare în vine
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cuviosul păstra cu tărie vechile credințe, arătându-se meșter mare în sfat. Poveștile lui erau pline de fărmăcători și necurați încât greu îți venea să crezi că sunt spuse de o sfințită gură. Cu comănacul pe ceafă și mânecile suflecate, deșirat și cu barba tihăraie peste ilic, părintele iconom te-ar fi înfricoșat și-n miezul zilei de ți-ar fi ieșit la o răspântie pustie. Povestea cu har, mai ales când apărea ulcica cu vinars. Nu c- ar fi pus
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
au alintat și m-au răsfățat străini impunători. Mă Încânta peste măsură afecțiunea caldă, levantină. Când eram mică, stătusem pe genunchii doctorului Philobosian și degetele lui Îmi urcaseră pe șira spinării, numărându-mi vertebrele. Acum eram mai Înaltă decât el, deșirată, cu părul sârmos, o fată gen Tiny Tim, și stăteam În halat, sutien și chiloți pe marginea unei mese de consultație de modă veche, cu sertare cauciucate, dispuse În formă de trepte. Îmi ascultă inima și plămânii, iar capul chel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îl lăsă ca să-și primească următorul client. Urmă o scurtă pauză. Apoi Ed spuse: ― Ce-ai pățit? Ai pierdut un pariu? Oprit În cadrul ușii, dar arătând de parcă ar fi fost gata să plece În orice clipă, stătea un adolescent Înalt, deșirat și cu o grămadă de Însușiri ciudate, cum Ed nu mai văzuse. Părul Îi era ca de hippie și-i atârna mai jos de umeri. Dar purta un costum de culoare Închisă. Haina Îi era ponosită, iar pantalonii prea scurți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și am plâns tot timpul în apa albăstruie și fierbinte... Mi-au explodat deodată, creierul, inima și sexul! Sânt sfâșiat în bucăți! Și bucățile sânt sfâșiate și ele-n bucăți! Dumnezeule, nu mai pot să respir, căci beregata mea e deșirată inel cu inel și zgârci cu zgârci. Coastele-mi străpung pielea toracelui și țeasta mi s-a desfăcut în parietale, în etmoid, sfenoid și occiput, risipite pe jos ca niște cioburi de faianță. Rinichii-mi sticlesc între limbi de carne
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mocnită, smârcoasă, cum apare uneori în visele grele în care adormitul se cufundă mereu în nămoluri universale și nu scapă de ele decât zburând pe deasupra. Un om venea de undeva, de-a lungul bălții, cu o coasă pe umăr. Umbros, deșirat, cu fața suptă, împăroșată și ceroasă, părea însăși moartea. Otilia voia să guste și aici senzațiile apei și se pregătea, spre spaima lui Pascalopol, să-și scoată ciorapii, când un om călare se îndreptă spre grupul celor trei, ridicând furtuni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
când în când la deșteptătorul care țăcănea alături, pe masă. Pierduseră aproape tot timpul aruncându-și fraze fără rost, și-acum, într-o oră cel mult, colegul care-i lăsase camera putea să se întoarcă. Ceva, poate chiar amintirea ciorapului deșirat, poate stângăcia ei, îl înduioșă brusc și încercă să-și amâne febrilitatea, lăsându-și mâna să-i alunece de-a lungul creștetului lucios, cu părul strâns la ceafă cu un șiret negru. Dar ea se smuci și-l privi pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
după ce fuseserăm împreună la filmul Shining al lui Kubrick și ne întorseserăm acasă destul de speriați, mi-a venit ideea să cobor către miezul nopții sub geamul lui și să rotesc un tub de plastic, cu alură de burduf lung și deșirat, foarte la modă atunci printre copiii din Heidelberg, care scotea niște sunete lugubre, sinteză de vânt care străbate un cimitir, de cețuri și fantome peste mlaștini irlandeze, de urlet îndepărtat de fiară în pădure. După care m-a apucat teama
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Cano a Încercat să se apere sau cel puțin să-și apere echipa, dar n-a reușit. Atunci cei de la Alianța și de la Universitatea și chiar cei de la Municipal și-au dat seama că pe lîngă cravata veche, mototolită și deșirată, uniforma lui Cano era lustruită și pantalonii scurți Îi atîrnau peste genunchi, fiind mult prea lungi; că era cocoșat, urduros și slab ca un ogar, că era foarte palid și se scărpina mereu În cap de parcă avea păduchi; unul spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atrag atenția că e strict interzis sa le vinzi copiilor bomboane otrăvite, toate astea În engleză și Piratul se zorea să-și scoată mîinile pline printre gratii, se zorea să dea bomboanele și să ia banii dar Cano, lung și deșirat, rămăsese paralizat. „Plec acum, măicuță, plec acum“, spunea Într-una Piratul, care fără Îndoială avea viermi sub plasturele negru de pe ochiul stîng, „plec acum“, repeta și Într-adevăr Își strîngea marfa și pleca, dar numai pentru că sunase de intrare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apoi, cu o mișcare pătimașă, se repezi la Apostol și-l sărută pe buze... Și Apostol, în sărutarea aceasta, își sorbi izbânda. A teia zi a plecat la Cluj și s-a prezentat la cercul de recrutare, unde un colonel deșirat l-a felicitat călduros. Când s-a îmbrăcat în uniformă și s-a uitat în oglindă, nici nu s-a mai recunoscut, atâta de marțial i se părea că s-a făcut. De altfel, în oraș clocotea un entuziasm contagios
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întoarse spre Ilona întrebător. In ochii ei, peste rămășițele bucuriei, lucea o spaimă. ― Du-te repede, că te caută pe d-ta! șopti ea, agățîndu-i-se de braț. Apostol ieși, nedumerit, în ușa tinzii. Pe poartă tocmai intra un plutonier înalt, deșirat, cu fața cenușie și uscată, fără mustăți și cu niște favorite sure. Lui Apostol i se păru cunoscut, dar nu-și amintea de unde. ― Ordin urgent de la excelența-sa! raportă plutonierul, salutând respectuos, cu glas moale și totuși aproape obraznic și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și cu lacrimi de milă. Le răspunse cu un zînbet plin de credință, parcă le-ar fi spus că toate acestea n-au nici o importanță. Urcă treptele căsuței și văzu de-aproape soldatul încremenit în coridor: înalt, foarte slab și deșirat, cu fața suptă și galbenă, cu hainele largi și soioase, dîndu-și mare silință să pară marțial. Plutonierul deschise larg ușa, lăsând pe Apostol să treacă înainte. ― Dacă doriți ceva, vă rog să mă chemați pe mine... Am să vă trimit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un arc, și spun, așa că pentru a nu dezamăgi pleci, asta faci tu în loc să încerci să repari? Așa lupți tu? Sunt lucruri care nu mai pot fi reparate, spune el, trebuie să ne obișnuim cu ideea, nu vorbește despre puloverul deșirat, care ar putea fi tricotat din nou, relația noastră a intrat pe un drum înfundat, iar noi nu am reușit să reparăm acest lucru, nu te învinovățesc pe tine pentru asta, amândoi suntem vinovați în egală măsură, dar tu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
răsadul de usturoi în desime dublă și-l plivești de mai multe ori, scoți o recoltă îndoită cu condiția ca pe locul acela să fi fost înainte morcovi. La paisprezece ani asistă impasibil la ivirea semnelor bărbătești pe trupul său deșirat, știind prea bine că nu cu ele va răzbi în viață. Și pe când primele fire de păr îi apărură gâdilându-i buza de sus, traduse într-o moldovenească molcomă primul cânt din Iliada. La șaptesprezece ani, tatăl său, bătrânul acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întregi. Dacă, să zicem, îți duci personajul (și, implicit, cititorul) pe peronul unei gări, ce rost are să insiști interminabil pe descrierea gropilor din asfalt, a firimiturilor ciupite în grabă de trei vrăbii zgribulite, din fața unui băiat cu geacă roșie, fes deșirat și pantaloni de trening, pe vocea obsesivă care se aude dintr-un difuzor: „Trenul X pleacă în cinci minute în direcția cutare“? Dacă autorul îmi face asta, mă aștept să creeze un personaj din băiatul cu geacă roșie, încep să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
surprins că Dora nu era doar plăcere și deghizare, dinți umezi și strălucitori sau buze subțiri, inaccesibile. Avea și ea măruntaie; avea și ea nevoie să mănânce. Și, sincer să fiu, nu prea știam cum să prelucrez aceste date. Marginea deșirată a imaginii vechi fusese sfâșiat, și poate că nu mă avantajează faptul că am stat toată toamnă Întreaga Încercând să accept ce era În spatele ei. În 1927, puțin Înainte de Anul Nou, când am vizitat Hotelul Kreuzer din nou după câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
După ce a luat acea hotărâre, a cumpărat patru polonice de migdale și le-a Îngrămădit În mijlocul mesei, astfel Încât toată lumea să poată ajunge cu ușurință la ele. Între timp, Armanoush era asaltată de o mulțime de gânduri. Îl urmărea pe chelnerul deșirat, cu figură rătăcită, luând comenzile tuturor și era oarecum surprinsă să vadă atât de mulți oameni bând. Și-a amintit comentariul ei general din seara trecută despre musulmani și alcool. Era cazul să le pomenească de pasiunea turcilor pentru alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Selim Kazanci supărat, o afirmație pe care o repeta Întotdeauna. M-am hotărât. O să-l cheme Levon! Însă când a venit timpul să Înregistreze copilul la Notariatul Popular, s-a Înmuiat. — Care e numele băiatului? a Întrebat funcționarul slab și deșirat, cu trăsături ascuțite, fără să ridice capul din registrul imens, cu coperți de pânză și cotor maroniu. — Levon Kazanci. Ofițerul și-a Împins ochelarii de citit pe vârful nasului și s-a uitat lung la Riza Selim Kazanci pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. — Ce spun? a Întrebat Armanoush Împungând-o pe Asya cu cotul, Însă aceasta nu s-a grăbit să traducă, În principal fiindcă atenția Îi era fixată asupra unui trecător. Era un flăcău deșirat, În zdrențe, care trăgea pe nas aurolac dintr-o pungă de plastic În timp ce tropăia din picioarele desculțe și murdare În ritmul imnului. La fiecare câteva secunde, băiatul se oprea din inhalat și rostea cuvintele imnului, Însă În urma celorlalți, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]