280 matches
-
A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănîndu-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l obligi să înghită un pumn de mâl
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un Holiday Inn, dar era prea mare și părea expus. Găsi un Best Western care nu bătea la ochi, pe Camino Real, și parcă acolo. Îi spuse lui Jamie să rămână în mașină, iar ea intră în lobby. Un puști deșirat și plin de coșuri stătea la recepție. Bătea cu degetele în suprafața de granit lustruită, fredonând pentru sine. Părea să n-aibă stare. — Bună, spuse Alex. Aveți vreo cameră pentru o noapte? — Da, doamnă. — Aș vrea una. — Sunteți singură? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
După ce a luat acea hotărâre, a cumpărat patru polonice de migdale și le-a Îngrămădit În mijlocul mesei, astfel Încât toată lumea să poată ajunge cu ușurință la ele. Între timp, Armanoush era asaltată de o mulțime de gânduri. Îl urmărea pe chelnerul deșirat, cu figură rătăcită, luând comenzile tuturor și era oarecum surprinsă să vadă atât de mulți oameni bând. Și-a amintit comentariul ei general din seara trecută despre musulmani și alcool. Era cazul să le pomenească de pasiunea turcilor pentru alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Selim Kazanci supărat, o afirmație pe care o repeta Întotdeauna. M-am hotărât. O să-l cheme Levon! Însă când a venit timpul să Înregistreze copilul la Notariatul Popular, s-a Înmuiat. — Care e numele băiatului? a Întrebat funcționarul slab și deșirat, cu trăsături ascuțite, fără să ridice capul din registrul imens, cu coperți de pânză și cotor maroniu. — Levon Kazanci. Ofițerul și-a Împins ochelarii de citit pe vârful nasului și s-a uitat lung la Riza Selim Kazanci pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. — Ce spun? a Întrebat Armanoush Împungând-o pe Asya cu cotul, Însă aceasta nu s-a grăbit să traducă, În principal fiindcă atenția Îi era fixată asupra unui trecător. Era un flăcău deșirat, În zdrențe, care trăgea pe nas aurolac dintr-o pungă de plastic În timp ce tropăia din picioarele desculțe și murdare În ritmul imnului. La fiecare câteva secunde, băiatul se oprea din inhalat și rostea cuvintele imnului, Însă În urma celorlalți, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
poliție, rochia ei de mătase roșie, atât de veche încât practic se destrăma, părea mai degrabă un semn al sărăciei decât al viciului. Faldurile prea mari și trena murdară stârneau ridicolul, la fel cum o făceau și pălăria de paie deșirată și umbrela de soare hodorogită. În răspăr jalnic cu toate acestea, subminând orice efect urmărit de ea, era șalul de lână înfășurat în jurul umerilor. Avea o constituție firavă. Atât Salitov cât și polizyeisky-ul erau mai înalți decât ea, și doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Cămătarul strâmbă din nas înainte de a se conforma. Capitolul șapte Rămășagul Căminul lui Lippevechsel din Strada Gorokhovaia era una din acele mahalale care păreau crescute ca un organism decât să fi fost construite după un plan rațional. Cocioabe și șoproane deșirate, fațadele și aripile erau adunate în jurul unor curți murdare în care lumina soarelui nu ajungea nicidoată. Când bătea prin ele, vântul era simțit de fiecare ocupant, chiar și de cei adunați în jurul sobelor sau samavoarelor, și chiar și de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îl căută pe Virginski și îi înmână o perche de cizme de muncitor, care deși nu erau noi, erau în stare bună. Virginski, așezat pe marginea patului, se uita la cizme și la degetele care îi ieșeau afară din ciorapii deșirați. Avea unghiile crescute și galbene, iar pe alocuri piele îi era arsă și roșie. ă De ce mi-ați adus cizme? ă Ai mare nevoie de o pereche bună de cizme. ă Am mare nevoie de multe lucruri. Credeți că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în jurul absenței sale fizice. Era ca și cum acestea îi făceau loc printre ele, așteptându-i întoarcerea. Un scaun de lemn pătat de vopsea, cu șezătoarea roasă de nenumărate șederi, era aruncat lângă o masă de joc rabatabilă, acoperită cu o mușama deșirată și pătată. Samovarul de pe ea părea cuprins de o dezamăgire îndoliată, iar cănile ciobite erau împrăștiate împrejur fără scop. Fierăstrăul era aruncat pe podea, lângă o grămadă de cărămizi și bușteni, iar fundul unui butoi era sprijint de unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
șaptezeci și șapte, șaptezeci și opt... Mergea de-a lungul părți îndiguite a Canalului Iecaterniski, în dreptându-se spre Nevski Prospect. Nu era o zi de ieșit afară fără motive serioase. Vântul rece îi lovea fața și își bătea joc de haina sa deșirată, iar gheața îi intra în oase și se răspândea de-a lungul nervilor cu o grabă lacomă și distructivă. În stânga sa se afla Banca Imperială, al cărei motto, special pentru el, părea a fi Nu vei primi nimic de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
convins să renunțe la sancționarea disciplinară a dumitale. Doctorul Pervoiedov îl cercetă scurt pe Porfiri. Dădu din cap cu un zâmbet indulgent în timp ce își întorcea atenția asupra mortului. ă Foarte bine, dă-mi stomacul, îi spuse el diener-ului. Încâlcit și deșirat, stomacul fu îndepărtat și așezat într-un vas de porțelan. Doctorul Pervoiedov secționă sacul puternic vascularizat, din care țâși afară un lichid urât mirositor, iar stomacul se prăbuși dezvelind o membrană galbenă și plină de riduri. ă Fiți recunoscători, domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
încerca în zadar să și-o ascundă și, fiindcă avea complexul de a fi prea scund, nu suferea oamenii înalți la care trebuia să privească în sus. Prima dezamăgire pe care i-am produs-o a fost, probabil, trupul meu deșirat. Au urmat curând altele. Făcea eforturi vizibile să mă impresioneze, să stimuleze în mine mândria de a avea drept tată un pictor reputat. Fericit de câte ori era lingușit, adulat, înclinat să nu observe că mulți roiau în jurul lui din interes, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ceva mai dumnezeiesc decât acel țărm cu stânci de marmură răsărind albe dintre florile violete ale scaieților. A trecut atunci pe acolo Vecu, despre care se zicea că în tinerețe fusese poet. Era un bătrân foarte taciturn, uscat la trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănându-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l obligi să înghită un pumn de mâl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îl ținea de braț pe tatăl ei, conducându-l cu blândețe, ca pe un copil mic. Apoi, când își dădu seama cine era de fapt tânărul, îi veni s-o ia la fugă. Nu era un vagabond. Era un adolescent deșirat, îmbrăcat cu un tricou lălâi și pantaloni de trening ca de clovn. Și ultima dată când se întâlniseră ea era goală-pușcă, abia ieșită din patul tatălul lui. Dumnezeule! — Știam că stă pe strada asta, dar nu știam la ce număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
auzi pe polițist dînd un ordin. - Conduceți-l pe Pierre-Marie de Kersaint la postul de jandarmerie! - Cum? Ce v-a apucat? SÎnt agresat și tot pe mine mă arestați? se răzvrăti PM. Lucas se dovedi de neîmblînzit: silueta Înaltă și deșirată a lui PM Încă mai gesticula, dînd glas indignării și mîniei, cînd cei doi jandarmi Îl Împinseră, chiar cu plăcere, putem spune, În furgonetă. Lucas primi atunci apelul pe care-l aștepta, inevitabil. La Ty Kern, dintr-un alt menhir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Numai că Nikki era mult mai sever și mai critic. Când Ravelstein a cumpărat de la Sukkumian, din cartierul de nord, un covor antic foarte scump, Nikki a strigat la el: - Ai aruncat zece mii de dolari pe găurile și zdrențele astea deșirate? Pentru că rupturile dovedesc că‑i antic? Cu ce te‑a vrăjit negustorul? Ți‑a spus că În covorul ăsta au Înfășurat‑o pe Cleopatra goală? Ești Într‑adevăr așa cum spune Chick, ai impresia că banii sunt făcuți ca să fie aruncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ghidușie, îi trece prin cap oficialului de pe Dâmbovița, în jocul ăsta de-a văzutul-nevăzutul și totuși ce solemnă migală. Aceeași undă nervoasă trece și prin capetele celorlalți, luând firește în fiecare cap o altă formă, după caz. Atașatului Plainjones, chel, deșirat, cu pistrui și mâini osoase, ocupând locul din stânga, de pildă, îi va apărea ca o mică plictiseală, un oftat reținut undeva în coșul pieptului, în vreme ce mai-marelui său, tot un lungan însă negricios și paralelipipedic aidoma unui frigider Zil cu sprâncene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe Republicii. Pe tot drumul spre Casa de Cultură, grupuri de simpatizanți se formau spontan, urmându-l pe Afinoghiu, scandând diverse lozinci, între care cea mai des repetată era: „Jos comuniștii, sus Băcănel!“ În fruntea coloanei pășea țanțoș un ins deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă vesel pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, îndemnându-i pe cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă ar fi îndemnat-o să se topească și ea de veselia ce-l cuprinsese. Bătrâna nNu scoase decât un fel de chirăit surprins, de pisică trezită din somn. Celălalt, deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagră, albastrul închis al apelor coclite, cu o pălărie de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, se opri la ghișeu și arătă funcționarului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de inginerul Nisip și-i șopti conspirativ: „Fiți atent la evenimente, că maestrul Tacsil are gânduri mari cu dumneavoastră. Vin direct de la colonelul Goncea. V-ați prins?“ Cărămidă pocni scurt din degete și, din peretele dinspre bucătărie, apăru un ins deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagră, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Purta o pălărie de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați. Ducea, pe o tavă mare, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o pălărie de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați. Ducea, pe o tavă mare, câteva duzini de păhăruțe albastre în care clocotea în aburi un lichid maroniu, vâscos. Cu gesturi largi, stilate, deșiratul se apropie de Nisip și îl îmbie să ia un păhăruț. Inginerul îl luă, îl provi curios câteva clipe, apoi îl ridică spre candelambru, răcnind: „Moarte comuniștilor! Trăiască revoluția și libertatea noastră!“ La televizor, Silviu Brucan prezenta o sinteză a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde, se ghemui la picioarele lui. Râdea pițigăiat, sclipindu-și și el tăciunii aprinși, ascunși sub obloanele unor pleoape zgrunțoase, groase, răzbuzate. Din stufăriș mai scoase capul, întrebător, unul, deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, și făcu un semn spre zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
peste formalități, nu numai că fusese de acord să-mi rezerve o porțiune vastă, chiar lângă spațiul de lucru al tâmplarilor, unde erau o grămadă de prize, dar mi-a oferit și serviciile omului său bun la toate, un băiețandru deșirat și pătat, ca un patriarh roman care-și împrumută unul dintre servi („Ia-l pe Sextus să-ți aducă lucrurile. Nu-i cine știe ce în capul lui - l-am luat la grămadă, n-am dat pe ei decât șase sesterți - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mult, cu atât ți se părea mai frumoasă cârciuma asta, mai ales în lumina zilei care-ți dezvăluia cu o precizie crudă covorul roșu cu vârtejurile lui portocalii și maro, mesele ieftine din lemn de pin și tapiseriile verzi și deșirate ale banchetelor, ca să nu mai vorbim de starea în care se aflau paharele. Dar, chiar și într-o obscuritate care face pe oricine să arate bine, barmanul ar rămâne la fel. Va fi impossibile 2 să aflăm cine a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]