234 matches
-
românești. Ca și în cazul lui Dămean, Sâla este caracterizată indirect, prin intermediul descrierii atelajului ei înspăimântător, mijlocul de locomoție, ca simbol al sferei din care vine voința combativă fiind crucial: „Cărucioara Sâliei,/ Coș mare de jidăvoaică;/ Căpățâna de la roată/ Sînt dește de jidăvoaică...”. Impresia sporită „de sinistru și de funebru” se încarcă și de sugestia atemporalității acestei apariții terifiante, știut fiind că pământul a fost mai întâi locuit de uriași („jidovi”). Este Sâla vinovată de dispariția lor, sau pur și simplu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apasă, Privind spre noi sunteți doar o grimasă, Dacă ați putea, ne-ați sta sub pat, pe masă Și-n grinzi, ca liliecii fără casă. Ne-ați sta sub limbă și-n priviri hoțește, În călimări și-n măduva din dește. Minciuna suplă, știu, nu vă lipsește În craniul de hidră ori de pește, Dar verbul vostru, totuși, putrezește. Ne-ați revărsa-n veșmântul aurorii Tot ce-au ascuns sertarele pandorii, Și-ați prăvălii și stâncile, și norii, Ne-ați alunga
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
totdeuna. șezui cu desăvârșire la capul lui și mă uitam lung la el. În fine îl scuturai încet de braț, încît își deschise ochii. Cam somnoros, el mă văzu și, cu lenea cea melancolică pe care numai somnoroșia o răspîn [dește ] pe față, el îmi încongiură gâtul cu brațul lui și surâzând alene zise: - Tu aici? Surâsul cel liniștit arăta pe-un om fără pasiune, fața lui era sântă, ca să zic așa - se cunoștea că-n inimă se stinsăse orce lumesc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu-l iubeam. Ne-am otrăvit unul pe celălalt. Și cred că și din teamă să nu rămân singură. Teama aceasta otrăvește multe suflete. Nu poți să mergi prea departe dacă trăiești În teamă. Faptul că ți-e teamă dove- dește că n-ai Încredere În Dumnezeu și nu-ți pui viața În mâinile lui. De multe ori avem mai multă Încredere În relații efemere cu semeni de-ai noștri decât În puterea lui Dumnezeu. Nu știu cum am ajuns aici... Cândva, În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Sans-Gęne, franțuzoaica, eroina populară fără fițe. Acum, putem să spunem și noi, românii, că avem de asemeni așa ceva, la genul masculin... un Monsieur Sans-Gęne! De-ar da Domnul ca, la anul, bând dumnealui din nou șampania, să nu ridice simandicos deștul ăl mic în sus - turmentat de elogii...
Niște moftangii, mon șer! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11863_a_13188]
-
din cartier, culmea, Furnică! după numele de familie, - odihnească-l Dumnezeu!... Safta venea în goană cu insecticidul în atac, se lasă de-abuselea pe parchet în urmă furnicii impertinente și fîs-fîs după ea, în două secunde o lua ușurel cu două dește, să n-o strivească, si i-o arată, inanimata, stăpînului casei, care se arătă încîntat. Va dati Dvs. seama ce se întîmplă dacă în bucătărie unde își bea dimineață cafeluța, ca mai avea voie, nu multă, insă obiceiul rămăsese obicei
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
a lui Bunăvestire are loc cu totul altfel decât la toți ceilalți maeștri contemporani stăpâniți de dogma religioasă... Îngerul, aducând Informația divină, pare că abia a aterizat, cu greu, înaintea Fecioarei, abia atingând din zbor, în plină viteză, cu vârful deștelor, proptite bine ca niște ghiare în podeaua lustruită ca pentru un mare eveniment... Maria, dincolo de paravanul discret ce o desparte de Vestitor, ca și cum Ea nici nu are voie să-l vadă, cel mult să-l audă, - are figura tuturor celorlalte
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
la somn inimă beată de aer hai să dormim în tranșee și vaier să ne spălăm sângele puternic și prunc în apa morților pe care eu n-o mai arunc vino hrisov și mărturisește câte slove ne sunt încrustate pe dește câte peceți stau nedesfăcute cât întuneric în cămara istoriei pute (22 iunie 2008) Ritual (pillatiană) amurg - se termină și iunie se strânge ziua în petunie se înverzesc broscuțele-n viroage și crapă vinurile vechi în doage pe prispa verii am
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
mă umplu cu spirit precum lutul cu apă pe-amândoi același Logos ne-adapă eu sunt mai sărac cu trei spice albina-n zadar încearcă să mă ridice dar e prea târziu cerul îmbătrânește mi se învârte inelul morții pe dește cele trei spice ritualic le tund și-n sănătatea pământului mă scufund (28 mai 2008) Ritual (alb) iată-mă alb precum un cub de sare o cicatrice care încă doare iată-mă prunc punctând în cer asteroidul morții efemer iată
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
de lyră. Măria-sa maica bună - floarea paștei în furtună - mânile își împreună în năpăstuita sare și-n troienele amare subt stiharul învechit ochii ei străvăd un schit cum dintr-o cățuie suie vii altoaie de tămâie. Maibătrânul ca gorunul deștele rotește-le prin a bărbii rădăcină și se-aud și se arată pe tipsia-nsângerată picătura milei lină melosul aleanului desfrunzirea neamului. Sună cornul clăbucet - chip și buze de ascet - luminișuri să imite stalactite/ stalacmite peștera epithalam eva oarbă-orb adam
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
iese din străfundul pământului o cârtiță. III. (Canción) Poate că ei o să m-aștepte să beau vârtos și desfrânat și să cobor vreo șapte trepte spre Viflaim îmbălsămat acolo unde mai domnește procurator Pilat din Pont și unde dintre zece dește n-a mai rămas decât un bont. Ce să mai crezi, cu care apă mai poți să speri că ai putea spăla ce orișicare Papă nu îndrăznește-a dezlega? Tot cumpărând și tot vânzând azi un sestert mâine-un dinar
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
regret spre pește și se strădui să zîmbească fascinant. El se ridică, vioi ca un semafor, se îndreptă bine de șale și îi întinse o laba guvernamentală cu care iscălea ordine către țară. Porni spre ringul de dans ținînd-o de dește, încît simți pe loc că ea se ajutase cu mîna la dezosatul vietății. Muzica era asurzitoare. Luminile jucau ca la balamuc. Pe scenă se fîțîiau două animatoare care se aflau în contratimp și cu muzica și între ele. Tipa începu
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
în zale Ciocnesc în juru-i cupele de vin, în cinstea faptelor Măriei Sale; El cugetă ce țepi li se cuvin. * Furcile, slujitorii domnești le vor număra pe degetele celor două mâini. Și, dacă nu ajung, le vor socoti, arghezian, și cu deștele de la picere. începem cu strofa a treia: P.S. Dacă vreun "gânditor" politic va obiecta că asta e ceva medieval, îi răspund dinainte că nici nu se compară cu epoca de piatră căreia îi aparține.
Speranța by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12210_a_13535]
-
păcat că-i locuită); 2. Colinde emoționant-creștine, cum ar fi „O ce veste minunată!” (majorarea pensiilor cu 3,1 la sută); 3. Clinchet de clopoței (în semipustietatea sălilor Parlamentului) 4. Folclor minunat la Etno TV: „Merg prin sat pocnind din dește -/ Zice lumea că sunt pește;/ Da’ nu-s pește și nici crap,/ Însă sunt amorezat...” (extraordinar, ce imaginație sentimental-piscicolă spre desfătarea realizatorului Aurelian Preda!); 5. La rubrica „Diverse” avem: crime, sechestrări de persoane, furturi, escrocări, corupție, agresiuni corporale, prostituție, fraude
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]
-
din Caragiale - că se poate croșeta poezie din orice fel de lînuri. Jivine cu solzi și pene sînt scornite pe hîrtie, într-o invocație care adună cărțile: "Hiare cuminți/ cu ghiare, cu dinți,/ cu coadă de pește,/ cu pieliți la dește,/ cu unghe de țap/ în creștet de cap,/ cu blana ca sfecla,/ cu ochii ca stecla/ cum ochii de vîlc,/ fiare cu tîlc,/ cu duhori suave:/ gŕdini filosoafe.../ (Ave!)". Modelul, aici, e cel al poeziei populare, cînd descrie vreun cal
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
acolo, coană Marioaro, (că așa o chema pe doică) și când sosești mătăluță cu împărățelul, să-i zici să-și scoață... inelu ăla al lui, na! cum îi spune?..., așa, sâgiliu, coană Marioaro, și să i-l strecoare fetii pe deștul dân mijloc... Așa să faci, Conița mea scumpă, - să nu-mi daiu nici o para, zău că asta-i dă la Dumnezău... Minunăția minunățiilor! Toate se petrecură după cum zâsese Gâcitoarea... Ca reporter, angajat mai târziu să reproduc evenimentul într-o revistă
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
Că nevasta părăsită, în schimbul vampei de la Geologie, - ce se dovedi a nu fi bună de nimic, - tot nevasta pedeseristă fusese mai de nădejde că făcea mâncare, săraca, cârpea, cosea, mătura, nu lăsa să se aștearnă praful pe mobilă de-un deșt... O vervă de zile mari. De Meleșcanu, fiul vitreg al lui Iliescu, de la Externe, care fuma trabuc și-și dădea cu odicolon, având succes la cucoane, se mai spusese că, la început, umbla cu fasoane de salon... Până ce, în timpul din
Mărunțișuri electorale by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16671_a_17996]
-
Constantin Țoiu . O dată avurăm și noi ocaziunea de a beneficia de un erou naționale, și soarta se împotrivi... Aceea se întâmplă a fi când premierul nost^ bonom și cu figură să de băcan purtând în deșt ghiulul prosperității sale precum în gură dintele, tot de aur, declarase în auzul țării întregi că nu a mai rămas nimic de furat. Că cel dintâi ministru ori slujitor al țării, el știa ce știa, si nu puteam nicidecum să
De ce, nene Vasile, de ce?.. by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17702_a_19027]
-
desert, făcând împreună cu ea, perorații din Henric al cincilea, spre necazul Lenii, de alături, o chimistă rămasă la CODOI (CO-2) și care îl vedea pe bărbatu-său, în închipuire, nu președintele, ci regele României, sadea; (în timp ce el se ștergea cu deștele, ușor, de fața de masă fină de Olanda, dându-și în petic, - cum a și făcut-o, - ar fi rămas tot Ciao întâi, regele drag al românilor... Și ce dacă?!... Poporul, cu gura lui slobodă, nu și-o șterge și
Nevoia de regi... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9165_a_10490]
-
de altădată,... - cum zice în Cum se scrie memorialistul nostru viu și otrăvit cu penița lui veșnic muiată în zeamă de viespi... - grămaticii ceia dugoși care își ștergeau peanele în pletele lor sure și slinoase de se lua cerneala pă deștele vizirului ori imbrohorului dă striga sictir!... grămaticii răi de gură și nelegați în lanț, lătrând pe la ostrețe încoace și-ncolo după bietu' trecătoriu de altădat... Dăm citire a știre că ce au fost vor fire în veac de veac precum
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
în ea,... Cînd, ce să vezi, văd un pește, uite p-atît! Peștele zice: Nea, Ioane, am venit! - Mai dă-te dracului! - face acela pe care-l cheamă Pingiclică - mai dă-te și tu dracului cu palavrele tăle... Toți dădeau din dește. Nu înțelegeam ce-nseamnă asta la ei. Era un limbaj pe care nu izbuteam să-l dezleg. Și, în momentul acela, se apropie de ei învățătorul pe care-l chema Tache și căruia ei îi spuneau Tăchiță, că era un
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
grătar la poartă, unde stă unul cu cleștele în mână și strigă de topește pământul: - Arde și frige, arde și frige, arrrrrrdeee... (Domnul cititor trebuie să știe că negustorul ține cleștele ca să atragă clienții, clăpăindu-l. Că fleica o întoarce cu deștele.)" Acesta e Bucureștiul pîntecului, borta cu mirosuri îmbietoare și cu oameni care trăiesc ca să "se respecte". Celălalt, cu încurcate cărări ale spiritului, e cîntat pe altă coardă. Una care amestecă o ironie tare, dublu distilată, cu tandrețuri de peisagist. Bunăoară
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
scriitor, și scrie, veșnic stropit de agheazma lui Eugen Simion, (catolicul) poate ieși, din ce se pune grăbit pe hârtie, un bruion buimac... Un prozator mare nu se supără foc niciodată, dacă vreun critic de treabă, fără nici o coterie, pune deștul pe buboi. Știu. Doare-al naibii! Și pe mine mă pipăiră insuportabil unii critici se-veri, de valoare. Mă ofticai. Dar, finalmente, scosei pălăria. Nu pot să trec sub tăcere că politica nesinceră și fals onestă a acestui intelectual mediocru
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
apoi Păunescu, n.red.) Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie în 1969; Premiul "I.L. Caragiale" al Academiei RSR pentru volumul Teatru (1972); Premiul "Bacovia" al revistei "Ateneu" (1984). SUNT OCROTIT când scriu, creionu-mi geme între dește, în cele trei, cu care mă închin și simt că Dumnezeu mă ocrotește și îmi stropește versul cu AMIN. printre silabe mă proptesc pe dreapta. cu stânga dinspre inima stau paj, că nu se știe cât de-naltă-i treaptă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și voi ce rânduri are via. parcă sunt versuri dintr-un manuscris. poetul ce va cânta bucuria n-a fost în vecii-vecilor proscris. eu simt că Dumnezeu mă ocrotește și îmi stropește versul cu AMIN. Când scriu creionu-mi cântă între dește sunt cele trei - cu care mă închin... BOCET LA CERURI chiar ceasul e bătrân de-atâta timp. iubito, numai noi mai suntem tineri și auzim un bocet din Olimp când bate toaca-n zi de Sfânta-Vineri. pe poză lumii pașii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]