1,200 matches
-
Llosa - Peștele în apă (Ed. Humanitas, 35 lei); Carol Iancu - Miturile fondatoare ale antisemitismului din antichitate până în zilele noastre (Ed. Hasefer, 15,26 lei); Friedrich Nietzsche - Amurgul idolilor (Ed. Humanitas, 16 lei); Matei Călinescu - Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism (Ed. Polirom, 24,95 lei); Evgheni Zamiatin - Noi (Ed. Leda, 17,50 lei); Mircea Nedelciu - Zmeura de câmpie. Roman împotriva memoriei (Ed. Compania, 17 lei); Mircea Cărtărescu - Baroane! (Ed. Humanitas, 19 lei); Lev Tolstoi - Război și pace, vol
Agenda2005-39-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284249_a_285578]
-
începe și se termină acolo unde începe libertatea altor semeni, iar exprimările publice care țin de estetica urîtului, a imoralei și pornografiei trebuie oprite. Sîntem înecați cu forța în prostia, misoginismul, decăderea morală, dezmățul și vulgaritatea altora! Nu merităm asemenea decadențe oferite privirii sub denumirea de ironie sau artă instituționalizată! Nu sîntem în așa hal de degradare pentru a accepta degradarea umorului ca gen literar și a spune că aceasta este artă! Caricaturile jurnaliștilor de la Charlie Hebdo sînt exact genul de
Pornografie, teroare, laicitate fără limite, dispreţ faţă de alte culte şi planuri secrete [Corola-blog/BlogPost/93046_a_94338]
-
de marele specialist în literatură comparată și universală lui Ovidiu Ghidirmic), acompaniat de ampla suită de dialoguri ale universitarului craiovean cu Dan Lupescu: Dincolo de era ticăloșilor, Abisalul Eminescu și incomparabilul Călinescu, Traversăm o perioadă de alexandrinism critic și rafinament al decadenței, Ne vom merita mântuirea, dacă vom crede în steaua neamului românesc și în destinul său în istorie. 6. Carte de inițiere Noul volum Confruntări critice: teoria și practica hermeneuticii, al șaptesprezecelea semnat de Ovidiu Ghidirmic, este, în egală măsură, un
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
șoaptele ce proveneau de la ferestrele de la parter. Ridică din umeri, din ce În ce mai scandalizat de obiceiurile pe care le tot descoperea În orașul său. Mintea Îi Înregistra orice amănunt. Avea să Întocmească un raport precis pentru Comună, spre a pune frâu acelei decadențe. Se ridicase iarăși ceața, sufocantă. Când ajunse la biserică, se simțea obosit, cu hainele Îmbibate de sudoare. Edificiul era cufundat În noapte, o mare masă Întunecată ce abia se distingea prin Întunericul de la țară. Doar turnul se deslușea, lămurit, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de Bargello. Ca și atâția alții. Ieși cu pași repezi. De-a lungul traseului, prin claustru și apoi până la poartă, nu Întâlni pe nimeni, ca o confirmare a stării de părăsire În care se găsea locul. Încă un semn de decadență dacă, În loc de Palatul priorilor, politica se făcea În casele potentaților și În adunări secrete. La ce va fi slujit noul edificiu aflat În construcție? O coajă goală pe dinăuntru, care să marcheze prin inutila sa enormitate dreptul și justiția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care Își contempla posesiunile. În timp ce călugărul care Îl anunțase se Îndepărta În tăcere, bărbatul se răsuci. Înalt și masiv, cu un nas lat care Îi ploua peste buza superioară, ar fi putut constitui magnificul portret al unui Împărat din perioada decadenței. Un Commodus, poate. Sau un Nero, dacă nu i-ar fi lipsit cu desăvârșire acea tinerească scânteie de nebunie care luminase trăsăturile romanului. Pe chipul cardinalului nu se citea decât Îndelunga obișnuință cu intriga și corupția. — Iată că ne Întâlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
totală libertate și devin chiar un exemplu pentru tineretul ce se gândește doar la succes și la bani câștigați cu ușurință... Turki Al-Aidieri dădu din cap dezaprobator. — Și, după părerea mea, felul în care se procedează nu duce decât la decadență și depravare. Poporul meu poate că e foarte sărac și condamnat să dispară asemenea uneia din acele specii amenințate ce pier zilnic din cauza civilizației, dar poți fi sigur că în ziua în care vom dispărea din acest deșert o vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cineva din „inima” aflată în declin sau din jurul ei de acest lucru: foștii stăpâni continuau să creadă că ei dominau lumea cu produsele și cultura lor, cu diplomația și cu armatele lor, când, de fapt, ei intraseră într-o ireversibilă decadență, iar alții le luaseră deja locul. Așa s-a întâmplat la Bruges, Veneția, Londra, Boston sau New York, la timpul lor, și la fel se va întâmpla cândva în California. Totuși, dacă istoria are un sens, peste cel puțin treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o mătușă în Germania. Parchet fin. Un pat mare, cu baldachin, cum am văzut în clasa a V-a la Muzeul Peleș. Mătase adevărată. Și pe pereți, tapet cu flori de crin. Cred că ia droguri tipul ăsta, miroase a decadență pe-aici. O fi murit? Să mă aplec să văd. Mă simt cam balonat. Bine făcut individul, credeam că drogații sunt mai rablagiți. Ia să-l pun eu pe pat. Hoooo-pa! Se deschide ușa. Scîrț! Cred că e Contesa. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
termen potrivit pentru a o defini exact. Trebuia să existe un cuvânt care să redea tonul vocii ei. Acel cuvânt exista undeva acolo, ascuns, suspendat, ca și cum ar pluti pe deasupra ultimelor căsuțe lăsate libere ale unui rebus, așteptând să fie completate. Decadență? Pe aproape, dar nu tocmai cuvântul potrivit. Tristețe, singurătate... Cuvântul pe care-l căutam cuprindea toate aceste nuanțe, dar nu se materializase Încă. Un fior mă trecu În momentul În care l-am găsit. Disperare. Nu era acea disperare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în această a treia fază o incursiune în sfânta rază a Alexandriei? Tema transcendentă din Jazzband pentru nunțile necesare: sensul feminin al Luceafărului, inițierea intelectuală, disociativă, a cercului Mercur, deopotrivă în dominația triumfală a Soarelui, este de un elenism de decadență. Un element modern însă care i se adaogă este tonul gros și buf în care e scrisă o parte din bucată. Ecoul faptei creatoare înregistrat cu un râs fonf al demiurgului! Îmi ceri lămuriri și asupra combătutei Uvedenrode. Iată ce-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
umplu cu prisosință neantul zilelor. Atât numai că, în caligrafierea sincronică ori tardivă a ideilor, nu pune toată acuratețea așteptată de la d-sa. Nu întîlnim nicăieri în Evoluția poeziei lirice, alături de reproducerea criticei aduse semănătorismului, de a fi o pură decadență, sursa de unde e luată. S-o spunem noi. Această idee a unui decadentism, lipsă de inventivitate, aplicată la întemeietorii Semănătorului, o întîlnim pentru prima oară la d-l N. Davidescu (primul volum de Aspecte și direcții literare, articolele: Clasicism și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sursa de unde e luată. S-o spunem noi. Această idee a unui decadentism, lipsă de inventivitate, aplicată la întemeietorii Semănătorului, o întîlnim pentru prima oară la d-l N. Davidescu (primul volum de Aspecte și direcții literare, articolele: Clasicism și decadență, variații împrejurul clasicismului, Un poet decadent: Duiliu Zamfirescu). Cităm un singur pasagiu din N. Davidescu: "Decadentismul este, dimpotrivă, uciderea în timp, prin îndelunga Găunosul neant muzical (fr.). imitație a unei formule vii la origine, de artă. Rollinat e astfel tot atât de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unei ordine hipogeene: un geniu al fundamentelor. Direcția lui de cercetare e involutivă. Chiar în faza lui creatoare, Hilbert nu descoperă domenii, ci inventează sisteme: metode și mașini de demonstrație. În privința aceasta, credem că Hilbert înfățișează un tip matematic de decadență, de subtil sfârșit de cultură. Fondul lucrurilor îi este aproape indiferent, mai ales din momentul când se liberează din influența prieteniilor sale matematice și se lasă în voia propriei genialități. Ceea ce Hilbert caută în matematice e dificultatea și învingerea ei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ce să caute. Putem afirma că este vorba despre un soi de satisfacere a acelor nevoi patologice aparținătoare unui segment „elitist” (doar cu numele, evident), dominat de o formă gravă de autosuficiență și dispreț față de toți Ceilalți, o castă a decadenței spirituale de care numai Dumnezeu ne mai poate scăpa în momentul de față. Căci, cu excepția icnetului orgasmic tâmp cu repetiție emis din corzile vocale și a actelor de „interrelaționare” economică parafate cu un veșnic surâs caricatural faustic la adăpostul unei
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
pot închide întrânsul istoria generală a veselei Republici podgorene. Voiesc numai să contribuiesc și eu la consemnarea materialului necesar unui viitor istoric; și sunt autorizat a o face - eu am fost cetățean al acelei republice. Am asistat la mărirea și decadența ei, și nu în calitate de gură-cască, ci în calitate oficială! Când poporul a călcat poliția, eu m-am repezit și am dezarmat pe un subcomisar de serviciu, luându-i sabia din cui. M-am încins cu ea, și am avut norocul
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
adversarii binelui țăriii care aruncă invective fără legătură cu problema antisemitismului ci cu fațeta politicii de încremenire a dictaturii în România. A fost nominalizat pentru rangul de judecător al Curții Constituționale a României dar a trebuit să răspundă la grandoarea decadenței și mișeliei politice din concepțiile și practica unora, cu onoarea retragerii. A fost de părere că implicația sa pe un zgomot al fricii de lege și dreptate ar teoretiza luptele împotriva numirii sale dar și împotriva susținătorilor săi ceea ce ar
LUCIAN BOLCAŞ. PIERDERILE, CA ALTERNATIVĂ CÂŞTIGĂTOARE A VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363811_a_365140]
-
ideologizării Biserica trebuie să ia atitudine, nu în sensul cenzurării lor, ci în virtutea exercitării rolului ei de a fi purtătoarea și expresia vie a Revelației netrecătoare( ). Biserica nu poate sta nepăsătoare în fața încercărilor de a prezenta anormalul drept normal, în fața decadenței naturii umane și a întunecării chipului lui Dumnezeu (homosexualitatea, prostituția, schimbarea sexului, etc.), ci trebuie să ia poziție critică pornită din convingerea că are datoria să vegheze asupra stării morale a societății, asupra vieții persoanei în direcția păstrării ei pe
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
sunt ca o sumă a universului răpanian, ci ca o suprapunere și simultaneitate a unui ritm circular, a relației Poetului cu opera sa. Ciclul Evangheliilor lirice îl încheie Evanghelia Apocalipsei, în fond Apocalipsa Poetului-Mag! Poetul, ca nimeni altul, a simțit decadența prezentului. El, truditorul Cuvântului, veghează ca Poezia să nu cadă în capcana desfrânării. Ei, Poeziei, ca armă a salvării sufletului, îi dedică această Apocalipsă, dar și Limbii Române! Evanghelia Apocalipsei are o arhitectură inedită, la fel cum este și conceptul
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
oocidentale, transoceanice. Până și refrenul melodiei devenită șlagăr „Bongola, bongo cea-cea-cea” - pe care într-un moment de exaltare tinerească, poate beatitudine teribilistă, îndrăznisem să-l murmurăm ceva mai tare câțiva adolescenți și tineri, părea regimului amenințător și cosmopolit, de o „decadență intratabilă”(!?), cu bătaie...popagandistică (cui pe cui se scoate, nu?”) demolatoare și inventat anume anticomunistă. Nu mai știu dacă versurile cântecului conțineau în sine ceva critic și ațâțător la adresa liniștii „de partid și de stat”, ceva bullversant și stigmatizant la adresa
BONGOLA, BONGO-CHA-CHA-CHA CU... CÂNTEC ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366822_a_368151]
-
înțelesul ei pofticios de prospețime a acțiunii, naturală și frumoasă și nu condamnabilă, ofensatoare ori regretabilă. Dintr-un alt “puț al gândirii” răzbătea la suprafața cortexului pus în legătură cu “conștiința realității”, că Las Vegasul ar fi un moment “închinat” norocului și decadenței, ascuns în deșert de ochii ultraconservatorilor și habotnicilor, că aici mai mult decăt în orice altă parte din America și din lume îți este permis totul: să fumezi, să bei pe stradă, să porți armele la vedere, prostituția e legală
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
minoratului încă de la 1867: „Când se află diminutive în fiecare strofă, și la fiecare ocaziune, când gura este mică, piciorul mic, Maria mică, Ioniță mic, garoafa mică, atunci e mic și poetul, mică și literatura și toate se află în decadență...”. Până la ratare nu mai este decât un pas. Pentru că ratarea destinului istoric, cum spunea Cioran: „se exprimă în satisfacerea cu un rol mediocru cu o respirație lipsită de amploare și un ritm lent”. Pe parcurs, în anii ce au urmat
ÎN LITEARATURA ROMÂNĂ AU ÎNVINS SCRIITORII CANONIZAŢI DE REGIMUL COMUNIST de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363562_a_364891]
-
teatru societar completamente goală, lipsită de artiști, public și decor - practic, o mare de „suflete moarte” (N.V. Gogol) plutind în derivă în spațiul tulbure al contemporaneității -, dominată însă de un regizor crud, hidos, cu falangele membrelor superioare îndreptate amenințător către decadență și moarte și un nume ce sună aidoma unui cântec de ghilotină plesnit în timpane vieții - Baphomet. Dacă îi mai rămâne Ființei umane o certitudine de care nu se poate îndoi nici măcar în treacăt, atunci aceasta e reprezentată de faptul
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
și mecanisme sociale, etice, morale, politice, culturale, construite, parcă, în defavoarea lui - îi este din ce în ce mai greu să se înfrâneze sau să opună o minimă rezistență viiturilor care vin peste el. Într-un cotidian în care se scrie doar pentru a reda decadența acestei lumi, pe care cu toții o cunoaștem dar, despre care nu am vrea să mai știm, într-o lume în care arta este făcută doar în sens strict comercial (dă-i omului ceea ce dorește să aibă), într-o societate bântuită
OAMENI, OAMENI, OAMENI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364704_a_366033]
-
lucru. Este foarte trist de observat cum peste tot: în radio, în presă, în televiziune și chiar și în mediile culturale (reviste scrise sau online, simpozioane, conferințe, etc), românul se afișează cu ceea ce ar trebui neglijat cu destulă voință: nonvaloarea, decadența morală, limbajul trivial (mascat de titluri/titulaturi docte). Ori, prin toate acestea, nu vom reuși, niciodată să construim acea Românie pozitivă, în care să predomine valoarea, respectul, cultura. În sensul dobândirii acestui „self esteem” - cum ar spune englezul, am înființat
OAMENI, OAMENI, OAMENI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364704_a_366033]