418 matches
-
o dată ce eugenia bolșevică simplificase tragic pentru o țară civilizat europeană relieful social. Apropo de elite, recenta publicare a stenogramei ce redă primitiv și agramat discuția dintre dictator și George Călinescu (la cererea acestuia!!!) induce, în mic, drama unei întregi societăți decapitate. Tutuirea, ritos mitocană, a timoratului scriitor arată, în mic, relația de grosieră subordonare a întregii populații ciocănarului ieșit din imundele subsoluri. Cu Ceaușescu apar și "nuanțările". Predecesorul, aplatizîndu-i relieful, îi ușurează ambițiosului pantofar dezbrăcarea tunicii stalinist-maoiste și trecerea la costum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în 1937, Gh. Brătianu se mută la București în 1940, în 1943 moare Ilie Minea, în 1946, Paul Nicorescu, pleacă la București Radu Vulpe. În sfârșit, în anul 1947, ia drumul capitalei și Andrei Oțetea. Lăsa în urma sa o instituție decapitată, amenințată și mai târziu devastată de epurări, la care el însuși a contribuit, și puțini discipoli. Printre ei, Dumitru Ciurea, care-1 impresiona pe Andrei Oțetea prin abundența cunoștințelor, ușurința însușirii limbilor străine (vorbea șase limbi străine, traducea corect și lesnicios
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ÎI Tabloul 1 Închisoarea statului. Chinuindu se în celula întunecată din închisoare, Jacopo are un moment de delir și i se pare că vede fantomă lui Carmagnola, faimosul comandant executat la Veneția, înaintând spre el și ținăndu-și în mână craniul decapitat(Non maledirmi,o prode,). Îngrozit, Jacopo leșină și cade în brațele Lucreției care venise să-i aducă la cunoștința sentința: nu este condamnat la moarte, dar trebuie să rămână în exil ceea ce îi obligă pe amândoi să trăiască despărțiți până la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și În alte parade carnavalești. În același sens, manifestările Împotriva adversarilor Revoluției, precum Lordul Bute și Thomas Hutchinson, Îmbrăcau formele riturilor „țapului ispășitor” și sugerau iminența sacrificiului eliberator. Ulterior, demonstrațiile cu efigii ale Puterii engleze, care erau arse, spânzurate sau decapitate se integrează În categoria riturilor charivari, utilizate cu scop politic, iar acțiunile violente Împotriva lidelor loiali Coroanei britanice, care erau bătuți de mulțimea revoltată, sau distrugerile bunurilor acestora, se integrează În familia riturilor violenței. (Textul de față reproduce sintetic demonstrația
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
soția sa Maxima, înecați în râul Sava, din ordinul guvernatorului Probus, la 26 martie 304, când sunt pomeniți de biserică. Acest martir, Montanus, este considerat primul preot daco-roman cunoscut în istorie. În același loc, Sirmium, a pătimit și episcopul Irineu, decapitat și apoi aruncat în Sava, în 6 aprilie 304, urmat de diaconul său Dimitrie, la 9 aprilie același an, viitorul sfânt Dimitrie, pomenit de biserică la 26 octombrie. În Singidunum (Belgrad-Serbia), în Moesia Superior, au fost supuși martiriului diaconul Ermil
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Halmyris (Dunavăț-jud. Tulcea), au fost martirizați Epictet, preot, și Astion, tânăr convertit de el, la 8 iulie, între 298-303. Ei erau originari din Asia Mică, fiind refugiați la Halmyris, unde au predicat și au făcut convertiri, fiind închiși și apoi decapitați. La Noviodunum (Isaccea), sunt pomeniți sfinții Flavian (25 mai) și Filip (4 iunie). Din listele de martiri, alcătuite de istoricii străini, nici unul nu provine din regiunea dunăreană. Dar cercetătorii români au arătat că sunt și aici martiri, însă se întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Lack (Lackfi), o familie nobiliară transilvană, comite al secuilor, ajutat de oști din Țara Românească. El a atacat pe tătari "în țara lor" (sălașele lor), probabil în Bugeac, principele mongol Othlam, "al doilea după han", a fost capturat, apoi decapitat, a fost luată o pradă bogată. În anul următor, 1346, forțele creștine au obținut noi succese.27 La rândul său, în 1347, regele Ludovic se gândea să reactiveze Episcopia cumană, a Milcovului, reluând o mai veche propunere. Curând după 1345
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Anatol Ghermanschi, George Boitor, „Testament provizoriu”, AST, 1975, 1; Dumitru Mureșan, George Boitor, „Testament provizoriu”, VTRA, 1975, 4; Piru, Poezia, II, 336-339; Dicț. scriit. rom., I, 314-315; Mihai Olos, George Boitor, RL, 1998, 51-52; Ștefan Haiduc, George Boitor, un menestrel decapitat, Negrești-Oaș, 2000. C.H.
BOITOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285795_a_287124]
-
primească primii spectatori... Da, bunica era femeia care putea să vorbească liniștit cu Gavrilici, femeia care ținea piept tuturor campaniilor și care, într-o bună zi, ne-a spus făcând cu ochiul, în timp ce ne vorbea despre cinematograful nostru: „Biserica asta decapitată...” Și am văzut înălțându-se deasupra clădirii îndesate (al cărei trecut ne era necunoscut) silueta zveltă a unei cupole aurite și a unei cruci. Mult mai mult decât hainele sau înfățișarea ei, semnele acelea mărunte ne arătau cât era ea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pref. Mircea Horia Simionescu, București, 1999; Frank Geerk, Trandafirii dictatorului, București, 1999 (în colaborare cu Matei Gavril); Ernst Jünger, Eumeswil, București, 2000; Oskar Pastior, 33 poeme cu Petrarca, București, 2000; Ursula Michels-Wenz, Nietzsche pentru stresați, București, 2000; Eginald Schlattner, Cocoșul decapitat, București, 2001; Aglaja Veteranyi, De ce fierbe copilul în mămăligă, postfață Rodica Binder, Iași, 2002, Raftul cu ultimele suflări, pref. Werner Löcher-Lawrence, Jens Nielsen, postfață Rodica Binder, Iași, 2003; Ernest Wichner, Singularul norilor, București, 2003. Repere bibliografice: Caraion, Duelul, 66-69; Felea
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
București), „Flacăra”, „Pan”, „Studio Teatrul Național”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața”, „Democrația”, „Contemporanul”, „Femeia”, „Veac nou” ș.a. Debutul în volum, obscur de altfel și grăbit lăsat în urmă, îl reprezintă pentru F. trei „povestiri ciudate” traduse din Villiers de l’Isle-Adam (Decapitatul, 1931); vreme de un deceniu și mai bine a mai transpus, în periodice, cu precădere versuri (Heine, Rilke), pentru ca în 1946 să imprime masiva tălmăcire după Viața lui Nijinsky, povestită de Romola Nijinsky (prefața preluând un articol dedicat artistului de
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
cu desene proprii, i se atribuie un premiu al Societății Scriitorilor Români. SCRIERI: Întâmplarea, Oradea, 1935; Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim, București, 1936; Vulturul albastru, București, 1940; Poeme pentru singurătate, București, 1943. Traduceri: A. de Villiers de l’Isle-Adam, Decapitatul, București, [1931]; Romola Nijinsky, Viața lui Nijinsky, pref. Paul Claudel, Iași, 1946. Repere bibliografice: Lovinescu, Sburătorul, I, 129, 283, II, 145, IV, 98, 108, 175, 245, 403-404, 577, V, 20, 21, 325, 669, VI, 8; Lucian Blaga, Ceasornicul de nisip
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
pune în circulație adevăruri cunoscute aproape numai de specialiști, reușește să stabilească relația dintre fapte și obiecte, vibrația emoțională a omului, atunci și unde te-ai aștepta mai puțin, doar printr-o observație: efectul asupra lui a numărului mare de "decapitați și ștrangulați", ca politică a Porții aplicată elitei grecești a Fanarului. Autorii ediției își motivează acțiunea, insistând asupra cerinței de a fi integrată în circuitul culturii noastre o operă pe care o văd împlinită într-o ediție critică, fără restricții
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
pentru crimele săvârșite împotriva creștinilor. Mai mult chiar, el este cel care se face vinovat de uciderea apostolilor Petru și Pavel. „Acesta a fost, scrie el, cel dintâi prigonitor al slujitorilor lui Dumnezeu: a poruncit să fie răstignit Petru și decapitat Pavel.” Apologetul latin nu poate uita persecuțiile îndurate de coreligionarii săi timp de două secole, în schimb, în momentul în care creștinismul devine religie licită, activitatea sa pusă în slujba deplângerii și a rememorării faptelor este dublată de una de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apoi au tăiat pe un boier ce-l chiema Enache Văcărescul vel paharnic; pe urmă au tăiat și pe bătrânul Băsărab-vodă”132. în vreme ce Del Chiaro (și apoi, firește, Dimitrie Cantemir) întoarce complet ordinea, păstrând doar locul ultim pentru Domn: „Primul decapitat fu Văcărescu, apoi prințișorul cel mic Mateiaș, și al treilea fiu Răducanu (care urma să facă nunta; după învoirea vizirului), după care fură decapitați Ștefăniță și Constantin, cel mai mare, iar la urmă nenorocitul voievod, părintele lor, care a fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
s-a aflat o moldoveancă dârză (cu o forță sufletească asemănătoare cu aceea a Cristinei, prima ei soacră, femeia care a avut tăria să-și vadă soțul ucis, copilul robit și apoi omorât, fiica, pe Elisabeta, răpită de turci, ginerele decapitat, nepoții suprimați; s-a prăpădit, se pare, în anul 1619; ar fi interesante niște pagini consacrate văduvelor Movileștilor...), care a asediat castelul în fruntea unei armate de mercenari, l-a făcut pe Przerembski să capituleze, a recucerit castelul și a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
n.m.]; apoi au târât pe un boier ce-l chema Enache Văcărescul vel paharnic; pe urmă au târât și pe bătrânul Băsărab-vodă”. în vreme ce Del Chiaro (și, după el, Dimitrie Cantemir) întoarce complet ordinea, păstrând doar locul ultim pentru domn: „Primul decapitat fu Văcărescu, apoi prințișorul cel mic Mateiaș, și al treilea fu Răducanu (care urma să facă nunta, după învoirea vizirului), după care fură decapitați Ștefăniță și Constantin, cel mai mare, iar la urmă nenorocitul voievod, părintele lor, care a fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a insațietății unor suzerani cruzi, dar și a invidiei („pricina omorului”, „mama omorului” - era de părere același Grigoras) și a dorinței de putere a rudelor sale, Cantacuzinii, către care îndreptase întotdeauna daruri generoase, i-a impresionat și pe conaționalii Domnului decapitat, și pe străini. A fost o „cădere” prevestită, căci mentalul românesc acorda mult credit „semnelor” și premonițiilor. Când Brâncoveanu, călare, cobora dinspre Mitropolie și a ajuns, înconjurat de boieri, lângă crucea ce însemna locul (un „loc al morții”), unde postelnicul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și Noaptea e parohia mea (1982) sunt, de asemenea, mostre despre personalitatea lui Hitler și sistemul opresiv, variante, aproximări tematice ale piesei Don Juan apocalipticul. Și Îngerul bătrân este o parabolă a ororilor totalitarismului, drapată în metaforele derutante ale speranței decapitate. La Auschwitz bântuie fantoma unui înger, simbol cu semnificații multiple, de la aceea de produs al halucinației colective până la cea de păzitor al memoriei (încarnat în persoana medicului Godieu), sau la aceea, paradoxală, a sinuciderii ca mântuire (întruchipat în tânăra Elsa
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
o treime din întreg trupul său, astfel încît, a ridica o asemenea greutate, chiar cu ajutorul uriașelor palancuri de pe o balenieră, e la fel de zadarnic ca a încerca să cîntărești cu o balanță de giuvaergiu un hambar olandez. După ce balena vasului Pequod decapitată, iar din trupul ei s-au extras toate substanțele utilizabile, capul fu ridicat lîngă bord, deși rămase pe jumătate în apă, așa fel încît să se scalde încă în elementul său natural. în vreme ce corabia stătea aplecată peste el, din pricina enormei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
leviatan e observat de departe, din vîrful catargului, cum e urmărit prin smîrcurile oceanice și ucis în văile adîncurilor; cum e remorcat apoi lîngă corabie și descăpățînat; și cum îîn virtutea aceluiași principiu care-i acorda odinioară gîdelui veșmintele celui decapitat) uriașa-i haină vătuită devine proprietatea călăului său; am arătat, de asemenea, cum, la timpul cuvenit, leviatanul e osîndit să fie fiert în cazane și cum spermanțetul, uleiul și oasele lui trec nevătămate prin foc. Rămîne să încheiem ultimul capitol
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
găsi o ocupație lucrativă în timpul detenției), reușise să convertească la credința creștină pe însuși prefectul Asteriu și toată familia lui". Preotul Valentin a murit ca martir în anul 268 sau în 270, fiind bine bătut precum un șnițel, și apoi decapitat. "Alte biografii, ne spun că a fost închis pentru că a acordat ajutor unor martiri în închisoare, și în timp ce se afla aici, l-a convertit pe temnicer, redându-i vederea fiicei acestuia". Scrierile vechi menționează și un alt Valentin, episcopul de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
tânăr ducându-și mâinile la gâtul străpuns de o săgeată, în vreme ce calul său se năpusti deodată înainte. După câteva momente, băiatul cădea în iarbă, la marginea cărării. O clipă mai târziu, camaradul său mai vârstnic era mort și el: trupul, decapitat, fu susținut scurtă vreme de grumazul calului, dar căzu la pământ imediat ce animalul o rupse la fugă, speriat de strigăte și de mirosul sângelui. Balamber, răsucindu-e cu o mișcare rapidă, se aruncă asupra lui Gomer. Bagaudul își biciui calul, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să fugă. „Fugi!“ îi spusese, respirând greu - ultima suflare ce îi mai rămăsese. „Du-te la Utrigúr, el... o să te ajute!“ Când se întorsese, cu Utrigúr și cu cincizeci de războinici, în tabăra devastată, găsise în zăpadă trupurile părinților săi, decapitate, ca și ale celorlalți. Singurul supraviețuitor - servitorul Mandzuk, pe care îl descoperiseră, grav rănit și cu arsuri, sub resturile carbonizate ale unei yurta. Din acea zi, Utrigúr practic îl adoptase și, dându-i-l alături pe Mandzuk, făcuse din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la jafuri și violuri. În cea de-a patra zi din acel an, sultanul Selim se afla în cartierul Bulak, unde oastea lui își așezase tabăra cea mai mare. Asistase la executarea câtorva ofițeri, apoi poruncise ca sutele de cadavre decapitate care umpleau tabăra să fie imediat azvârlite în Nil. Trecuse apoi la hamam spre a se purifica înainte de a merge la rugăciunea de seară într-o moschee din apropierea debarcaderului. După ce se lăsase noaptea, se întorsese în tabără și-i chemase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]