185 matches
-
să intru într-o mănăstire. Chiar am bătut la unele porți și mi s-a deschis. Există însă percepția aceea care greu poate fi trecută cu vederea: alegerea vieții de mănăstire ar fi cauzată de o decepție. Eu nu eram decepționată; îmi lipseau reperele... Mi-am zis atunci că este moral să intri într-o mănăstire doar din vocație, nu din nevoia de a căuta repere. Nu voiam să întemeiez o alegere pe ceva șubred. Dar gândul în glumă, în serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lipseau decât trei degete până să dispară de pe firmament, se convinserăcă monstruosul sălbatic nu va apărea, fiindcă în curând prima lumină a zilei avea să șteargă de pe cer stelele care încă se mai puteau zări. Și-acuma ce facem? întreba decepționat Chimé, când în sfârșit putură să-și vadă chipurile. Plecăm după el. — Fără să dormim? —Ai o viață-ntreagă ca să dormi, îi aminti Tapú. Iar eu n-am nici cea mai mica intenție s-o fac înainte de-a pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
15 iunie - la două luni după declanșarea „cutremurului” în casa noastră - N.C. primea viză pentru ședere de 6 luni în Austria. Și aici a petrecut bunica vreo două zile cu sufletul la gură pentru că nu mai venea avizul din Austria. Decepționată, tocmai se gândea ce să facă, să plece acasă, sau să mai aștepte o zi, când a primit un telefon de la consulat. I se confirma primirea vizei, era în afara orelor de program cu publicul, dar simpatica doamnă ia spus să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
reîntâlnirea cu „povestașul”: „- Știi că părintele Ioan a înviat?! Am vorbit cu el alaltăieri, în Târgul N.” „- Nu mai spuuune!...” a exclamat vărul C., privindu-l cu ochii lui mari și rotunzi, fără măcar să clipească. Părea sincer mirat și oarecum decepționat că evenimentul trăit de el cu atâta intensitate s-a pulverizat dintrodată. „Caz tipic de mitomanie...” - notează P.H.L. în marginea relatării Profesorului. „Mană cerească pentru scriitori gen Brătescu-Voinești, cu al său Niculăiță Minciună... Remarcabil este că majoritatea copiilor evoluează rapid
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-l pe Flamma la vreo cinci pași de el, gâfâind, cu brațele sprijinite pe coapse, capul aplecat și părul lung șiroind de sudoare. Se uită la Valerius; avea privirea celui care știa că peste o clipă oamenii aveau să strige decepționați, unii pentru că l-ar fi considerat laș, alții pentru că voiau să vadă lama pătrunzând în carne, tăind-o și dând la iveală tendoanele și oasele. Mulțimea vrea burți tăiate și mațe revărsate în arenă. Ca să se distreze, vrea să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a întîmpinat omul de serviciu: ― Sahib, aveți o telegramă din Calcutta. Am crezut că e vorba de o recepționare a materialelor și nu m-am grăbit s-o deschid. Când am citit-o însă, am rămas câteva minute surprins și decepționat. Narendra Sen mă chema de urgență la centru. A trebuit să plec chiar în acea seară și am regretat privind la fereastra vagonului câmpia cu aburi, cu umbre palide de palmieri izolați, care mă primise dimineața atât de generoasă în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să vorbească, a părut ușor entuziasmată. — Sună grozav, am zis eu și vorbeam serios. Prieteni de-mei, care Începuseră să lucreze imediat după absolvirea facultății, aveau deja la activ șase luni de muncă În posturile lor modeste și păreau cu toții decepționați. Fie că lucrau la bănci, În firme de publicitate sau În edituri - nu contează unde - păreau cu toții teribil de nefericiți. Se plângeau de zilele lungi de muncă, de colegii de serviciu, de politicile de la locul de muncă, dar, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un cadou de ziua lui din partea ei. Atunci, cu trei ani în urmă și numai un an după cununie, a mințit că-l bucură cadoul ei, i-a mulțumit și a îmbrățișat-o, dar în sineși a fost întristat și decepționat. Avea pretenția, nemărturisită, să-i aparție exclusiv lui măcar goliciunea ei trupească. Îl indigna închipuirea că soția lui, dragostea lui cea mare, s-a putut arăta astfel unui bărbat străin, fie el chiar fotograful. Sosise în București plin de încredere
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au determinat muzica genială? În fotoliu, așteptînd ridicarea cortinei, îmi amintesc de Seine et Danube, revistă editată la Paris de Dumitru Țepeneag. Acolo am aflat ca Cioran, și el, a avut un schimb scandalos de scrisori cu o tînără nemțoaică decepționată să descopere nu „geniul”, ci „normalitatea” marelui moralist. Motivul femeii tinere ce se constitue în metaforă a vieții la ora crepusculului e frecvent. Thomas Mann l-a tratat în Lotte la Weimar unde Goethe se lasă sedus de farmecul juvenil
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
în memoriile sale, să aud o voce tandră de bărbat [...]. Avea buzele calde. De vreme ce văzusem ce era de văzut, sau cel puțin așa mi se părea, am închis ochii". Însă "când i-am deschis din nou, eram de-a dreptul decepționată". Clara înțelege că de fapt nu-l iubea pe tânărul medic. Ea știe foarte bine că "singurul lucru ce o leagă de acest băiat e tulburarea" pe care o încearcă în prezența lui. Cu toate acestea, din conformism, nu îndrăznește
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din sec. al XVIII-lea, au dispărut. Sfidarea lui Ceaușescu este nutrită de socialismul uniformizant și de expresia totalitară a romanității. Pactul patriotic care reunea adeziunile populare în 1968 este sfărîmat: romanitatea promovată nu mai încîntă deloc pe patrioții români decepționați și agresează minoritățile naționale răzvrătite în numele unui drept care izvorăște și din dreptul istoric și din drepturile omului. Reprezentantul minorității se protejează față de regimul ceaușist și ca individ și ca ungur sau german ce aparține unei comunități care-și afirmă drepturile
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un naturalist ieșean, prof. dr. Nicolae Leon, pornind de la cîteva cazuri de „anonimografe”. Concluziile sale despre ele par, pur și simplu, ale unui om aproape speriat și ostil: „Femeile isterice și fetele bătrîne cu cît sînt mai urîte și mai decepționate, cu atîta sînt mai amorale și scriu obscenități mai teribile; nu se mulțumesc a scrie o scrisoare, două, ele scriu cu sunete, au o perseverență impresionantă”. Culmea - relevă doctorul -, uneori își scriu lor înșile, ca domnișoara citată într-un articol
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Liviu Rebreanu înainte de alegerile de la Societatea Scriitorilor Romîni din februarie 1930. Tip retras, n-o fi fost solicitat de inițiatorii altora. Limitîndu-mă să fiu „punctual”, am ignorat că trebuie să vorbesc despre solidarizările sale prin poezie cu anonimii: cu cei decepționați, ajunși să plîngă „cu frunțile pe masă”, cu cei triști, sărmani, bolnavi, nefericiți, - bărbați și femei. Deși esențiale, aceste gesturi nu aduc publicitate directă. Contează însă în comentariile asupra omului și a operei. în fața mea sînt, veniți la reexaminare, trei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de participanți figuri de prim-plan, afară de cazul când sunt implicate în organismele respective sau dețin, după înțelegeri prealabile, roluri de "vedete", ca referenți, comentatori, experți etc. Cine caută o "radiografie" precisă a domeniului la un asemenea congres va rămâne decepționat. Marele "spectacol" nu e susținut întotdeauna de actorii cei mai buni. Se întâmplă totuși ceva care justifică osteneala participării. Căci se adună acolo atâta lume dispusă a-și vorbi fără să se cunoască, numai după o discretă "lectură" a ecusonului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
îl s'arracherait de ce poteau mortel, en y laissant des morceau de son corps, des lambeaux de șa chair et tout son cœur déchiqueté" [Maupassant, Notre coeur, p.204]. Incapabilă de stabilitate și curioasă vizavi de tot ce e nou, decepționata chiar și de bărbații cei mai iluștri, Pariziana se plictisește repede și îi abandonează. Scenariul se repetă în aproape toate românele timpului 301. Legăturile de durată nu mai sunt la modă302. Suntem în prezența unei demitizări progresive a dragostei: "Monsieur
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
burghezele și-au construit identitatea feminină insistând asupra utilității sociale, aristocratele asupra utilității mondene și culturale, iar muncitoarele asupra utilității materiale. Zola și Maupassant manifestă o comprehensiune față de toate categoriile de femei: față tânără naivă, prostituată cu inima mare, mic-burgheză decepționata de viață, aristocrata plictisita și aventuriera. Lor le revine un loc considerabil chiar si in românele care au ca protagonist un bărbat sau un subiect social neînsuflețit: Bel-Ami, La Curée, l'Argent etc. Zola prezintă destinul femeii la toate nivelele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
des cocottes" [Maupassant, Au bord du lit, în La parure, p.393]. Duroy ajunge la o concluzie misogina: "Toutes le femmes șont des filles, îl faut s'en servir et ne rien leur donner de soi" [Maupassant, Bel-Ami, p.193]. Decepționat, nici Olivier Bertin nu are despre contesă de Gulleroy o impresie mai bună: "Elle était pareille aux autres, elle aussi! (...) Elle l'avait attiré, séduit par des ruses de fille, cherchant à l'affoler sans rien donner ensuite, le provoquant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a adevăraților actori ai zilelor din decembrie 1989, eclipsați de falși revoluționari care au obținut certificate de eroi ai revoluției și, odată cu ele, privilegii, ca de pildă scutirea de impozite. Destul de repede, unii protagoniști ai evenimentelor din decembrie 1989, dezgustați, decepționați, abandonează jocul politic, încercând să evadeze în posturi sau misiuni în străinătate. Personalități ale diasporei, tentate să se întoarcă în România, renunță să o facă: nu de teamă, ci pentru că sunt conștienți, la începutul anilor 1990, de violența luptelor interne
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
va lucra aici până la pensionare. Numirea a ușurat mult obținerea cetățeniei britanice care i-a fost acordată în iunie 1939. Plusul de securitate astfel câștigat nu a îmbunătățit însă starea de spirit a lui Wittgenstein. Era tot mai nemulțumit, chiar decepționat, de rezultatele cercetărilor sale și ale muncii sale ca profesor. J. N. Findlay, care îl cunoscuse în 1930, l-a găsit în 1939 mult schimbat. Mai înainte, remarcase Findlay, Wittgenstein se îmbrăca simplu, dar cu multă grijă și bun-gust. Acum
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Russell îi plăcea să participe la reuniuni publice, să discute cu persoane care împărtășesc opinii din cele mai diferite. Wittgenstein nu dorea să aibă contacte decât cu oameni ale căror înclinații erau apropiate de ale lui. Russell putea fi profund decepționat și revoltat de acele dezlănțuiri ale pasiunilor emoționale ale masei, în care el vedea o înfrângere a judecății sănătoase, dar nu-și pierdea încrederea în triumful final al rațiunii. Wittgenstein nu cunoștea asemenea decepții. Pentru el, omul care gândește cu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
va lucra aici până la pensionare. Numirea a ușurat mult obținerea cetățeniei britanice care i-a fost acordată în iunie 1939. Plusul de securitate astfel câștigat nu a îmbunătățit însă starea de spirit a lui Wittgenstein. Era tot mai nemulțumit, chiar decepționat, de rezultatele cercetărilor sale și ale muncii sale ca profesor. J. N. Findlay, care îl cunoscuse în 1930, l-a găsit în 1939 mult schimbat. Mai înainte, remarcase Findlay, Wittgenstein se îmbrăca simplu, dar cu multă grijă și bun-gust. Acum
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
participe la reuniuni publice, să discute cu persoane care împărtășesc opinii din cele mai diferite. WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 337 Wittgenstein nu dorea să aibă contacte decât cu oameni ale căror înclinații erau apropiate de ale lui. Russell putea fi profund decepționat și revoltat de acele dezlănțuiri ale pasiunilor emoționale ale masei, în care el vedea o înfrângere a judecății sănătoase, dar nu-și pierdea încrederea în triumful final al rațiunii. Wittgenstein nu cunoștea asemenea decepții. Pentru el, omul care gândește cu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Chiștocul a căzut În același loc. - Dumneata nu ești prea milos, domnule. - Nu sunt. Dar e ciudat că spui asta. - Și, după părerea dumitale, ce ne ocrotește? Cultura, cum ai insinuat mai Înainte? Arta? - Nu știu. Nu cred. Markovic părea decepționat, așa că Faulques s-a gândit nițel. - Bănuiesc, a adăugat, că nimic nu poate să schimbe natura umană. Ori s-o țină mereu la distanță. A mai meditat un pic. O tânără bine se plimba pe lângă ghișeul cu bilete pentru șalupa
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
le Împiedici și ai făcut-o? A lăsat să treacă o pauză deliberată. Ori ai Încercat? - Uneori. - Multe? - N-am ținut nicicând socoteala. Croatul zâmbea, răuvoitor. - Ei bine, cel puțin știu că o dată da, ai vrut s-o faci. Părea decepționat că Faulques nu făcea comentarii, pironind cu privirile pictura murală. Erau două figuri pe jumătate pictate În spatele ostașului din prim-plan, care, În racursiu, Îi supraveghea pe fugari: alt soldat, cu aer medieval și arme moderne, un spectru fără chip
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
în 7 puncte, oferă doar condițiile minimale (pp. 287-288). Examinarea acestor perspective care pentru unele cercuri radicale ale opoziției par a veni de pe altă planetă ar cere încă o analiză, cel puțin la fel de dezvoltată. Deocamdată, autoarea constată (obiectiv? științific? resemnată? decepționată? sentimentală mai ales?) realitatea indiscutabilă a celor două Românii: Pentru electoratul românesc din 1990 vechea Românie era o țară străină. Pe de altă parte, cei ce au trăit toată viața activă în regimul comunist cu care se identifică în bună
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]