245 matches
-
dictate de solemnitatea unui moment, cele retrospective, făcute din nevoia unei expertize asupra stării de sănătate din țară, și cele inaugurale, impuse de deschiderea unui curs de învățămînt. Primele au o motivație exterioară și poartă patina epocii, avînd tiparul de declamație patetică al alocuțiunilor rostite sub urgența unui eveniment, de aici larghețea evantaiului de vorbe fluturate în solemnități rigide. Cele din a doua categorie au tentă statistică, fiind vederi de ansamblu asupra stării precare a sănătății românilor, cu judecăți „sanitare” culminînd
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
Mureș, 2005, 100 p.). Refugiindu-se în poezie, așa cum odinioară scribul la plăcile de lut, cu speranța de a lăsa celor ce vor veni după sine un semn, o urmă, o mărturie, Ion Horea se însoțește cu duhul filosofic al declamației blagiene, dar și cu cel al psalmilor arghezieni: De când aștept prin umbra mea să treci/ Ca un lămpaș pe drum ori prin ogradă/ Și urma Ta s-o simt și să se vadă/ Și fața Ta să n-o mai
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
Personalitatea muzicienei este de decenii cea a unui creator de maximă originalitate ca inspirație, măiestrie a abordării majorităților genurilor componistice - muzică de cameră, concertantă, simfonică, operă și balet. Selecția miniaturilor vocal instrumentale a revelat pagini impresionante ca sensibilitate, poetică muzicală, declamație dramatică (interpreți Mihaela Stanciu, Lucian Corchiș, Vicențiu Țăranu, Paul Basacopol, Adriana Dumitriu, acompaniați de pianista Lidia Butnariu). Harpa, un instrument preferat al compozitoarei, prezentă în numeroase momente ale concertului-portret, a dialogat cu vocea ( Psalmii lui David interpretați de basul Paul
Valori O maestr? a componisticii na?ionale by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83926_a_85251]
-
suculente, al cărei zgomot dăunează conținutului propriu-zis. Și cum scrisul are neajunsul de a nu le îngădui gesticulații directe, consolarea le vine din îndesirea piruetelor stilistice. Urmarea e că forma agitației retorice o ia înaintea sensului, cititorul resimțind excesul de declamație ca pe o nedorită bagatelizare a temei. Cuvintele țopăie singure, dezlegate de orice pretenție de înțeles. Genul acesta de grafomanie sufocînd tema pînă la o preschimba în simplu pretext menit a declanșa un val de tropi dulcegi e constanta lor
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
cînd se leapădă de grandomania tonului oracular, se apropie de timbrul unei concepții sobre. În rest, fumuri simandicoase cărora le lipsește propteaua speculativă. Cu Pietro Bembo, cardinal catolic din secolul al XV-lea, nu suntem departe de albia comună a declamației amoroase ca scop în sine. Judecat după aparențele sociale, Bembo este nu numai un ambițios urcînd în ierahia Bisericii Catolice, dar și un umanist posedat de pasiunea cărților. Latina și greaca nu-i sînt străine, la fel ca grija de
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
postfață), păstrată în ediția de astăzi: „Se înțelege din tot ce am spus până acum că dicțiunea care ne interesează nu înseamnă pronunție neapărat festivă, ci răspicare firească, adecvare continuă. Nimic declamativ așadar, întrucât ceea ce se declamă e întotdeauna anterior declamației propriu-zise. Or, aici vorbim de concrescența ideii cu expresie. Nimic care să țină de o cosmetică fonologică sau de vreo gesticulație fotogenică. Am spus anume dicțiunea ideilor (nu a cuvintelor) spre a sublinia că actul expresiei, așa cum îl concepem, implică
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
monodic. Rezultă, în felul ei, o gândire simfonică ce nu insistă nici asupra aspectului dezvoltător și nici asupra celui expozitiv înglobându-le, însă, în parte, pe ambele. Atât polifonia dar și aspectul omofon-armonic, pe de-o parte, cât și recitativul, declamația intonată, pe de alta, pornesc de la această relație originală dintre cântarea psaltică și filonul cântului popular. Aspecte caracteristice ale baladei, ale doinei, devin elemente constitutive ale recitativului, unitate pe care se bazează dramaturgia lucrării, determinând în bună parte tensiunea interioară
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
mai pură. Încordarea voinței a înlocuit suavitățile; contradicția sentimentelor, avântul naiv; frenezia, suspinul disciplinat: dispărând cerul (s.a.) din muzică, în locul lui s-a instalat omul. Înainte vreme, păcatul se răspândea în dulci tânguiri; a venit clipa când s-a instalat: declamația a înfrânt rugăciunea, romantismul Căderii a triumfat asupra visului armonios al decăderii..." Asaltul tenebrelor, insinuarea neliniștilor, pânda catastroficului impun adoptarea unor măsuri de protecție. Agresivitatea în muzică tinde să fie demascată și încriminată. Lumea muzicii are azi mai mult ca
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
unui volum supraerotizat al Floarei Țuțuianu, Libresse oblige. Propozițiile trec de la o indiscreție la alta, într-un crescendo contaminat parcă de frenezia licențioasă de care e cuprinsă poeta: "Metafora senzuală, trasă în provocări ingenue ce se aventurează pînă la marginea declamației impudice, subîntinde și febrele din Libresse oblige, punînd scenariul scriiturii să se răsfețe în acte și bravuri erotice, în seducții și violuri. Scriitura nu numai că se avîntă în corporalitate și în limbajul menstrual, dar ea joacă decisiv în orgiastica
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
valorilor muzicale poetice ale muzicii a fost impresionant. Îl datorăm unor muzicieni al căror profesionalism s-a întâlnit sub semnul acestei puternice personalități care a deschis epoca modernismului în veacul cel romantic al muzicii. Mă refer la înalta știință a declamației intonate, la luminarea subtilă a valorilor limbii franceze cântate, aspecte probate și de această dată de către baritonul Eduard Tumagian, apoi la știința configurării în orchestră a acelei sugestive plastici timbrale pe care o întâlnim la dirijorul francez Cyril Diederich - un
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
retorică a stării de grație care nu funcționează în gol, care sfârșește aproape întotdeauna prin a instaura starea de grație. Poemele au un ton teatral ("se aud", cum observa cu finețe Nicolae Florescu într-o scurtă prezentare), dar până la urmă declamația se dizolvă în lirism. Aceste poeme pot fi recitate de actori, dar și mai impresionant este să ți le imaginezi recitate. Să le auzi în minte. Un poem că Tablou cu gară, de exemplu, poate constitui foarte bine textul unui
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
un Extrem Orient îndepărtat, în Noua Zeelandă; a revenit la Ateneu cu un recital captivant pe parcursul căruia muzică primei jumătăți a secolului, pagini semnate de Debussy și de Bartok, se raportau la creația mozartiana, momente susținute cu o remarcabilă interiorizare a declamației. Observând sensul larg al termenului, marele spectacol pianistic ne-a fost oferit, tot la Ateneul Român, de doi tineri artiști proveniți din zone de spiritualitate cu totul diferite. Mă refer la revenirea tânărului pianist rus Konstantin Scherbakov într-un grandios
...mimând normalitatea vietii de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17868_a_19193]
-
întregii creații pucciniene. Și a fost cuceritoare! Este momentul în care s-a întâlnit cu Victor Rebengiuc în formularea crezului, a mo-no-logului lui Prospero din Furtuna lui Shakespeare, reamintindu-ne că artiștii cei adevărați sunt "făcuți din plămada viselor..."; o declamație dreaptă, consistentă în plan ideatic și emoțional. Cu emoție au fost primite și celelalte apariții ale Angelei Gheorghiu, cele două cântece ale lui Tiberiu Brediceanu, spectaculosul chanson al lui Leo Delibes, Les Filles de Cadix compus pe versurile lui Alfred
Refugiul în cultură by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7162_a_8487]
-
secol XX. Exagerez dacă consider că arta barocă a primei jumătăți a secolului al XVIII-lea este marcată de un autentic sentiment paneuropean? Și totuși, nu trebuie să fii un subtil analist pentru a observa distincțiile stilistice ce marchează datele declamației franceze în opera lui Lully, ale operei napolitane la Alessandro Scarlatti, tatăl lui Domenico, ale declamației intonate în opera marelui geniu al muzicii engleze în sfârșitul de secol XVII, care a fost Henry Purcell. Au fost păstrate datele caracteristice genului
Este europeană promovarea valorilor muzicale naționale? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7068_a_8393]
-
este marcată de un autentic sentiment paneuropean? Și totuși, nu trebuie să fii un subtil analist pentru a observa distincțiile stilistice ce marchează datele declamației franceze în opera lui Lully, ale operei napolitane la Alessandro Scarlatti, tatăl lui Domenico, ale declamației intonate în opera marelui geniu al muzicii engleze în sfârșitul de secol XVII, care a fost Henry Purcell. Au fost păstrate datele caracteristice genului. Au fost impuse valori particulare, naționale, cele ale limbii care sonorizează, care particularizează muzica. Ceea ce nu
Este europeană promovarea valorilor muzicale naționale? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7068_a_8393]
-
Passion" Bach a procedat cu logică impecabilă. În consecință, marele rol muzical al partiturii este Evanghelistul Matei: nu Isus. Sigur, spectacolul schimbă aceste proporții. Povestitorul își rostește textul, dar implicările lui narative devin active. Clemens Biber (Evanghelistul) are glasul potrivit declamației mlădioase, urmărind acțiunea, dar și impresiunile afective care l-au îndemnat să povestească lumii Patimile. Detașare - Implicare. Spectacolul nu pune în evidență voci mari, ieșiri la rampă ale vedetelor. Ar fi fost lipsit de rafinament estetic. Pentru Isus (Dietrich Henschel
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
anevoie de atins. De-a dreptul spus, despre fanatism nu e ușor de vorbit nu pentru că nu ai avea ce spune, ci pentru că nu ai avea un ton credibil. Vorbele tale pur și simplu nu ar inspira încredere, ca toate declamațiile făcute în necunoștință de cauză. Din acest motiv, despre fanatism nu au dreptul să vorbească decît cei care au suferit de pe urma lui, adică doar aceia care, avînd experiența nenorocirii pe care îl reprezintă, i-au intuit de aproape resorturile lăuntrice
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
tehnică uluitoare, cu clasă. Realitate exploatată de regizor. M-am gîndit că, la un moment dat, o anumită linearitate a unor personaje și chiar a unor situații s-ar putea să fi venit din ideea rostirii replicilor la limita cu declamația, ceva extrem de dificil actoricește vorbind, lucru pe care Donnellan a marșat foarte tare. Iar actorilor le iese fără fisură. Foarte mult mister conservat cu delicatețe în această montare, în felul în care acest regizor construiește clipe fragile și puternice, în
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
mai pură. încordarea voinței a înlocuit suavitățile; contradicția sentimentelor, avîntul naiv; frenezia, suspinul disciplinat: dispărînd cerul (s.a.) din muzică, în locul lui s-a instalat omul. înainte vreme, păcatul se răspîndea în dulci tînguiri; a venit clipa cînd s-a instaurat: declamația a înfrînt rugăciunea, romantismul Căderii a triumfat asupra visului armonios al decăderii". Iar căderea și decăderea pot înălța trupul, îngropînd însă sufletul. O cădere și o decădere nu ca niște accidente, ce pun mediocritatea la locul ei și dau geniului
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
nevoie de o hiperspecializare, ca în Japonia, unde un comentator de teatru NÔ nu-și da cu părerea despre teatrul contemporan și invers. Am gustat din șansă întîlnirii cu trupa Comediei Franceze, mi-am delectat auzul cu rostiri impecabile și declamații și am fost mîndră, într-un stil occidental și deloc zonal și provincial, de strălucirea artiștilor români - regizori, actori, scenografi.
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
să găsească un mod de solidarizare accidentală, sentiment care oricum era conectat la partid și la șeful lui absolut. Viața cotidiană, melodramele din blocurile de cenușă, încrâncenările de prin halele fabricilor, conțineau deja suficienți stimuli plantați propagandistic. Se dusese timpul declamațiilor patriotarde, așa că, în afară de doi-trei inși, rămași în misiune, grosul scriitorimii lucra la melodrama vieții private. Apoi, exista un al doilea palier al artiștilor care, deși înrolați în marea armată de politruci, îi detestau cu superioritate intelectuală pe colegii lor de
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
Sorin Lavric Cînd nu e simplă declamație melodioasă, cuvîntul e mă- rime vectorială, adică săgeată arătînd direcții și punctînd răscruci. Cînd însă e doar sunet armonios curgînd în cadență plăcută, cuvîntul devine o nesuferită omilie care sfîrșește prin a dezgusta: mărime scalară, adică banal număr definind o
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
de o mare prețiozitate în planul cunoașterii istorice, sociale, personale, în deceniile de mijloc ale secolului trecut și până în zilele noastre. O sensibilitate prețios exprimată în cazul actriței Ilinca Goia, o gravitate șăgalnică captivantă, în cazul actorului Adrian Păduraru, o declamație vocală antrenantă în plan melodic, dar evitând importanța dicțiunii clarificatoare, în cazul sopranei Liana Podlovski, muzică pe versurile prietenilor apropiați, ale unor poeți care au populat universul de sensibilitate al lui Dan Mizrahy, aceasta a fost seara de muzică și
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
fericirii sau nefericirii din personaje, din tăceri și revolte. În primul rînd, cele trei chipuri ale Ninei - Adina Stan, Irina Melnic și Laura Vasiliu - Mașa, Simona Șaiu și Konstantin Gavrilovici Treplev, Ștefan Cepoi. La pol opus, nereușit, exterior, fals în declamații desuete, din păcate, jucînd în alt registru decît restul trupei, Georgiana Mazilescu în Arkadina și Vitalie Ursu în Trigorin. Dar și asta face parte din lumea lui Cehov, din suma ratărilor pe care Oniga le investighează în acest spectacol. Mă
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
astăzi. Toate acestea pentru a spune că și fiecare altă mască i-a smuls un efort pasional. L-am ascultat des menținând în formă glasul de bariton cu timbrul întunecat, strălucire oțelită, forță și volum mare, o greutate specifică a declamației și a frazei lirice. Niciodată indiferent, niciodată plat, niciodată șovăitor. Era Boris, avea viziunea acelei nebunii vinovate. Era Posa, îi reușea demnitatea unui spirit independent. Era Rigoletto, se schilodea pentru a apăra o unică speranță. Era Telramund, intra în noaptea
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]