609 matches
-
MONITORUL OFICIAL nr. 587 din 30 iunie 2004. Capitolul II Drepturile artiștilor interpreți sau executanți Articolul 95 În sensul prezentei legi, prin artiști interpreți sau executanți se înțelege: actorii, cântăreții, muzicienii, dansatorii și alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăți, de circ ori de marionete. Articolul 96 Artistul interpret sau executant are următoarele drepturi morale: a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/113866_a_115195]
-
2 Nu fac obiectul prezentei legi activitățile care nu sunt de natură artistic-interpretativă. Articolul 3 În sensul prezentei legi: a) artiștii interpreți sau executanți sunt actorii, cântăreții, muzicienii, dansatorii, artiștii de circ și alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, dirijează, exprimă ori execută în orice modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel; ... b) activitatea artistic-interpretativă în regim de liber-profesionist este activitatea artiștilor interpreți sau executanți, realizată în condițiile prevăzute la art. 1 în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/212010_a_213339]
-
se aplică fără a prejudicia drepturi și obligații ce decurg din orice alt tratat. Articolul 2 Definiții Pentru scopurile prezentului tratat, se înțelege prin: a)artiști interpreți sau executanți - actorii, cântăreții, muzicienii, dansatorii și alte persoane care reprezintă, cântă, recita, declama, cântă la instrumente, interpretează sau execută în orice alt fel opere literare și artistice ori expresii ale folclorului; b) fonograma - fixarea sunetelor provenind dintr-o interpretare sau execuție ori a altor sunete sau a unei reprezentări a sunetelor, în alt
EUR-Lex () [Corola-website/Law/131241_a_132570]
-
MONITORUL OFICIAL nr. 587 din 30 iunie 2004. Capitolul ÎI Drepturile artiștilor interpreți sau executanți Articolul 95 În sensul prezenței legi, prin artiști interpreți sau executanți se înțelege: actorii, cântăreții, muzicienii, dansatorii și alte persoane care prezintă, cinta, dansează, recita, declama, joaca, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăți, de circ ori de marionete. Articolul 96 Artistul interpret sau executant are următoarele drepturi morale: a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/233364_a_234693]
-
cântă din fluier; Oșlobanu, om de la munte, poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate; arătosul David, a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortului excesiv depus la învățătură; nepoliticosul Mirăuță, care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite, dar nu se obosește prea mult cu școala; Trăsnea, care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual, fiind foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin; Zaharia „Gâtlan” Simionescu, un lingușitor care poate convinge adulții
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
pentru Arte subordonat Direcției Propagandă și Agitație a C.C. (1946-1948); director în cadrul Ministerului Artelor (și Informațiilor) (1948-1952); deputat în Sfatul Popular București (1948-1952); în anii ’50 secretar al organizației de partid a Societății/Uniunii Compozitorilor, calitate în care în 1956 declama: "“Uniunea Compozitorilor [...] desființează din rădăcini caracterul mercantil al vechii Societăți [...] și orientează eforturile creatorilor și ale muzicologilor spre o concepție nouă spre crearea unor opere importante, legate de viața și aspirațiile poporului nostru, creatorul socialismului”"; redactor la revista Muzica, unde
Alfred Mendelsohn () [Corola-website/Science/330841_a_332170]
-
seamănă cu o predică. El vorbește cu tonul unui profet [...] este foarte profund, sincer și înțelegem că vrea să stârnească emoțiile ascultătorilor ». Gleb Uspenski își amintește: « Vorbea cu simplitate, ca și cum ar fi purtat o conversație cu niște cunoscuți, fără să declame fraze umflate sau să arunce capul pe spate. Simplu și clar, fără devieri sau ornamentații inutile, spunea că găsește în Pușkin un exponent al aspirațiilor, speranțelor și dorințelor publicului care îl asculta în acel moment, în acea sală. A făcut
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
părți: „Eroica”, „Hipnotica”, „Acustica”, „Mistica”, „Erotica”, „Narcotica” și „Optica”. Ideea cărții pornește de la o întâmplare relatată de Cicero despre poetul Simonide, care a trăit în secolul I î.e.n.. Autor al unei teorii a memoriei, Simonides, a fost odată invitat să declame o poezie la petrecerea organizată de unul din oamenii bogați din Tesalia. Poetul a recitat poezia, închinată gazdei, dar a inclus în ea și laude la adresa eroilor-zei Castor și Polux. Potentatul a reacționat cu mânie, spunând că îi va plăti
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
Reformată), László Tőkés a organizat la parohia sa o manifestare culturală, la care au participat și membri ai trupei de teatru de limbă maghiară „Thalia” - trupă organizată pe lângă Casa de Cultură a Studenților din Timișoara. La acea manifestare au fost declamate poezii care nu erau pe placul autorităților, motiv pentru care atât Tőkés, cât și membrii trupei „Thalia” au fost avertizați să nu mai organizeze asemenea manifestări. Totuși, la 4 decembrie 1988 ei au organizat a doua manifestare culturală la parohia
László Tőkés () [Corola-website/Science/300120_a_301449]
-
de bază i-a fost poezia și publicarea în revistele locale la care contribuiau scriitori și poeți marcanți, între care George Topîrceanu, Otilia Cazimir, Ionel Teodoreanu. Acesta din urmă îl remarca la o sărbătoare a conservatorului, în cadrul căreia Ciubotărașu a declamat o poezie. Debutul ca actor a avut loc în 1934 și a fost angajat al acelui teatru timp de 14 ani. Piesa de debut a fost "Macbeth", despre care maestrul spunea cu melancolie și amuzament: Primul succes l-a avut
Ștefan Ciubotărașu () [Corola-website/Science/305822_a_307151]
-
linia întâi a infanteriei aliate și o adăpostea de focul de artilerie, permițându-i în schimb să atace brusc de la mică distanță. Când Rupert a cerut fie să se atace, fie să se retragă așa cum a sugerat Eythin, Eythin a declamat că este prea târziu pentru o asemenea manevră. Armata regalistă s-a pregătit să se cantoneze pentru noapte, în apropierea armatelor aliate. Covenantiștii și parlamentariștii au ocupat dealul Marston, o culme joasă dar proeminentă în întinsa vâlcea a Yorkului, între
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
bordeluri de stat „dicterions” aparțineau cetățenilor bogați și erau administrate de angajați numiți „pornobosceions” și supravegheate de funcționari publici. Ele beneficiau de privilegiul inviolabilității, fiind la început deschise în porturi pentru marinari. Prostituatele care lucrau aici erau numite „dicteriade”. După cum declamă unul din personajele din "Adelphes": Așa cum subliniază și personajul din opera lui Filemon, bordelurile soloniene au făcut accesibilă obținerea satisfacerii nevoilor sexuale pentru toți indiferent de valoarea veniturilor personale pe care le aveau. Succesul ideii l-ar fi determinat pe
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
tăblița denumită Lopata sau cu tăblița denumită Tabachera sau pot indica locul unde se află textul respectiv: Mica Tăbliță din Santiago sau Toiagul din Santiago. Rongo-rongo este denumirea modernă a inscripțiilor și înseamnă în limba rapa nui a recita, a declama, a incanta. Numele original al textelor (sau mai degrabă descrierea acestora) este "kohau motu mo rongorongo" ceea ce înseamnă rânduri scrijelite pentru incantații, prescurtat la "kohau rongorongo" adică rânduri pentru incantații. Se cunosc și alte nume, specifice fiecărui text în parte
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
a dobândit iertarea (D: "Ich hörte Harfenschlag": am auzit sunetul de harpa). Trubadurul, agresiv, îi răspunde că Papă a refuzat spunând că așa cum bătrânul sau toiag nu va înflori niciodată, așa nu va primi el iertare pentru păcatul sau. Tannhauser declama Narațiunea: "Inbrust im Herzem" ('3: Inima în flăcări), declarând că vrea doar să se întoarcă în brațele lui Venus. Brusc apare zeița și Tannhäuser aleargă spre ea, în timp ce prietenul său încearcă să-l salveze. Când acesta rostește numele Elisabethei, Venus
Tannhäuser (operă) () [Corola-website/Science/336757_a_338086]
-
seminar. În următorii doi ani duce o viață grea, din punct de vedere financiar, străduindu-se să-și câștige existența pe căi legale. Astfel, el va acorda consultații private, va scrie narațiuni, va compune unele piese muzicale și va recita (declama) poezii. Aceaste ocupații nu i-a asigurat nevoile existențiale. Ca urmare, a fost nevoit să recurgă la furturi, înșelăciuni, prezentându-se ca o persoană de vază, cea ce face să fie urmărit de poliție. În anul 1865 este condamnat la
Karl May () [Corola-website/Science/304745_a_306074]
-
Odeum", cu o capacitate de 10.000 de spectatori. Muzică este prezentată în teatrul latin prin intervențiile instrumentale care acompaniau declamația, sau prin însăși cântarea vocală cu text. Se relatează că "Bucolicele" lui Vergiliu și "Heroidele" lui Ovidiu au fost declamate pe fond muzical. Diferite întruniri familiale erau ocazii în care se cântă vocal sau la instrumente. Acestea au favorizat dezvoltarea unor genuri muzicale cu o bogată și variată tematica: "cântece de leagăn, de nuntă, de petrecere, cântece legate de muncă
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
următor a fost primit în prestigiosul PEN-Club al autorilor idiș, din care făceau parte Isaac Bashevis, Israel Rabon și I. Papiernikov. Între 1929-1938 Manger și-a făcut un loc de cinste în viața literară a Varșoviei. Putea fi văzut adesea declamându-și versurile la Clubul scriitorilor, fiind intervievat de principalele ziare idiș din oraș, iar prestigioasa revistă "Literarishe Bleter" i-a publicat articolele. Din 1929 Manger și-a editat și propria sa revistă literară, intitulată "Cuvinte alese", pe care a umplut
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
au încetat să mai existe. Când descoperă în cele din urmă răspunsul, nu mai există nimeni căruia să i-l spună, deoarece universul e mort; ca atare, el prezintă acest răspuns demonstrând reversul entropiei și dând naștere unui univers nou, declamând: Titlul sub care a fost publicată pentru prima dată această povestire - în numărul din septembrie 1958 al revistei "Galaxy Science Fiction" - a fost "Lastborn", un titlu dezagreat de Asimov. Conform autorului, această povestire ocupă locul al doilea sau al treilea
Întrebarea finală () [Corola-website/Science/325185_a_326514]
-
chitării. Talentul nativ avea să-și spună cuvântul: la 14 ani era deja invitat constant de către floarea scriitorilor vremi ( Fănuș Neagu, Nichita Stănescu, Ion Băieșu) să participe la faimoasele cenacluri literare ținute în adâncurile salinei Slănic. Mării poeți și scriitori declamau sau își citeau operele în timp ce el și chitară să asigurau fondul muzical. La 16 ani întemeiază propria trupa, numită Necton. La 17 ani organiza spectacole artistice - inspirate de fenomenul Cenaclul Flacăra - la casa de cultură Slănic Prahova. Spectacolele se desfășurau
Victor Solomon () [Corola-website/Science/317676_a_319005]
-
Tőkés a organizat la parohia sa din Timișoara o manifestare culturală, la care au participat și membri ai trupei de teatru de limbă maghiară „Thalia” - trupă organizată pe lângă Casa de Cultură a Studenților din Timișoara. La acea manifestare au fost declamate poezii care nu erau pe placul autorităților, motiv pentru care atât Tőkés, cât și membrii trupei „Thalia” au fost avertizați să nu mai organizeze asemenea manifestări. Totuși, la 4 decembrie 1988 ei au organizat a doua manifestare culturală la parohia
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
consacrându-se, în același timp, poeziei. Statius, din cea mai fragedă copilărie, se inițiase, în preajma tatălui său, în arta poeziei. El însuși, la Neapole era gramatician, înainte de a se instala la Roma, în anul tulbure 69. A început să-și declame versurile în public și să o întâlnească pe "Claudia", o văduvă, muziciană foarte implicată în viața mondenă din Roma, pe care o ia în căsătorie. Claudia avea deja, din prima căsătorie, o fiică, dar uniunea matrimonială dintre "Statius" și "Claudia
Statius () [Corola-website/Science/323019_a_324348]
-
Luther King. Long ne explică semnificația cuvântului Eliade, de la “helios”, în limba greacă “soare”, “lumină”, pe când Mircea provine din cuvântul slav “mir”, care este pace, sau lumea, cosmosul. “În acest nume găsim destinul lui”. Și cu aceeași voce de profet declama: “o mare viața a părăsit această lume”. După care Long ne arata marile lui contribuții în științe dar accentuează și imensă să bunătate și omenie. După Jonathan Z. Smith, colegul lui Eliade, care, desi evreu, îi respectă memoria și opera
Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
cu începutul celei de-a doua, unde lovitura de timpani stabilește cu tărie vitalitatea scherzoului. Forma acestei părți urmează construcția obișnuită de simfonie: scherzo, trio, scherzo. O introducere a instrumentelor de suflat din alamă conduce către tema principală, care este declamată de trei ori în prima secțiune. Prima dată este auzită la corni și viole și continuă cu clarinetul, a doua oară în unison de coarde și mai poi la instrumentele grave de alamă, caz în care este augmentată. După atingerea
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
de muncă ale anilor 1950. Politicianul din “După banchet” este înlocuit de un proprietar de fabrică demodat, Komazawa, în timp ce formidabila soție a politicianului se metamorfozează într-o gheișă retrasă, Kikuno. Un personaj puțin credibil este Okano, un manipulant politic care declamă Heidegger și Holderlin. El are rolul unui mediator între diferitele sfere sociale ale personajelor principale și manipulează situația în fabrică, până la momentul în care Komazawa își pierde stăpânirea paternală și moare ruinat, în timp ce Okano preia afacerea. Cartea comunică anumite aspecte
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
a câștiga inimile și mințile prin "educație". Eseurile, reproduse ulterior ca parte a "Citate ale președintelui Mao Zedong", avertizează împotriva comportamentului unui om legat la ochi, care încearcă să prindă vrăbii, și "trimisul imperial" care coboară din trăsura sa ca să "declame opinii". După ce a absolvit de la Școala Normală din Hunan, cel mai înalt nivel de școlarizare disponibil în provincia sa, Mao Zedong a petrecut șase luni studiind în mod independent. Mao a aflat prima dată de comunism în timp ce lucra la Universitatea
Mao Zedong () [Corola-website/Science/304205_a_305534]