291 matches
-
trimis înapoi, dar, în rest, atenție! Nu avu însă răgazul să se simtă mai ușurat aflând că poate fi trimis înapoi, în timpul din care venise. Fata mai apăsă un buton. În aceeași clipă, oglinda dispăru în zidul metalic. Se auzi declicul unui alt buton Dispăru și zidul. Dinaintea lui se întindea un parc asemănător celui pe care-l văzuse deja prin ușa din față, în mod evident o extindere a aceleiași priveliști de grădină. O clădire masivă, cam de cinci sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dinamice a omului, dar nicăieri nici o mișcare, nici țipenie de om. Până și copacii stăteau nemișcați în aerul acela încremenit, lipsit de lumină. - Atenție! îi spuse fata, de data aceasta pe un ton mult mai blând. Nu se auzi nici un declic. Ea umblă la unul dintre butoane și viziunea lui deveni mai puțin clară. Nu atât pentru că soarele își redusese intensitatea luminoasă și nici pentru că apăruse un geam acolo unde nu fusese nimic cu o clipă mai devreme, ci pentru că între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
destinzându-se și pe femeie zâmbind încântată. - Ei, colonele, mă bucur când aud asemenea lucruri, îi zise ea. Și, întrucât reprezintă un răspuns satisfăcător la problema pe care voiam s-o discut cu dumneata, te felicit. Asta e tot. Un declic goli teleecranul. Colonelul Medlon se lăsă încet pe speteaza scaunului, în timp ce Cayle înaintă spre el cu zâmbetul pe buze. Colonelul îi spuse franc: - Mi-a făcut plăcere să te cunosc, tinere. Dar acum sunt tare ocupat. Firește, nădăjduiesc că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
deschide un atelier. - Cum? se fistici Fara. - Îmi pare foarte rău! Uite ce este, Fara, ascultă-mi sfatul și du-te la magazinul de arme, îi sugeră primarul, cu glas aspru. Au și locurile astea rostul lor. Se auzi un declic și Fara se trezi privind placa neluminată a teleecranului. Deci moartea era singura soluție! CAPITOLUL XVI ÎI TREBUIRĂ DOUĂ LUNI de ședere într-o singură cameră pentru a ajunge să ia o hotărâre. Așteptă până se goli strada, apoi traversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
rezultatul pe vreo trei chei asemănătoare și o lua de la capăt fără să-și piardă răbdarea, cu aceeași mână sigură. Lucra extrem de concentrat, figura mobilă își pierduse expresia de imbecilitate, privirea rătăcită. Inginerul se uita abătut la zidurile goale. Auzi declicul broaștei și se ridică apatic. ― Gata! exclamă încîntat cârnul. Stai numai o clipă să-mi strâng trusa. Îmi place să lucrez ordonat. Raul Ionescu împinse grilajul și se apropie de un Fragonard mic. Dascălu behăia: ― Ai văzut că i-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
alături, Panaitescu, își camufla secretul. Expunea o figură rigidă din care viața se alungase ștergând orice expresie. Un cadavru elegant și atât. Maiorul înregistra abstract zgomotele familiare din odaia profesorului. Glasul domol al locotenentului Azimioară dând dispoziții aproape în șoaptă, declicul aparatului fotografic, pașii care-l purtau dintr-o parte într-alta a odăii. Se luau amprente, se lucra delicat cu penseta și pensula muiată în praf de cărbune, se căutau urme și un "nu se știe ce" de obicei amănunt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
DĂ-MI TE ROG ADRESA LUI DERD KERSHAW. \ DA, DOMNULE HEDROCK. REACȚIA A FOST RAPIDĂ ȘI POLITICOASĂ, FĂRĂ NICI UN SEMN CĂ NUMELE SĂU ESTE SUPUS ACUM ANATEMEI ÎN CADRUL ARSENALELOR. URMĂ O PAUZĂ ȘI APOI AUZI LA CELĂLALT CAPĂT AL FIRULUI DECLICUL OBIȘNUIT. UN ALT GLAS DE FEMEIE: \ AM AICI DOSARUL DOMNULUI KERSHAW, DOMNULE. VREȚI SĂ VI-L TRIMIT SAU SĂ VI-L CITESC? \ ȚINE-L ÎN FAȚA APARATULUI ȘI VOI COPIA INFORMAȚIILE CARE-MI TREBUIE, ZISE HEDROCK. PE ECRAN ÎI APĂRU IMAGINEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
HEDROCK SE GÎNDI: "DUMNEZEULE MARE! NU MAI AJUNG NICIODATĂ ÎN APARTAMENTUL MEU?" DAR CU GLAS TARE ROSTI: ÎNDATĂ. AȘTEPTĂ. TELEECRANUL DEVENI IAR O PLACĂ ALBĂ. ÎN MOD EVIDENT PE CELĂLALT NU-L INTERESA CUM ARATĂ SOLICITANTUL. BRUSC SE AUZI UN DECLIC ȘI ȘTIU CĂ S-A ÎNTRERUPT LEGĂTURA. CONVORBIREA SE TERMINASE. IMEDIAT ÎȘI FOLOSI UNUL DINTRE INELE PENTRU A SE ASIGURA CĂ NU VA FOLOSI NIMENI TELEECRANUL ȘI SE ÎNTOARSE PENTRU A-L PRIVI PE NEELAN CARE IEȘEA DINDĂRĂTUL APARATULUI. ERA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CĂ FĂCUSE DEJA MAI MULTE ÎNCERCĂRI DE A STABILI LEGĂTURA CU GREER. HEDROCK SE AȘEZĂ LA PUPITRUL DE COMANDĂ ȘI URMĂRI ACTIVITĂȚILE REFLECTATE PE TELEECRAN. ȘI ÎNCEPU SĂ CÎNTĂREASCĂ SITUAȚIA. După cinci minute și patruzeci de secunde se produse un declic, începu să clipească un semnal de apel și apoi se auzi un zumzet muzical scos de o sirenă. Activitatea continuă vreo două minute, iar apoi încetă. Hedrock așteptă. După treisprezece minute se auzi din nou declicul și procesul se repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
secunde se produse un declic, începu să clipească un semnal de apel și apoi se auzi un zumzet muzical scos de o sirenă. Activitatea continuă vreo două minute, iar apoi încetă. Hedrock așteptă. După treisprezece minute se auzi din nou declicul și procesul se repetă. Deci acesta era tiparul. Probabil Zeydel primise instrucțiuni "să-l cheme pe Greer din cincisprezece în cincisprezece minute". Mai mult ca sigur, dacă nu răspundea, urma să se treacă la acțiune. Hedrock coborî în sala mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și deci era interesant că l-au lăsat să formeze numărul în întregime. Lucrul prezenta un aspect deosebit de important întrucît scenariul lui era să-i facă să creadă că este doar un necunoscut ignorant care anunță de bună voie poliția. Declicul obișnuit constitui prima înștiințare că s-a stabilit legătura. Înainte ca persoana de la capătul firului să apuce să spună ceva, Hedrock rosti într-o șoaptă destul de audibilă: ― Poliția? Sînt prizonier pe ceea ce mi se pare a fi o navă spațială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Șopti: ― Nu mai puneți întrebări. Sînt supus loial al Maiestății Sale și am înțeles totul. DACĂ NU AM VEȘTI DE LA DUMNEATA PÎNĂ MÎINE LA UNSPREZECE, VOM ATACA ORICUM. ÎȚI UREZ SĂ TE DOVEDEȘTI DEMN DE ÎNCREDEREA ÎMPĂRĂTESEI. IARĂȘI SE AUZI DECLICUL. HEDROCK ÎNTRERUPSE LEGĂTURA ȘI COBORÎ DIN NOU ÎN SALA MOTOARELOR. ERA TULBURAT DE LIMITA ÎN TIMP CARE I SE IMPUSESE. DAR I SE PĂREA CĂ AR AVEA POSIBILITATEA SĂ ÎNTÎRZIE ATACUL CU ÎNCĂ O ORĂ SAU CHIAR MAI MULT. LUĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ei. Fugi. Într-o clipă, deschise ușa și se repezi în hol, îndreptându-se spre intrare. Era oare atât de nebun încât să tragă? Atunci auzi șuieratul de care se temea cu toată ființa. În mod ciudat, se auzi înaintea declicului armei, chiar dacă, se gândea ea mai târziu, nu avea nici un sens. Dar șuieratul, foșnetul aerului despicat de glonț, a fost acela care a înmărmurit-o. Acolo, în hol, cu fața la ușă, se opri ca moartă. —Întoarce-te. Făcu ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
foc, asta este, zice manualul, unica Fază Activă a Ciclului. Dar vai, vai și-amar dacă În amestec pătrund cochiliile, acele qelippot, stropi de materie impură cum ar fi apa sau Coca-Cola; Expansiunea nu are loc, sau are loc prin declicuri abortive...“ „Shell n-o fi Însemnând qelippot? Căci, În cazul ăsta, nu-i de Încredere. De-acum Încolo numai Lapte de Fecioară...“ „O să verificăm. Ar putea fi o mașinațiune a celor mai mari companii petroliere, Cele Șapte Surori, principii inferioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lasat purtată în jocul lor și astfel am pătruns înțelesul muzicii. E greu să localizez momentul conexiunii dintre cele două acte artistice, muzica și pictura, pentru că obiectivul meu era de a așterne în spații plastice ceea ce mi se transmitea sonor. Declicul cred că s-a produs după a treia audiție, când practic am înteles nuanțele colorate ale fiecarei note holotropice. Odată creată legătura, muzica s-a oprit și m-am autoevaluat, exprimându-mă liber, însă influențată indirect de sunetele memorate. Emoția
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
două ori... dar credinciosul lui pistol suna în gol. Ori de câte ori ieșea fum pe țeavă, Endō simțea un șoc plăcut care-i străbătea palma, apoi brațul, și în cele din urmă întregul corp. De data asta însă, s-a auzit doar declicul declanșatorului. Pistolul nu avea gloanțe! — Fără gloanțe! Fără gloanțe! Fără gloanțe! i se părea că aude pe cineva strigându-i în ureche, în bătaie de joc. S-a întors și l-a fixat pe Gaston cu privirea. Gaston și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
frică atât de tare de ușa asta? Preoții s-au oprit o clipă din bolboroseala acatistelor. - Dincolo de ea se află blestemul și moartea noastră. N-am izbutit să scot mai mult din gura lor. În cele din urmă, după un declic metalic, poarta s-a deschis. În spatele ei era o scară săpată în stâncă, ce cobora în beznă. Am ordonat ca un număr de cinci longobarzi să stea de pază, amenințându-i că vor fi aspru pedepsiți dacă se vor atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îți aud vocea zilele trecute. Sala asta e ca o cutie de rezonanță. Cu siguranță trebuie să existe o ieșire. - Dacă așa ar sta lucrurile, am vedea un pic de lumină, nu crezi? În clipa cînd rosti aceste vorbe, un declic se produse În mintea ei. Din miezul stîncii sîngele va picura Iar lumina brusc va apărea... Lumina brusc va apărea. Lumina. Soarele. - Am crezut mereu că lumina voia să Însemne adevărul, dar poate că e un mesaj ascuns, se Încumetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vorba de faptă, Marie apăsă În centrul micului soare săpat În mijlocul altarului. Degetul se afundă. Îi adresă o privire triumfătoare lui Lucas. - Ce mai zici? - Rezultatul mă uimește, zise el amuzîndu-se. RÎsul Îi Încremeni cînd se făcu auzit un ușor declic, ca acela al unui pistol căruia i se trage piedica. Și o vibrație surdă zgîlțîi grota. - Dumnezeule mare, doar n-o s-o ia de la... Se opri brusc. Sub ochii lor uluiți, o bucată din perete Începu să basculeze În timp ce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nemaivăzută. Și, norocul tău, zise Violet, aruncându-mi un zâmbet șugubăț. Era absolut fantastic în pat acum câțiva ani și pun pariu că a devenit și mai bun cu timpul. Spre surprinderea mea și mai mare, atunci s-a produc declicul. Am izbucnit în râs, dându-mi seama că Violet era pur și simplu adorabilă. Și ea chicotea. —Ei, fetelor! Nu mai sunteți într-a șasea și aici nu e dormitorul de la St. Trinian 1 după ce s-a dat stingerea! Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din Milo care s-a trezit la viață, cu un supliment de brațe inclus în preț. Iar în privirea cu care îi răspunse ea se citea ceva mai mult decât un interes profesional. În mintea mea s-a produs un declic. —Vor să te cheme la un interviu pentru postul lui Philip? întrebai eu, ca să trag de timp, cât îi observam pe amândoi. —O, da. Dar nu cred că-l vreau, zise ea simplu. Nu-l vrei? zisei eu, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Dar am găsit un număr pentru Poliția Militară. Așteptați un minut, domnule, și-o să vă fac legătura. Ce ciudat, gândi Brunetti, o prezență atât de proeminentă ar trebui să fie oricum, dar nu de negăsit În cartea de telefon. Ascultă declicurile obișnuite pentru un apel la mare distanță, auzi telefonul cum suna la celălalt capăt al firului, apoi o voce bărbătească spuse: — Postul PM, pot să vă fiu de ajutor, domnule sau doamnă? — Bună ziua, zise Brunetti În engleză. Aici commissario Guido
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dat să citească poezii. Ba chiar mi-am făcut timp și m-am dus eu Însămi cu el În parc și i- am citit din Nichita, din ion Barbu și chiar din mine Însămi. Nimic. Nu s-a produs nici un declic. Nici o scânteie nu i-a aprins ochii, inima lui a rămas ferecată. Am decis atunci, descurajată, că trebuie să joace mai mult fotbal (asta Îi plăcea lui), să mănânce mai puțină pâine și i-am interzis să mai plângă prostește
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dat să citească poezii. Ba chiar mi-am făcut timp și m-am dus eu însămi cu el în parc și i- am citit din Nichita, din ion Barbu și chiar din mine însămi. Nimic. Nu s-a produs nici un declic. Nici o scânteie nu i-a aprins ochii, inima lui a rămas ferecată. Am decis atunci, descurajată, că trebuie să joace mai mult fotbal (asta îi plăcea lui), să mănânce mai puțină pâine și i-am interzis să mai plângă prostește
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se vede pămîntul... Știu că s-ar putea să vi se pară puțin patetice, chiar grotești, aceste aserțiuni. Și totuși, dacă le veți acorda puțină atenție, veți vedea cît sunt de juste... Un bun început de roman ori este un declic metafizic, ori nu este nimic. oare cine mi-l prezentase pe acel om ? Cum de se lipise el de mine, acolo, în acea grădină secretă unde pînă la urmă ceremonia de decernare a unor premii minore avusese loc sub un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]