KorAP: Find »[drukola/base=decolorare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...31 >

765 matches

Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435

făinarea grâului (vezi lista la pag.24 ) 1.2.4. Sfâșierea frunzelor Pyrenophora graminea Boala este deosebit de periculoasă atât pentru orz cât și pentru orzoaică, putând aduce prejudicii de până la 20 % din recoltă. Simptome. Frunzele plantelor atacate prezintă pete de decolorare eliptice, situate între nervuri, la început izolate apoi unite, formând dungi brune. Pe țesuturile brune, brunificate se formează un puf catifelat, bruniu, iar frunzele se sfâșie în lungul lor. Atacul se poate observa pe pai prin brunificarea internodului terminal și

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
dar s-a răspândit în Muntenia și Oltenia producând chiar pagube mari în anii 1977, 1978, 1980 când s-au înregistrat pierderi de 15-30 % din recolte (V. Florian, 1983). Simptome.Ciuperca produce pe limbul și teaca frunzelor pete izolate de decolorare înconjurate de un inel brun. Petele se pot uni și în acest caz ocupă suprafețe mari din frunză iar pe suprafața țesuturilor distruse se observă cercuri concentrice. Ciuperca poate ataca și semințele din spic, acestea prezentând pete negre în zona

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
secară pentru sămânță sau secara masă verde, dar nu produce pagube însemnate. În anii deosebit de favorabili pentru evoluția ciupercii au fost înregistrate pagube de 8 % din producție. Simptome. Boala apare numai pe frunzele secarei sub forma unor pete mici, de decolorare, în centrul cărora se deschid crăpături pe fața superioară a frunzei, brune-ruginii, pline cu spori de vară. Grupările sporilor de rezistență care au formă eliptică asemănătoare cu forma grupurilor de spori de vară, au răspândire neuniformă pe suprafața frunzei, sunt

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
ovale, umede, în dreptul cărora țesuturile se înroșesc și se usucă. Pe frunzele plantelor mature apar, începând de la vârf și de la margini, răni mici, brune, lungi de unul sau mai mulți milimetri (fig. 22). În jurul țesuturilor afectate apare o zonă de decolorare ce formează inelele, caracteristice acestei boli bacteriene, lungi de 226 mm și late de 1-5 mm. Prin unirea zonelor decolorate pot să se formeze dungi galbene pe toată lungimea frunzei. Zonele aureolate devin brune și vor fi în faza finală

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
costreiul este mai răspândit. Simptome. Boala apare când plantele au 50-60 cm înălțime, sub forma unor pete mici, punctiforme, de culoare verde-deschis, situate în spațiile dintre nervurile frunzelor tinere. Petele se unesc ceva mai târziu și formează dungi late de decolorare sau chiar benzi verzi-deschis sau gălbui ce cuprind zone mari din suprafața frunzelor. Înălțimea plantelor virotice este redusă cu 40 % iar producția scade cu 43-44 %. La sorg simptomele sunt asemănătoare, iar la unele soiuri striurile se colorează în roșu-ruginiu datorită

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
2-3 mm, colțuroase, delimitate de nervuri, transparente, verzigălbui, acoperite cu exudat bacterian galben-vâscos, vizibil pe fața inferioară a frunzei. În condiții optime de temperatură (26-28șC) și umiditate atmosferică ridicată, numărul și suprafața petelor crește, ele se unesc și inelele de decolorare ajung la 2-5 mm lățime. Dacă umiditatea atmosferică scade, țesuturile se usucă iar exudatul bacterian devine o peliculă fină, lucioasă ce se fragmentează ușor. Tulpinile atacate au pete brun-roșcate cu exudat gălbui iar pe păstăi, atacul se manifestă sub formă

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
de plante cultivate în Europa, producând reduceri ale producției de sămânță până la 83 %. În România boala a fost semnalată pe mazărea furajeră în 1974, la soiul Artona, cu o frecvență de 10 %. Simptome. Pe frunzele tinere infectate se observă o decolorare și o îngroșare a nervurilor iar pe frunzele mature apar dungi de culoare verde-deschis sau pete neregulate ca formă, de nuanțe verzi-deschis, situate între nervuri și uneori îngroșări vizibile pe partea inferioară a frunzelor, lângă nervuri. Plantele infectate au înălțimea

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
Plantele infectate au înălțimea redusă, o ramificație mai bogată, frunze mai mici, încrețite și uneori ofilite (fig. 39). Din cercul de plante gazdă a virusului fac parte: bobul, la care plantele virotice au talia mică și frunze cu pete de decolorare situate în lungul nervurilor, ofilite și cu păstăi mici, cu un număr redus de boabe; lintea, la care plantele au vârfurile turtite, înălțime redusă, nu formează păstăi și au frunze cu marginile răsucite spre partea superioară; năutul, la care plantele

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
ofilite și cu păstăi mici, cu un număr redus de boabe; lintea, la care plantele au vârfurile turtite, înălțime redusă, nu formează păstăi și au frunze cu marginile răsucite spre partea superioară; năutul, la care plantele suferă de piticire și decolorare; lupin, mazăre și latir, a căror plante atacate sunt mici, cu frunze încrețite, decolorate și fără păstăi. Virusul a mai fost semnalat la soia, lucernă și trifoi. Prevenire și combatere. Prevenirea atacului la culturile de mazăre se poate realiza prin

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
precipitații abundente Boala este cunoscută în toate zonele cultivatoare de mazăre din Europa și America dar nu se înregistrează pagube deosebite decât în anii cu precipitații abundente. Simptome. Boala se manifestă prin apariția pe frunze și tulpini de pete de decolorare, în centrul cărora apar puncte mici, prăfoase, de culoare brună-deschis. Mai târziu apar pete pe care se deschid grupuri de spori negri, mai numeroase pe partea inferioară a frunzelor (fig. 42). Plantele puternic atacate se usucă prematur și prezintă boabe

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
extins și în alte continente, fiind prezentă pe bobul cultivat în Europa și la noi (I. Pop, 1975). Simptome. Boala se observă ușor, datorită îngustării și deformării frunzelor pe care apar zone verzi, închise pe fond decolorat sau inele de decolorare difuze. Creșterea plantelor este stopată și în momentul când infecția devine totală, planta se ofilește și se usucă. Transmitere-răspândire Transmiterea virusului este asigurată în natură de afide. Virusul nu se transmite prin sămânță, infecțiile primare realizându-se cu virusul adus

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
cunoscută de foarte multă vreme în toate țările cultivatoare de bob. A fost descrisă în 1874 iar la noi în țară este semnalată din 1941 de către Tr. Săvulescu. și Olga Săvulescu. Simptome. Pe toate organele aeriene apar pete circulare de decolorare dispuse în special în lungul nervurilor și codițelor frunzelor și mai puțin pe tulpini. În centrul petelor apar fructificațiile cu spori sub forma unor puncte foarte mici, greu vizibile și în jurul lor se găsesc niște cupe galbene, dispuse în cercuri

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
cercetători între care Alice Săvulescu și P.G. Ploaie (1960,1969,1971,1972). Simptome. În funcție de grupa de plante pe care este semnalată mycoplasma, se înregistrează o varietate mare de simptome. La cartof, vinete, ardei, ochiul boului și tutunul turcesc mycoplasma produce decolorări și ofiliri rapide. La tomate, vinca, lemn câinesc, cuscuta, volbură și tutunul turcesc mycoplasma produce înverziri accentuate, transformarea florilor în frunze, proliferări, deformări și sterilitatea florilor. La catof, morcov și loboda porceascămycoplasma produce înroșirea frunzelor sau colorarea lor în mov

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
deși, în Moldova a fost găsită încă din 1929. Pierderile anuale sunt relativ mici, deși uneori pot ajunge la 50 % (B. Plămădeală, 1987). Simptome. Plantele atacate manifestă către sfârșitul perioadei de vegetație o ușoară veștejire a frunzelor inferioare și o decolorare a acestora în verde-pal, apoi în galben, înainte de uscare. În tuberculi se observă la începutul atacului, zone galben-crem în lungul țesuturilor cu vase conducătoar, în apropierea tulpinilor subterane. Într-un stadiu mai avansat, în zona inelului cu vase conducătoare apar

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
Phytophtora erythroseptica Boala apare sporadic dar poate produce pagube de 10-15 % din recoltă așa după cum s a semnalat de către B. Plămădeală și I. Capșa în 1982. Simptome. Partea aeriană manifestă simptomele de atac abia la maturitate când se observă veștejirea, decolorarea și uscarea frunzelor bazale.Pe tulpini apar răni brune-negricioase, iar în tuberculi apar zone de culoare închisă mărginite de o dungă neagră, ce se vede prin coajă. Tuberculii bolnavi sunt veșteji, elastici, iar prin ochiuri se elimină un lichid ce

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
asociere cu rizomania sfeclei. A. Codrescu și col. (1981), Al. Macovei și A. Pușcașu (1985) semnalează boala ca fiind deosebit de păgubitoare în zonele de mare cultură a sfeclei pentru zahăr. Simptome. Virusul afectează rădăcinile și ca urmare pe frunze apare decolorarea, îngălbenirea și apoi brunificarea nervurilor. În funcție de faza în care se instalează atacul și de condițiile climatice, apare ofilirea sau chiar pieirea plantelor. Pe corpul sfeclei se dezvoltă exagerat radăcinuțele luând forma de "barbă" simptom asemănător cu cel dat de Heterodera

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
lipsesc chiștii caracterisitici nematodului. Rădăcinile sfeclelor sunt mici (asemănătoare pătrunjelului), se brunifică, sau au vârful foarte subțiat. În secțiune, se observă că vasele conducătoare sunt galbene, apoi brune (fig. 57). Atacul are loc în vetre, ce se recunosc ușor datorită decolorării și ofilirii plantelor în cursul zilei și revenirii lor la normal, noaptea. Transmitere-răspândire. Transmiterea virusului în natură este asigurată de ciuperca de sol Polymyxa betae ce acumulează virusul în timpul parazitării. Sporii de rezistență ca și sporii ciupercii, conțin virusul pe

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
Tr. Săvulescu (19441953) și de I. Comes (1959, 1961, 1972), ca producând pagube însemnate15-40 % din recoltă. Simptome. Ciuperca atacă tinerele plantule până la răsărire, unde în complex cu alte ciuperci, poate produce putrezirea acestora. În timpul verii pe frunze apar pete de decolorare, mari, circulare, de 0,5-2 cm în diametru. Țesuturile din dreptul petelor se brunifică și pe ele se observă cercuri concentrice, alcătuite din puncte mici negre. Pe plantele semincere apar pete pe frunze, tulpini și chiar pe semințe unde, înainte de

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
fiind variabile în funcție de rezistența soiurilor sau hibrizilor, de momentul instalării bolii și de condițiile climatice, putând depăși 80 % la soiurile sensibile care nu au fost tratate. Simptome. Atacul apare în perioada iunie-august sub formă de pete izolate sau unite, de decolorare, cu diametru de 1-3 mm, rar 5 mm. Petele pot fi colțuroase sau rotunjite, galbene, brune, apoi cenușii în zona centrală unde se formează un puf brun. În jurul petelor se observă o dungă brună la sfecla pentru zahăr și cea

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
în întregime pe sol. La soiurile la care după ce pălăria se apleacă, în cavitatea ce apare, se adună apă din precipitații și în acest fel apar condiții optime pentru infectarea pălăriilor prin partea lor inferioară. La început apar pete de decolorare, apoi acestea se măresc, devin brune, iar țesuturile pălăriilor putrezesc umed și între rândurile de semințe apare un mucegai alb care prin uscare va forma scleroți în formă de rețea (fig. 68). Semințele de pe pălăriile infectate au coaja decolorată, pătată

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
ce pot fi înregistrate sunt variabile fiind în funcție de condițiile climatice ale zonei și de sensibilitatea hibridului sau a soiului cultivat. Simptome. Boala se manifestă pe frunze și tulpini, rareori pe palarii. Atacul pe frunze începe de la vârful lor printr-o decolorare ce se extinde spre codița frunzei și spre marginile frunzei. Zona atacată se brunifică, datorită țesuturilor arse, iar ciuperca rămâne viabilă în zona mare de decolorare, ce înconjură petele brune. Pe tulpini apar pete brune, ce se extind în cercuri

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
și tulpini, rareori pe palarii. Atacul pe frunze începe de la vârful lor printr-o decolorare ce se extinde spre codița frunzei și spre marginile frunzei. Zona atacată se brunifică, datorită țesuturilor arse, iar ciuperca rămâne viabilă în zona mare de decolorare, ce înconjură petele brune. Pe tulpini apar pete brune, ce se extind în cercuri concentrice până acoperă tulpina de jur împrejur. În dreptul petelor sunt distruse toate țesuturile, așa încât la cea mai mică adiere de vânt și sub greutatea pălăriilor plantele

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
Helianthus. Simptome. Boala apare primăvara, pe frunzele tinere sub formă de pete mici, circulare, gălbui. În acest stadiu pagubele sunt mici și de cele mai multe ori boala trece neobservată. În cursul verii și spre toamnă, pe frunzele mature apar puncte de decolorare, în dreptul cărora pe fața inferioară apar puncte prăfoase brune sau negre. Aceste puncte pot fi întâlnite chiar și pe frunzulițele din jurul pălăriilor (fig. 70). Transmitere-răspândire. Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurată de sporii de pe semințe sau din

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
negre în dreptul cărora țesuturile putrezesc și în condiții deosebit de favorabile, ciupercile pot produce chiar frângerea tulpinilor. Pe primele frunze apar pete brune, mai întâi pe margini apoi și spre centru. Frunzele atacate au pete negre, cu un ușor inel de decolorare, pete de diferite dimensiuni care se pot uni și în acest caz ocupă suprafețe mari din frunză și se acoperă pe vreme umedă cu un puf negru. Pe tulpini, inițial apar pete negre ce prin unire dau naștere la dungi

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
și se acoperă pe vreme umedă cu un puf negru. Pe tulpini, inițial apar pete negre ce prin unire dau naștere la dungi brune-negre de-a lungul tulpinii. Pălăriile infectate și frunzulițele de pe marginea lor, au la început pete de decolorare, apoi brune, iar în final brune negricioase, adâncite în țesuturi. Ciuperca A. helianthi produce pete mai mari și mai alungite. Transmitere răspândire. Transmiterea agenților patogeni de la un an la altul, este asigurată de miceliul ce trăiește pe resturile vegetale sau

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]