222 matches
-
canapea și Își Înmuie buzele date cu un ruj țipător În celălalt. Kitty se Îndepărtă repede, Întrebându-se cine era femeia aceea. Câteva minute mai târziu, Își făcu intrarea Într-o rochie grena din mătase naturală și dantelă, ușor uzată, decoltată și prinsă la mijloc cu o curea argintie, afișând zâmbetul fericit și seducător pe care Îl exersase În taxi. Scană mulțimea. Erau acolo vreo sută de absolvenți de Harvard și Yale, veniți pentru a strânge fonduri pentru Dan Zachary, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
părea poleită și însuflețită. Prințul o privea printre șuvițele de păr negru ca și când ar fi vrut să-i spună un mare secret, iar ea se simțea frumoasă în rochiile pe care și le cumpărase, mai ales într-una vișinie și decoltată. Ioniță se împrietenise cu un vizitiu domnesc, poreclit Talpa Iadului ori, mai scurt, Talpă, pentru că slugărea de mic în casele Drăculeștilor. În scurtă vreme, deveniseră nedespărțiți. Pentru băiatul bubos și cam fanfaron începuse o eră nouă. Învățase repede că niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iar eu mă uit la ea preț de cîteva clipe, neștiind ce să zic. Nu e vorba că nu mi-ar plăcea lucrurile croșetate... OK. Ba ăsta e adevărul, nu Îmi plac deloc lucrurile croșetate. Și mai ales bluzele roz decoltate, cu găuri mari. I se vede pur și simplu sutienul. — E... super, reușesc să articulez În cele din urmă. E nemaipomenită ! — Nu-i așa ? Îmi zîmbește fericită. Și am făcut-o atît de repede ! O să-mi fac și fustă asortată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Abia la internat, într-a zecea, mi-a luat tata niște chiloți negri, de-ăia de sport. Dar noi ne-am păstrat caracterele! Pe Țonți al nostru apucase de-l puseseră șef și la o revistă de-asta mai... Mai decoltată. Cu vedete, cu artiste, cu apropouri de tot felul. Le-a păpat banii, da’ știi cu ce talent părinte, de era să-l bage la pârnaie. A mai speriat și vedetele. Că era și puchinos, amărâtul. Lung, urduros, îi curgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zi, mă voi scufunda și voi fi sigur. L-am cunoscut personal pe căpitanul acestuia, Ludwig Adler. Ne-am întâlnit cu zece ani înainte de începerea războiului, acasă la Mintzi. Fusesem invitați la cină. Soția mea se îmbrăcase cu o rochie decoltată și renunțase la penele de struț cu care își împodobea hainele sau pălăriile, optând pentru niște mărgele argintii ce scoteau un sunet foarte plăcut. Ploua. Țin minte că am ajuns cu o oarecare întârziere, iar Mintzi nu ne-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Sally gânditor. Câteodată nici nu știu care e diferența.. oricum, sunt prietenii ei. Dar nu cred că știu pe unde e ea. —Poate că Hugo avea dreptate, sugerai eu. Poate chiar a murit. Întinsă pe pat, într-un neglijeu din șifon foarte decoltat, cu inima străpunsă de un pumnal cu un model ciudat, oriental... a fost cineva la ea acasă? A, da, impresarul ei. S-a dus o dată, spuse Sally, tăind aripile imaginației mele macabre. Credo 3 că are o cheie. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
senzația că se contopește cu instrumentul său, transpus într-o altă lume sau, poate, chiar într-un alt timp. Femeia avea o rochie verde. În respectivul decor, s-ar fi potrivit mult mai bine una roșie sau una neagră, neapărat decoltată provocator, astfel încât privirile bărbaților seduși (atât muzical, cât și erotic), să poposească între sânii mari, descoperiți doar pe jumătate, spre exacerbarea curiozității și a libidoului. Însă rochia aceea verde era departe de a fi provocatoare. Decolteul îngust (îl văzuse atunci când
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și intră în dialogul următor cu Ho. N. (născut în 1963 în Italia, tatăl șef de șantier, absolvent de liceu, vechi vînzător de electronice). Ea: "Sînt prea slabă în partea de sus și prea lata în jos, eu nu port decoltat". El: "Asta-i o nebunie". Ea, arătîndu-și sînii: "Prea slabă aici". El: "Asta nu-i nici o problemă". Ea (întrerupîndu-l): "Eu mă văd mai bine, sînt prea slabă aici" [același gest că precedentul]. El: "Înseamnă că nu puneți niciodată un decolteu
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
recepției. Cu acest prilej fu solicitată și Ioana să cânte câteva arii franceze cu acompaniamentul pianistului, și se pune întrebarea dacă invitarea ei nu pornise la sugestia lui Pomponescu. Adevărul este că contribuția Ioanei fu foarte reușită. Într-o rochie decoltată, abia prinsă de umeri, ce semăna cu un veșmânt grec, aducea aminte de imaginea convențională a Mariannei. La asta contribuia gâtul ei puternic, soliditatea contururilor. Ioana cântă cu gesturi liniștite, ridicând în finale mâinile în sus, ca într-o tragedie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
divan, dulapuri în perete și un fel de bancă fixă în apropierea geamurilor. Totuși Ioanide nu se gândi nicidecum să procedeze la recluziunea odăii, cu toată răcoarea de afară, și fu cu totul mirat când Indolenta, într-o cămașă foarte decoltată, prinsă cu șireturi pe umeri, ca și rochia de seară, maiestuoasă ca statuia Pallas Athenei, se îndreptă spre fereastră. - Dar ce faci? Întrebă el. - Închid geamurile! răspunse Indolenta cu aerul cel mai rezonabil din lume. - Să le închizi? se miră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
faza luteală și o fustă și o jachetă în faza ovulatorie. În alte cazuri, diferența era mai subtilă, femeile purtau același tip de cămașă în ambele fotografii, dar aceasta era albă în faza luteală, iar în faza foliculară era mai decoltată și mai plăcut colorată ori era asortată cu un colier fantezie sau cu o eșarfă elegantă. Vom vedea mai departe în această carte că femeile au un anumit interes să ascundă toate semnele care le-ar putea trăda ovulația, lucru
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
În pofida propriilor lui rezerve, a biografiei, a ideilor despre lume, se văzuse sprijinindu-și Încheieturile mâinilor pe marginea unei mese bine situate dintr-un restaurant din San Ángel (el purta sacou albastru-Închis și blugi, ea o rochie mov atât de decoltată, că părea pictată pe șoldurile și picioarele ei foarte lungi, un maître le urase bună seara, e mult de când, ce mai face tatăl dumneavoastră, domnișoară Ferrara), privind ochii de culoarea strugurilor, identici cu ai acelei Nahui Ollin a cărei poveste
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
c-un băiat. Ăla care-a mai trecut pe la ea. Cine știe ce face acolo. Sun-o cît nu e prea tîrziu. Putea fi adevărat. Văzuse cum își băgase în bagaj sticluțe de parfum, trusa de machiaj, fuste cît mai scurte, bluze decoltate, armele obișnuite ale unei sirene, pe care nu le folosește doar s-o admire altele ca ea. Odată, pe cînd părinții erau plecați, a prins-o cu un băiat cu creastă de reptilian pe jumătate așezat pe ea. Roșii la
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
un curaj și în asumarea funcțiilor. A compromisurilor pozitive, cum spui. Se apleacă mult. Îmi apasă cu degetele mari și grele umărul, rotindu-mă spre stânga. — O vezi ? Acolo, în capătul dinspre bătrânelul acela cu păr alb. În rochie neagră, decoltată. Superbă, nu ? M-aș căsători cu ea oricând. Acum, dacă ar vrea. Dar nu se uită la un poet... Și mai e Ella, nevastă-mea, ai văzut ce vigilentă a devenit. Nu mă scapă din ochi o clipă. Uite, face
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-i adevărul. Se privi în oglinda de pe peretele opus. Părul ei blond era lucios și moale, ochii albaștri îi sclipeau mulțumită picăturilor revigorante pe care le folosise, și noul ei fard-cremă conferise obrajilor o strălucire sănătoasă. Purta o rochie turcoaz decoltată, cu bretele înguste și cristale Swarovski micuțe țesute de-a lungul decolteului. —Spune-mi ce se mai întâmplă în viața ta, inamorata? întrebă. —O, ca de obicei. Îi turnă niște vin tocmai în momentul în care chelnerul sosi cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cei deja beți și snobii pot fi îmbătați ușor, la o beție...de cuvinte ! 68. Oricât ar fi de mare, într-o sufragerie nu încape o Bibliotecă...națională ! 69. Numai cuceritorii bogați pot ușor să asorteze unei rochii de seară, decoltată major, o splendidă bijuterie... muzicală ?! 70. În ingineria financiară, bilanțul oferă probabilitatea de a fi utilizat ca un lanț ...dublu de cifre ! 71. Toată amărăciunea omului se adună zi-de-zi, în bila... de rulment ! 72 În fața controlorului de tren nu poți
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
mic și mai urât decât se aștepta. Nu era nimic în comparație cu K-bar. Nu avea idee dacă i se va ivi ocazia să îl cunoască pe Marcus Valentine, dar, totuși, purta ținuta ei de sunt-o-fostă-obișnuită-și-nu-suntdeloc-o-târfă-care-conduce-o-revistă. Blugi cu ștrasuri, pantofi sport, tricou decoltat. Deși machiajul ei era abundent, era subtil spre invizibil. Părea tânără, drăguță și abordabilă, de parcă aruncase pe ea câteva haine pe care le purta tot timpul și nu ca și cum petrecuse o oră zgâindu-se în oglinda ei (de pin), calculând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe estrada cât o cutie de chibrituri. Beculețele instalate în podea le luminau de jos. Ele erau singurele făpturi învăluite de lumină din tot stabilimentul. Am dat pe gât băutura. Tipele arătau toate la fel - niște ștoarfe drogate, în chimonouri decoltate. Le-am numărat. Erau cinci, fumau ca șerpoaicele și își ajustau crăpătura de la chimonou, ca să-și dezgolească picioarele cât mai mult. Nu era nici una potrivită. Apoi pe estradă păși o brunetă slăbănoagă, într-o rochie cu volănașe. Clipi din cauza luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să mă vadă!“ Nici nu se putea mai bine: e singurul dans pe care Îl reușesc perfect. Pot să-mi imaginez că ea ar fi Margareta. Ne avântăm ambetați de muzică. Deși scundă, e apetisantă În rochia de catifea neagră decoltată copios, are dezgoliți umerii rotunzi și tot spatele; În față, corsetul strâns Îi umflă sânii, ridicându-i perpendicular pe piept: două mere mici, albe, gata să plesnească, răsfăț de rod necules; doar bumbii, boabă de strugure, sunt prizonieri rebeli sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
murit, Însă mi-e indiferent acela pe care l-am iubit cu atâta patimă, tocmai acum când aș putea avea victoria În mână. Oamenii trebuie loviți ca să nu lovească! 21 aprilie 1960 (joi) „Aș vrea să o văd pe Guly decoltată... Cred că ai fi bună de aruncat cu fărașul pe geam...“ Iată opinia „iubitului“ meu Dinu, pe care mi-a spus-o În față. N-am ce spune, m-am simțit foarte bine... Ah, bestii, mă voi răzbuna crunt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
asta-i tot ce pot spune. Nu, tu vrei să se dea la tine doar tinereii, Sheil. Părea scoasă din sărite la faza asta și m-am simțit chiar mulțumită de mine. Pe cine păcălește? Cu bluzele alea strâmte și decoltate ale ei. Warren mereu îi zice: „Te rog să te-nchei la halat, Sheila“. „Of, domnule Chipstead, oare cum s-o fi-ntâmplat așa ceva?“, zice ea mereu. „Probabil că e prea strâmt pentru mine sus.“ Fufă prostuță. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
era atât de fragilă emoțional Încât să nu suporte să se râdă pe seama ei. Acasă, Ruby a stat În fața șifonierului, Întrebându-se care era ținuta potrivită pentru o circumcizie. Era un eveniment religios, așa că nu se putea purta nimic prea decoltat. Roșul era clar exclus. Negrul era de departe prea melancolic. Sugera ori că erai În doliu pentru bucata de penis pierdută, sau chiar mai rău, anticipai că rabinul va avea un accident catastrofal cu cuțitul. De asemenea, mama lui Fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
însă. —I l-am făcut cadou Mariei acum câțiva ani. Am învățat-o să și joace. Maria se grăbi să ne risipească entuziasmul. —Dar nu mi-a plăcut deloc. La fel cum nici ție nu ți-a plăcut puloverul ăla decoltat și mulat pe care ți l-am făcut eu cadou. — Dar l-am purtat, nu? — Da, cu un polar pe deasupra, pe care ai refuzat să-l dai jos, deși era înăbușitor de cald în restaurantul ăla. În timp ce noi ne ciondăneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mine, nici la Mark. Am schimbat repede subiectul. Că tot veni vorba, am uitat să-ți mulțumesc pentru cadoul de aniversare, Tally. Stătea cu picioarele încrucișate pe podea, în fața bradului de Crăciun, îmbrăcată în blugi și o bluză neagră, mulată, decoltată și cu paiete, ceea ce pentru ea era cea mai obișnuită ținută de care era capabilă. Am vrut să vă trimit ceva potrivit, m-a tachinat ea. Știu că tu crezi că femeile dețin monopolul la capitolul idei inspirate, a insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Să mângâi chipuri dragi cu mâinile, Precum dezmierd cuvintele și câinele. - Ce dorești mata?! Încercai să articulez în delirul agoniei. Nu mă mai durea nimic, când ochii mei văzură Moartea. Era o doamnă binișor îmbrăcată în rochie de mătase cenușie, decoltată, cu mâneci lungi și umerii bufanți. Pe craniu purta, cochet, tricornul negru, cu pompon, al Zittei. Moartea făcu doi pași spre patul din care nu mă voi ridica niciodată singur și oasele genunchilor ei scârțâiră. - Cred că ați greșit adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]