220 matches
-
a fi mai cuprinzător, și internațional ca scop"70. Într-o modalitate similară, autorii lucrării The Routledge Critical Dictionary of Postmodern Thought afirmă că în ceea ce privește punerea în discuție a limitelor paradigmei structuraliste și a premiselor sale, atât feminismul, cât și deconstructivismul și postmodernismul pot fi considerate poststructuraliste. Postmodernismul, la fel ca și celelalte curente enumerate, a reacționat împotriva rigidității modelului structuralist, precum și împotriva celor care pretindeau a oferi explicații universal valabile și totalizatoare ale diverselor fenomene 71. De asemenea, pentru o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că putem interpreta povestirile pe baza unor întrebări. Întrucît și eu am aplicat aceeași metodă în această carte, o comparație rapidă poate deveni revelatoare. Prima întrebare a autorilor, "Cine vorbește aici?", este amplificată prin adaosul perspectivei dialogismului bahtinian și a deconstructivismului derridean. Iar în trena acelei teorii complicate, se ajunge la termenul "lectură problematologică" presupunînd o permanentă punere sub semnul întrebării a vocii vorbitoare prin întrebarea: Cine vorbește? Strategia este numită de aceiași autori "lectură prin citate". A doua întrebare ridicată
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
se vor întreba dacă aceste viziuni despre o lume care avansează spre un dialog mai extins și spre diversitate își pun problema modului în care inegalitățile materiale împiedică instituirea comunităților bazate pe contract și consimțământ. Lucrările lui Jacques Derrida, fondatorul deconstructivismului, merită atenție (pentru o discuție detaliată a se vedea Capitolul 7 din prezentul volum). În analiza sa asupra relevanței contemporane a Manifestului comunist al lui Marx și Engels, Derrida (1994a, 1994b) apără o "Internațională nouă" pe motiv că "violența, inegalitatea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
există multe neînțelegeri în privința semnificației "postmodernismului", care este disputată nu numai între susținătorii și criticii teoriei, dar și între susținătorii înșiși. De fapt, mulți teoreticieni asociați cu postmodernismul nu folosesc niciodată termenul în sine, uneori preferând termenii de "poststructuralism" sau "deconstructivism", iar uneori ferindu-se de orice fel de etichetare. Acest capitol va propune o abordare pragmatică și nominalistă a postmodernismului, în locul unei definiții clare și acceptate a conceptului. Teoreticienii care sunt considerați, sau care își consideră ei înșiși lucrările drept
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
termenilor ar fi atât de clare în lucrări de referință, de ce s ar mai scrie tomuri întregi de comentarii și interpretări? Ce sens ar mai avea, de exemplu, analiza unui termen sau a unei sintagme dintr-o operă devenită clasică? Deconstructivismul revine, în ultimă instanță, la a spune că nimic nu poate fi spus, iar ceea ce urmează este și nu poate fi decât tăcerea. Or, limbajul religios și teologic nu este, de regulă, decons tructivist, ci mai degrabă dogmatic și/sau
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
during Hitler's war. Mitul Churchill este mitul învingătorului: Churchill a salvat Marea Britanie și chiar Occidentul. Mitul Churchill este vulnerabil (ca toate miturile) pentru că este perisabil într-o lume dedicată ideii de demitizare și demistificare, într-o lume în care deconstructivismul și relativismul axiologic fac ravagii, într-o lume în care noțiuni precum "eroism" și "terorism" capătă valori diferite în funcție de optica subiectului. Ceea ce nimeni nu i-a putut contesta vreodată lui Churchill a fost talentul de orator dramatic și... umorul. Dintre
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
mult noroc! Imbecil mizerabil. Ashling s-a îndreptat în altă parte, pentru a fi oprită de un om cu ochii deschiși la culoare care afirma cu entuziasm că Ted era un comic anarhist, un adept ironic al postmodernismului și al deconstructivismului acestui gen. A luat un număr clasic și l-a transformat complet. Ne-a provocat prejudecățile despre comic. În fine, vrei să dansezi? —Poftim? Aici? Ashling era complet surprinsă. Trecuse multă vreme de când un necunoscut o invitase la dans. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
didactică în acest scop, transformând cărțile școlare în general și manualele de istorie în special în purtătoarele noilor valori occidentale. Totuși, atunci când emițătorii discursului despre trecut au ieșit din parametri liminali definiți de autorități, radicalizând mesajul difuzat didactic în direcția deconstructivismului postmodernist, mecanismele de control statal s-au activat eliminând din spectrul discursiv tonalitățile indezirabile (vezi "Scandalul Sigma" produs de manualul de Istorie publicat de Mitu et al., 1999). Deși statul-națiune, prin exponenții săi umani, continuă să fie defensiv, protejându-și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nietzscheană a morții lui Dumnezeu, citindu-i, în felul lor, nu numai pe Nietzsche, dar și pe Heidegger sau Derrida. Or, filosofii diferenței comit un vădit abuz atât față de Nietzsche, cât și față de Heidegger, când și-i aliază spre legitimarea deconstructivismului radical. Acest abuz nu i se poate imputa lui Hugo Friedrich, căci transcendența goală, întrupată deplin de Mallarmé, de exemplu, nu înseamnă nihilism radical în raport cu divinitatea. Dimpotrivă, atingerea purității spirituale în absolut, anticipând actul clar de narcisism al lui Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mă voi ocupa de doctrinari simplificatori ca Ion Bogdan Lefter 134, ci de gânditori descinși de pe terenul modernismului înalt, convertiți oarecum la postmodernism. Unul dintre ei este Virgil Nemoianu, autorul unei interesante teorii a secundarului, care dezvoltă, cu mijloace proprii, deconstructivismul american și european. Nota originală a lui Virgil Nemoianu e că nu mai distinge o falie între resorturile artei tradiționale și ale celei moderne și postmoderne. La el, să zicem, estetica nu e premodernă, iar poetica modernă și postmodernă, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
admite că différance nu e un "cuvânt stăpân", că blochează orice relație cu teologia, ca fugă spre margine, astfel încât filosofia devine gen literar ca oricare altul, satisfăcând nevoia de roman a lui Milan Kundera. Rorty decide că diferența esențială între deconstructivism și pragmatism este de ordin politic: primul tinde spre radicalism politic (political correctness), pe când cel de al doilea spre conservatorism politic 188. În vreme ce deconstructivismul american, prin Paul de Man și prin stânga culturală s-a radicalizat, pragmatismul a evitat asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
oricare altul, satisfăcând nevoia de roman a lui Milan Kundera. Rorty decide că diferența esențială între deconstructivism și pragmatism este de ordin politic: primul tinde spre radicalism politic (political correctness), pe când cel de al doilea spre conservatorism politic 188. În vreme ce deconstructivismul american, prin Paul de Man și prin stânga culturală s-a radicalizat, pragmatismul a evitat asemenea deraieri, el fiind un "ultim stadiu dintr-o transformare treptată și continuă a sentimentului ființelor umane privitor la relația lor cu restul universului o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
carte. 8 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, II, Fundația Luceafărul, București, 2001, p. 613. 9 Un neotradiționalist ca Mihail Diaconescu merge atât de departe cu asocierea dintre radicalismul avangardei (anarhist din punct de vedere politic) și deconstructivismul parodic al postmodernismului, încât îi neagă orice intenție pozitivă în valorificarea tradiției: "Citatul" postmodernist nu continuă vechile opere, ci le neagă vehement uneori, batjocorindu-le. În produsele postmoderniste nu "citatele" sunt importante, ci batjocura". (Despre postmodernism ca mizerie intelectuală și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
obiectele de artă sunt gândite ca obiecte produse prin intermediul spiritului ce au ca scop promovarea bunăstării sociale a omului. Arta este înțeleasă ca un nou mod de a expune creativitatea umană în obiecte ce servesc ambianței și confortului. Dar prin deconstructivism se ating aspecte ontologice noi, în special prin descrierea anumitor funcții artistice precum: cea mitică, estetică, magică etc. Arta devine spațiul în care se încearcă noi posibilități ale ființei, ale devenirii și ale înțelegerii lumii. Operele de artă dobândesc o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
of a manifold of ideal meanings (Bedeutungen) which, taken together, constitute a whole, sui generis". Roman Ingarden, The literary work of art, op. cit., p. 11. 14 Opera literară a fost supusă, în decursul secolului trecut, mai multor teorii (noul criticism, deconstructivismul, structuralismul) ducând la înțelesuri diferite. Pierre Audiat și Jacques Derrida identifică literatura cu actul scriitoricesc în timp ce conținutul său fie oferă o descripție a vieții autorului, fie oferă o realitate ce depășește realitatea umană. Maurice Blanchot identifică opera literară ca având
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o interpretare pentru a ajunge la un fapt. Pe scurt, nu exist fapte, ci numai interpretări. Această abandonare a perspectivei ontologice în favoarea celei axiologice va marca întreaga evoluție a gândirii moderne și, mai ales, postmoderne, de la structuralism la semiotică și deconstructivism. Filozoful german revine la ideea clasică a eternei reîntoarceri în Așa grăit-a Zarathustra, unde descrie fiecare moment ca pe o ușă care se deschide în ambele sensuri. În orice moment există o repetiție de momente infinite, și orice moment
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și în Statele Unite. Științele cognitive, o spun cu toată franchețea, nu și-au ținut promisiunile acelor ani, oarecum ca antropologia, care a intrat cam tot atunci în declinul său postmodern, mizând, alături de mai toate disciplinele socio-umane, pe rebeliune anticanonică, relativism, deconstructivism fără limite și abolire a oricărei metanarațiuni. Mai bine zis, metanarațiunea morții metanarațiunilor a devenit forma hegemonică a unui demers epistemologic și chiar metafizic îndreptat împotriva Proiectului Luminilor și incapabil de a mai gândi cunoașterea ca un tot complex. Niciodată
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
dizident Jean-Joseph Goux, Th. Codreanu înfierează vehement logocentrismul, pe care-l opune... logosului nedegradat. Printre păcatele logocentrismului e și acela de a fi "creator de ambiguitate". În estetica modernă el a dus la pseudoteoria "operei deschise" ajunsă la exacerbare prin deconstructivismul de ultimă oră din critica americană (J. Hillis Miller, Paul de Man, Derrida ș.a.). La această viziune a logocentrismului merită să ne oprim puțin, remarcând că: 1. logocentrismul combătut de întreaga operă a lui Derrida a produs, în ultimă instanța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de ultimă oră din critica americană (J. Hillis Miller, Paul de Man, Derrida ș.a.). La această viziune a logocentrismului merită să ne oprim puțin, remarcând că: 1. logocentrismul combătut de întreaga operă a lui Derrida a produs, în ultimă instanța... deconstructivismul lui Derrida. 2. teoria lui Eco, fundamentală pentru destinele criticii moderne, devine o "pseudoteorie", tratată cu superioritate disprețuitoare de un critic al cărui întreg demers (foarte apropiat în libertatea interpretărilor, dacă nu și în valoarea lor, de deconstructivismul american) ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ultimă instanța... deconstructivismul lui Derrida. 2. teoria lui Eco, fundamentală pentru destinele criticii moderne, devine o "pseudoteorie", tratată cu superioritate disprețuitoare de un critic al cărui întreg demers (foarte apropiat în libertatea interpretărilor, dacă nu și în valoarea lor, de deconstructivismul american) ar fi de neimaginat în lipsa premisei operei deschise; 3. din perspectiva filosofiei lui Derrida (pentru care logo-fono-centrismul păcătuiește ca metafizică a prezenței centrată asupra logosului în genere și asupra privilegierii cuvântului rostit în detrimentul scrierii), efortul lui Th. Codreanu de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
perenă, care, în ciuda ratării încadrării despre care amintește, în generația optzecistă, din cauze politic-administrative, poate fi văzută ca o scriere reprezentativă pentru postmodernismul cu care aceasta se identifică, prin autoreflexivitate, prin elementele de metaroman, prin interferența planurilor, prin elemente de deconstructivism etc. "Revista Nouă", nr. 2, aprilie 2014 ESEU DESPRE CEZAR IVĂNESCU, TÂRGOVIȘTE, EDITURA MACARIE, 1998, COLECȚIA "BIBLIOTECA CRITICĂ"; CEZAR IVĂNESCU TRANSMODERNUL, IAȘI, PRINCEPS EDIT, 2012 [EDIȚIE REVĂZUTĂ ȘI EXTINSĂ] Constantin TRANDAFIR Direcția națională Harnicul și vigurosul scriitor Theodor Codreanu ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acribioasă, din perspectiva hermeneutică, filozofică și socială. Un prim reproș adus canonului postmodernist vizează exclusivismul și radicalismul scriitorilor grupului, credința acestora că maniera poate înlocui stilul, precum și "abuzul" comis față de Nietzsche și de Heidegger atunci când și-i aliază "spre legitimarea deconstructivismului radical" bazându-se pe faptul că aceștia au eliminat transcendența și au izgonit metafizica, fără a ține însă seamă de ceea ce au pus totuși în loc. De aici concluzia autorului că "omul concret" bacovian este o încarnare a nimicului, iar în spatele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
didactică în acest scop, transformând cărțile școlare în general și manualele de istorie în special în purtătoarele noilor valori occidentale. Totuși, atunci când emițătorii discursului despre trecut au ieșit din parametri liminali definiți de autorități, radicalizând mesajul difuzat didactic în direcția deconstructivismului postmodernist, mecanismele de control statal s-au activat eliminând din spectrul discursiv tonalitățile indezirabile (vezi "Scandalul Sigma" produs de manualul de Istorie publicat de Mitu et al., 1999). Deși statul-națiune, prin exponenții săi umani, continuă să fie defensiv, protejându-și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
științe sociale internaționale, Editura Polirom, Iași, 2011. 39 Sozialökonomische wissenschofts, vezi Dragoș Paul Aligică, op. cit., p. 23. 40 Dar nici nu ne aflăm în capcana criticii permanente și cu orice chip a lumii occidentale. Pascal Bruckner arată: "De la existențialism la deconstructivism, toată gândirea modernă se epuizează în denunțarea mecanică a occidentului, subliniindu-i ipocrizia, violența, ticăloșia", Tirania penitenței. Eseu despre masochismul occidental, Editura Trei, București, 2007, p. 12. 41 Charles Darwin, Originea speciilor, Editura Beladi, Craiova, 2007, p. 152. 42 Ibidem
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
unități, regulile sale, "gramatica" sa: dincolo de frază și deși compus numai din fraze, discursul trebuie să fie în mod firesc obiectul unei a doua lingvistici" (id.). El va numi această "a doua lingvistică" pînă în 1970, înainte de a cădea în deconstructivism, "lingvistica discursului", sprijinindu-se pe "translingvistica" sau "semiologia de a doua generație" a lui Benveniste. J. Kristeva s-a referit și ea explicit, într-un dialog cu J.-C. Coquet, la poziția lui Benveniste. Ea considera semiologia interpretativă, ancorată în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]