220 matches
-
că textul general, autoreferențial prin definiție, nu se rostește decât pe sine însuși; e adevărat deci că, în ultimă analiză, lectura deconstructivistă va identifica perpetuu motivul ne varietur al autoreferențialității în dosul oricărui text"52. 1.2.2. Deconstrucție și deconstructivism Pentru deconstructivism, Dicționarul enciclopedic ilustrat 53 propune următoarea definiție: "Deconstructivism s.n. (cf. engl. deconstructive [analysis], după constructivism) Școală (teoretică și practică) în critica filozofică și literară, întemeiată pe deconstrucție, conturată în cultura americană după 1970, cu un impact deosebit asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
general, autoreferențial prin definiție, nu se rostește decât pe sine însuși; e adevărat deci că, în ultimă analiză, lectura deconstructivistă va identifica perpetuu motivul ne varietur al autoreferențialității în dosul oricărui text"52. 1.2.2. Deconstrucție și deconstructivism Pentru deconstructivism, Dicționarul enciclopedic ilustrat 53 propune următoarea definiție: "Deconstructivism s.n. (cf. engl. deconstructive [analysis], după constructivism) Școală (teoretică și practică) în critica filozofică și literară, întemeiată pe deconstrucție, conturată în cultura americană după 1970, cu un impact deosebit asupra gândirii și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe sine însuși; e adevărat deci că, în ultimă analiză, lectura deconstructivistă va identifica perpetuu motivul ne varietur al autoreferențialității în dosul oricărui text"52. 1.2.2. Deconstrucție și deconstructivism Pentru deconstructivism, Dicționarul enciclopedic ilustrat 53 propune următoarea definiție: "Deconstructivism s.n. (cf. engl. deconstructive [analysis], după constructivism) Școală (teoretică și practică) în critica filozofică și literară, întemeiată pe deconstrucție, conturată în cultura americană după 1970, cu un impact deosebit asupra gândirii și practicii literare. Utilizat de J. Derrida în mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
engl. deconstructive [analysis], după constructivism) Școală (teoretică și practică) în critica filozofică și literară, întemeiată pe deconstrucție, conturată în cultura americană după 1970, cu un impact deosebit asupra gândirii și practicii literare. Utilizat de J. Derrida în mai multe lucrări, deconstructivismul literar proclamă eliberarea limbajului figurat de necesitatea de a exprima un adevăr și deschide posibilități nelimitate interpretării, care nu mai este obligată să țină cont de intenția autorului sau de alte determinări exterioare textului ca surse ale semnificației". Dincolo de manifestarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
limbajului figurat de necesitatea de a exprima un adevăr și deschide posibilități nelimitate interpretării, care nu mai este obligată să țină cont de intenția autorului sau de alte determinări exterioare textului ca surse ale semnificației". Dincolo de manifestarea textuală, lingvistică, fenomenul deconstructivismului are, însă, o altă manifestare extinsă, la nivel artistic. Astfel, deconstructivismul își începe manifestarea în arhitectură, fiind numit uneori chiar și deconstrucție. Deconstructivismul constituie o direcție de dezvoltare a arhitecturii postmoderne, începută la sfârșitul anilor 1980. Este caracterizat de idea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
posibilități nelimitate interpretării, care nu mai este obligată să țină cont de intenția autorului sau de alte determinări exterioare textului ca surse ale semnificației". Dincolo de manifestarea textuală, lingvistică, fenomenul deconstructivismului are, însă, o altă manifestare extinsă, la nivel artistic. Astfel, deconstructivismul își începe manifestarea în arhitectură, fiind numit uneori chiar și deconstrucție. Deconstructivismul constituie o direcție de dezvoltare a arhitecturii postmoderne, începută la sfârșitul anilor 1980. Este caracterizat de idea de non-liniaritate a procesului de design și de proiectare, precum și de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
intenția autorului sau de alte determinări exterioare textului ca surse ale semnificației". Dincolo de manifestarea textuală, lingvistică, fenomenul deconstructivismului are, însă, o altă manifestare extinsă, la nivel artistic. Astfel, deconstructivismul își începe manifestarea în arhitectură, fiind numit uneori chiar și deconstrucție. Deconstructivismul constituie o direcție de dezvoltare a arhitecturii postmoderne, începută la sfârșitul anilor 1980. Este caracterizat de idea de non-liniaritate a procesului de design și de proiectare, precum și de manipulări ingenioase ale formelor, continuității și structurilor suprafețelor exterioare ale clădirilor. Deconstructivismul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Deconstructivismul constituie o direcție de dezvoltare a arhitecturii postmoderne, începută la sfârșitul anilor 1980. Este caracterizat de idea de non-liniaritate a procesului de design și de proiectare, precum și de manipulări ingenioase ale formelor, continuității și structurilor suprafețelor exterioare ale clădirilor. Deconstructivismul apelează la aparenta nerespectare a geometriei euclidiene, sugerând volumetrie ne-euclidiană, servind astfel la "dislocarea" și la "distorsonarea" elementelor arhitecturale, dar mai ales a fațadei și a întregii suprafețe exterioare a clădirii. Finalizarea aspectului final vizual este caracterizată de impredictibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
filozofică de deconstrucție, deși gradul concret de influențare al acestora este o problemă de dezbătut, în timp ce alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale mișcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mișcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcție neexplorată pînă la începutul anilor 1980, aceea a ignorării
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
City de către Philip Johnson și Mark Wigley și deschiderea din 1989 a Wexner Center for the Arts, Columbus, Ohio, designat de Peter Eisenman 54. La fel ca textul deconstructivist, dominat de fragmentarism și de o aparentă non-liniaritate și chiar haos, deconstructivismul în arhitectură se caracterizează prin idei legate de fragmentare, printr-un interes deosebit față de manipulare a suprafeței sau a imaginii structurii, prin forme non-rectilinii, care au scopul de a distorsiona și de a disloca unele elemente ale arhitecturii, precum structura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
față de manipulare a suprafeței sau a imaginii structurii, prin forme non-rectilinii, care au scopul de a distorsiona și de a disloca unele elemente ale arhitecturii, precum structura și învelișurile. Imaginea vizuală finală a unei cladiri, ce se ghidează după principiile deconstructivismului, se caracterizează printr-o imprevizibilitate stimulantă și printr-un haos controlat. Este același haos pe care îl declanșează și Friedrich Nietzsche, prin al său: "Dumnezeu a murit!", sintagmă care marchează începutul modernismului și al dezordinii aparente, care se presupune că
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care se presupune că va urma. Non-existența valorilor sau a unui reper de referință, în care oamenii să creadă și de care să se lege, duce, automat, la dezordinea universală, care, la nivel, beletristic, coincide cu aparenta dezordine textuală. Totuși, deconstructivismul mizează pe o dezordine ordonată după criterii proprii, deși, în al său eseu din 1966, Structura, semnul și jocul în discursul științelor umane 55, Jacques Derrida critică neistovita încercare a istoriei filosofiei occidentale, de determinare a unui centru, a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a faptului că acea celebră sintagmă de moarte a lui Dumnezeu, proclamată de Friedrich Nietzsche, nu pune în discuție existența divinității, ci funcția ei ordonatoare 57. Nevoia acută a unei prezențe nu este altceva decât nevoia de centru, pe care deconstructivismul însuși, deși nu o acceptă, o subînțelege prin raportarea permanentă la fundament, adică la vechi, în crearea noului. Aceasta este relația indestructibilă care se stabilește între două elemente: text și operă, sau prezent și trecut. Cu alte cuvinte, la fel
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
procesualitate pune în centru limbajul și, deși se bazează pe o critică radicală a textului, nu demolează centrul, ci îl recondiționează, printr-o recontextualizare a sa. Ioana Em Petrescu, în volumul său, Modernism Postmodernism. O ipoteză 64, leagă deconstrucția și deconstructivismul derridian, de etapa de început a postmodernismului, asimilată de către neomodernism: "Ipotezele Ioanei Em. Petrescu asupra începutului postmodernismului au drept punct de reper postmodernismul deconstrucției și, în primul rând, al filosofiei lui Derrida, citită, și aceasta, dintr-o perspectivă mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aceasta, dintr-o perspectivă mai puțin obișnuită, în anii 1985-1989, când autoarea începe să proiecteze o carte fără șanse de publicare, o carte despre deconstrucția descoperită de ea în SUA, în 1981-1983"65. Punând, în centru, textul, autoarea abordează manifestarea deconstructivismului, la nivel lingvistic "prin reconstituirea sumară a reperelor fundamentale, din gândirea lui Derrida."66 Astfel, autoarea îl încadrează pe Derrida, preluând propriul crez al acestuia, ca aparținând momentului "închiderii" unei epoci, ceea ce înseamnă "închiderea metafizicii" sau a modelului gândirii europene
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un proces obiectiv de descoperire a sensului, ci este o introducere a acestuia în text, care în sine nu are nici un sens"72. În explicarea acestui fapt, va încerca să stabilească, în articolul său, publicat în "România literară", și intitulat Deconstructivismul un nod de legătură, atât influențele, cât și noile direcții, pe care le va impune acest manifest, la întregul nivel artistic. Eseul insistă asupra faptului că, în literatură, trebuie să percepem deconstructivismul, în primul rând, ca o modificare la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
articolul său, publicat în "România literară", și intitulat Deconstructivismul un nod de legătură, atât influențele, cât și noile direcții, pe care le va impune acest manifest, la întregul nivel artistic. Eseul insistă asupra faptului că, în literatură, trebuie să percepem deconstructivismul, în primul rând, ca o modificare la nivelul limbajului: "Ce rol a jucat deconstructivismul în toate acestea? Dacă e să-i dăm crezare lui Hillis Miller, unul central. Pentru deconstructivist, literatura înseamnă, înainte de orice, limbaj, ce însemnase de fapt și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
influențele, cât și noile direcții, pe care le va impune acest manifest, la întregul nivel artistic. Eseul insistă asupra faptului că, în literatură, trebuie să percepem deconstructivismul, în primul rând, ca o modificare la nivelul limbajului: "Ce rol a jucat deconstructivismul în toate acestea? Dacă e să-i dăm crezare lui Hillis Miller, unul central. Pentru deconstructivist, literatura înseamnă, înainte de orice, limbaj, ce însemnase de fapt și pentru Noua Critică ori structuraliștii europeni. Pornind de la remarca lui Paul de Man cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Pentru deconstructivist, literatura înseamnă, înainte de orice, limbaj, ce însemnase de fapt și pentru Noua Critică ori structuraliștii europeni. Pornind de la remarca lui Paul de Man cuvintele au o energeia uriașă care le permite să făptuiască așa-numita materialitate a istoriei deconstructivismul nu caută să descopere literaturitatea unui text, ci literaturitatea limbajului, prin literaturitate înțelegîndu-se structură, dar și capacitate performatoare, vitalitate, trecere aproape insesizabilă a cuvintelor în fapte. În vreme ce pentru o critică sociologizantă sau ideologică, literatura reflectă fenomene exterioare de fapt ei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
caută să descopere literaturitatea unui text, ci literaturitatea limbajului, prin literaturitate înțelegîndu-se structură, dar și capacitate performatoare, vitalitate, trecere aproape insesizabilă a cuvintelor în fapte. În vreme ce pentru o critică sociologizantă sau ideologică, literatura reflectă fenomene exterioare de fapt ei, pentru deconstructivism ea le modelează. (...) Metoda ca atare, felul în care deconstructivismul propune studierea limbajului, în texte literare și apoi prin extensie în alte discipline, este preluată masiv din retorica clasică"73. Pornind de la această teorie a vitalității limbajului și a capacității
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
literaturitate înțelegîndu-se structură, dar și capacitate performatoare, vitalitate, trecere aproape insesizabilă a cuvintelor în fapte. În vreme ce pentru o critică sociologizantă sau ideologică, literatura reflectă fenomene exterioare de fapt ei, pentru deconstructivism ea le modelează. (...) Metoda ca atare, felul în care deconstructivismul propune studierea limbajului, în texte literare și apoi prin extensie în alte discipline, este preluată masiv din retorica clasică"73. Pornind de la această teorie a vitalității limbajului și a capacității sale modelatoare, ne propunem să identificăm ce a preluat acest
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
din retorica clasică"73. Pornind de la această teorie a vitalității limbajului și a capacității sale modelatoare, ne propunem să identificăm ce a preluat acest curent, din modernism, și, implicit, ce a transmis postmodernismului. Teoria propusă de Hillis Miller, cum că deconstructivismul preia studiul central al limbajului, de la structuraliștii europeni, menținută, ulterior, și de poststructuraliși, este susținută de o explicație argumentată a acestuia, despre care, la noi, va discuta și Mircea V. Ciobanu, în articolul Avatarurile exercițiului hermeneutic, publicat în revista "Sud
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
noi, va discuta și Mircea V. Ciobanu, în articolul Avatarurile exercițiului hermeneutic, publicat în revista "Sud Est Cultural Revista de Artă, Cultură și Civilizație", nr. 4/2006, în care se precizează că aspectul particular cel mai evident al poststructuralismului este deconstructivismul. Cuvînt cu două prefixe, "de-" și (re) "con", curentul reprezintă în primul rând critica unor opoziții ierarhice din gîndirea "obișnuită", tradițională. Aceste opoziții sunt tratate ca dogmatice, ne-naturale, produse chiar de discursurile care le descriu. Esențial în investigarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
naturale, produse chiar de discursurile care le descriu. Esențial în investigarea unui text este, de exemplu, "ademenirea la suprafață a forțelor conflictuale de semnificație dintr-un text", sau altfel spus, "investigarea tensiunii dintre mecanismele de semnificație"74. 1.2.4. Deconstructivism și postmodernism Cu privire la înțelegerea mai profundă a legăturii dintre deconstructivism și postmodernism, considerăm esențială o prezentare succintă a fenomenului postmodernist în literatura română, pus în legătură cu modernismul. Postmodernismul este termenul de referință aplicat unei vaste game de evoluții în domeniile de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
investigarea unui text este, de exemplu, "ademenirea la suprafață a forțelor conflictuale de semnificație dintr-un text", sau altfel spus, "investigarea tensiunii dintre mecanismele de semnificație"74. 1.2.4. Deconstructivism și postmodernism Cu privire la înțelegerea mai profundă a legăturii dintre deconstructivism și postmodernism, considerăm esențială o prezentare succintă a fenomenului postmodernist în literatura română, pus în legătură cu modernismul. Postmodernismul este termenul de referință aplicat unei vaste game de evoluții în domeniile de teorie critică, filozofie, arhitectură, artă, literatură și cultură: "Diversele expresii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]