193 matches
-
de atac: „Pentru M. Sebastian, Romulus Dianu, Sergiu Dan și ceilalți ucenici imunzi, cea mai francă și rapidă expediție”. Există și lovituri mai subtile, dar nu mai puțin eficiente; bunăoară, această însemnare ironică din nr. 16: „Dăm ca document al decrepitudinii Contimporanului notița lăudabilă de mai jos, apărută în Viața literară: Contimporanul apare cu mobilierul înnoit în stil clasic. D. Vinea în «manifestul despre îngeri» pare a mărturisi misticismul. Întîlnim aci pe d. Mircea Damian, cu o schiță umoristică. D. Pompiliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu au absolut nimic de-a face cu ansamblurile de molecule a căror dezagregare o putem observa la capătul unui proces obiectiv. Deoarece aceștia sunt moduri ale vieții absolute și poartă în ei esența acesteia, esența auto-sporirii, gândul dispariției sau decrepitudinii lor nu este doar trăit de ei ca o indignare: în ochii filozofului capabil să pătrundă în esența a ceea ce face din ei ființe vii, el se dezvăluie ca o imposibilitate de ordin aprioric. Geniul lui Nietzsche stă în a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
gentleman e inacceptabil ș...ț”1. ProustMarcel Proust (1871-1922). Într-o ciornă la În căutarea timpului pierdut (citată de Roger Kempf), Proust meditează la destinul lui Brummell dintr-un unghi neașteptat. Prilejul i-l oferă contemplarea marilor doamne atinse de decrepitudine. Prin analogie, se gândește la decăderea lui Brummell. Cum poți fi dandy În esență câtă vreme, la un moment dat, ai Încetat să mai fii dandy? „Din clipa În care Brummell, decavat, Într-un mic hotel din Caen, ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
delicat tăiate și uneori date cu lac incolor sau cu ojă. Pentru Baudelaire Însă, arta machiajului, fără a fi destinată exclusiv femeii, e o formă superioară de modelare și corectare a naturii, un triumf al idealului estetic asupra vulgarității și decrepitudinii. În Elogiul machiajului el enumără beneficiile fardării: „ ș...ț cine oare nu-și dă seama că folosirea pudrei de orez, atât de prostește anatemizată de filosofii candizi, are ca țel și ca rezultat dispariția din ten a tuturor petelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sportive, vopseaua și fardul sunt, cum s-a văzut, alte arme de preț, mereu la Îndemâna unui dandy, oricât de ridicole și excentrice le-am considera astăzi. Cu câteva infime excepții, puțini sunt dandy-i care ies triumfători din bătălia cu decrepitudinea. Despre jalnicul sfârșit al lui Brummell s-au scris zeci de pagini, Între care, cele mai subtile și patetice - ale Virginiei Woolf. Nebun, uitat, părăsit, internat Într-un fel de azil, sfidătorul Frumos de odinioară, pol absolut al eleganței londoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
demnitatea certitudinii pentru care viața este o formă de convalescență universală. Vagabondul îi terorizează, ratarea lui îi împiedică să intre în biserici. Această atitudine garantează sănătatea acefală a sufletului, vindecă artroza seninătății (care nu se mai dezvăluie decât sub auspiciile decrepitudinii turistice: absolutul debilitat nu se regenerează decât prin vacanțe). Avem nevoie de o nouă dialectică a greșelii, a păcatului. Atunci orice profeție va deveni inutilă. * Câtă vreme teologia pune în centru omul material, aberațiile și inepțiile spectaculoase fac deliciul posterității
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
la un punct zero? Cu o nouă Evă, cu un nou Adam, cu un nou Eden care ar putea învăța din rătăcirile primului proiect? Ne-ai mai oferi o șansă, nouă, dobitoacelor cugetătoare, bolnave de cancerul trufiei, urii, singurătății și decrepitudinii, o șansă întru alegerea unei alte căi. Și dacă la capătul acestei șanse vom fi la fel de ticăloși ca și acum, atunci chiar că trebuie să ne asumăm întreaga vină pentru faptul că fiecare dintre noi se află într-o mizerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ceva din fosta splendoare, pierduta Brazilie, profilul lui Cabral, Angola, sextantul lui Vasco da Gama, imperiul portughez al Indiilor, decolorata tapiserie maritimă a secolelor XV și XVI și caravelele neobosite, Încărcate cu ceai din Ceylon, arahide, africani și susan. Orgoliul decrepitudinii este cea mai vizibilă particularitate arhitectonică, palpabilă, caracteristică atît a casei cît și a proprietăresei, o bătrînă cu trăsături grele venind parcă din La dolce vita, cu toate că nu numai grotescul tinde să o circumscrie În tablou, ci și melancolia desprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o proteză ce-o protejează probabil de restul lumii la care privește amețitor de tîmp, că n-are pensie, prin niște ochelari cu lentile cu aproape patru sute de dioptrii. Pare un exemplu de exagerare din partea regizorului (nepotul babei) În ce privește degradarea, decrepitudinea, miopia umană și mizeria pe care-o produce pe cale de consecință și n-o vede. Și asta cu toate că spectacolul Începuse bine, cu Betty Hunsdorfer (Woodward, reamintesc) probînd peruci În fața camerei, probîndu-și fără să vrea singurătatea Într-o imagine de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau nu atins. Spre norocul lui, n-au mai pus alte întrebări, căci probabil nu le-ar fi ascultat. Orbirea care-l amenința pe Papini fusese primul semnal. Își spusese, în săptămâna aceea, că poate nu e vorba de inevitabila decrepitudine a bătrâneții, că dacă a tot repetat povestea lui Papini (Papini, pe care nici un chirurg nu îndrăznește să-l opereze...), a făcut-o pentru că îl preocupa tragedia unuia din scriitorii lui favoriți. Dar curând și-a dat seama că încerca
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
permită să plece. Dar mai așteptă. Czinczar păși înainte până ce a ajuns chiar în fața ei. Ceva din originea lui barbară, atât de atent înăbușită până atunci, se strecură în comportamentul lui. Insinuarea unei batjocuri, disprețul unui bărbat puternic fizic față de decrepitudine, o senzație de superioritate autentică față de o persoană atât de rafinată precum era Lydia. Când vorbi, dovedi că era perfect conștient că acordă milă. - Bătrâno - spuse - te las să pleci pentru că mi-ai făcut o mare favoare când l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
de groază cu tentă ocultă a reprezentat unul din cele mai de succes genuri cinematografice de la Hollywood 3. Filmele de groază s-au bazat în mod tradițional pe temerile universale, primordiale (cum ar fi teama de moarte, de bătrînețe, de decrepitudine, de violență, sexualitate etc.). În orice caz, cele mai interesante filme de groază contemporane (Exorcistul, The Texas Chainsaw Massacre, Carrie, Alien, Shining etc.) au prezentat, adesea într-o formă alegorică și simbolică, atît temerile universale, cît și anxietățile și ostilitățile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în filmele lui Walt Disney. Dacă această intuiție a mea este corectă, atunci fascinația și oroarea cu care publicul privește scenele în care corpurile suferă mutații bizare se explică în parte prin această adînc înrădăcinată teamă de cancer și de decrepitudine fizică. În Poltergeist, de exemplu, apare un tînăr om de știință, absolvent al Universității Stanford, care se duce în bucătărie să-și ia o fleică pentru friptură, din frigider. Publicul vede cum bucata de carne suferă un proces asemănător metastazei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Deși această halucinație dispare, el își părăsește locuința fără a mai reveni. În mod similar, cele mai spectaculoase scene cu morți revenind la viață din pelicula Poltergeist ne prezintă carnea în descompunere, care personifică literalmente teama de moarte și de decrepitudine. După călătoria în lumea spiritelor, doamna Freeling încărunțește prematur o altă prezentare simbolică a spaimei de a îmbătrîni. Și, în cele din urmă, filmul speculează speranța în viața de apoi și teama că aceasta ar putea fi infernală teamă ce
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ia drept ce este: un glas de scriitor, conștient că astăzi mai poate trezi pe nimeni din morți decît anunțînd(-uși) propria moarte: “Am Înțeles În sfîrșit moartea; nu cred că-mi va face cine știe ce rău. Am cunoscut ura, disprețul, decrepitudinea și alte lucruri; am cunoscut chiar foarte scurte clipe de iubire. Nimic din ceea ce sînt nu-mi va supraviețui, și nici nu merit ca ceva din mine să-mi supraviețuiască; voi fi fost un individ mediocru, sub toate aspectele. Voi
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
relativ rapidă. Odată cu moartea lui Jerry, s-a instalat o nouă singurătate, determinată de lipsa unei conversații regulate cu acele puține persoane apropiate cu care putea să fie ea însăși. "A fi ea însăși" presupunea de asemenea, în ciuda vârstei și decrepitudinii incipiente, continuarea posibilității de a seduce pe alții. Undeva, în corespondența ei prolifică din acei ani de după moartea lui Jerry, a scris: Cu Jerry mă obișnuisem cu plăcerea de a vorbi limba mea toată ziua și deodată a trebuit să
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pentru următoarea provocare a vieții; americanca mai puțin flexibilă era acum în situația de a nu mai putea călători și se stingea încet. Dragostea, indiferent dacă este pentru persoane de același sau de alt sex, își schimbă nuanțele la bătrânețe. Decrepitudinea nu mai incită intimitatea, mai ales atunci când pieptul a fost ars de radiații. Evoluția sănătății lui Grace era acum extrem de imprevizibilă. Traducea Piatra filozofală (1970-1976). Cancerul la sân diagnosticat în 1958 recidivase la începutul lui 1969. Marguerite a suferit și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
aspru, halucinant, aripa neantului. Și aici, fără excepție, " Versurile sale sunt bântuite de obsesii nocturne, un aer lunatic stăpânește imaginația poetului și-n decorul halucinant al peregrinărilor fiecare gest are valoarea unui ritual. În confuzia simbolică prefigurată în imagini ale decrepitudinii, poetul dă la iveală nostalgia discretă a purificării" (Radu G. Țeposu). Poate nicăieri apetența pentru ritual și histrionic, dar și nostalgia reținută a purificării nu sunt mai vizibile ca în poemele de o largă respirație Câmp negru și Nouă variațiuni
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de drepte, de sănătoase, de puternice". Pe de o parte deci, e vorba de o umanitate aservită nevoilor pe care și le-a impus în mod artificial, condamnată să alerge după bunuri imaginare, condamnată din această pricină la neliniște, la decrepitudine. Pe de altă parte, e vorba de ființe care trăiesc la adăpostul dorinței hărțuitoare de schimbare, asigurate de o totală integritate fizică, mereu pure, pentru că nu depind încă de "civilizație", de codul de valori, de interdicțiile și de exigențele acesteia
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
doamna de Bargenton, unul din personajele cele mai însemnate ale acestei povestiri. H. de Balzac, Iluzii pierdute, p. 42 La fel, în Moș Goriot, ampla descriere a pensiunii Vauquer este o evocare metonimică a proprietarei și a chiriașilor, izotopie a decrepitudinii ce se transmite, într-adevăr, prin asociere, de la spațiu la locuitorii acestuia: (64) Sala aceasta, cu pereți în întregime îmbrăcați în lemn, a fost cîndva zugrăvită într-o culoare, pe care astăzi n-o mai poți desluși și pe care
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Soarele rămâne mereu același, egal cu sine însuși, fără nici un fel de "devenire". Luna, dimpotrivă, este un astru a cărui viață e supusă legii universale a devenirii, a nașterii și a morții. "Ca și omul, luna cunoaște o "istorie" patetică, decrepitudinea sa sfârșind prin moarte. Trei nopți de-a rândul cerul înstelat rămâne fără lună. Dar această "moarte" este urmată de o renaștere: "luna nouă". "Această veșnică revenire la formele ei inițiale, această periodicitate nesfârșită fac ca luna să fie, prin
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
pe rînd, fără ca viziunea mitică și nici măcar vestigiile viziunii magice să fie complet distruse. Cultura medievală a Occidentului se deosebește fundamental de vechile culturi mitice. Acestea au realizat aprofundarea filosofică în faza lor de declin ca mijloc de înlocuire a decrepitudinii credinței din acest timp. Cultura medievală pomește însă de la această decrepitudine; ea se bazează de la bun început pe dogmatismul mitului creștin în luptă cu filosofia, ea însăși speculativă în lipsa înțelegerii limbajului simbolic, în ciuda luptei lor, teologia și filosofia se influențează
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fie complet distruse. Cultura medievală a Occidentului se deosebește fundamental de vechile culturi mitice. Acestea au realizat aprofundarea filosofică în faza lor de declin ca mijloc de înlocuire a decrepitudinii credinței din acest timp. Cultura medievală pomește însă de la această decrepitudine; ea se bazează de la bun început pe dogmatismul mitului creștin în luptă cu filosofia, ea însăși speculativă în lipsa înțelegerii limbajului simbolic, în ciuda luptei lor, teologia și filosofia se influențează una pe cealaltă și tocmai acest amestec caracterizează dogmatismul. Filosofia se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din captivitate și din sclavie, un adevărat scenariu de literatură și de cinematografie științifico-fantastică, care ajunge până în pragul exterminării speciei umane și al supraviețuirii mașinilor inteligente în cosmos. Dincolo de aceste proiecții, depășirea de sine și împotrivirea la stagnare, îmbătrânire sau decrepitudine sunt invocate de transumaniști drept necesitățile tehnologice vitale și urgente ale momentului, în timp ce sunt orientate în sprijinul menținerii semnificației vieții umane, al dezrobirii umanului din chingile morții, ale bolii și ale suferinței. Adesea însă, toate aceste orientări sunt învinuite de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Venturiano ar putea urma un model italian dar poate fi și un derivat de la numele de origine grecească Ventura răspîndit în epocă. Conul Leonida sugerează o continuitate ciudată între mica boierime românească (conul, conașul) și mica burghezie iar contrastul dintre decrepitudinea pensionarului și numele eroului grec Leonida e pentru efect comic dar ilustrează și un fapt istoric împămîntenirea alogenilor; Coana Efimița este cea care îl aprobă admirativ, eufemizînd relaționarea verbală, dependentă fiind, în postura sa de consoartă, așa cum dependent era poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]