848 matches
-
m am despărțit niciodată de nimeni, nici din cei ce au murit...” Într-adevăr, abordând în permanență trăirea lăuntrică a personajelor sale, autorul recurge adesea la formula narativă a monologului interior, utilizând-o cu o deosebită abilitate și naturalețe, până la dedublarea majorității personajelor lui. În Experiență aparte, pe care criticul literar Theodor Codreanu o consideră a fi „cea mai relevantă reușită a volumului”, autorul utilizează analiza psihologică până la saturație și, tocmai de aici, rezultă și dramatismul situației care, în aparență, tinde
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
căi tot mai întortocheate, la capătul cărora a fost anihilat, pentru mine, firescul unui act simplu, de care se bucură restul omenirii: așezatul pe veceu. Și aici, ca întotdeauna, firescul, imediatul este dat de imersarea totală în act, în lipsa oricărei dedublări a conștiinței. Henrich Steffens povestea că Fichte obișnuia să dea tot timpul studenților săi următorul exemplu pentru a clarifica natura acelei intuiții intelectuale prin care eul se poate cunoaște pe sine (intellektuelle Anschauung): începe prin a te gândi la perete
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ipostaze ce poate sugera o a doua natură: „Nimic mai derutant decît ardoarea spunerii, decît suflul «indiscret», pe cît de strident, pe atît de ambiguu, al ascunzișurilor ei. La cei deprinși cu gustul ficțiunii, obișnuiți și să se mintă fabulos, dedublarea, transferul de personalitate nu sunt doar mimate, ci și trăite la mare cotă, autentice“. Nu ne facem iluzia că autoarea și-a reprimat complet partipriurile, că și-a extirpat preferințele, că și-a anulat refuzurile, ceea ce ar fi echivalat cu
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
Mihai Munteanu). Sau iată cum "sună" un poem de dragoste: "gâtul ei era prea lung/ se abstrăgea pătrunsul de scuze/ revivalismul marasmei pe scurt/ edace iubirea serii/ în coastele inconturnabile ale durerii/ înghețatul periplu/ sau dansul țipătului tău în iglu/ dedublarea psihoimpresiei iubitei/ pletele ferestrei se subsumau/ în ispite/ admonestare fatidică a nimbului cifru/ în coastele ilustrative te intru/ împrăștiere ierarhică pentru înghițitorul de pantă/ cetatea de clipe devine o altă/ imaginar rânduit în exorcismul ideii/ expurgă tabuul deschiderii cheii". (Florin
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
palimpsest, și sînt interpretate de o singură actriță, mi se pare că dă o tensiune în plus, un accent dramatic substanțial. Scenariul este mult mai subjugat teatrului, atmosferei lui. Visceralitatea interpretării Silviei Codreanu, felul în care se înfige în cuvînt, dedublarea însăși - care dă dinamică aparte și patologicului - au ca însoțitor permanent un soi de vulnerabilitate absolut emoționantă. Tușantă. Este aceea a creatorului, a artistului pentru care sensul major al existenței este devoțiunea pătimașă față de meserie. Din nimic, cu această actriță
Alice vă așteaptă în pod(u) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7917_a_9242]
-
Iuliana Stoianescu și Supersomethings, spectacol dedicat memoriei Gabrielei Tudor de Cosmin Manolescu, în coregrafia și interpretarea realizate de Ana Cătălina Gubandru, Mădălina Dan, Paul Cimpoieru și Cosmin Manolescu. Încă două piese de grup s-au integrat Platformei. Una dintre ele, Dedublare, concepută de Mădălina Dan și interpretată de Carmen Coțofană, Paul Dunca, Florin Fluieraș și Mădălina Dan, este o piesă satirică, în care cele patru personaje, un arici, o cioară, un măgar și o oaie, ironizează clișee ale dansului contemporan, prin
Dans și experiment by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6829_a_8154]
-
de delator al germanilor și de apetența lor bolnavă pentru conformism, de orice fel ar fi" (Dan Ungureanu). Sau: "Nu regimul e de vină ci ceea ce românii numesc Ťschimbarea domnilorť". Și, în definitiv, de ce să nu ne admitem, noi necomuniștii, dedublarea, simulacrul, bicisnicia ce ne disting? Noi am fost cei decăzuți, cei expulzați de "adevăr", nu regimul totalitar e cel căruia i se poate imputa impostura: "Comunismul nu s-a bazat pe minciună, impostură și dedublare (...) Minciuna, viclenia, impostura, dedublarea, ipocrizia
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
nu ne admitem, noi necomuniștii, dedublarea, simulacrul, bicisnicia ce ne disting? Noi am fost cei decăzuți, cei expulzați de "adevăr", nu regimul totalitar e cel căruia i se poate imputa impostura: "Comunismul nu s-a bazat pe minciună, impostură și dedublare (...) Minciuna, viclenia, impostura, dedublarea, ipocrizia sunt armele cu care noi ne-am apărat contra comunismului, nu invers. Să nu acuzăm comunismul de minciună și de impostură. Noi am fost cei care am mințit comunismul" (D.U.). Pe deasupra, suntem intelectualmente niște
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
necomuniștii, dedublarea, simulacrul, bicisnicia ce ne disting? Noi am fost cei decăzuți, cei expulzați de "adevăr", nu regimul totalitar e cel căruia i se poate imputa impostura: "Comunismul nu s-a bazat pe minciună, impostură și dedublare (...) Minciuna, viclenia, impostura, dedublarea, ipocrizia sunt armele cu care noi ne-am apărat contra comunismului, nu invers. Să nu acuzăm comunismul de minciună și de impostură. Noi am fost cei care am mințit comunismul" (D.U.). Pe deasupra, suntem intelectualmente niște troglodiți, căci politologia de
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
uman", Cioran nu pregetă a se da în spectacol, dorlotîndu-se în ipostaza de impostor: "Ori de cîte ori sunt întrebat ce profesie am, abia mă abțin să răspund : escroc multilateral". Nu e vorba de-o mistificare ticluită, ci de-o dedublare astfel efectuată încît o parte a entității în cauză ar reprezenta-o vidul. Iată o anecdotă elocventă: "Deunăzi, la familia Collin, spuneam că toți românii sunt niște impostori. Mounir Hafez mă întreabă: ŤVă socotiți și dumneavoastră unul?ť - ŤÎntr-un sens
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
memorie. Pe parcursul romanului persistă impresia de pseudopolicier: comisarul fructifică tot ce i se oferă ca explicație (psihanaliză, simboluri, prozodie) și îl identifică pe ucigaș mult prea devreme, iar periplul lui Tomas prin New York este presărat cu multe indicii ale unei dedublări periculoase, finalul se încheie cu triumful răului prin alianța între doi ucigași psihopați, prin dispariția eroului într-un accident stupid. Așa că policierul se dovedește doar pretextul, schema sau aparența altui roman mult mai interesant. Regal intertextual În numele porcului rezistă nu
Deliciile unei prefăcătorii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7114_a_8439]
-
Noimann (Editura Polirom, 2008), doctorul Noimann "gestionează" un univers ale cărui posibile repere culturale sînt Dali, Bruegel, Bosch, Kafka, filmele horror (de bună calitate), Freud sau filmele de animație (ca în scena memorabilă a piciorului însuflețit); esența acestui univers e dedublarea ("De fapt, în același timp, existau acolo, în el, doi Noimanni", se spune la un moment dat; prenumele e al realului, în vreme ce numele personajului e halucinația acestuia: Paul Noimann e, aici, Paul și Noimann care aparțin unor lumi în conflict
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
suprafață și mai ales pe cea oficială; evaluarea ei e încă de întreprins, dar în ansamblu, a fost considerabilă și la noi și în întreaga lume din „lagărul” comunist. E ceea ce observatorii din lumea liberă nu vor înțelege în veci: dedublarea spiritelor, abilul oportunism, salvarea prin minciuna utilă. ... Cu aceasta însă intrăm în domeniul care depășește cu mult politicul și caracterizează definitoriu pe homo humanus, acela al scindării voluntare sau nu a propriului său ego-de care e mai bine să se
Falsificare prin documente by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5956_a_7281]
-
și nedreaptă a celor puternici și autoritari, viața individului devine o tragică înfruntare a sensibilității și dorinței de libertate cu duritatea și oprimarea. Acea „dublă privire” a scriitoarei asupra lumii, invocată adesea de criticii literări, produce o specifică dinamică a dedublării la nivelul compozițional și formal al operei (planuri narative, configurarea personajelor, sentimentele, formula estetică, tonalitatea etc.). Realismul testimonial, recunoscut că o dimensiune fundamentală în primele proze ale Anei María Matute, publicate în condițiile cenzurii franchiste, constă în explorarea modului de
Premiul Cervantes 2010: Ana María Matute by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5718_a_7043]
-
siguranță a gustului), ci și o alta, fundamentală, înnăscută, de natură etic intelectuală, care trebuie să fie un liant pentru toate celelalte. Pe aceasta din urmă, Mircea Martin o posedă fără rest. Limbajul său nu e niciodată pândit de tentația dedublării. Scrisul său nu admite reformulări. Iar când devine, pe spații mici, aluziv sau când folosește, în plin discurs academic, sugestia, putem fi siguri că n-o face cu trimitere la contingent. Despre acesta, atunci când vorbește, vorbește pe fără înconjur. Reeditându
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
pe finalul filmului, din capitalul de inuman al personajului, care-și taie deliberat toate legăturile sociale. Proiectul lui Cristi Puiu cu acest film este extrem de ambițios și el pornește chiar de la distribuirea sa în rolul actorului principal, actor și regizor, dedublarea face parte dintr-un mecanism schizoid pus în scenă cu personajul său. Analiza are ceva de autoscopie, de rapel către propria interioritate, jocul este mereu dublu, în fața camerei ca actor, Cristi Puiu se privește din spatele ei care regizor. Fetița din
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
vieții și pe care a scris, ca orice italian ce se respectă, un titlu cu rezonanțe mediteraneene, Canțonierul. Și tot el, în deplină cunoștință de cauză, a explicat-o, într-o altă carte, cu o privire din afară, a unei dedublări aproape explicabile în epocă, semnată neutru, cu alt nume. Această strădanie de a fi fericit nu poate fi tradusă mai bine decât o fac versurile sale: Dar un mic ungher/ Vai, mie!lăsam în dorință, albastră/ spirală,/ să mă contemplu
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
mai original metaroman (...), un roman al numelor proprii, care sunt adevăratele lui personaje”. Onomastica e cea care, printr-un joc superior al imaginației, creează o întreagă lume ficțională, cu normele ei prestabilite, cu relieful său inconfundabil. Prozatorul procedează printr-o dedublare, decelând, alături de sensul impus de tradiție, un al doilea sens. Evident, iluzia unor reguli și norme lexicografice riguroase este menținută, se folosește un sistem de note bibliografice, ținuta erudită e completată de trimiteri livrești, realizându-se, însă, cu toate acestea
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
plenitudinea și la sensul vieții, eșuează în grotesc sau tragicomic. Cel dintîi alunecă în impostură și șarlatanie, iar cel de-al doilea nu depășește ambiguitatea unei imaturități care îl menține în perpetuă oscilație și sterilă iluzionare. Alterego-ul din schizoidele lor dedublări este compensatoriu, dar și incomod. Instalat în pielea poetului Augusto Faroni, Gregorío Olías complică ițele și farsa pînă la absurd și nebunie. Himerica împlinire a aspirației sale către faima artistică este susținută doar de adeziunea naivului și idealistului Gil, obsedat
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
recurența termenilor de joc, spectacol, mască, rol, personaj. Dată fiind lipsa de sens și imposibilitatea cunoașterii de sine - „Cine sunt eu?” este o întrebare fără răspuns -, este preferabilă observarea spectacolului oferit de ceilalți și, în locul introspecției inutile, exercițiul rațional de dedublare în „insul senin și rațional care există în mine și care joacă rolul fratelui mai mare și în insul imatur și dezechilibrat ușor absurd, care există și el în mine”. Maturul biologic a „rămas în trecut”, pentru a păstra valorile
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
numaidecât spectaculoasă, cea de-a treia parte, conținând răspunsul lui Vali, e din punct de vedere narativ funcțională. Ea redimensionează întinsa confesiune carcerală printr-un filtru al interpretării. Omoară-mă! e altceva decât o combinație de ficțiuni ale persoanei întâi. Dedublarea vocilor nu e un simplu pretext. Acestea se continuă, își preiau sarcinile, chiar dacă nu pe spații mari, în așa fel încât se înțeleg una pe cealaltă. Aici se vede cel mai limpede intuiția de prozator dispus la bricolaje a Anei
Ce urmează? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6478_a_7803]
-
oricât de demn înregistrat). Voi fi scurt în demonstrație. În La pierderea speranței, presentimentul morții nu se referă niciodată la moartea cu majusculă, ultimă și definitivă. E mai degrabă o formă de afazie parțială. Jucată, desigur, fiindcă ascunde, totdeauna, o dedublare. Prelipceanu își uită vârstele până într-acolo încât ajunge să le considere alterități: „subsemnatul Prelipceanu V. Neculai declar pe propria mea răspundere/ că tot ce am scris îmi aparține numai în parte și anume atunci când/ vă vine să căscați/ la
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
lui prin zone idealizate. Se conturează astfel o formă de libertate. Doar că imaginarul nu rămâne la un stadiu al visării poetice; el este convertit într-un fel de ontologie a vieții trăite direct prin poezie. Sintetic formulat, himerismul structurează dedublarea în variațiuni ale expresionismului, privilegiind un eu liric ce aparține unui globe trotter cu antene romantice, un Himerus Alter - cum își numește Vasile Baghiu eul artistic; el investighează și execută plonjări în timp și istorie, revizitând mituri și sentințe pentru
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
capricioase. Baghiu introduce cu subtilitate în roman un filon memorialistic, al tatălui prizonier în Siberia anilor’ 50 (trimiterea la Prizonier în URSS -1998, memoriile lui Vasile Gh. Baghiu, fiind mai mult decât evidentă). Este un punct de plecare spre teoria dedublării: stilizând scrisul tatălui, fiul trăiește viața celuilalt. Asistăm la numeroase iluzii temporale, prinse în zone identitare ale conștiinței. Sensurile rezultate din recuperarea trecutului vor încetini un prezent nicidecum revigorant. Vasile Baghiu animă prezentul prin episodul performanceului artistic. Fără succes în
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
ca urmare a instabilității afective, a spiritului său „scindat între două centre de gravitate”. Pentru criticul și profesorul spaniol, „centrul fundamental al caracterului lui Góngora” este condiția scindată pendulară a nervosului, care se evidențiază în opera sa printr-o permanentă dedublare a viziunii și a tentației „pe de o parte de a înfrumuseța la maximum și pe de altă parte de a denigra, disprețui, batjocori fără scrupule”. Dualitatea și scindarea, caracteristice atât operei cât și caracterului lui Góngora, sunt, în fond
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]