104,572 matches
-
știința, identitatea și alteritatea. Întrebările pe care și le pune Solomon Marcus sînt întrebările vremii noastre și, de aceea, cartea sa se citește cu pasiune și entuziasm. Nu știu - și nici nu contează - dacă toate răspunsurile oferite de autor sînt definitive. Importante rămîn întrebările. Nu este în intenția lui Solomon Marcus să dea sentințe care să devină indiscutabile. Dimpotrivă, prin chiar spiritul său, cartea invită la dialog și la lărgirea continuă a cadrului discuției, în sensul teoriei lui Gödel. În ultimă
Matematică și literatură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11645_a_12970]
-
zi, comparase conversația cu "o artă fără muzeu" devenise afazic. Unii bănuiau o viclenie în plus în maniera unui om care nu se omorâse niciodată după virtuțile dialogului. Alții se întrebau dacă nu cumva pentru acest amator de exiluri, tăcerea definitivă și distrată n-avea aspectul unui ultim privilegiu. Vai, această tăcere era de fapt aceea a unei prime morți. Precum Baudelaire de la urmă, cel care nu mai știa să bâiguie decât "Doamne Dumnezeule", era și el, într-un fel, deja
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
sînt "predispuse să transforme sistemul propriei culturi în normă universală, prin satelizare" (Prezențe europene..., p. 280). Avea perfectă dreptate! Iar vizată era, în primul rînd, Franța, unii intelectuali francezi și cultura lor. Franța culturală, de bună seamă, îl deziluzionează. Despărțirea definitivă de un anume tip de studii literare occidentale, predominant franceze" (p. 304), "indiferența politicoasă, dar foarte reală, a atîtor intelectuali, universitari, publiciști față de tot ce depășește cercul închis al francofoniei", adică "decepțiile umane - numeroase" (p. 306) - sînt adnotările diaristice care
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
Așa l-am și străbătut. La pas. M-am uitat pe geam peste o oră, timp în care am intrat în burta orașului și a istoriei recente. Reparațiile la terasamentul de cale ferată, sudurile vizibile în silueta podurilor nu sînt definitive, par mai degrabă cîrpeli utile pentru revenirea într-un soi de normalitate grăbită, necesară. Pentru că, nu-i așa, viața merge înainte. Mi s-a părut că văd un oraș oprit pe loc, într-o modernitate desuetă. Am simțit și admirație
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
celor ce sădiseră - din afară - ideile iluministe a început chiar din vâltoarea revoluționară: "Ei n-au stat alături de noi, la greu, sub ocupația otomană". Nici autocefalia bisericii - de fapt ruperea de Patriarhia ecumenică de la Constantinopole - n-a fost fermă și definitivă, mulți corifei ortodocși afirmând că "împăratul nostru (sultanul, n.n.) nu ne e stăpân, ci aliat și el ne ocrotește și ne ajută să luptăm împotriva... păgânismului catolic". Întâmplarea a făcut ca Yannis Kapodistrias, conducătorul impus de mișcarea revoluționară, să modifice
Între turciți și iezuiți by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11755_a_13080]
-
stabilește direcția de acțiune a oricărei noi puteri -, el nu va fi decât un președinte de tranziție, o păpușă inertă din fotoliul puterii pentru care vor începe să se lupte adevărații grei ai partidului. A doua: să contribuie la lichidarea definitivă a lui Iliescu, aflat în clipa de față într-o situație extrem de delicată în legătură cu mineriadele și celelalte potlogării din ultimii cincisprezece ani. Cred, de altfel, că unul din motivele pentru care Iliescu a refuzat să predea de bună voie puterea
Un țar de tranziție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11759_a_13084]
-
care l-au purtat aripile confecționate din pînză de in, întinsă frumos pe șasiuri cu pene, sau din panouri de lemn casetate halucinant, și privirile ațintite hipnotic pe zenit. Adică a rămas bănățean și în ceea ce privește obstinația, tenacitatea aceea molcomă și definitivă, și în ceea ce înseamnă goana după absolut, captivitatea mistică în idealitate, oricum ar fi ea camuflată pentru privirea vulgară. Și iată cum a început un implacabil circuit al telefoanelor! Silviu Oravitzan sună și mă somează blajin să-i trimit textul
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
trei sunt ideile fundamentale ale gîndirii muzicale a lui Ștefan Niculescu: 1. raportul dintre unu și multiplu, 2. teoria sintaxei muzicale (din care se profilează cercetarea și aplicarea aprofundată a eterofoniei), 3. principiul "coincidentia oppositorum" etc. în fond sunt sentințe definitive, după meticuloase și inspirate deliberări. Ori, dimpotrivă, monturi ce pun în lumină frumusețea unor bijuterii ale spiritului îndelung polisate, lectorului nerămînîndu-i altceva de făcut decît să constate satisfacția cu care le acceptă ca fiind emanații ale propriei lor intuiții. De
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
Hugo, Franz Liszt și Felix Mendelssohn-Bartholdy. Construindu-se pe sine, clădindu-și (cu migală și cu neclintită hotărîre) mitul personal, Andersen se prezintă drept un edificiu frapant de eterogen, greu (ori chiar imposibil) de clasat și de evaluat în manieră definitivă. Persoană excentrică, nu cine știe ce atașantă (chiar agasantă deseori), scriitor inegal, incapabil să-și constituie și să-și definească o viziune unitară despre lume și artă, Andersen reușește, paradoxal, o performanță rarissimă, instituindu-se ca emblemă spirituală a patriei sale (percepută
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
sale ireductibile, reuniți pe aceleași simeze ei devin repere incontestabile pentru o viziune artistică bipolară: Flora Răducan sondează o lume ambiguă și misterioasă, plasată la limita dintre amorf și forma în plin proces al zămislirii, în vreme ce Constantin Răducan exploatează substanțele definitive și formele gata constituite. Acoperind aproape didactic termenii binomului feminin - masculin, nocturn - diurn, selenar - solar etc. , ei sugerează unitatea incontestabilă a lumii vizibile, aceea care se construiește și se sprijină tocmai pe această coexistență a contrariilor. În mod evident, Flora
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
Lovitura aplicată de pesedei e mai gravă: potrivit noilor prevederi, publicarea datelor de identitate ale securiștilor care-au făcut poliție politică se poate face doar cu avizul instituțiilor „cu atribuții în domeniul siguranței naționale”. În termeni simpli, aceasta înseamnă subordonarea definitivă a unui organism al statului unor echipe ale guvernului! Cum șefii serviciilor secrete sunt numiți pe criterii politice, ne putem imagina ce-ar însemna acest lucru: deschiderea unui nesfârșit drum abuzurilor, presiunilor și, desigur, șantajelor. Cu alte cuvinte, crearea unui
Stăpânul peltelelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12921_a_14246]
-
istoria măririi și decăderii unei secte fanatice și violente, aflată, la începuturi, sub controlul total al sovieticilor — ai căror agenți se mândreau a fi —, pentru ca, în ultima fază, să-și aproprieze cu violență cvasi-defuncta doctrină stalinistă. În ciuda slugărniciei absolute și definitive față de Moscova, ei au reușit, la sfârșitul domniei lui Dej și, decisiv, după preluarea puterii de către Ceaușescu, să construiască ceea ce Vladimir Tismăneanu numește „stalinismul național”. Logica acestei acțiuni e simplă: comuniștii români, după valurile de epurări care-au înlăturat de la
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
totul altele sunt motivele disjuncției. La un prim nivel, care nu este și cel mai relevant, ceea ce îi diferențiază pe cei doi este chiar spațiul exterior, orizontul peisagistic și regimul meteo-climatic. În vreme ce Ovidiu Maitec, prin material, dar și prin natura definitivă a formelor, are o ascendență alpină, o cotă scăzută a temperaturii și oferă o percepție învăluită de penumbre, Sultana Maitec este solară, pictura sa reverberează înaltele temperaturi meridionale, iar spațiul de vizibilitate este, dacă putem spune așa, transparent pînă la
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
considerate nici jignitoare, nici calomnioase. Aș fi fost dispus, mai ales că suntem în Postul Mare, să tolerez și să uit. Dar nu aveam cum să fiu indiferent față de formula arogantă și categorică aleasă de domnul Șușară spre o “clarificare definitivă a faptelor”. Pentru că, de fapt, mărește confuzia, eludând dibaci fondul scrisorii mele și trăgând concluzii, nu doar subiective, ci și tendențioase (mai ales!). Maniera personală în care scrie, trebuie să recunosc, îl distinge de iluștrii înaintași și (aș putea spune
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
explicit) la cei care gravitează speculativ în jurul facerii altora. Rămâne așa! Tot încolțindu-mă, inevitabilul se produce și mă prinde în flagrant. Faptul că nu am făcut “pariuri grandomane cu istoria sau cu artisticitatea” este pentru dânsul dovadă clară și definitivă că orizonturile mele de așteptare sunt în cel mai bun caz înguste, dacă nu chiar derizorii. Ei, bine, accept portretul de nimuruc pe care mi-l face, dar rămân la convingerea că grandomania nu este nici cale, nici mijloc de
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
Pavel), dar și pseudo-reputații clădite pe copierea febrilă a propozițiilor maestrului și livrarea lor grăbită la tipografie (nu dau nume, pentru că le-aș face o reclamă nemeritată!) Marea lovitură reprezentată de această carte (Robert C. Tucker vede în ea „lucrarea definitivă asupra comunismului românesc”) provine din perspectiva abordării. Pe cât de simplu, pe atât de spectaculos, punctul de vedere al autorului are ceva din tehnica unui autor de romane-fluviu: el știe să aleagă din informația aluvionară elementul revelator, acordând fiecărui personaj șansa
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
discuție. Scriitorii chiar se pot lipsi de ea (nu e, într-adevăr, problema lor), dar criticii - nu, pentru că ar însemna un abandon de la una din misiunile lor firești: participarea permanentă la alcătuirea unei („odioase” și „reprobabile”) ierarhii a valorilor, niciodată definitivă, niciodată stabilă sau în afara contestațiilor și de aceea întotdeauna derutantă, mai ales pentru novici. E un joc periculos jocul cu canonul; îl joci în doi, îl joci în trei, îl joci în câte câți vrei, arde-l-ar focul!
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
în construcția editorială a canonului de la „Aula”: propunerea de intrare prea timpurie în canon a unor nume, a unor scriitori care nu au cristalizat încă sau nu au încheiat o operă, care să se apropie de instalarea temeinică (nu neapărat definitivă, căci asta se întâmplă foarte rar, ca de pildă cu Eminescu și Caragiale) în conștiința publică. Nu e aici în discuție valoarea în devenire a scriitorilor șaptezeciști sau optzeciști, ci doar aspectul de neterminat al propriei opere ce uneori nu
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
vedere chestiunea e ușor interpretabilă ca fiind vorba despre ramificația unui populism strategico-electoral. În realitate lucrurile nu stau deloc așa, fiindcă, în urma unei analize științifice, s-a dedus un adevăr incredibil de simplu (și doar fals funebru): reducerea la tăcere definitivă a tot mai mulți vârstnici, coroborată cu scăderea natalității, vor avea drept consecință firească, scăderea numărului de locuitori; însă, nivelul de trai al celor rămași în viață, va fi tot mai ridicat. În această ordine de idei, se estimează că
Fabricarea sitelor de mătase din cozi de câine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13075_a_14400]
-
ne întâlni, dar iată-o locuind aici de zece luni încoace. Are și unele colaborări la Radio France International. Știe că eu "m-aș cam întoarce" în țară și, oricât de atașată este de Paris, vom lua drumul revenirii mele definitive de îndată ce momentul ne va părea prielnic. Vendredi, 21 decembrie La capătul primei săptămâni de lucru la CEHD, constat că voiajul în metrou (cu o singură schimbare de linie) este lung - cam vreo oră și un sfert, deci, de două ore
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
Fier." (Evenimentul zilei, 9 aprilie 2002). în realitate, Eliade se se afla de un an de zile la Lon-dra. Și chiar dacă ar fi fost în țară, de ce l-am considera in-cul-pat? "Eliade a crezut în Germania nazistă până la înfrângerea ei definitivă." (Evenimentul zilei, 10 aprilie 2002). Unde? Când? Cum? Reproduceți citatul! Cu ocazia apariției versiunii românești a cărții lui Daniel Dubuissin, Evenimentul zilei titra cu litere roșii de 3-4 cm: "Eliade făcut praf!" (5 iulie 2003). Până și un istoric - Florin
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
printre care: stilul, concepția, personalitatea, inspirația, ideologia, mentalitățile, tradiția, curentul artistic, experiența, repertoriul, limba, distribuția, vocalitatea, tehnica, dispoziția, decorul, eclerajul, costumul, machiajul, colaborarea regizor-dirijor-solist, sensibilitatea spectatorului, feedback-ul, acustica sălii, existența supratitrării, etc. Prin urmare, nu există soluții absolute ori definitive. Pentru a ilustra ideile expuse mai sus, am luat ca exemplu opera Don Giovanni de W.A.Mozart, versiunea Operei Naționale Române Cluj-Napoca din 2010 și am încercat să urmăresc anumite variabile - importanța personajului, caracterul, legătura cu destinul lui Don
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
el însuși spre uniunea cu Dumnezeu. Extazul divin sau experiența comuniunii cu Dumnezeu nu este o experiență în care sufletul este răpit chiar și pentru un moment din succesiunea timpului într-o stare eternă. Nu există o stare de odihnă definitivă pentru suflet, căci, în iubirea sa pentru Dumnezeu, el este în continuu tras și scos din el însuși. Aceasta este ceea ce înțelege Sfântul Grigorie prin extaz: „experiența intensă a dorului, a dorinței și iubirii al cărei rod este epektasis - tinderea
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
sacrifici și pe celălalt. [...] În cazul acesta, femeia este decantată din bărbat. De aceea, Martin preferă să vorbească despre „sexul gri” - din respect pentru un sistem endocrin În care care diferența dintre masculin și feminin este rareori clară și niciodată definitivă.” Un alt obiect-simbol care accentuează această dimensiune a textului este tabachera Dorei, orferită cadou de Sascha, tabacheră În interiorul căreia era gravat „Cutia Pandorei”, obiect ce, În final, asemenea mitului grec din care se revarsă toate relele, se va dovedi a
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
de trupul negru, ușor gârbovit, prins În căruciorul prea mare pentru puținătatea timpului rămas. Subtilul joc al dublului imperfect: Ea (femeia tânără, frumusețea, misterul, viața care va continua cu multitudinea ei de posibilități) și ea (soția, stabilitatea și Îndârjirea, forma definitivă a vieții cuprinse Între limitele existenței), gesturile În oglindă, cu sugestia transformării Ei În ea și a ei În Ea (nu poți să nu te Întrebi: Oare ce va alege el? Dar oare mai are Timp să aleagă, mai Trebuie
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]