180 matches
-
verificare și sincronizare. N. B. 1: Când se determină "rata de semnalizare" a datelor canalele de serviciu și administrative sunt excluse. N. B. 2: Există un singur sens maxim al ratei, de exemplu, rata maximă fie în transmisie fie în recepție. "Oglinzile deformabile" (6) (cunoscute de asemenea ca oglinzi optice adaptive), reprezintă oglinzile care au: a. O suprafața optică continuă individuală de reflexie care este deformată dinamic de către aplicarea momentelor de torsiune individuale sau a forțelor de torsiune pentru a compensa distorsiunile din
jrc4712as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89878_a_90665]
-
a proceselor industriale; c. Aparatură industrială folosită pentru inspecția, sortarea sau analiza proprietăților materialelor; d. Aparatură special proiectată pentru uz de laborator; sau e. Aparatură medicală. 6A004 continuare 6A004 continuare 6A004 Optice a. Oglinzi optice (reflectoare), ca următoarele: 1. ''Oglinzi deformabile'' având oricare din suprafețe continuă sau multi-element, și componente special proiectate, capabile de repoziționare dinamică a porțiunilor suprafețelor oglinzii la o rată depășind 1010 Hz; 2. Oglinzi monolitice ușoare având o ''densitate echivalentă'' medie mai mică de 30 kg/m2
jrc4712as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89878_a_90665]
-
S2pp = 8 No (f2 - f1) unde: Spp = valoarea vârf la vârf a semnalului (de exemplu în nanotesla); No = densitatea spectrală de putere, (de exemplu în (nanotesla)2/Hz); (f2 - f1) = lățimea benzii de trecere pentru care se fac calculele. "Oglinzi deformabile" (6) (cunoscute ca oglinzi optice adaptive): oglinzi care: a. au o singură suprafață de reflexie optică continuă, care este dinamic deformată prin aplicarea unor cupluri sau unor forțe individuale care să compenseze distorsiunile în forma de undă optică incidentă pe
32006R0394-ro () [Corola-website/Law/295187_a_296516]
-
luat vederi care funcționează în spectru infraroșu și care prezintă unui observator uman o imagine vizibilă care utilizează un micro-afișaj apropiat ochiului care încorporează orice mecanism de protecție contra luminii. 6A004 Optică a. oglinzi optice (reflectoare), după cum urmează: 1. "oglinzi deformabile" cu suprafețe continue sau multielement și componentele lor special concepute, capabile de repoziționarea dinamică a unor porțiuni din suprafața oglinzii la frecvențe ce depășesc 100 Hz; 2. oglinzi monolitice ușoare, cu o "densitate echivalentă" medie mai mică de 30 kg
32006R0394-ro () [Corola-website/Law/295187_a_296516]
-
o anumită "rezistență" la eforturile aplicate în intervale de timp geologice și unde "deformațiile sunt întotdeauna reversibile") cuplată mecanic cu partea mai profundă a mantalei terestre, astenosfera (substrat ductil/maleabil cu o rigiditate mult mai mică, având "comportamentul unui solid deformabil" care, pentru a menține compensarea izostatică, poate „"curge"” foarte încet, în perioade de timp geologice) : Diferența dintre litosferă și astenosferă constă doar într-un comportament mecanic diferit (elastic, respectiv plastic) cauzat de creșterea temperaturii cu adâncimea. Barrel fixează granița dintre
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
în prezent cu un model fractal. 2.1.2.Alveolele pulmonare sunt într-un număr de aprox 300 milioane totalizând 70-100 m2. Intre alveole există pori de comunicare prin care se poate realiza așa numita ventilație colaterală. Acești pereți sunt deformabili permițând importante modificări de volum. Alveolele nu trebuie considerate ca niște cavități separate ci ca niște spații organizate sub forma unei rețele tridimensionale alcătuită din septurile alveolare ce permite realizarea interdependenței alveolare (FIG 2.3.). A l v e o
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
dinți pre-amestecate au fost prima oară fabricate în secolul al XIX-lea dar nu au întrecut în popularitate pudra pentru dinți înaintea primului război mondial. În anul 1896 în New York, compania Colgate a făcut prima pastă de dinți în tuburi deformabile similare cu cele folosite pentru acuarele. Fluoruri au fost adăugate în pasta de dinți în anul 1914 și a fost criticat de Asociația Dentală Americană (ADA) în 1937. În anii '50, noile paste cu fluor au primit însă aprobarea de la
Pastă de dinți () [Corola-website/Science/302260_a_303589]
-
studiu a fenomenului, care este una macroscopică, toate funcțiile atașate proprietății de curgere (viteze, presiuni, densități etc.) sunt de clasă C1 (funcții continue și derivabile) pe domeniul considerat, cu excepția unor suprafețe de discontinuitate. Fluidele se consideră a fi medii continuu deformabile și izotrope, posedând un set de proprietăți care caracterizează comportamentul lor real. Forțele care se manifestă în mecanica fluidelor se clasifică în două mari categorii: forțe masice și forțe de suprafață. În interiorul fluidelor nu se pot să exercita decât eforturi
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
sunetele deveneau neinteligibile. Prima schiță a proiectului prevedea ca în locul cilindrului de cositor să se afle un disc de ceară, fildeș, cauciuc, celuloid sau lemn moale așezat vertical. Materialul trebuia deci să fie ușor de inscripționat, dar cât mai greu deformabil. În mai și septembrie 1881 au fost construite primele aparate experimentale, cu ajutorul cărora Tainter a descoperit faptul că înregistrările făcute în ceară erau de calitate superioară celor în folii de cositor. Din 8 noiembrie ale aceluiași an s-a păstrat
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
dintre cele testate. Pe intrados prezenta cuțite aerodinamice ce canalizau curgerea aerului. Tren de aterizare avea două roți și câte o patina în față și în spate Centrul de greutate era plasat sus pentru facilitarea virajelor, iar aripa superioară era deformabila elastic la capete pentru efectuarea de manevre laterale. Controlul direcției pe verticală și orizontală era dat de ampenajul în formă crucii Sf. Andrei, ce era comandat de două roți/volane manevrate din cabină pilotului. Controlul era realizat prin intermediul a doua
Coandă-1910 () [Corola-website/Science/305510_a_306839]
-
mai comodă urmărire a programului de decompresie și furnizarea datelor caracteristice decompresiei. Funcție de principiul de funcționare, decompresimetrul poate fi mecanic sau electronic. Decompresimetrul mecanic sau analog este conceput ca o incintă etanșă, de dimensiuni mici, formată din două părți, una deformabilă și alta rigidă separate între ele prin intermediul unei membrane filtrante. Incinta etanșă este împărțită de membrana filtrantă în două compartimente, unul limitat de pereți deformabili și altul limitat de pereți rigizi. Decompresimetrul mecanic reproduce fenomenul de dizolvare a gazului inert
Decompresimetru () [Corola-website/Science/313650_a_314979]
-
analog este conceput ca o incintă etanșă, de dimensiuni mici, formată din două părți, una deformabilă și alta rigidă separate între ele prin intermediul unei membrane filtrante. Incinta etanșă este împărțită de membrana filtrantă în două compartimente, unul limitat de pereți deformabili și altul limitat de pereți rigizi. Decompresimetrul mecanic reproduce fenomenul de dizolvare a gazului inert (azotului) în țesuturi. <br/br>Primul model a fost "Foxboro Decomputer Mark I", realizat de firma Foxboro, din S.U.A. în anul 1955., urmat în anul
Decompresimetru () [Corola-website/Science/313650_a_314979]
-
un gaz care sub acțiunea presiunii exterioare trece, în timp, prin membrana filtrantă către compartimentul rigid. Funcție de raportul presiunilor existente în cele două compartimente, aparatul indică timpul de decompresie necesar. În timpul urcării către suprafață, scăzând presiunea ce acționează asupra compartimentului deformabil, gazul din compartimentul rigid revine treptat în compartimentul deformabil modificându-se corespunzător și indicația aparatului. <br/br>Decompresimetrul mecanic poate fi utilizat și pentru scufundări succesive deoarece, după ridicarea la suprafață, o anumită cantitate de gaz continuă să treacă din
Decompresimetru () [Corola-website/Science/313650_a_314979]
-
timp, prin membrana filtrantă către compartimentul rigid. Funcție de raportul presiunilor existente în cele două compartimente, aparatul indică timpul de decompresie necesar. În timpul urcării către suprafață, scăzând presiunea ce acționează asupra compartimentului deformabil, gazul din compartimentul rigid revine treptat în compartimentul deformabil modificându-se corespunzător și indicația aparatului. <br/br>Decompresimetrul mecanic poate fi utilizat și pentru scufundări succesive deoarece, după ridicarea la suprafață, o anumită cantitate de gaz continuă să treacă din compartimentul rigid către compartimentul elastic prin membrana filtrantă, în
Decompresimetru () [Corola-website/Science/313650_a_314979]
-
Fotogrammetria este știința care se ocupă cu determinarea în timp și spațiu a obiectelor fixe, mobile sau deformabile și cu reprezentarea lor fotografică, grafică sau numerică (prin coordonate) pe bază de fotografii speciale numite fotograme. Numele de fotogrammetrie provine din limba greacă: "photos"=lumină, "gramma"=scriere și "metron"=măsură. Primele ridicări fotogrammetrice se datoreaza nevoii de a se
Fotogrammetrie () [Corola-website/Science/323426_a_324755]
-
măsurat experimental, iar formula 57 nu. De notat că Hamiltonianul (energia totală) poate fi văzut ca suma energiilor relativiste formula 58 plus potențialul energetic, formula 59 Principiul lui Hamiltion este un principiu variațional în elasticitate. În contrast cu un sistem compus din corpuri rigide, corpurile deformabile au o infinitate de grade de libertate și umplu o regiune din spațiu ca un mediu continuu; consecvent, starea sistemului este descrisă folosind funcții continue de spațiu și timp. Principiul lui Hamilton extins la astfel de corpuri este dat de
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
este știința care, considerând corpurile ca fiind deformabile sub acțiunea forțelor exterioare, stabilește formule de calcul pentru studiul rezistenței, rigidității și stabilității acestora, în scopul realizării cu ele a unor construcții tehnice sigure în funcționare și ieftine. studiază, de asemenea, comportarea materialelor expuse unor sarcini și dă indicații
Rezistența materialelor () [Corola-website/Science/315395_a_316724]
-
să elegantă a fost creată de designerul Mercedes-Benz de la acea vreme, Karl Wilfert. Una dintre caracteristicile principale ale caroseriei era nivelul ridicat de siguranță pasivă. A fost prima caroserie al carei habitaclu era o „cușcă rigidă” și care avea zone deformabile. Producția a început în August 1959, cu modelele 220 (b), 220S (b), 220SE(b), iar începând cu 1965 s-a produs modelul 230S. Acest model avea suspensia spate hidro-pneumatică. Modelul 220 SE a fost primul model de serie de la Mercedes-Benz
Mercedes-Benz W111 () [Corola-website/Science/324101_a_325430]
-
la fabricile Jauernig ( Austria ), Marbach ( Elveția), Movauto ( Portugalia) și Hagele. Și Jacques Coune, din Bruxelles a prezentat, la târgul auto din anul 1964, un break bazat pe seria W111-014. Mercedes-Benz a pus preț pe siguranță. Astfel, seria W111, avea zone deformabile în față și în spate, fiind o premieră pentru automobile. Această idee a aparținut inginerului Bela Barenyi. Zonele deformabile erau menite să asigure siguranță cabinei pasagerilor, în cazul unui accident. în plus, seria W111 avea și așa-numite „yale cu
Mercedes-Benz W111 () [Corola-website/Science/324101_a_325430]
-
auto din anul 1964, un break bazat pe seria W111-014. Mercedes-Benz a pus preț pe siguranță. Astfel, seria W111, avea zone deformabile în față și în spate, fiind o premieră pentru automobile. Această idee a aparținut inginerului Bela Barenyi. Zonele deformabile erau menite să asigure siguranță cabinei pasagerilor, în cazul unui accident. în plus, seria W111 avea și așa-numite „yale cu până”. în cazul unui accident ușile nu se puteau deschide; acest lucru dădea o siguranță mai mare cabinei pasagerilor
Mercedes-Benz W111 () [Corola-website/Science/324101_a_325430]
-
nu era posibil, însă nu orice W111 avea centuri de siguranță. Și în interior existau anumite elemente de siguranță. Volanul avea o placă de contact, acoperită cu o suprafață moale. în plus, coloana de direcție avea un element din plastic, deformabil, între volan și coloana de direcție,în sine. Acest element trebuia să permită coloanei de direcție să se deformeze, fără a se apropia de șofer. Și bordul era deformabil și avea elemente de control ascunse. Kaufberatung (Cabrio und Coupe) în
Mercedes-Benz W111 () [Corola-website/Science/324101_a_325430]
-
moale. în plus, coloana de direcție avea un element din plastic, deformabil, între volan și coloana de direcție,în sine. Acest element trebuia să permită coloanei de direcție să se deformeze, fără a se apropia de șofer. Și bordul era deformabil și avea elemente de control ascunse. Kaufberatung (Cabrio und Coupe) în Oldtimer Markt, Ediția 6/2011 p. 48 ff.
Mercedes-Benz W111 () [Corola-website/Science/324101_a_325430]
-
legate de descrierea teoretică a sursei seismice printr-o dislocație de tip falie, a directivității undelor seismice emise de această cu aplicații la analiza efectelor cinematice ale cutremurului de la 4 Martie 1977. Teza de doctorat, intitulată " Studiul Dinamicii unor medii deformabile și metodă reducerii la modele structurale mecanic echivalente" a fost redactată sub îndrumarea Acad. Ștefan Bălan și susținută în 1967 în cadrul Academiei R.S.R.. În prima parte a acestei teze Mircea Misicu a prezentat într-o manieră exhaustiva teoria generală a
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
categoria deformațiilor volumice. Rezistența la solicitărle transversale se exprimă prin modulul de elasticitate transversal, G, iar rezistența la solicitările normale se exprimă prin modulul de elasticitate longitudinal, E. Se calculează astfel: unde și unde Sub acțiunea unor solicitări externe corpurile deformabile se pot deforma cu viteze diferite. Deformarea poate fi instantanee sau are loc într-un interval finit de timp. Viteza de deformare sau gradientul vitezei este viteza cu care diverse planuri (într-un corp) sau molecule (într-un lichid) se
Reologie () [Corola-website/Science/322216_a_323545]
-
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”). Între 1963-1966 a participat la cursurile de mecanică cuantică, de reologie, de matematici speciale la Facultatea de matematică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Este promovat lector (în 1964-1972) la discipline de calcul: mecanica corpului deformabil la solicitări statice sau dinamice (seismice). A luat doctoratul în 1970 cu o teză din domeniul corpului deformabil, sub conducerea academicianului Ștefan Bălan. S-a transferat la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Iași (1972-1975), ca șef al departamentului de programe
Gheorghe Mărmureanu () [Corola-website/Science/330244_a_331573]