196 matches
-
precis." (Habanera). Prezentarea spânzuratului trecând cu un motan mort reprezintă, până la urmă, o imagine a habanerei devenite un dans macabru în care lumea este prinsă, totul supus însă unei analize critice. Lumea interioră este și ea privită printr-o lentilă deformatoare, deși textul pare a începe în maniera obișnuită a celor meditative, poate doar puțin mai banal: "Sufletul meu era senin ca dimineața", pentru ca mai apoi schimbarea de ton să fie evidentă, ca și dezarticularea imaginarului poetic prin ștergerea granițelor dintre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
un gen de prezentare superficială, cu consecințe nefericite. Un exemplu este reacția (întârziată!?) din 1998 (rev. Dilema) a unor scriitori și intelectuali „torturați” în școală (și în alte instituții) cu asemenea interpretări deficitare. Intervențiile acestora au fost nu mai puțin deformatoare, ca în cazul insistenței pe imaginea de „amorez” romantic, desuet, inactual. Evident, o simplificare tendențioasă, cu ignorarea, voluntară sau nu, a complexității ideatice din versurile și proza lui Eminescu. Luările de poziție „în apărarea” scriitorului au fost (cu câteva excepții
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
un gen de prezentare superficială, cu consecințe nefericite. Un exemplu este reacția (întârziată!?) din 1998 (rev. Dilema) a unor scriitori și intelectuali „torturați” în școală (și în alte instituții) cu asemenea interpretări deficitare. Intervențiile acestora au fost nu mai puțin deformatoare, ca în cazul insistenței pe imaginea de „amorez” romantic, desuet, inactual. Evident, o simplificare tendențioasă, cu ignorarea, voluntară sau nu, a complexității ideatice din versurile și proza lui Eminescu. Luările de poziție „în apărarea” scriitorului au fost (cu câteva excepții
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fim cei care suntem, și deși pentru unii acesta este un beneficiu minor, dacă nu cumva stânjenitor și toxic la nivelul vieții sociale, el este pentru mine unul de importanță capitală. Nelibertatea și frica sunt în opinia mea cele mai deformatoarea experiențe umane, cele care te împiedică să crești, să te maturizezi, și faptul de a scăpa de presiunea lor a fost șansa cea mai extraordinară de care am beneficiat. Având, ca orice om tendința să extrapolez, mă îndărădnicesc să cred
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
venite din zona psihanalizei, a fenomenologiei și filosofiei existențiale. Transplantarea ideilor abstracte în propria creație capătă la I. Negoițescu, ca la mult îndrăgiții de el romantici germani, o densitate magică, neguroasă, colcăitoare de viață. În fine, prin „docta intuiție creator deformatoare“, punctul de plecare al criticii sale pare călinescian, cu atât mai mult cu cât autorul Bietului Ioanide preconizează și ieșirea din contingent, scoaterea din temporalitate a întregii literaturi, actul critic fiind el însuși atemporal, fiindcă presupune existența unui fond spiritual
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pe care, de fapt, i-am înțeles abia prin modernii care i-au transfigurat desfigurându-i în propria lor operă“. Deci el nu absoarbe clasicul în stare pură, ci clasicul filtrat prin modern, maestrul prin discipol, iar modelul prin imitația deformatoare a formei originare (cum se va întâmpla, mai târziu, în cazul euforionismului pe care îl va teoretiza). Deocamdată, adolescentul lasă să se dezvolte în sine un fel de „bun-simț“, care, copt pe îndelete, devine în stare „să cuprindă în sânul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
toată viața doar un „copil“, ci, mai mult decât atât, un „copil teribil“, ce se manifestă, cu predilecție, prin exhibiție, capricii, extravaganță și provocare, urmărind mereu să șocheze. Voința de a surprinde favorizează, mai târziu, apariția acelei perspective insolite, moderne, deformatoare, pe care criticul o va avea asupra întregii literaturi clasice românești și pe baza căreia un Ion Barbu îl va „influența“ pe Coșbuc și așa mai departe. Din clipa când l-a văzut, E. Lovinescu observă: „Figură fină, feminină, androgină
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
substanța unei psihologii vii; unitatea de manifestare culturală sau politică (generată de un set de probleme și interes) și relația acesteia cu pozițiile spirituale ale unui grup; în fine, determinismul economic al faptelor sociale. Sancționînd de fiecare dată înțelegerile înguste, deformatoare, derapajele și maladiile conceptuale provenite dinspre diferite orientări ideologice care identificau fals referința, Vulcănescu topea trăsăturile de mai sus într-o definiție de ordin sociologic, prin hașurarea a ceea ce el numea "regiunea de existență în care se situează faptul generației
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Frenezia era la ordinea zilei"48. Reacțiile negative față de generația lui Eliade au fost, îndeosebi în deceniile trei și patru ale veacului trecut, cu asupra de măsură. Au fost aruncate în discursul public al presei și al nenumăratelor conferințe judecăți deformatoare, duzini de epitete devalorizante, reproșuri dure pînă la negări violente. Revenea frecvent veleitarismul, prezumțiozitatea (cum zice chiar Vulcănescu) sau infatuarea tinerei generații, iar stilul unor atare incriminări era, de pildă, precum cel al unei note din Viața Românească (oct. 1934
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
iar regimul politic, singurul, indicat pentru utilizarea lui n-ar fi fost altul decît fascismul sau orice altă formă de organizare politică sprijinită pe rasism. Numai că eugenismul, sugerează Viorella Manolache, poate fi resemnificat și, prin aceasta, despovărat de încărcătura deformatoare, reducționistă, ajungînd să-și revendice o "filosofie socio-culturală a identității așezată pe conceptele moderne de purificare și regenerare, atît a corpului individual cît și a corpului social, al comunității naționale". Istoria eugeniei face ca, azi, aceasta să își recupereze semnificațiile
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
convorbirea noastră, domnule Mihai Ursachi, în nota pe care am început-o, adică pe aceeași temă, adică tot despre poezie. Există în operele unor poeți un fel de teroare a imaginativului, după cum există în altele o teroare a realului. Oglinzi deformatoare sunt orientate spre diverse ținte, obiective. În apele fumurii ale acestor oglinzi ființele și lucrurile iau înfățișări dintre cele mai ciudate, dintre cele mai stranii. Vă folosiți, uneori, de asemenea oglinzi? Da, puteți cita de exemplu poezia mea Parabola Marii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
țării noastre (deși această hotărâre a dus la refacerea integrală și obositoare a indicilor de nume), în speranța că un viitor care ne părea încă incert ne-ar putea oferi posibilități mai adecvate pentru exprimarea adevărului istoric nefalsificat de intervenții deformatoare. Și acest viitor presimțit vag atunci a sosit totuși la timp pentru a ne permite continuarea publicării Bucureștilor de altădată, începând cu al doilea volum, în absența oricărei cenzuri și autocenzuri ideologice impuse. Beneficiind de acest nou climat cultural editorial
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
lucruri] de bine i-am făcut (pentru familia lui mi-am pus în joc însăși cariera mea didactică), invidia de care este animat (m-a bîrfit grav de tot pînă și la unii studenți), crizele bolnăvicioase de grandomanie, mania lui deformatoare, spiritul de intrigant etc., etc. L-am tolerat mult prea mult cu gîndul că el, care se crede cel mai inteligent și mai cult dintre toți, va înțelege. N-a înțeles însă nimic pentru că e bolnav de aroganță. În consecință
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
care admite proiecții neașteptate și care se des- chide către un câmp de posibilități mult mai extins. Într-un context mai larg, Nicolae Manolescu respinge „lectura esopică și polemică a comediilor prin prisma experienței noastre istorice din comunism” , ca lectură deformatoare și străină de natura operei caragialiene, lectură inițiată în anii ’60 sub semnul tea- trului absurdului al lui Eugen Ionescu. În aceiași termeni se referă și Mircea Muthu la excesele „actualizărilor” într-un inter- viu acordat lui Constantin Coroiu și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Și Mircea Muthu sesizează complicațiile care decurg din „actualizarea” lui Caragiale, adică scoaterea sa din cercul securizant al „clasicismului” canonic. În plus, Mircea Muthu se referă la acea „actualizare” particulară care deformează viziunea asupra întregii opere așezând în fața ei lentila deformatoare a dramaturgiei caragialiene. Comediile sunt sursa inepui- zabilă a contemporaneizării lui Caragiale. dacă facem abstracție de geniul lui Caragiale, care l-a clasicizat, atunci urmează întrebările pe care secolul nostru, secolul nou aș zice, trebuie să și le pună, ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
formelor de reglare a pieței, a schimburilor etc., iar alcoolis- mul domeniului medical, al administrării sănătății publice. Ca și o mare parte dintre contemporanii lui, Caragiale vede legătura dintre aceste dimensiuni. Numitorul comun îl constituie presiunea de sens negativ, adică deformatoare, pe care ele o exercită asupra ființei umane. Că această legătură este în epocă una avenită o demonstrează și paralela pe care scriitorul o face între un metabolism dereglat al societății unde un organ preia funcțiile altora și economia propriu-zisă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
conotație patologică. Este vorba aici de extin- derea până la absurd a unei viziuni alieniste, a unei medica- lizări a corpului social pus sub semnul degenerescenței, medicalizare care sfârșește prin a-i declara pe toți subiecții unei societăți drept degenerați. Viziunea deformatoare nu îi aparținea doar lui Caragiale, perspectiva era vehiculată în distopiile de uz științific, medicale, sociologizante ale epocii începând cu Malthus și terminând cu Haeckel. Oamenii de știință se transformă în heralzi ai apocalipsei vizând deformările succesive la care corpul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sau minimalizările conduc la un efect care ține de pierderea raporturilor armonice, constitutive, la o dereglare a scalei, la o perspectivă hipertrofiată sau atrofiată. Miopia și hiper- metropia sunt vectorii unei sensibilități în lumea literaturii, privative sau augumentative, ambele sunt deformatoare, ambele sunt circumscrise unei optici particulare, aceea a autorului. Butada lui Monet, „Je ne suis qu’un œil”- „Nu sunt decât un ochi” -, devine un fapt structural al orga- nizării operei caragialiene care doar aparent înregistrează precum o placă fotografică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în ordinea monstruosului. Nu este vorba numai de o modi- ficare de scară, ci și de o internalizare a deformării care conduce către specia monstruosului. Rimbaud realiza nece- sitatea pentru poezie a unei percepții dereglate sau altfel spus deformate și deformatoare. În scrisorile adresate lui Georges Izambard și Paul Demeny pe 1 și pe 15 mai 1871, sensibilitatea romantică a poetului este sesizabilă, însă ceea ce propune Rimbaud deschide către o sensibilitate și mai acută, cea simbolistă : „le Poète se fait voyant
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ea este populată cu fandacsioși, nevricoși, poltroni, ipohondri, personaje cu „naturelul simțitor”, magnetizați, chiar dacă registrul în care ea este recuperată este unul al derizoriului. Dispo- zitivul hermeneutic al lui „simț enorm și văz monstruos” induce o perspectivă deopotrivă deformată și deformatoare, o dereglare sistematică a scalei morale, dereglare de rezul- tantă estetică. Lumea operei lui Caragiale și caragialescul ei Degajând-o de complimentele pe care istoricii literari i le fac lui Caragiale, să-i privim opera măcar preț de o clipă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
civică și nici responsa- bilitatea politică. „De câte ori ieșeam de la școală, iscăleam toți da, și fiecare de mai multe ori... De mici aveam sen- timente civice în orașul meu natal !” De la bun început excesul originează într-o experiență infantilă și evident deformatoare a politicului. Al treilea episod vizează un joc crud, o distracție cupidă care-i amuză pe măturătorii nocturni. Jocul presupune încolțirea unui animal și lovirea sa repetată din toate părțile ceea ce provoacă teroarea absolută a victimei oca- zio nale. Descrierea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
criminalului într-un gigant sunt cele două expresii ale funcționării dispozitivului optic care ne confruntă cu mon- struosul. Imaginea este introiectată și conferă detaliului proporții terifiante. Imaginea se formează în „creier”, subli- niază naratorul, un creier bolnav care configurează imagini deformatoare după același principiu al exorbitării, codificat de expresia „simț enorm și văz monstruos”. Naratorul adaugă un amănunt important : „Ceea ce se petrecea în acel creier ieșea din sfera gândirii umane”, adică din sfera rațiunii, sfera în care proporțiile sunt respectate, în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
viziune catastrofică. Ziarul este lentila care permite accesul la enorm, la viziunea mon- struoasă. Naratorul și martorul ocular al acestei combustii discursive încearcă să introducă în discuție un principiu de moderație, indicând corect sursa dezechilibrului în ceea ce ține de natura deformatoare a discursului mediatic, „- Lasă, Nae, că se mai și exagerează...”, sau oferind mode- rația ca expresie a diminuării notelor pesimiste, „nu tre buie să fie omul așa de pesimist. Lucrurile or să se-ndrepte...”. Ceea ce contrazice cu vehemență Nae este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
emoția puternică, ci să o amplifice, nu prin lipsă ceea ce ar con- duce la o aplatizare, la o nivelare a observațiilor empirice, ci prin exces, ceea ce conduce la un scenariu grandios. Forma de cunoaștere suficientă este gazeta al cărui spirit deformator este subliniat cu asupra de măsură în schițele și momentele caragialești. Această lentilă deformantă pro- voacă teroarea, devine interpretantul evenimentelor care au loc afară și care ajung la cei doi pensionari prin inter- mediul zgomotului. Mai mult decât atât, articolul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
chiar l-a citit fără să-i dea importanță care pus acum sub lupă oferă cheia evenimentelor din stradă. Cealaltă lentilă prin care monstruosul se insinuează în lumea domestică a burghezului tabietard ține de regimul figurat al limbajului, de plastica deformatoare a unei reto- rici de uz gazetăresc. „Reacțiunea” este monstrul ieșit din obscuritate, care asemeni unui animal de pradă „stă la pândă ascuțindu-și ghearele”. Registrul monstruosului se află aici într-o relație simbiotică cu grotescul figurilor terifiante pe care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]