196 matches
-
umaniștii își respiră timorarea. O timorare cu atît mai vădită cu cît e purtată în numele libertății de gîndire și sub pretextul înlăturării interdicțiilor de orice fel, cînd de fapt la amîndoi simți supunerea la un tipar de nuanțe care e deformator pînă la mutilare. E la mijloc un dresaj formidabil în virtutea căruia, în Occident, toți umaniștii au ajuns să semene între ei, iar cei care nu acceptă rețeta mimetică fac figură de inadaptați iremediabili. Acesta e impresia pe care o lasă
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
și demistificatoare. Evident că rezultatul, cu această miză subversivă a interpreților, va duce și la o „deformare” a operei, cu sensuri prelungite în distopie - pentru Pintilie - ori satiră, la Iorgulescu. Alți interpreți decupează (din texte) și instrumentează ideologic, cu rezultate deformatoare apreciabile, cum e cazul comentatorilor realismului socialist. Apoi sunt cei ce caută să-l vindece pe Caragiale de el însuși, adică „de caragialism înțeles ca minorat deopotrivă ontologic și estetic sub specia provincialismului, a bufoneriei și a farsei ca genuri
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
adâncime, al gândirii și creației maioresciene. Această dimensiune a gândirii și operei lui Maiorescu a rămas mai mult într-un stadiu virtual sincretic” (p. 25). Monograful performează o lectură “depolitizată/deconstruită într-un sens hermeneutic”, descătușând opera maioresciană de lecturile deformatoare din perspective ideologice liberaliste sau marxiste, dovedind că sugestiile pe care le face pot fi împlinite chiar de sine însuși. Evitând cu eleganță toate capcanele clișeelor critice anterioare, realizând în același timp o incursiune minuțioasă prin discursurile premergătoare, deconstruind “simplificările
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
doar o problemă geopolitică, ci și una de factură culturală și psihologică, întrucît izolarea îndelungată a ramurii răsăritene a poporului român a avut drept consecință o diferențiere cu atît mai accentuată cu cît s-au exercitat asupra basarabenilor puternice presiuni deformatoare, deopotrivă cu caracter etnic și cu caracter ideologic. Primele contacte dintre Basarabia și patria-mamă au prezentat un aspect sentimental, într-un cadru în care a predominat festivismul, manieră comodă de-a amîna ori de-a evita abordarea chestiunilor de fond
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
afinat" (Tic nervos). Natură e introdusă în fluxul limbajului (post)modern, cu satisfacția cîștigării unui pariu: "cad conuri de bronz din corpul iubit;/ viclene pajiști ne-asteaptă - // în oraș se taie fluturi, iar pîrîul rodește..." (Lespedea din bibliotecă). Vag persiflator, vag deformator, tabloul probează ciocnirea dintre contraste, degajînd energia ambigua a Edenului bîntuit de demonia Formei... ori, în aceeași manieră, o secvență a neputinței limitelor de-a se depăși, a consolării lor estival-dansante în proximitatea enigmei: "bărbații au diminețile mute și părinții
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
Nu, nu suntem socotiți antropofagi, nici trăitori în epoca de piatră, dar, vai!, uneori nu prea departe de o astfel de imagine. Valorile și cuceririle de ieri și de azi ale României sunt, daca nu ignorate, privite printr-o optică deformatoare. Pentru mulți, România este țara corupției, a prostituatelor, care fac trotuarul, cu răsmiile, în tot Occidentul, a cerșetorilor și a hoților, care, la fel, ne-au dus buhul pretutindeni. Niciodată n-o să ne proiectăm onest în ochii și în conștiința
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
harta cu punctele de trecere ale Dunării pe malul iugoslav, împușcăturile. De ce editorul din Frankfurt selectează cărțile din Est după ponderea procentajului politic și nu-l interesează, vai, nici un pic, disperata tăcere care se ascunde într-un labirint cu oglinzi deformatoare noaptea, după plecarea vizitatorilor. Oare în ochii cititorului occidental scriitorul ungur sau bulgar sau român nu are decît meritul de a fi victimă? în Vest cînd sînt aplaudată mă simt în același timp jignită, pentru că nu eu îi interesez, nu
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
lumină a educației. În hățișul tranziției, experimentatul vâslaș ne previne că însuși optimismul pedagogic trebuie privit, racordat prin prisma principiului măsurii în toate, altminteri el se poate reduce la un iluminism sinonim cu voința de putere sau „voința de adevăr”, deformator. Reflecțiile sale, în contemporan acord cu stenica filozofie stoică, se dovedesc sigure, benefice, viabile operații pe cord deschis, dând societății și realității în care ne aflăm fireasca și necesara prelungire cu încă o generație. Școala ar trebui să fie, prin
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
tacă. Șlefuitorul de caracter este și șlefuitor de cuvinte. Cuvântul cu gir formator este cuvântul-verb, acție, personal și viu, educația fiind un proces. Cuvântul-produs, cuvântul care se vrea entitate de sine, ca imagine, e deja la sfârșitul procesului, neformator ori deformator. În bună tradiție, perenitate clasică veșnic tânără, Fericitul Augustin atrăgea atenția că de fapt cuvintele nu te învață de la sine; cel ce te învață este învățătorul lăuntric, lumina-caracter. Vasile Fetescu, șlefuitorul de diamante vii - atâtea generații i-au trecut și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
W. Booth), fie prin schimbarea focalizării povestirii (G. Genette). Nu numai posibilele episoade cad victimă opțiunilor naratoruluii (motivabile estetic), ci și unele personaje, așadar reabilitarea exclușilor, a marginalizaților, a tuturor celor care au tăcut sau au fost așezați sub dioptrii deformatoare pare justificabilă din perspectiva eticii postmoderne, accentul deplasându-se dinspre estetic spre etic. Mai mult decât atât, narațiunea nu poate fi separată de subiectivitatea autorului, de limitele impuse de contextual cultural sau de pleura greu penetrabilă a iluziilor, a mistificărilor
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
citit pe Edward Hallet Carr, Geoffrey Elton, Keith Jenkins, André Morellet, La Mettrie, Anthony D. Smith, Adrian Hatings, Jonathan C.D. Clark, Patrick Wormald, Susan Reynolds, Hulme și atîția alții din nevoia de a se dumiri singur, iar nu prin intermediari deformatori, unde se află adevărul Europei. L-a aflat tocmai în ancora de care pomeneam mai înainte. Ea i-a pus la îndemînă valorile în care crede și tot ea îi servește acum drept busolă. "Odată ce distrugi toate valorile, nu mai
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
DIN GÎND ȘI FICȚIUNE Amintirile, prin statutul lor, reprezintă o cheie pentru descifrarea unei personalități așa cum vrea ea să pară și, uneori, așa cum este în realitate. Nu e nevoie de cine știe ce subtilitate pentru a sesiza tonul (non) obiectiv, intenția (non) deformatoare, (im) pudoarea mărturisirii. Cochetează sau nu cu o imagine "idilică" despre sine Ibrăileanu? Simte plăcerea retrăirii în scris a copilăriei și adolescenței? De ce s-a oprit la episodul erotic al adolescenței? Ce fapte selectează memoria sa? Prima impresie este că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
neincriminând similitudinile dintre psihologia personajului și cea a autorului (Vl. Streinu). Din alt unghi de vedere, cu un aparat critic solid, și Ioan Holban stabilește identitatea afectivă și ideologică dintre autor și personaj. O asemenea perspectivă apare ca o confuzie deformatoare pentru unii critici de azi. Orice critic simte instinctiv nevoia unei definiții, a unei circumscrieri sintetice a operei pe care o analizează. Adela beneficiază de diverse definiții. Să citam cîteva: "capitol de arheologie sufletească" (Paul Zarifopol); în același sens, la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un cunoscut pentru care altădată aș fi sărit și în foc: am îmbătrânit, nu glumă. (Aplauze) Amintirea este o prezență absolută. Se știe, doar, poezia este "fiica memoriei"39 și mama vitregă a viitorului. Cum să ne împăcăm cu puterea deformatoare a oglinzii, a amintirii? Iată ce povestește Ileana Mălăncioiu, dintr-o vizită făcută poetului: Pe un perete exista o oglindă ciobită, deasupra căreia era atârnat un petic dintr-o maramă veche. Aveam sentimentul că oglin-da aceea nu este ca toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
esențial" (Ce este literatura?). Maurice Blanchot, dimpotrivă, pro-clamă preeminența cuvântului în raport cu lucrul despre care se pronunță. Numind un lucru, spune el, îl faci al tău, dar îi și anunți moartea... Așadar, cuvântul însuși, instrumentul esențial al poetului, devine o oglindă deformatoare, o mască ubicuă, în permanentă glisare pe axa timpului, pentru a anunța nașterea și moartea, refugiul și învierea. Niciodată nu poți repeta ce ai spus, nu poți opri un sens, nu-l poți surprinde, nu-l poți stigmatiza și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
serios. S-ar zice că duci o campanie împotriva firii, că până și râsul acesta e o insurgență și un act de sabotaj. (Un timp mai prielnic) Râsul este aici văzut ca reacție inversă, ca o grimasă într-o oglindă deformatoare, efect al unui sentiment de revoltă stearpă și mai ales de neputință. Revolta se stinge în marasm, în faldurile cortinei, în strălucirea cenușie a sfârșitului de stagiune. Râsul se întoarce în sine, autodevorator. Dar... râsul ca insurgență și act de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un gen de prezentare superficială, cu consecințe nefericite. Un exemplu este reacția (întârziată!?) din 1998 (rev. Dilema) a unor scriitori și intelectuali „torturați” în școală (și în alte instituții) cu asemenea interpretări deficitare. Intervențiile acestora au fost nu mai puțin deformatoare, ca în cazul insistenței pe imaginea de „amorez” romantic, desuet, inactual. Evident, o simplificare tendențioasă, cu ignorarea, voluntară sau nu, a complexității ideatice din versurile și proza lui Eminescu. Luările de poziție „în apărarea” scriitorului au fost (cu câteva excepții
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
un gen de prezentare superficială, cu consecințe nefericite. Un exemplu este reacția (întârziată!?) din 1998 (rev. Dilema) a unor scriitori și intelectuali „torturați” în școală (și în alte instituții) cu asemenea interpretări deficitare. Intervențiile acestora au fost nu mai puțin deformatoare, ca în cazul insistenței pe imaginea de „amorez” romantic, desuet, inactual. Evident, o simplificare tendențioasă, cu ignorarea, voluntară sau nu, a complexității ideatice din versurile și proza lui Eminescu. Luările de poziție „în apărarea” scriitorului au fost (cu câteva excepții
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
țării noastre (deși această hotărâre a dus la refacerea integrală și obositoare a indicilor de nume), în speranța că un viitor care ne părea încă incert ne-ar putea oferi posibilități mai adecvate pentru exprimarea adevărului istoric nefalsificat de intervenții deformatoare. Și acest viitor presimțit vag atunci a sosit totuși la timp pentru a ne permite continuarea publicării Bucureștilor de altădată, începând cu al doilea volum, în absența oricărei cenzuri și autocenzuri ideologice impuse. Beneficiind de acest nou climat cultural editorial
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
va lua apărarea. Voi fi ucis fiindcă voi striga din răsputeri: „Criminalilor!”. Poate că, după aceea, vor citi, urmărind cu degetul, un rând din Tratat - „Toleranța e un semn de slăbiciune” - și vor fi satisfăcuți... ROMANCIERUL. Scriitorul e un reformator. Deformator! Dacă aș avea putere în măsura în care îmi doresc, aș face din Stațiune un loc al ordinii absolute. Aș renunța la scris. Totodată, celorlalți condeieri din urbe - mai sunt vreo trei-patru - le-aș interzice categoric o asemenea îndeletnicire. Pe teritoriul meu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
când eram tânăr. Din țară. Aparțin unei literaturi mici; faptul că aceasta a zămislit, totuși, câțiva autori remarcabili, printre care un poet genial - intraductibil - e un argument al teoriei mele, nu tocmai agreată. Sunt acuzat de lipsă de patriotism; un deformator (?!Ă, cosmopolit, iudă! Potențial transfug! De parcă, plecând din țară, aș părăsi planeta! Încă nu e târziu. Primul în Stațiune - Magistrat sau scriitor - e aproape o batjocură. Mai bine ultimul într-o lume puternică și civilizată. Decât codaș la oraș, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să pună în acord întâmplările cu definiția lui. Leonida caută în gazetă confirmarea propriilor constatări. În farsa pe care autorul o face celor doi bătrâni, comicul sporește prin confruntarea unor iluzii derizorii cu o realitate derizorie, văzute printr-o optică deformatoare comună celor doi protagoniști. Mai bine adaptat mediului social este un alt „senex” - Dandanache. Pelticul și uitucul bătrân ramolit este reprezentantul generației burgheze vechi de la 1848, acomodat cu tot ce se succedase de atunci: „Familia mea de la patruzșopt... și eu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
abstracție de tot ceea ce ea vede și de văzul însuși ca putere de a se raporta la ceea ce este văzut, ca ceva ce face să se vadă. Căci dacă acest a face să se vadă ar fi în realitate disimulator, deformator și susceptibil a induce în eroare, nu ar înceta totuși să existe în pura sa încercare de sine, ca văz care se simte și se încearcă pe sine în fiecare punct al ființei sale, ca viziune vie. Sentimus nos videre
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai emoționant această stranie orbire culturală; și este cât se poate de potrivit ca Pisanello să-l fi ales pe sfântul patron al câinilor (și inițial al vânătorii, Înainte ca Sf. Hubert să-i uzurpe rolul) ca figură centrală și deformator al vieții non-umane care Îl Înconjoară. Cu adevărat urmărită, hăituită și crucificată În această capodoperă ambiguă de mici proporții este natura Însăși, nu Isus. Până și marii peisagiști ai secolului al XVII-lea, cum ar fi Ruysdael, nu se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
celebra femeie (doamna T.) căreia Îi datorăm următorul aforism: XXII Spiritul stăpânei poate fi ghicit de cum Îi treci pragul casei. Această vastă și veșnică imagine care este reprezentarea 1 averii de care dispuneți nu trebuie niciodată să fie modelul ei deformator; v-ați afla atunci pândit de două primejdii la fel de mari: avariția sau neputința. Or, fiind prea Înfumurat sau prea modest, nu vă mai conformați acelei unități al cărei principal beneficiu este Înscăunarea unui fericit echilibru Între forțele producătoare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]