236 matches
-
însă și speculațiilor: negând, în trecere, existența vreunor conexiuni între rapsozii/ mimii antici și bufonii/ nebunii medievali, admite că o legătură trebuie să fi existat între saturnalii și carnavalescul medieval, ca formă de reprezentare a lumii și posibilitate supremă de defulare. Ideea este preluată și prelucrată de Mihail Bahtin, care consideră că, în sfera creațiilor comice, Evul Mediu se înrudește cu Roma: În special tradiția saturnaliilor a continuat să existe, într-o altă formă, în decursul secolelor medievale. Roma veselă a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
certăm prea tare. S. A. : Pe de altă parte, toți aceștia au prelungit în bună măsură viziunea inerțială rămasă din perioada comunistă: statul trebuie să finanțeze și să controleze cultura, care e în esență un instrument de condiționare, propagandă, evazionism și defulare. Deci, existau așteptări mult prea mari de la Ministerul Culturii, care trebuia redus după "Revoluție" la funcțiunile pe care numai statul le poate exercita, în special cele legate de noțiunea de patrimoniu, oricum ar fi ea definită. La noi, a supraviețuit
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
o platoșă amăgitoare, la Nichita Stănescu, personaj profund scrutător, coabitează râsu' plânsu'; nu însă la un regim de egalitate: "Ah, Râsu' plânsu' / ah, râsu' plânsu' / în ochiul lucrurilor reci". Râsul său, niciodată enorm, e mai degrabă ironie subțire, grimasă, sarcasm, defulare; momente de Melancolie atavică (titlu de confesiune) acoperă fardul. În fapt, melancolia sistematizată din Elegii e de găsit în mai toate poemele, inclusiv în cele erotice, poetul nefiind un amoroso în sens plat, ci un fel de "analist", un comentator
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dulci. Excesele de băutură sunt combătute pretutindeni, în numele unei vieți sănătoase și al securității rutiere. Societatea de hiperconsum e însoțită nu de o nouă modulare a dionisiacului, ci de descalificarea lui radicală prin sensibilizarea la riscuri. Beției bahice care urmărea defularea celui ce se deda acestei practici îi succedă responsabilizarea și chiar incriminarea băutorului. Excesul era asimilat cu un liant social și cu un timp al fericirii exuberante; acum a devenit o amenințare atât la adresa propriei persoane, cât și la adresa celorlalți
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
să-și dea frâu liber imaginației fără ca o scenă autoritară să-l implice într-un permanent dialog. „Uitați de mine, izbucnește câteodată spectatorul, vreau să mă țin deoparte, în umbră, să vă văd și să vă supraveghez!” Gata cu atâta defulare: se cere revenirea la starea de dinainte, „reîntoarcerea refulării”. Refularea spectatorului supraveghetor al scenei, voyeur ilicit și conștient de asta, ființă singuratică uitată de toți ceilalți și lăsată să contemple în tăcere acest univers straniu care o absoarbe cu desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
delatorilor, cât și În rapoartele cadrelor poliției politice revine În mod constant afirmația că Doina Cornea ar fi „nebună”. Vehicularea unei asemenea acuzații În toate aceste documente destinate autorităților comuniste din România poate fi interpretată nu numai ca o simplă defulare a neputinței securiștilor de a Îndeplini ordinele de reducere la tăcere a acestei voci mult prea deranjante pentru cuplul dictatorial. În conturarea unei analize asupra diferitelor căi de reprimare a disidenților din România din anii regimului Ceaușescu, istoricul Dennis Deletant
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
imaginea descrisă de Gilbert Durand este "încărcată" universal "cu un al doilea sens", sub pecetea "funcției imaginative", făcând posibilă existența unei realități identice și universale a imaginarului 14. Astfel, imaginația nu mai este "un produs al refulării", ci originea unei defulări 15, scoțând la iveală substratul mitic al umanității. "Muzeul tuturor imaginilor trecute, posibile, produse sau care urmează să fie produse" 16, imaginarul pune în mișcare ontică "structurile antropologice". Deschiderea gnoseologică, specifică imaginarului, convertește imaginea și imaginația la universalul primordial. Gaston
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
confuziei bine întreținute conform căreia discursul revoluționarului din "Împărat și Proletar" ar fi chiar vocea, convingerea etică a poetului. Neliberal prin înrâurirea "Upanișadelor" și a eticii kantiene, ce legiferau suveranitatea ierarhiilor și a elitelor caracterelor apte să canalizeze patimile, instinctele, defulările iraționale ale mulțimii, Eminescu este prezent în cugetarea Cezarului, nerecunoscând decât legea morală lăuntrică ce exclude furia egalitaristă, pragmatismul și contingentul. Deturnarea retorică a planului semantic, premeditată de Eminescu, a generat confuzia de apartenență a celor două conștiințe, cea empirică
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
maternă, îl transformă pe erou într-un tip compulsiv, iar nevroza se manifestă prin teama de a nu săvârși un gest violent cu fatale consecințe. În repetate rânduri, Ștefan e hotărât să-și ucidă soția. Ca într-un act de defulare, războiul, cu toate atrocitățile sale, joacă un rol curativ, în finalul romanului obsesia asasinatului apărându-i utopică, fiind privită cu un amestec de ironie și sarcasm. Fragmentul, la care facem trimitere, se constituie într-o metaforă eidetică (procedeul este remarcat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Mermoz sau Guynemer e un "arhanghel" înzestrat cu puteri la fel de naturale ca șamanul siberian. Ar fi interesant de întreprins un studiu asupra mitologiei aeronautice care se dezvoltă în societățile industrializate: zborul cu pânze, aero-modelajul, parașutismul par să exprime într-adevăr defularea unui vechi vis de putere și puritate."101 (s. n.) O puritate care la Fred Vasilescu merge până la extrem, una din revendicările sale testamentare fiind incinerarea. Deși copleșită de durere, d-na T. recunoaște lucid că între această dorință a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
câteva luni de îmbrățișări dezlănțuite, Fred își impune o stavilă ascetică în relația cu d-na T., conform scenariului cavaleresc. Anima scriitorului este obiectivată de rigorile conștiinței. Pentru a simplifica, ar fi potrivit să ne închipuim o confruntare perpetuă între defulările inconștiente, din care irumpe imaginea Animei, și conștiință; victoriile alternează de la o "tabără" la alta. De aceea, Fred Vasilescu este când misogin în raporturile cu o serie de femei, când manierat și fermecător în compania celorlalte. Fiindcă autorul, oricât de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
capitolul în care naratorul este Fred Vasilescu. Apar aici Autorul, cele două personae ale sale (Ladima și Fred) și, nu în ultimul rând, o mamă (Emilia Răchitaru) repudiată de fiul său. Imaginea este rezultatul unui joc reversibil de refulări și defulări ale inconștientului creator camilpetrescian. Multe dintre argumentele expuse sunt coincidente cu un studiu tradus în limba română, al psihanalistei Janine Chasseguet-Smirgel. Întrucât opera de artă este un produs predominant al incoștientului, nu puțini creatori privesc activitatea lor cu un sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
p. 146 148 W. Iser, Actul lecturii. O teorie a efectului estetic, Editura Paralela 45, București, 2006, p. 118 149 N. Holland, The Dynamics of Literary Response, New York, 1968, p. 28 Holland opinează că întreaga literatură are un caracter de defulare. 150 C.G.Jung, În lumea arhetipurilor, ediția citată, p. 22 151 V. Dem. Zamfirescu, Prefață la "În lumea arhetipurilor", ediția citată, p. 6 152 Gilbert Durand, Figuri mitice și chipuri ale operei, De la mitocritică la mitanaliză, ediția citată, p. 96
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în care se afirmase el în 1979, conservatorii nu mai formează un bloc monolitic, păstrînd însă nucleul puterii (justiție, servicii secrete, armată ș.a.), dar nici reformatorii nu oferă încă o alternativă deplin credibilă, ci reprezintă mai curînd o supapă pentru defularea celor nemulțumiți și pentru legitimarea regimului. Oricum, diferitele abordări din sînul societății iraniene nu vizează orientarea strategică a republicii islamice, ci mai curînd chestiuni concrete legate de exercitarea puterii și controlul resurselor, în același spirit naționalist și indepen-dentist însă. Reformatorii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de a arde suferința și de a educa îndrăzneala ripostei" (p. 118); Numai psihologic se explică acest refugiu al lui Heliade în lumea polifonică a simbolurilor biblice" (p. 143); În ethosul revoltei eminesciene, frenezia evocării dacice e un mijloc de defulare în imperiul imaginarului, un mod de a soluționa temporar criza spiritului retras defensiv într-o realitate proprie (p. 281); "Psihologic interpretând, "complexul de evadare" în istorie are la Eminescu un sens protector" (p. 285). Singurătatea... "Prin urmare, istoria e și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
instituții, "liberali" în familii și în cercurile de cunoștințe. Sus, conducătorii dictau sloganele utopice până deveneau contra- utopii (distopii) despre "cea mai rea lume din câte se pot imagina", în "ședințele cu whisky și Kent" descrise de Pacepa, iar jos, defularea prin folclorul seriilor de bancuri cu oltenii și cu alte personaje. Dar în lumea liberă? Răspunsul îl aveam în colecțiile "Idei contemporane", "Dezbateri ideologice" și alte genuri de cărți ale celei mai mari edituri românești a timpului (Editura Politică), care
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cu un corp de copil de 4 ani, iar cel de-al doilea - o copilă uriașă”. Descriind spectacolul ce se derula în fața privitorului, criticul și istoricul literar Constantin Călin, în monumentala sa lucrare „Dosarul Bacovia”, concluzionează: „domina o atmosferă de defulare, trivială, isterică. Finalmente, pentru foarte mulți, îndeosebi pentru creduli, mersul la iarmaroc constituia o experiență amară”. Printre modalitățile de agrement, s-au aflat și participările la spectacolele de circ - denumite în epocă „circ de varietăți” sau „teatru de scamatori și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
vorbi de neînțelegere între cei doi atâta timp cât bătrâna este clar cooperantă, atunci ce se ascunde dincolo de cuvinte? Bărbatul e fără doar și poate apăsat de decizia deloc ușoară de a părăsi casa și satul care îi sunt atât de familiare. Defularea se justifică ca și teama omenească de a alege necunoscutul. Sunt cel puțin trei riscuri pe care și le asumă Ghiță: renunțarea la meseria sa care îi asigură existența pentru o alta, părăsirea satului pentru un loc necunoscut și abandonarea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
De aici și tensiunea amplificată a replicilor ți a gesturilor protagoniștilor. Accentul nu mai este pus acum pe discursul în sine, ci pe latura evenimențială, agresivă a materiei narative. Violul comis de Emilian asupra slujnicei nu este altceva decât o defulare brutală a tensiunii provocate de evenimentele de la Atelierele Grivița, la care eroul va lua parte. La fel, ,,semiviolul” lui Ilieș, comis asupra soției prietenului său Octav, este un gest grotesc care vine din același impuls interior al nevoii de defulare
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
defulare brutală a tensiunii provocate de evenimentele de la Atelierele Grivița, la care eroul va lua parte. La fel, ,,semiviolul” lui Ilieș, comis asupra soției prietenului său Octav, este un gest grotesc care vine din același impuls interior al nevoii de defulare. Ambele scene sunt într-un fel anticipate de finalul primei părți, în care câțiva dintre prieteni încearcă să-l ,,corupă” pe David Dragu care-și păstra încă virginitatea. Partea a doua este dominată de acumularea simultană de tensiuni, pe diferite
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
a ziarelor vremii. Tema corupției a dat un nume tuturor frustrărilor, firești într-o epocă de bulversare economică și socială: toți cei păgubiți sau doar nefavorizați de evoluția imprevizibilă a stării de fapt și-au găsit un alibi sau o defulare în stereotipele "toți fură", în invidia amestecată cu admirație secretă față de cei îmbogățiți peste noapte, făcând din tema corupției generalizate pivotul unui discurs deopotrivă popular și populist. Nu doar săracii României, ci și elitele prospere ale Occidentului au îmbrățișat acest
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pentru că-și trăiește viața ca pe o melodramă, dar de înțeles o înțelege când sub semnul tragicului, când sub semnul ridicolului (acel "comic dureros", mai tragic decât tragicul însuși). În termenii psihanalizei, s-a spus că melodrama urmează dinamica refulării/ defulării, fiind construită pe modelul unui conflict între două orizonturi de conștiință, dintre care unul este realizat, activ, pe când celălalt rămâne potențial 89, în acord cu personalitatea scindată a spectatorului-actor, obligat să "citească" exagerarea pasiunilor puse în scenă ca manieră de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se raportează ca la o instanță critică responsabilă și imparțială. În cazul pamfletului, principala finalitate este delectarea publicului; captivarea atenției prin stimularea laturii imaginare, creative, a disponibilității pentru joc, disimulare, afectare, improvizație, poză sau, dimpotrivă, violentare și, prin asta, o defulare a urii, a agresivității, prin cuvânt. O logoterapie șamanică în care autorul și cititorul au o relație privilegiată. În pamflet, autorul are libertatea de a imagina ceea ce Marc Angenot numea "distrugerea simbolică a adversarului", pe când în polemică are loc o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și/sau agresiv, când e vorba de oameni, și comprehensiv, când e vorba de latura necuvântătoare a naturii. Un parcurs existențial care, fără îndoială, a amprentat definitiv sensibilitatea lirică argheziană și i-a pus în lumină particularitățile: propensiunea spre negație, defularea agresivității în actul artistic, inadecvarea la "curent", obsesia rescrierii sub presiunea Logos-ului omnipotent, travaliul chinuitor. Evident, experiențele sociale ulterioare (aparent independente de vocația sa poetică), cum ar fi cea de laborant sau cea monahală, au scos la iveală un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
morale în jurul cetățuii noastre. Masturbanți și fameni iau atitudini și vorbesc pițigăiat de noi, cu o demnă emfază. Intestinul lor, devenit cerebral, ne judecă, ne clasează". Asemenea tirade vexatorii, frecvente în pamfletul arghezian, au la bază mecanismul psihologiei detabuizante, o defulare explozivă a agresivității prin limbaj și imagini care, în mod normal, țin de cea mai strictă intimitate. E interesant de observat că, în aceste cazuri, deși intenția pamfletarului este, pe de o parte, de a-și flagela victima cu brutalitate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]