810 matches
-
trebuie privite (și primite) cu suspiciune. În acest sens, esențialitatea unui adevăr rezidă în gradul de libertate politică pe care îl poate întemeia. Legea destinului istoric, a decăderii poate fi înfrântă de voința morală care își află temei în rațiune. „Degenerarea politică, în orice caz, depinde, potrivit viziunii sale, în principal de degenerarea morală (și de lipsa de cunoaștere)...”. Cuvintele își împlinesc (la Platon) travaliul esențial într-un registru pragmatico-istoric și numai în subsidiar, în plan strict gnostic. În această ordine
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
rezidă în gradul de libertate politică pe care îl poate întemeia. Legea destinului istoric, a decăderii poate fi înfrântă de voința morală care își află temei în rațiune. „Degenerarea politică, în orice caz, depinde, potrivit viziunii sale, în principal de degenerarea morală (și de lipsa de cunoaștere)...”. Cuvintele își împlinesc (la Platon) travaliul esențial într-un registru pragmatico-istoric și numai în subsidiar, în plan strict gnostic. În această ordine a raționamentului putem admite că „adevărul” mitului poate fi de același rang
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
p. 376. Cf. Annas, p. 376: „Omul timocratic este cel care reacționează înpotriva poziției ocupate de către omul drept în lume ca atare. Or, acest lucru nu ar avea importanță, dacă această ipoteză nu ar pune în lumină o opoziție cu degenerarea statelor, în cazul căreia căderea se face plecând de la o situație ideală, și nu reală, lucru care subminează paralela extensivă între individ și cetate”. Nivelul de înțelegere de unde pleacă o asemenea opoziție, mai ales într-un comentariu la Platon, nu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un moment care semnalează regresia inevitabilă În mediocritate pentru a face loc unei noi „unde”11. Îmbunătățirea ereditară permanentă este imposibilă. Această teorie o contrazicea pe cea a lui Galton, care susținea că planificarea atentă și controlul reproducerii puteau preveni degenerarea geniului și, astfel, a oricărei caracteristici ereditare. O serie de alți gânditori români importanți de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cum ar fi istoricul Alexandru D. Xenopol, au reflectat asupra semnificației eredității În Încercarea de a analiza acțiunile umane și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
secolului XX. Eugeniștii francezi au fost adesea descriși ca fiind „o variantă mai slabă”, deoarece ei erau mult mai preocupați de declinul numeric decât de cel calitativ al ratei natalității. Astfel, mișcarea franceză era mai interesată de „regenerare” decât de „degenerare” și aloca mai multe eforturi pentru Îmbunătățirea factorilor de mediu care puteau contribui la procesul de regenerare 15. Neolamarckismul era mult mai popular În Franța decât În Anglia sau Germania și, Începând cu anii ’20, puericultura a devenit principala preocupare
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
să devină larg acceptată În secolul XX. După 1918, unii intelectuali au reafirmat atributele pozitive ale progresului material, În timp ce alții au Început să critice aceste tendințe. Criticii susțineau că bunăstarea materială crescândă și civilizația erau Însoțite de efecte ascunse precum degenerarea și criza socială de amploare. Unele dintre aceste critici reproduceau argumentele analizelor culturale ale unor autori precum Oswald Spengler sau Friedrich Nietzsche, care și-a menținut popularitatea În Europa Occidentală În Întreaga perioadă interbelică 36. Alți oponenți ai progresului aduceau
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
spengleriene sumbre despre viitorului civilizației occidentale. În concepția lui Moldovan, legile eredității, diferențierii, adaptării și selecției ofereau o soluție pentru pesimismul total al lui Spengler. Declinul nu era pentru Moldovan un proces natural inevitabil, ci mai degrabă un fenomen de degenerare, rezultat din acțiunea forțelor disgenice. Națiunile civilizate dețineau, grație descoperirilor lui Darwin, Galton, Mendel, Morgan și Pearson, cunoașterea științifică necesară pentru a analiza aceste procese prin prisma adevărurilor obiective ale științei. Mai mult, interpretarea optimistă a lui Moldovan susținea că
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
mijloc de Îmbunătățire a capitalului biologic la nivelul implicării civice directe, reflecta o poziție fără corespondent În mișcările eugeniste din Europa Occidentală sau Statele Unite, a căror retorică se baza pe afirmarea puternică a propriului rol În acțiunile de control al degenerării. Istoriografia existentă nu oferă exemple care să sugereze că mișcările eugeniste din aceste țări erau preocupate de implicarea maselor la un alt nivel decât cel de simpli recipienți ai programelor eugenice. Faptul că Moldovan adresează o chemare indivizilor de a
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
fidel al distribuției populației după o curbă În formă de clopot. Cu toate acestea, exista un punct important de divergență Între opinia lui Banu și cea a majorității adepților eugeniei din Marea Britanie, Statele Unite și Franța, preocupați În mod similar de degenerarea clasei muncitoare. Banu considera că responsabilitatea și activitățile de „normalizare” a capitalului biologic al clasei muncitoare nu puteau fi lăsate În Întregime În grija mamelor, așa cum sugerau cei mai mulți dintre eugeniștii din străinătate. În schimb, autorul român pleda pentru introducerea unor
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
nu găsiseră metoda de a distinge infailibil Între cele două categorii de atribute ale indivizilor, ei rămâneau conștienți de riscul de a diagnostica și, probabil, de a exclude permanent din corpul sănătos al națiunii indivizi care manifestau doar aparent simptomele degenerării, dar În realitate nu sufereau de nici o afecțiune patologică. Ipotetic, dacă aceasta era situația, atunci se putea Încă interveni pentru a corecta comportamentul degenerat, eliminând astfel caracteristicile disgenice și recuperând unii dintre acești indivizi ca parte a organismului normal, ceea ce
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
politicienilor de profesie, români sau nu, cu tehnocrați, În procesul de creare a elitei naturale, În favoarea pledoariei pentru necesitatea de a purifica elita existentă de membrii ei neromâni, În special de intrușii romi. În opinia sa, sursa corupției și a degenerării nu era În interiorul sistemului, ci În persoana acestor presupuși impostori, a căror excludere ar fi dat elitei posibilitatea de a-și recăpăta vigoarea. În 1942, un alt adept al eugeniei, Simion Mehedinți, Își transformase și el retorica argumentelor de la accentul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
același timp, autorul nuanțează cu grijă o astfel de ipoteză, arătând că „Hereditatea nu este fatală ș...ț. se poate ș...ț Îndrepta și chiar evita defectele prin Încrucișări, abstinență”8. Preda nu include sterilizarea printre posibilele soluții pentru problema degenerării - o omisiune importantă, care ilustrează reticența multor eugeniști români de a propune măsuri coercitive de realizare a Îmbunătățirilor eugenice. În locul unor astfel de măsuri, el vorbește despre Împerechere mixtă sau abstinență, ambele metode sugerând Încrederea autorului că indivizii vor decide
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Într-o poziție marginală? Nu chiar. O ipoteză mai plauzibilă ar fi aceea că, la fel ca și alți adepți ai eugeniei, autorul avea nevoie de un astfel de argument pentru a putea construi, mai departe, o critică eficientă a degenerării sistemului de educație, În conformitate cu principiile eugeniste. Argumentul contrar, mendelian, nu oferea același spațiu de manevră. Dacă factorii de mediu nu aveau nici un efect asupra calității moștenirii ereditare, atunci Însemna că nici educația nu era semnificativă În ecuația ereditară și, ca
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
legitima propria dorință de a extinde măsurile de control social, În special asupra claselor inferioare. Unii autori Încercau să augmenteze sentimentul de criză, arătând că inclusiv familiile aparent normale puteau fi purtătoare de caracteristici „disgenice”, precum Înclinația către alcoolism sau degenerare morală. Iordache Făcăoaru a publicat un număr semnificativ de studii de caz extrem de detaliate, În care argumenta existența unei legături Între anumite tipare comportamentale precum instabilitatea emoțională și fenomenul de degenerare intelectuală de-a lungul generațiilor. Prin astfel de exemple
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
purtătoare de caracteristici „disgenice”, precum Înclinația către alcoolism sau degenerare morală. Iordache Făcăoaru a publicat un număr semnificativ de studii de caz extrem de detaliate, În care argumenta existența unei legături Între anumite tipare comportamentale precum instabilitatea emoțională și fenomenul de degenerare intelectuală de-a lungul generațiilor. Prin astfel de exemple, autorul milita pentru creșterea puterii statului de a controla coercitiv reproducerea indivizilor, ca modalitate de a „preselecta” generațiile viitoare 38. Metode de selecțietc "Metode de selecție" Dezbaterile prezentate În rândurile anterioare
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
jud. Timiș-Torontal (15 august-2 septembrie 1934)”, Revista Institutului Social Banat-Crișana, vol. 2, nr. 10-12, iulie-decembrie 1934, pp. 89-93. Tiniș, Aurel, „Examenul prenupțial obligator În mediul rural”, Ardealul Medical, vol. 2, nr. 10, octombrie 1942, pp. 451-452. Tipărescu, P., Rasă și degenerare. Cu un studiu statistic asupra jidanilor, București, 1941. Vaida-Voevod, Alexandru, „Politică națională și capitalul biologic național”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 1, nr. 7-8, iulie-august 1927, pp. 199-211. Vasilescu-Buciumi, Ioan, „Criminologia și eugenia”, Revista de Medicină Legală, vol. 1, nr.
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
în mantia sa căptușită pe blană, în ciuda celor șaizeci de ani ai săi, face un tur al mesei sprijinindu-se numai în degetele mari ale mâinilor; fiul mărturisește că are un trup neîndemânatic, greoi, țeapăn, stângaci... Ce stranie diferență, ce degenerare a unor calități de la tată la fiu! Montaigne știe că ființa depinde de un amestec de genetică, de ereditate și de educație. O fiziologie, o picătură de lichid seminal și gata, moștenești și boala pietrei la rinichi! în același timp
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sărăcia acestora. Școala se concentrează asupra predării și învățării, întreprinderea, asupra producerii și vânzării de bunuri și servicii, biserica asupra convertirii păcătoșilor și salvării sufletelor, tribunalele, asupra rezolvării conflictelor, armata, asupra purtării războaielor, Asociația Cardiologilor Americani, asupra cercetării și prevenirii degenerărilor cardiace și a bolilor circulatorii. Societatea, comunitatea, familia sunt; organizațiile fac. „Organizație” a devenit un termen uzual. Oamenii dau din cap a plictiseală când cineva spune: „În organizația noastră, totul ar trebui să se învârtă în jurul clientului”; sau „Tot ceea ce
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
directă și nudă sau cea somptuoasă și elaborată sunt în egală măsură stil, acolo unde se manifestă spiritul omenesc, adică, așa cum se zicea odinioară într-o accepție mai apropiată de etimologie, geniul. Unde nu e stil, nu e spirit. Din cauza degenerării în care căzuse, retorica e astăzi cu totul discreditată, dar când exista ca disciplină și dădea un Cicero sau un Bossuet, ea era știința mișcării spiritului; lipsa unei atari discipline se simte nu rareori în proza limbii noastre. Marea proză
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
într-un cuvânt, tineri ca toți ceilalți: nimic nu-i distingea în nici un fel. Chiar dacă am fi vrut, n-am fi putut să mergem să ne prosternăm în fața lor. Pentru că vechiul fascism îți permitea să faci distincții, chiar și prin degenerarea retorică, în timp ce noul fascism - care este cu totul altceva - nu mai face nici o deosebire: el nu este umanisto-retoric, ci americano-pragmatic. Scopul său este reorganizarea și omologarea brutal-totalitară a lumii. 8 iulie 1974. Îngustimea istoriei și imensitatea lumii țărănești1tc "8 iulie
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
state încastrate unul într-altul. Din păcate, toate cuvintele pozitive pe care le-am spus referitoare la Partidul Comunist desemnează și o latură relativ negativă a sa. Divizarea țării în două țări, una scufundată până la gât în degradare și în degenerare, cealaltă intactă și necompromisă, nu poate constitui un motiv de pace și nu este deloc constructivă. În plus, dacă este concepută așa cum am prezentat-o aici cred că suficient de obiectiv - adică precum un stat în stat -, opoziția se identifică
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
dat al lipsei sale de demnitate socială: blestemul ce îl vrea în afara realității în care slăbiciunile omenești, păcatele și fascismul găsesc o posibilitate obiectivă de a exista. Dar ceea ce frapează (și scandalizează) cel mai mult citind aceste sentințe sacre este degenerarea Carității. M-am întrebat cum se face că aceia care au redactat aceste texte se referă sincer, sau măcar cu o anumită pasiune, la Dumnezeu și la judecățile sale: pentru Credință și Speranță este loc doar în măsura în care servesc drept fundamente
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fi încălcate, cu caracter profund medieval: ars dictandi a sa pare aplicată cu șablonul, iar în materie de cursus este atât de tipică, încât alunecă în comic. Amintind anumite ritmuri mai degrabă „goliardice” decât „religioase”, acești cursus denunță întru câtva degenerarea și codificarea lingvistică a acestora din urmă. Textele religioase ale Evului Mediu timpuriu sunt întotdeauna foarte poetice, chiar și atunci când sunt tânguiri umile pentru niște oameni evlavioși pe deplin pasivi și infantili. Aici, în Imitație, se simt în schimb afectarea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de-a putut să le scrie un om ca el. Sentimentale, manieriste, superficiale: par să aducă mărturie imposibilității omului modern occidental de a trăi o adevărată experiență religioasă. Dar și în proza lui Don Milani, de exemplu, se insinuează o degenerare lingvistică asemănătoare. Ca să nu mai vorbim despre revistele stângii catolice, fie ea și cea mai avansată, care unui laic i s-ar părea de necitit, însă, dacă ar reuși să le citească, ar fi de acord cu ele (de altfel
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
dar este execrabil. Și apoi, toată acea litanie ridicolă a parohilor despre „Duminicile” obișnuite sau nu: „A Treia Duminică de dinaintea Nașterii Mântuitorului”, „A Patra Duminică de dinaintea Nașterii Mântuitorului”, „Epifania Domnului Nostru”, „Toți Sfinții...”, „Sfânta Maria, Maica Sfântă...”. E oare posibil? Degenerarea seculară ce a făcut din Evanghelie un text pentru proliferări infernale catehetice, liturgice, spiritualiste, emanând norme ce sfârșesc prin a se suprapune, într-o involuție nomenclatoare cu caracter undeva între ezoteric și masochist, plin de „tabuuri” și de „ceremoniale de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]