28,239 matches
-
fundal ascuns de care depind ca dinamică și resort. Articularea lor este strict orizontală, ele nu se compun pe mai multe nivele, ci se află unul în prelungirea celuilalt ca dubluri ale unor evenimente de viață trăită. Stroescu-Stînișoară este mai degrabă un teoretician al subteranei; nu se știe de ce, a dorit să-și împărtășească teoriile sub o formă ficțională. Ficțiune-pretext, a cărei cea mai importantă inovație pare a fi schimbarea numelor unor personaje reale. Și care trădează ca atare prin subtitluri
Roman sau autobiografie? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15443_a_16768]
-
dintre oameni pentru care am suficientă stimă pentru a nu-i cruța. în fond, cazul Patapievici, așa cum s-a conturat el în ultimele luni, e mai puțin interesant decât cartea care l-a prilejuit. Privite la rece, lucrurile decurg mai degrabă din furia neputincioasă a unei grupări care se credea solid instalată la cârma discursurilor și dezbaterilor publice și care, ca luată de-o furtună iscată din senin, are impresia c-a trecut în planul al doilea. Nu pot să nu
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
Nu este vorba, de astă dată, de căutarea Sfîntului Graal sau a țării preotului Ioan, ci de acea quête, nu mai puțin pasionantă și la fel de irealizabilă, a unei limbi universale. Instrumentele metodologice nu sînt atît cele ale semioticianului, cît mai degrabă ale istoricului ideilor, iar demonstrația urmărește să conducă, prin reconstituirea traiectului unei utopii, la concluzia că însăși istoria culturală a Europei ar trebui revizuită. În privința abordării metodologice, chiar autorul precizează, în Introducere că, dacă ar trebui să se hotărască la
Babel by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15469_a_16794]
-
de-al doilea pentru simplul motiv că era țăran. E absurd ca un copil să își fixeze în minte șablonul: "toți negustorii sunt grași și hoți și agresivi iar toți țăranii sunt cinstiți și muncitori și umiliți de primii" ? Mai degrabă era potrivit să i se povestească acelui copil care citește acest text despre "ocaua lui Cuza", o imagine simbol pentru dreapta măsură. Or, din pagina manualului lipsește exact referința la elementul obiectiv, recursul la legea care trebuie să guverneze. Pe când
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
cer..." (Adam Pusloici, Ultimele flori). Tema demnității națiunii, prezentă de la Patriarhul Danilo (care clama în bine cunoscutul stil medieval Mai bine moartea în mărire/ Decît în ocară viața) până la autorii contemporani, se suprapune celei a cântărețului balcanic, conștient că mai degrabă victoria spiritului trebuie căutată: "O mică prăpastie stă chircită pe umărul meu/ chiar lângă ureche și mă îndeamnă să cânt:/ numai astfel laptele se va brânzi, grâul va răsări/ iar râurile vor începe iarăși să curgă./ Astfel vor putea fi
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
Manolescu, profesor universitar respectabil și un Florin Manolescu, autor de Trivialliteratur. Cartea despre Caragiale venea în 1983 pe un teren explorat, clasicul fusese comentat cu insistență în perioada interbelică, după 1950 fiind de asemenea recuperat de critica momentului, chiar dacă mai degrabă fragmentar și orientat artificial înspre anumite părți ale operei sale. Ne amintim cu toții apoi obsedantul subiect de examene Arendașul român. Între 1974 și 1988 bibliotecile înregistrează nu mai puțin de 38 de titluri dintre care majoritatea studii exclusiv despre Caragiale
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
privit ca un filozof al istoriei, fiind desigur totodată romancier ce se inspiră din dulcea taină a ceea ce nu mai e? Poate e cam mult spus filozof al istoriei. Vreau într-adevăr să creez acest sentiment al istoriei, ori mai degrabă al timpului care trece ca o muzică. Mă interesează de asemenea aspectul determinării topografice, consecință a căreia un anume spațiu modelează ori generează tipare de activitate urmate de mai multe generații la rând. Mă învăluie prezența timpului trecut. Cum vi
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
timpului trecut. Cum vi se pare că vă situați față de Joyce și Woolf (care au înecat proza în poezie) pe de o parte, și T.S. Eliot (care și-a rezemat lirismul pe narațiune, pe de alta? M-aș plasa mai degrabă între vizionarii Cockney, care găseau sacrul și simbolicul în chiar locul lor de existență. Mă gândesc la Blake și Dickens și Turner. Dar cred că îi putem adăuga pe Woolf, Eliot și Joyce, ca însoțitori onorifici. Romanul dvs. este o
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
în reviste academice și literare din SUA. Dragă Sean Cotter, ți-ai însușit foarte bine atât limba română, cît și multe cunoștințe legate de literatura și cultura din spațiul românesc. N-aș dori să discutăm aici despre România ci, mai degrabă, aș dori să ne spui câteva cuvinte despre America, despre surprizele pe care ți le oferă, despre contrastele ei... Atunci când călătoresc în America, dintr-o zonă în alta, e ca și cum aș călători dintr-o țară în alta. Ba chiar mai
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
cu sadism, aș zice, criticilor plăcerea și, de ce nu, orgoliul de a remarca cu minuțiozitate evoluțiile artistice de la o carte la alta. Cum s-a remarcat deja, stilul lui Tudor Țopa este desăvârșit - s-ar putea face o apropiere mai degrabă cu Radu Petrescu - această preocupare fiind deseori prezentă în text prin referiri directe: Fraza trebuie să cheme la ochiul unde se cuvine. Dar și ochiul să se lase chemat, să fie liber adică, să fi fost cultivat [...] Oare, o carte
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
meu nu a cantonat în obiect. Atenție, însă: nici o legătură între aceste obiecte și traseul suprarealist al obiectelor! Atenție: nici o legătură între aceste obiecte și obiectele constructiviste! Aceste obiecte, această artă objectuală (deși nu-mi place termenul) erau/era, mai degrabă, un fel de scenografie. Avînd în vedere că suprarealismul însuși se joacă alert și copios cu scenografiile, te simți solidar cu această mișcare, îi împărtășești cu luciditate obiectivele, estetica, retorica și filosofia? Eu sunt născut suprarealist. Și m-am manifestat
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
fost demonstrată convingător prin analizarea cauzelor supraviețuirii vechiului regim în toată Europa modernă; prin examinara interconexiunilor dintre societățile europene și politica lor în perioada imediat următoare primului război mondial; prin reapariția doctrinelor naționaliste în Germania, doctrine al căror caracter mai degrabă tranzitoriu decît stabil-ideologic, părea o constantă; în fine, prin descoperirea faptului că pesimismul cultural nu este apanajul spiritului german, ci mai curînd o trăsătură a societăților burgheze în general. Aceste tentative convingătoare, uneori divergente, care converg totuși într-o singură
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
Cum n-o cunosc personal pe Irina Nicolau și deci n-am căzut pradă farmecului ei despre care am auzit și nici nu mă emoționează lumea etnologilor, am deschis cu destulă reținere noua carte a domniei sale. M-au atras mai degrabă formatul neobișnuit al obiectului și curiozitatea întreținută de celelalte gesturi editoriale nonconformiste la care Irina Nicolau a luat parte în ultimii ani. Talmeș balmeș de etnologie și multe altele/Haide, bre! Incursiune subiectivă în lumea aromânilor e o carte care
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
Tzara și terminînd cu Gherasim Luca, Dimitrie Trost și Paul Păun, au apărut măcar în exegeze și în antologii, dacă Marcel Iancu a beneficiat și el de o mare expoziție monografică, Victor Brauner a fost, în toată această perioadă, mai degrabă o prezență abstractă sau, în cel mai bun caz, una reductibilă doar la cele cîteva pînze arhicunoscute de la Muzeul Național de Artă, decît o prezență nemijlocită și vie, așa cum ar fi avut toate condițiile să fie. Această absență îndelungată din
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
insultînd astfel, fără jenă, o însemnată parte a populației României. Păunescu, cel de azi, ar avea foarte puține motive să insulte ziaristele. În primul rînd pentru că ele nu sînt cum le numește Păunescu. Acest apelativ i s-ar potrivi mai degrabă acestui bard al totalitarrismului care a cotit-o apoi spre democrație, jelind apoi și totalitarismul lui Ceaușescu. Chiar și cea mai rău famată reporteriță care își ia informațiile din Parlament nu poate concura cu dl Păunescu în privința acuzației pe care
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
era marcat de faptul că fiul lui, în vîrstă de 19 ani, i se adresase cu apelativul "gagiule". Repeta asta obsesiv: "A rîs, s-a uitat la mine și mi-a zis: Gagiule!" Omul nu părea supărat ori indignat, mai degrabă confuz. Nu-i era clar dacă s-a întîmplat ceva serios, dacă trebuia să ia atitudine, să-l repeadă pe băiat, despre care insista că "e un copil bun", ceea ce, în mod evident, făcea și mai neașteptat vocabularul acestuia. La
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
pentru descrierea/ șuvoiului de lapte dintr-un fragment de roman,/ în loc s-o introduc de urgență/ în lupta îneverșunată pentru supraviețuire,/ pentru solidaritatea dintre vînător și vînat.// Limba mea n-are o acută conștiință de sine, îmi spun,/ e mai degrabă o căscată,/ e mai degrabă un deșeu romantic./ Nici nu-i de mirare că vorbește/ de cincizeci de mii de hectare de ceață, acoperind,/ înspre vară,/ cincizeci de mii de hectare de-asfalt" (Neclintita limbă). Dar "deschiderea" lui Ioan Flora
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
dintr-un fragment de roman,/ în loc s-o introduc de urgență/ în lupta îneverșunată pentru supraviețuire,/ pentru solidaritatea dintre vînător și vînat.// Limba mea n-are o acută conștiință de sine, îmi spun,/ e mai degrabă o căscată,/ e mai degrabă un deșeu romantic./ Nici nu-i de mirare că vorbește/ de cincizeci de mii de hectare de ceață, acoperind,/ înspre vară,/ cincizeci de mii de hectare de-asfalt" (Neclintita limbă). Dar "deschiderea" lui Ioan Flora are o accepție mai largă
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
că nu e cazul să avem forme organizate clandestin acasă. Pe urmă, doamna Bușulenga m-a pus la "Revista de istorie și teorie literară" ca să mă vindece de aceste chestii deocheate, cum ar veni. Cînd eram mic, eram deci mai degrabă colectivist, funcționam ca liant, multă lume considera că eram un factor coagulant foarte bun. Acum am ajuns elitist - bine, e și marea mizerie care te înconjoară și care te sufocă, te obligă la "elitism". Elitist devii, nu cred că te
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
piață" nu merită să vorbim despre un eșec. Cartea este surprinzătoare. Ne-am fi putut aștepta de la acest autor vioi și obișnuit cu "d-ale mediaticii" la o înțelegere aparte a subculturii, a efemeridelor culturii populare. Nici vorbă - găsim mai degrabă un ton disprețuitor față de dinamismul modelor, al prostioarelor adolescentine: "Blugi, bocanci și Cioran! Apoi, pe la 30 de ani, ai noștri tineri virează spre afaceri și politică. Atunci, înfipți adînc în zădărnicie, Cioran nu-i mai interesează." O observație corectă despre
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
N-am farmec în șuete, devin patetic când nu trebuie, nu știu să spun bancuri. Asta mă face stângaci și rigid în societate și explică de ce viața mea mondenă e extrem de săracă și searbădă. Pe scurt, sunt un ins, mai degrabă, dificil, inclusiv sau, poate, mai ales, în disputele cu mine, cum am recunoscut în “Deșertul pentru totdeauna”. De altfel, mi-am întocmit acolo un portret onest, cred. Iată un fragment luat la întâmplare: « Împlinesc șaptezeci și patru de ani. Ca să
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
parte problema "îndelungatei tradiții" a ortografiei cu "â" și să revenim la contemporaneitate. Ce nevoie avea Academia de o nouă ortografie? Să restabilească ceea ce am comentat mai sus? Să încurce cîteva generații de elevi și să stîrnească polemici? Sau mai degrabă să se auto-valideze, rușinată că nu e decît fiica Academiei R.S.R. și nepoata Academiei R.P.R.? Ajung astfel la utilitatea unei asemenea măsuri. Un prim argument a fost (iarăși) pur propagandistic: dacă scriem "fântână", sîntem urmașii Romei, iar dacă scriem "fîntînă
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
etimologizantă. Altfel, cum am citi rima eminesciană de mai jos: "Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt..."4)? Conform noii mode (care aduce a fandoseală naționalistă), ar trebui să citim mai degrabă "pămunt", ca să nu supărăm nici poezia, nici Academia. Oare nimeni nu își amintește că, pînă și cînd se folosea ortografia latinizantă, se scria "sunt", dar se citea "sînt"?5) Iar faptul că, enervată de ineficiența reformei inutile, instituția respectivă apelează
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
Parlamentul României ca să impună cu anasîna (anasâna?) o măsură impopulară, propagandistică și contrară spiritului limbilor în general, nu face decît să confirme ceea ce bănuiam de mult: departe de detașarea științifică obligatorie în cazul unui asemenea for înalt, Academia Română pare mai degrabă un instrument de propagandă revanșard. Girul acordat unei lucrări de istorie cu tentă naționalistă sau plagiatele scăpate neglijent sub egida sa nu susțin poziția de autoritate pe care și-o arogă respectiva instituție, dar merg pe aceeași linie cu ceea ce
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
în mai toate firmele (cu capital românesc sau străin!) de oarecare însemnătate economică, în consilii de administrație sau în posturi de conducere mai mari sau mai mici din învățămînt, justiție, ministerul public și din alte domenii? Blocada e totală. Mai degrabă va fi desființat CNSAS-ul decît să se afle aceste nume. Problema e mai degrabă morală decît politică sau economică. Din punct de vedere economic, cei mai mulți dintre acești oameni sînt capitaliști convinși și pariază fără ezitare pe economia de piață
Imposibila lustrație by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14395_a_15720]