166 matches
-
Opgenra este implantat printr- o procedură chirurgicală invazivă efectuată sub anestezie generală . Reacțiile adverse înregistrate în timpul studiilor clinice efectuate ca urmare a unei astfel de intervenții chirurgicale și nu legate specific de materialele implantate au inclus infectarea plăgii la suprafață , dehiscența plăgii , osteomielită , complicații ale suportului mecanic , formarea de hematoame , greață , vărsături , febră și durere . Frecvența și gravitatea reacțiilor adverse postoperatorii au fost asemănătoare atât pentru grupul de test , cât și pentru cel de control . Reacțiile adverse postoperatorii nelegate specific au
Ro_737 () [Corola-website/Science/291496_a_292825]
-
necunoscută ( nu poate fi estimată din datele disponibile ) . Infecții și infestații Afecțiuni generale și la locul de administrare Frecvente : infecție postoperatorie , Mai puțin frecvente : inflamație locală , serom , migrarea produsului când este amestecat cu preparate de sinteză pentru completare osoasă . Frecvente : dehiscența plăgii , secreție , eritem , formarea de os heterotopic , pseudartroză . În cadrul populației care a participat la studiu , unii dintre pacienții cu boli pre- existente frecvent întâlnite ( de exemplu cardiovasculare , respiratorii , probleme genito- urinare , neoplasme ) au înregistrat o agravare a bolii anterioare în timpul
Ro_737 () [Corola-website/Science/291496_a_292825]
-
de tromboză a arterei hepatice , de cele mai multe ori conducând la pierderea grefei sau la deces . La pacienții cărora li s- a administrat Rapamune au fost raportate cazuri de afectare sau întârziere a procesului de vindecare a rănilor , incluzând limfocel și dehiscența rănilor . Datele prezentate în literatura de specialitate sugerează că la pacienții cu un IMC de peste 30 kg/ m riscul vindecării anormale a rănilor poate fi mai mare . De asemenea , la pacienții cărora li s- a administrat Rapamune , au fost raportate
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
exsudat pleural și exsudat pericardic ( inclusiv exsudate semnificative din punct de vedere hemodinamic , la copii și la adulți ) . La pacienți cu transplant pulmonar de- novo și la care s- a utilizat sirolimus în cadrul terapiei imunosupresoare s- au semnalat cazuri de dehiscență bronșică anastomotică , cele mai multe letale . Administrarea de sirolimus a fost asociată cu apariția de reacții de hipersensibilitate , incluzând reacții anafilactice/ anafilactoide , angioedem , dermatită exfoliativă și vasculită de hipersensibilitate ( vezi pct . 4. 8 ) . În cazuri rare , administrarea concomitentă a sirolimus și inhibitorilor
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
unele cazuri , boala pulmonară interstițială s- a retras în urma întreruperii sau reducerii dozei de Rapamune . Riscul se poate accentua pe măsură ce crește concentrația minimă de sirolimus . 10 Au fost raportate cazuri de afectare a procesului de vindecare în urma transplantului chirurgical , incluzând dehiscența fascială , hernia postoperatorie și ruptura anastomotică ( de exemplu , în cazul rănilor , vaselor sanguine , căilor aeriene , ureterelor , căilor biliare ) . La unii pacienți cărora li s- a administrat Rapamune s- a observat o afectare a parametrilor spermei . În majoritatea cazurilor aceste efecte
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
de tromboză a arterei hepatice , de cele mai multe ori conducând la pierderea grefei sau la deces . La pacienții cărora li s- a administrat Rapamune au fost raportate cazuri de afectare sau întârziere a procesului de vindecare a rănilor , incluzând limfocel și dehiscența rănilor . Datele prezentate în literatura de specialitate sugerează că la pacienții cu un IMC de peste 30 kg/ m riscul vindecării anormale a rănilor poate fi mai mare . De asemenea , la pacienții cărora li s- a administrat Rapamune , au fost raportate
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
exsudat pleural și exsudat pericardic ( inclusiv exsudate semnificative din punct de vedere hemodinamic , la copii și la adulți ) . La pacienți cu transplant pulmonar de- novo și la care s- a utilizat sirolimus în cadrul terapiei imunosupresoare s- au semnalat cazuri de dehiscență bronșică anastomotică , cele mai multe letale . Administrarea de sirolimus a fost asociată cu apariția de reacții de hipersensibilitate , incluzând reacții anafilactice/ anafilactoide , angioedem , dermatită exfoliativă și vasculită de hipersensibilitate ( vezi pct . 4. 8 ) . În cazuri rare , administrarea concomitentă a sirolimus și inhibitorilor
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
În unele cazuri , boala pulmonară interstițială s- a retras în urma întreruperii sau reducerii dozei de Rapamune . Riscul se poate accentua pe măsură ce crește concentrația minimă de sirolimus . Au fost raportate cazuri de afectare a procesului de vindecare în urma transplantului chirurgical , incluzând dehiscența fascială , hernia postoperatorie și ruptura anastomotică ( de exemplu , în cazul rănilor , vaselor sanguine , căilor aeriene , ureterelor , căilor biliare ) . La unii pacienți cărora li s- a administrat Rapamune s- a observat o afectare a parametrilor spermei . În majoritatea cazurilor aceste efecte
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
de tromboză a arterei hepatice , de cele mai multe ori conducând la pierderea grefei sau la deces . La pacienții cărora li s- a administrat Rapamune au fost raportate cazuri de afectare sau întârziere a procesului de vindecare a rănilor , incluzând limfocel și dehiscența rănilor . Datele prezentate în literatura de specialitate sugerează că la pacienții cu un IMC de peste 30 kg/ m riscul vindecării anormale a rănilor poate fi mai mare . De asemenea , la pacienții cărora li s- a administrat Rapamune , au fost raportate
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
exsudat pleural și exsudat pericardic ( inclusiv exsudate semnificative din punct de vedere hemodinamic , la copii și la adulți ) . La pacienți cu transplant pulmonar de- novo și la care s- a utilizat sirolimus în cadrul terapiei imunosupresoare s- au semnalat cazuri de dehiscență bronșică anastomotică , cele mai multe letale . 38 Administrarea de sirolimus a fost asociată cu apariția de reacții de hipersensibilitate , incluzând reacții anafilactice/ anafilactoide , angioedem , dermatită exfoliativă și vasculită de hipersensibilitate ( vezi pct . 4. 8 ) . În cazuri rare , administrarea concomitentă a sirolimus și
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
În unele cazuri , boala pulmonară interstițială s- a retras în urma întreruperii sau reducerii dozei de Rapamune . Riscul se poate accentua pe măsură ce crește concentrația minimă de sirolimus . Au fost raportate cazuri de afectare a procesului de vindecare în urma transplantului chirurgical , incluzând dehiscența fascială , hernia postoperatorie și ruptura anastomotică ( de exemplu , în cazul rănilor , vaselor sanguine , căilor aeriene , ureterelor , căilor biliare ) . La unii pacienți cărora li s- a administrat Rapamune s- a observat o afectare a parametrilor spermei . În majoritatea cazurilor aceste efecte
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
incizuri superioare și mediale pe apofiza odontoidă poate realiza un aspect de pseudartroză verticală. Superpoziția arcului posterior al lui C1 pe baza apofizei odontoide poate realiza o claritate orizontală ce sugerează o fractura (efect „Mach”). Atlasul poate fi sediul unei dehiscențe pe arcul său anterior sau pe cel posterior. Pe radiografie se vede o linie clară verticală cu extremitățile corticalizate. Masele laterale ale atlasului pot fi sediul unor pseudolacune fiziologice sau ale unor mici calcificari ce nu trebuie confundate cu mici
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
relevă un fragment din cuprinsul unei proteine bacteriene dăunătoare (peptidul SEI) dinăuntrul porțiunii dehiscente legate a moleculei HLA-DR1. În ilustrația de jos, în care este descrisă molecula HLA-DQ, se poate observa întreaga porțiune DQ cu o peptidă legată într-o dehiscență similară, văzută din lateral. Peptidele implicate în apariția bolilor încap în aceste fisuri într-un mod asemănător în care o mână încape într-o mănușă. Atunci când sunt legate, peptidele sunt prezentate celulelor T. Acestea necesită o prezentare intermediată de molecule
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
se formează pe suprafața interioară a razelor, a căror culoare depinde de maturitatea specimenului, variind de la alburiu la șofran la castaniu. Razele au o grosime de 0,35 cm. Ciuperca rămâne închisă până puțin înainte de împrăștierea sporilor; deschiderea, numită științific „dehiscență”, este cauzată de presiunea exercitată de parafizele umflate. Parafizele sunt celule fără rol în reproducere care se găsesc între spori. Dehiscența este acompaniată de un norișor de spori care seamănă cu fumul. Se crede că acest norișor este cauzat de
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
Razele au o grosime de 0,35 cm. Ciuperca rămâne închisă până puțin înainte de împrăștierea sporilor; deschiderea, numită științific „dehiscență”, este cauzată de presiunea exercitată de parafizele umflate. Parafizele sunt celule fără rol în reproducere care se găsesc între spori. Dehiscența este acompaniată de un norișor de spori care seamănă cu fumul. Se crede că acest norișor este cauzat de schimbarea bruscă a umidității relative între aerul de dinăuntrul ciupercii și cel de dinafară. Dehiscența este însoțită și de un sâsâit
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
reproducere care se găsesc între spori. Dehiscența este acompaniată de un norișor de spori care seamănă cu fumul. Se crede că acest norișor este cauzat de schimbarea bruscă a umidității relative între aerul de dinăuntrul ciupercii și cel de dinafară. Dehiscența este însoțită și de un sâsâit, ceva ce se mai întâmplă în alte 15 specii de fungi. Sporii sunt elipsoidiali și sunt plați pe o parte. Au lungimea de între 54 și 68 µm și lățimea de 10-13 µm. Au
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]