595 matches
-
a d i s c u r s u l u i, stabilind rolul fiecăruia și, uneori, colaborarea lor în particularizarea conținutului semnificativ prin aplicarea la situațiile despre care se comunică și la modul în care se comunică. V. actualizare, deictic, enunț. BALLY 1932; DUBOIS 1973; VARO - LINARES 1997. RN ACȚIUNE. În mod obișnuit, prin acțiune se înțelege "faptul de acționa, de a activa potrivit unei intenții (prin manifestarea voinței)", rezultînd din aceasta că cineva acționează (un subiect uman) și, eventual
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de exemplu, în SUA, factorul dominant este gradul de cunoaștere, în Italia - vîrsta, clasa socială și originea, sexul, apartenența politico-ideologică; în Coreea - rangul social, vîrsta; în China - pentru unii, vîrsta, pentru alții, gradul de înrudire, statutul social etc. Ca elemente deictice și relaționale, termenii de adresare se caracterizează prin valențe specifice, dispuse prin raportare la diferite tipuri de relații (nuanțate, cu precădere, la nivel terminologic): a) relația,,orizontală" - axa distanței, proximității, a distanței/ solidarității, axa intimitate vs. distanță etc.; b) relația
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de încheiere a unui mesaj și de transferare a rolului de emițător interlocutorului), de instaurare a unui anumit tip de relație și a unui anumit registru comunicativ într-o anumită situație de comunicare (funcția socială) etc. V. act, analiza conversației, deictic, politețe. KERBRAT-ORECCHIONI 1979; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. AH AGRAMATICALITATE. Conceptul marchează, pentru cel puțin două elemente din planul sintactic, o relație de imposibilitate și de incompatibilitate de a fi integrate într-o unitate ierarhic superioară. Acest tip de relație
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în a produce inferențe care, sprijinindu-se pe indici contextuali și pe informațiile înregistrate anterior în memorie, (re)construiesc sensurile implicite prevăzute de locutor. V. figură, implicit. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 ; VARO - LINARES 2004 ; BUSSMANN 2008 GM AMBREIOR v. DEICTIC/DEIXIS AMPLIFICARE. Prin semnificația de bază, amplificarea este mărirea dimensiunilor unei realități în raport cu un etalon sau cu o fază inițială. Din punctul de vedere al a n a l i z e i d i s c u r s
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
datorită relației anaforice strict lingvistice pe care o are cu antecedentul. Abordarea textuală nu poate explica nici ocurența unui pronume care nu are antecedent (de exemplu ăștia într-un enunț ca Ăștia iar au scumpit pîinea sau el folosit ca deictic, într-un enunț însoțit de un gest spre o persoană, cum ar fi El vine cu noi!), nici ocurența unui pronume care are ca antecedent un alt pronume (Dacă cineva 1 știe adevărul e bine ca el1 să-l spună
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
iau pildă de la necredincios, beizade?/ - De la Dumnezeu, măria-ta.) Trebuie precizat că, în anumite texte, putem vorbi de o anaforă "raportată" în cazul unor expresii referențiale ce pot fi interpretate ca anaforice din punctul de vedere al cititorului, dar ca deictice din punctul de vedere al "vocii" ce le enunță (ca în următorul citat din Zodia Cancerului, de M. Sadoveanu: Urcînd scările, de Marenne găsi sus binecuvîntarea înalt prea sfinției sale părintelui Dosoftei 1. [...]"Iată un lucru la care nu m-așteptam
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
trebuie făcută distincția dintre anaforicele metalingvistice (referentul expresiei anaforice, expresie care conține un termen de metalimbaj, este un segment lingvistic anterior luat ca atare: "Cine știe!"1 Aceste două vorbe 1 tresăriră în el cu nădejde și cu mîhnire. Sadoveanu), deicticele textuale (referentul expresiei referențiale care conține un termen de metalimbaj nu este un segment lingvistic ce precedă respectiva expresie, ci chiar segmentul din care expresia face parte: [În momentul în care scriu aceste cuvinte 1 nici nu-mi mai amintesc
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
funcție de bază a textului semiotic general, prin care sînt indicate, "arătate" entitățile înaintea oricărei structuri fonologice sau semantice. Funcția anaforică este anterioară semnificației, este relațională, transgresivă în raport cu structura verbală, prin intermediul căreia este însă studiată în mod necesar. V. cataforă, cotext, deictic, referent. BENVENISTE 1966; KRISTEVA 1969; TODOROV 1970; MAILLARD 1974; HALLIDAY - HASAN 1976; MILNER 1982; TASMOWSKI-DE RYCK 1994; KLEIBER 1994; REBOUL - MOESCHLER 1998. SM ANALIZĂ AUTOMATĂ. O dată cu realizarea calculatoarelor electronice și a programelor de analiză (cantitativă) a componentelor textuale sau pentru
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
presupun însă o autonomie referențială, conferită de capacitatea unei expresii de a avea semnificație lexicală, cînd își determină prin sine însuși referentul în momentul utilizării. În această perspectivă, se poate constata că multe cuvinte sînt lipsite de autonomie (demonstrativele, anaforicele, deicticele etc.), deoarece sînt dependente de contextul lingvistic pentru a li se putea atribui o referință și, ca atare, primesc statut referențial numai prin adjuncție. Cuvintele care nu au autonomie au avut însă inițial această caracteristică, statutul non-autonom fiind însușit prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu funcții specifice din punct de vedere referențial, textual și discursiv. Deși expresiile referențiale cataforice și anaforice au particularități ce trebuie identificate pentru fiecare limbă în parte, există similitudini de funcționare a anaforelor și cataforelor în diversele limbi. V. anaforă, deictic, referent. BÜHLER 1934; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. SM CATEGORIZARE. Prima formă a categorizării, ce a fost remarcată încă din Antichitate, este repartizarea cuvintelor în clase gramaticale sau părți de vorbire, pornind de la trăsăturile lor comune: 1
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ale coerenței: 1) metaregula de repetiție (necesară, dar nu suficientă, ca o secvență să fie coerentă), se actualizează prin: pronominalizare (transformarea în pronume a unui nume propriu sau comun evocat anterior: Vlad este un om consecvent. El.....); definitivare sau referință deictică: X a primit un premiu; premiul este...; premiul acesta nu e...; substituții lexicale vizînd varietatea gramaticală și stilistică: Din cauza lui copilul a rămas infirm. A trăit toată viața cu această povară în suflet; reluări interferențiale și presupoziții: Prietena mea are
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
trebuie să se țină cont de compatibilitatea semantică). El repetă rolul lui Romeo. Ea pe cel al Julietei. Amîndoi sînt actori (dar nu și Amîndoi sînt blonzi); c) pro-formele, adică substituirea unor elemente lexicale prin altele, care le pot înlocui; deicticele cu referire la substantivele din propoziții precedente au, de obicei, această funcție: Pictorii și-au expus lucrările. Acestea au fost vîndute repede. Există și substitute pentru verbe (ex. a face): El a promis să nu mai mintă, dar o face
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
își structurează un conținut semantic din perspectiva organizării elementelor limbii. Cuvintele instrumente gramaticale, asemănătoare morfemelor, au rolul de a realiza raporturile în propoziție, în frază și în discurs. Pe lîngă acestea, există însă și o a treia categorie, a cuvintelor deictice, care în enunț se referă la vorbitor sau la situația și momentul comunicării (demonstrativele, pronumele personale, adverbele de loc și de timp). Cuvîntul poate deveni obiectul oricărei discipline lingvistice, deși există o disciplină specială, lexicologia, care îl are în atenție
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ajuns la concluzia existenței unor cvasiindicatori care păstrează transparența propozițională în discursul indirect liber, ceea ce presupune raportarea la discursul altcuiva cu prezența uneia dintre mărcile persoanei întîi a locutorului. Dacă indicatorul este cuvîntul întrebuințat într-un discurs pentru o referință deictică sau demonstrativă, termenul cvasiindicator denumește cuvîntul întrebuințat de cineva pentru a atribui altuia activitatea și modalitatea unei referințe particulare. Cvasiindicatorul realizează, prin urmare, atribuirea referinței unei alte persoane și se concretizează în discurs în mod obișnuit prin expresii anaforice. Din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din discursul sau din gîndul inițial. Astfel, dacă în cazul diafoniei se produce reluarea discursului interlocutorului în cel al locutorului, prin cvasiindicatori se atribuie cuiva, altul decît locutorul, o referință particulară. Se realizează, astfel o opoziție între indicatori (de obicei, deictici: eu, aici, acum) și cvasiindicatori, care subliniază ceea ce susține altcineva (de obicei, contrar realității). De exemplu, în enunțul Meteorologii susțin că astăzi vremea ar fi frumoasă, se poate subînțelege că, de fapt, acum (= astăzi) vremea nu este totuși frumoasă, în ciuda
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u r s u l u i reprezintă una dintre etapele în stabilirea subiectivității originare, aspect important din punct de vedere pragmatic, în enunțurile unui discurs repartizabil stilului indirect liber și identificării structurilor prin care ei devin relevanți. V. anaforă, deictic, diafonie, discurs, eterogenitate, indicator, referință. MOESCHLER - REBOUL 1994. RN D DEDUCȚIE. Prin deducție se înțelege o formă de raționament care constă în aplicarea unui principiu general la un caz particular, încît, pornind de la o mulțime de premise (de obicei două
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i s c u r s i v ă, se au în vedere tipurile și strategiile la care s-a recurs, precum și statutul ei în organizarea enunțului. V. explicare, reformulare, denominație. MARTINET 1965; GREIMAS 1966; REY-DEBOVE 1978; BUSSMANN 2008. IO DEICTIC/DEIXIS. Solidar cu noțiunea de "deixis", termenul deictic desemnează clasa de unități lingvistice (eterogenă din punct de vedere morfologic) ai căror referenți se identifică exclusiv prin intermediul coordonatelor contextului extralingvistic necesar pentru interpretarea enunțului în care apar. Referința deictică face parte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ă, se au în vedere tipurile și strategiile la care s-a recurs, precum și statutul ei în organizarea enunțului. V. explicare, reformulare, denominație. MARTINET 1965; GREIMAS 1966; REY-DEBOVE 1978; BUSSMANN 2008. IO DEICTIC/DEIXIS. Solidar cu noțiunea de "deixis", termenul deictic desemnează clasa de unități lingvistice (eterogenă din punct de vedere morfologic) ai căror referenți se identifică exclusiv prin intermediul coordonatelor contextului extralingvistic necesar pentru interpretarea enunțului în care apar. Referința deictică face parte din cele patru mari tipuri de moduri de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2008. IO DEICTIC/DEIXIS. Solidar cu noțiunea de "deixis", termenul deictic desemnează clasa de unități lingvistice (eterogenă din punct de vedere morfologic) ai căror referenți se identifică exclusiv prin intermediul coordonatelor contextului extralingvistic necesar pentru interpretarea enunțului în care apar. Referința deictică face parte din cele patru mari tipuri de moduri de referință recunoscute (alături de cea directă, indirectă și anaforică), de care se deosebește prin obligativitatea raportării termenului deictic la identitatea sau localizarea în timp și spațiu a vorbitorului, la momentul enunțării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exclusiv prin intermediul coordonatelor contextului extralingvistic necesar pentru interpretarea enunțului în care apar. Referința deictică face parte din cele patru mari tipuri de moduri de referință recunoscute (alături de cea directă, indirectă și anaforică), de care se deosebește prin obligativitatea raportării termenului deictic la identitatea sau localizarea în timp și spațiu a vorbitorului, la momentul enunțării sale. Sensul unui termen deictic depinde astfel de gradul de cunoaștere a situației de comunicare, neputînd fi interpretat pe deplin în afara parametrilor contextului exterior discursului în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
patru mari tipuri de moduri de referință recunoscute (alături de cea directă, indirectă și anaforică), de care se deosebește prin obligativitatea raportării termenului deictic la identitatea sau localizarea în timp și spațiu a vorbitorului, la momentul enunțării sale. Sensul unui termen deictic depinde astfel de gradul de cunoaștere a situației de comunicare, neputînd fi interpretat pe deplin în afara parametrilor contextului exterior discursului în care apare. Caracterul circular al referinței deictice ilustrează fenomenul reflexivității enunțării (în logică deicticele fiind de altfel desemnate prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
timp și spațiu a vorbitorului, la momentul enunțării sale. Sensul unui termen deictic depinde astfel de gradul de cunoaștere a situației de comunicare, neputînd fi interpretat pe deplin în afara parametrilor contextului exterior discursului în care apare. Caracterul circular al referinței deictice ilustrează fenomenul reflexivității enunțării (în logică deicticele fiind de altfel desemnate prin termenul token-reflexives). În literatura de specialitate, terminologia specifică acestei clase de cuvinte este departe de a fi unitară, numeroase etichete concurînd, cu diverse grade de echivalență termenul deictic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțării sale. Sensul unui termen deictic depinde astfel de gradul de cunoaștere a situației de comunicare, neputînd fi interpretat pe deplin în afara parametrilor contextului exterior discursului în care apare. Caracterul circular al referinței deictice ilustrează fenomenul reflexivității enunțării (în logică deicticele fiind de altfel desemnate prin termenul token-reflexives). În literatura de specialitate, terminologia specifică acestei clase de cuvinte este departe de a fi unitară, numeroase etichete concurînd, cu diverse grade de echivalență termenul deictic: ambreior, shifter, token reflexive, expresie sui-referențială, indicator
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
deictice ilustrează fenomenul reflexivității enunțării (în logică deicticele fiind de altfel desemnate prin termenul token-reflexives). În literatura de specialitate, terminologia specifică acestei clase de cuvinte este departe de a fi unitară, numeroase etichete concurînd, cu diverse grade de echivalență termenul deictic: ambreior, shifter, token reflexive, expresie sui-referențială, indicator, simbol indexical. Unități indispensabile în orice limbă, asigurînd desemnarea vorbitorului ca atare și poziționarea sa față de ceilalți, în timp și în spațiu (eu, tu, aici, acum), deicticele se diferențiază din punct de vedere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu diverse grade de echivalență termenul deictic: ambreior, shifter, token reflexive, expresie sui-referențială, indicator, simbol indexical. Unități indispensabile în orice limbă, asigurînd desemnarea vorbitorului ca atare și poziționarea sa față de ceilalți, în timp și în spațiu (eu, tu, aici, acum), deicticele se diferențiază din punct de vedere semantic și referențial atît de sintagmele nominale descriptive și denominative, cît și de structurile anaforice. Diferite modele teoretice nu numai lingvistice, ci și filozofice au fost propuse pentru explicarea funcționării semantico-referențiale a termenilor deictici
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]