343 matches
-
priveste-n față soarta , Ca un bun și brav părinte, Poți să-ți scoți în lume artă, Dar boteaz-o înainte. Chiar sunând a nucă spartă, Fă-i și reguli să conteze Când în colțul tău de artă Unii-ncep să delireze . București Ian. 2013 Referință Bibliografica: Prea ai hâr ? / Emil Șușnea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1216, Anul IV, 30 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Șușnea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PREA AI HAR ? de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341800_a_343129]
-
mulți turiști veniți „să-și clătească ochii” cu capodoperele Florenței. Unora le creștea tensiunea, alții plângeau de sărea cămașa de pe ei la Galeria Uffizi, când dădeau cu ochii de Botticelli, Tițian sau da Vinci, unii chiar leșinau sau începeau să delireze, aproape psihotici. În cariera ei la spitalul Santa Maria Nuova, Graziella Magherini spune că a tratat peste o sută de asemenea cazuri, în care întâlnirea cu arta a provocat izbucniri emoționale extrem de intense. În ’89, Magherini a publicat o carte
Un creier la muzeul de artă () [Corola-blog/BlogPost/337821_a_339150]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CÂTEODATĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 624 din 15 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului câteodată delirez în cuvinte, mă predau ca soldatul pe scut, câteodată viața mă minte și mi-e dor și-aș muri-n absolut. câteodată delirez în cuvinte și mi-e foarte drag să trăiesc, câteodată îmi aduc aminte cât de mult, viață
CÂTEODATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343904_a_345233]
-
Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 624 din 15 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului câteodată delirez în cuvinte, mă predau ca soldatul pe scut, câteodată viața mă minte și mi-e dor și-aș muri-n absolut. câteodată delirez în cuvinte și mi-e foarte drag să trăiesc, câteodată îmi aduc aminte cât de mult, viață, te iubesc. câteodată mă-mpinge-afară, timpul desfrunzit și ciung, aș vrea să înfloreasc-a doua oară, deși sunt condamnat pe rug. câteodată rugul se aprinde
CÂTEODATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343904_a_345233]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DESTINUL TOAMNEI... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Auzi în geam, se zbate-ntruna, fantoma viselor în vânt, sub vraja timpului furtuna, prin glasul toamnei delirând, Te pierzi în lacrimi și regrete, ce-n suflet varsă nostalgii, când soarta șterge iar portrete, din străzi pustii și ruginii. Mai simți cum te cuprind fiorii, îți geme sufletul plăpând, văzând cum plâng prin streșini norii, ce se revarsă
DESTINUL TOAMNEI… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342868_a_344197]
-
cu spor prin straturile minții. Sperăm să recoltăm ceva de soi Din gânduri vechi, zăcând prin cele noi, Se luptă-n ele demonii cu sfinții. Potirul vieții-l dăm pe gât îndată, Uităm, subit, rezerve să păstrăm. Licoarea ne seduce, delirăm În soarta pendulând, debusolată. Ruine-atârnă de sub giulgiul nopții, Sunt resturi vii ce-au mai rămas din noi, Coșari febrili din lada de gunoi A celor păgubiți de umbra morții... (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință
PENDULUL SORȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381195_a_382524]
-
cu spor prin straturile minții. Sperăm să recoltăm ceva de soi Din gânduri vechi, zăcând prin cele noi, Se luptă-n ele demonii cu sfinții. Potirul vieții-l dăm pe gât îndată, Uităm, subit, rezerve să păstrăm. Licoarea ne seduce, delirăm În soarta pendulând, debusolată. Ruine-atârnă de sub giulgiul nopții, Sunt resturi vii ce-au mai rămas din noi, Coșari febrili din lada de gunoi A celor păgubiți de umbra morții... (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Este moartea ce-mi trimite/ Fără plic scrisoare-aceasta”. (”Foaia veștedă”) În poezia ”O, mamă...” vântul sporește dezolarea: Deasupra criptei negre, a sfântului mormânt/ Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt” Vântul este delirul mării, glasul blestemului: ”Marea, ca să delireze, vânturi să mugească-nvață” (”Mureșanu”) Dar în simfonie mai intervin și pauze, în care tăcerea vântului devine o taină: ” În liniște de vânt/ Corabia străbate...” (”Cu pânzele-atârnate”) În liniște de vânt/ Trec departe de pământ” (”Mușatin și codrul”) Dacă vântul
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
cap de poduri, dar nu-i gândul la cerșit, Căci nu cere de-ale gurii, nici milă, nici îndurare, Vrea un strop de veșnicie, un crâmpei de infinit. Cine bea din cupa ta, nu mai doarme, doar visează, Are febră, delirează, fără ca ceva să-l doară. Tremură de nedreptate, în iubire doar oftează, Din liane de cuvinte, face foc în călimară. Suferind de tot și toate, e și șoim și buburuză, E un neam întreg ce geme, ori un steag pe
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373585_a_374914]
-
poate construi ori își poate rezema îndoielile, neliniștile, iubirile. O stranie predilecție însă, manifestă poetul pentru fetid, descompus, pentru baudelaire-ienele „flori ale răului” simbolizate prin: schelete descompuse, morți, „jertfe pe catarge rupte”, „umbre de ruină”, râs hidos, o lume care delirează, mizerie, mulțimi de cerșetori, câini vagabonzi ș.a. De altfel, așa cum notează, „noi construim o lume din bucăți” și lumea e alcătuită din bine și rău, frumos și urât, miresme și duhori, deopotrivă. Datoria poetului este de a scoate la lumină
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
draperii grele de culoarea rubinului accentua nefirescul locului iluminat difuz de lumânări mari, albe. Era amețită. Capul îi vâjâia ca o furtună furioasă. Se ridică, greu își găsi echilibrul. Se sprijini de măsuța plină de farduri, privind în oglinda ovală. Delira ori avea febră, altfel nu-și explica imaginea reflectată. Și-a pipăit obrajii, fața...corpul, rochia de purpură...Ceva nu era în regulă cu medicamentul. Femeia din oglindă nu avea mai mult de treizeci de ani. Privea dezorientată în jur
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
de stele, luceferi, iubire, într-o primăvară universală, să luăm o gustare la umbra teiului lui Eminescu când razele soarelui întoarce fagurii luminii într-un roșu verzui peste florile și mirosurile lui într-un zumzet de albine? nu vreai să delirăm ca Shellei, o, eul nostru nemuritor, habar n-ai că nu știi de iubirea noastră care n-are legi în nicio fizică, ea se hrănește cu coșmaruri și iluzii frumoase din care se naște vremelnica fericire... să taci și să
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
pe un ciob ascuns între pleoape ca pe un măcel, că pe o neiertare simt oboseala până în miezul nimii ca o cătușă de foc lipită de os ca un diluviu toropitor și nervos ca o avenă în care mă prăbușesc delirând fără speranța unei gene lipite de alta somnul - un lux pe care nu mi-l mai pot permite - a devenit amrfa de contrabandă mă sprijin de propria mea umbră ca un infractor și adorm fie ce-o fi ce am
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
de luceferi, stăpânea peste mărgeane, vise dragi, povești frumoase, îmbrăcate în sidef, o natură somnoroasă, ce-i cusută în gherghef; galbenă era făptura între foi de fag pieziși, a căzut din luminiș, toamna, galbenă ca para, veselă, nepământeană, fericita curtezană, delirează peste tot și dansează prin livezi, printre frunzulițe verzi, albe lebezi stau pe lac și serafi le ține hangul, sug din subțioara pală doar o notă muzicală din fantastice fanfare printre parcuri funerare, neperechi albe de fluturi, mută visul în
DANSEAZĂ TOAMNA PRIN LIVEZI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376286_a_377615]
-
de la-nceput: Ce e astăzi poezia? După zisă poezie Cu reguli clar de nepătruns Cu-o bolnavă fantezie Ce puteam să-i dau răspuns? O salată de cuvinte Adunate să șocheze De un ins a cărui minte A-nceput să delireze? Cu-n vers lung cât un cârnat Altul numai cât o boabă Totul parcă formulat La taclale de o babă, Fără noima, fără tema Fără teama de ridicol? Eram deci intro dilemă Și răspunsul în pericol. Unde-s florile de
POEZIA de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379633_a_380962]
-
nimicite Sub arborele Tainei, căci tremurînd nemuritoarea umbră Născu asta minune-ngrozitoare: un Nor; crescu și crescu Pînă ce mulți dintre cei Morți buzniră-afară din străfunduri de morminte În chipuri de bărbat fără de femeiești perechi sau Emanații, 330 Cumpliți și delirînd de Ură și Vrăjmășie și Război, În vise-ale lui Ulro, himerice întunecoase, de-ncîntătoarea umbră trase. Îngrozit, Spectrul îl dădu ei în grija să-l Vegheze pe Orc care răcnea. Apoi copacul Tainei 206 prins-a rădăcina în Lumea lui Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
A brani, o perfido). Wurm îi spune că numai timpul vindeca toate rănile iar căsătoria lor nu va putea avea loc suficient de repede. Scenă 2. O cameră din castelul Contelui Walter. Walter se lamentează în legătură cu acțiunile lui Rodolfo (Egli delira). Wurm intra și îi spune lui Walter despre cele ticluite. Scrisoarea este pe cale sa ii parvină lui Rodolfo. Apoi aflăm despre teribilul secret pe care Rodolfo amenință să-l dezvăluie (L'alto retaggio non ho bramato). Se pare ca Walter
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
al mentalității latino, răspîndită inconștient peste tot în comunitățile așa-zis atee ale stîngii revoluționare, enunțarea lui mi s-a părut deranjantă și deplasată; eu i-aș fi opus, fără îndoială, o denegare pe jumătate sarcastică, surîzătoare, oscilînd între un "delirezi, unde o să cauți asta" și un "pe legea mea, poate să fie bine, dar exagerezi totuși". Totuși am în acest moment convingerea că proiectarea sensului literal, reprezentată de către acest opuscul și de multe altele de același fel, nu-și datorează
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de glonțul vreunei archebuze. închide ochii, se crede pe moarte și, lucru extraordinar, experimentează trecerea liniștită de la viață la moarte. își dorește chiar să moară, închide ochii ca pentru a facilita această basculare fatală și găsește plăcută această stare. Apoi delirează, experimentează niște impresii, niște senzații și niște cuvinte care scapă controlului voinței sale. Abia când își revine simte dureri adevărate. La două sau trei nopți după aceea, suferința este atât de mare încât se crede pe punctul de a muri
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a fost niciodată: un poet în afara limitelor pe care și le-a impus cu o rigoare mișcătoare și foarte pură. Un poet care își poate pierde umorul încântător și disperat, poate distruge limitele formei, se poate extinde în cosmos, poate delira (vezi paginile 88, 89, 90). Să mă ierte cititorul dacă, odată ce discuția a luat-o pe această cale, nu mai intru critic în miezul cărții, analizând-o literar. Ea se află în afara literaturii, fiind altceva, repet, decât o carte (sau
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a trimis un cadou de Crăciun! Din senin, Îmi aduc aminte de cuvintele Învățate În latină. — Uti... barberi... dar limba nu vrea deloc să mă asculte. Nam... Adică, tui... Rahat. Ce limbă idioată mai e și latina asta! — Scumpa mea, delirezi? mama mă privește neliniștită. — Becky, habar n-am la ce te referi, spune Venetia, mai-mai să pufnească În rîs. — Lasă-ne În pace. Tremur de mînie. Lasă-ne, pe Luke și pe mine, În pace. — Tu mi-ai trimis mesaj
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
zona inimii. Am Încercat să-i aplic din nou lipitori, Însă curând am fost obligat să renunț, căci pacientul era cuprins de leșin. Starea sănătății sale se agrava de la o zi la alta și În scurt timp bolnavul Începu să delireze cu ochii deschiși, iar picioarele Îi erau reci. Ofițerii brigadei sale, care din Întâmplare se aflau de față, au Început și ei să-l plângă pe generalul lor, pe care se așteptau să-l piardă. Observând că puterile Îi erau
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a metafizicului: „Tot ce există există. Tot ce există există de-a pururi./ Moartea nu are viață. Nălucă și vis e istoria/ mării e sânge, coșmarului roșu, totul s’a săvârșit/ întru deplina înstăpânire-a deșertului. Deșertului. Nu asculta ce deliră strigoiul. Aceștia/ suntem noi înșine”. Prozele din Zidirea și alte povestiri (1978) au rămas un aspect periferic al literaturii lui U., dat fiind caracterul lor minor, divagant, schematic, de pastișă. Zidirea e un text care nu mai ajunge să înceapă
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
disperării”, al dezgustului de „lepra cuvintelor” și de condiția existenței într-o „provincie bolnavă”. Sub cupola „Marelui Circ” terorizat de „statuia de pluș a Comandorului”, ființa poetului se sufocă „infectată de logos”, sub „niagare de falși martiri și poeți mesianici”, „delirând buimac ca o fântână somnambulă” (temerară săgeată ad personam). „Crin otrăvit” de „mâlul din jur, drămuit în porții egale”, el năzuiește în zadar să „taie nodul gordian al umilințelor”, să incizeze „in vitro cangrena grețoasă a minciunii, termitiera celor lași
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
parcurge convalescența în locuința Marei, stă, câtva timp, și la un prieten, în afara orașului, într-un patriarhal cadru rustic. Finalul e ambiguu, întreținându-se deliberat echivocul asupra raportului dintre real și halucinație: nu e clar ce trăiește aievea și ce delirează personajul. Prin medicul curant din spitalul psihiatric în care ajunsese, scriitorul încearcă să exemplifice teze ale psihanalizei. „Endoestezia” și „isteria” omului de teatru, tentativele lui de a evada din ambianța familială pot semnifica o reacție viscerală împotriva unui mediu sufocant
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]