346 matches
-
este de neclintit din funcție, oricâte prostii ar face. Nu avem nimic de adăugat. Modelul literar de succes, astăzi Recomandăm parantezele lui Nicolae Prelipceanu din revista ACOLADA (nr. 7-8, iulie-august). Reproducem începutul textului său: „La Cluj era un băiat care delira în doar două cuvinte: poezie literatură. Le rostea chiar așa, fără pauză, într-un sigur cuvânt. Mi-a arătat odată un caiet întreg pe paginile căruia nu scrisese decât aceste două cuvinte; n-aș putea spune de câte ori se repetau, în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3260_a_4585]
-
tainice cavouri amanți cu inimi sumbre/ Cu gesturi adormite iubiri mărturisesc.// Vals vechi perechi de ceară în aer se ridică/ Și în salonul nopții amețitor dansează/ Sînt lucruri prea normale în jurul meu, mi-e frică/ Încet foșnește vîntul și valsul delirează." Tabloul unei eleganțe care copiază viața, cu cadențele ei normale, cvasi-mecanice, stîrnind teama de confuzie. Dacă bucuria valsului poate, foarte bine, să primească o replică în sepia, revanșa fără scandal a unui trecut neinvitat, ce mai e viață și ce
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
la studioul Teatrului Chaillot unde își recita versurile cu o agresivitate și repeziciune cu adevărat suprarealiste. Nu știu dacă în sală se afla și Deleuze, atunci în culmea celebrității sale filosofice, și care-l decretase poetul său preferat, dar Barbăneagră delira de entuziasm și Virgil găsea că spectacolul profanează poemul, iar mie nu-mi displăcea vehemența lui teatrală. A doua oară, am ieșit din spectacol pentru a pătrunde în prietenie. Ne-am întîlnit la expoziția lui Paul Păun care sosise din
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
ca atare) și informul. Primul factor indică fluxul lucidității, iar cel secund refluxul său în favoarea percepției nediferen- țiate, alibi al originarului. Rezultatul e un spectacol geneziac recondiționat prin fiorul rafinat al contemplației: „Răbdătoare, gravitatea egalizează/ nesăbuințele geometrice, împotmoleș te/ poliedrii delirînd de spumă// dar grea, vertiginoasă cum e greața,/ din orizont, Luna exasperează/ malefica feminitate a mării” (Valul concav). Poetul e obsedat de stihia timpului insomniac, depersonalizant în chip expiator, reflex al unui destin asumat: „Anii îți păruseră drum,/ lumea - o
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
cuvântului. Să nu ignorăm însă teoriile conspiraționiste, în mare vogă după Revoluție și irigând subteran școala de proză a maestrului Pavel Coruț. Urbancolia e realizată pe o schemă conspiraționistă tare, marcată însă ca atare, și astfel relativizată. Acolo unde Coruț delirează blând pe marginea conflictului dintre securistul patriot și bubulii diriguitori din umbră ai Planetei, Sociu vine cu o istorie și mai abracadabrantă, trasă însă pe cantul dintre fictiv și nonfictiv. Un ofițer american antitero, specializat în torturarea prizonierilor, agent CIA
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
aceia? Să fie sufletul un străin pe pământ? Încotro oare își îndreaptă pașii? E vocea lunară a surorii prin noaptea sacră ceea ce aude călătorul întunericul în barca sa nocturnă în iazurile lunare printre crengi putrede și ziduri scorojite. Cel care delira este mort, străinul a fost îngropat. Soră a tristeții zbuciumate privește! O barcă înnebunită se îneacă sub stele chipul tăcut al nopții. Pentru că nu există poezie festivă, a spus cineva, căci poate numai despre timp și despre ireparabil se poate
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
tu ești chemat să faci dreptate în lume și cu atît mai puțin să-ți luminezi semenii. Doar n-o să îndrepți de unul singur universul, mergi așadar și caută-ți consolarea în chichițele teoretice al obsesiilor tale filozofice. Acolo poți delira în voie fără teama că vei produce o cît de minimă perturbație la scară planetară. Resemnează-te, asadar. Ei bine, Glucksmann refuză să se resemneze. Numărîndu-se printre gînditorii pentru care rostul filozofiei stă în încercarea de a-i trezi pe
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
cucerire erotică alcătuiesc o voce extrem de autentică. Caietul se termină cu o sugestivă victorie: "Păunița-Cornelia îmi soarbe lacrimile, mă încalecă, se înfige unde trebuie, se mișcă încet, se culcă peste mine, și adorm ca în copilărie, cînd zăceam bolnav și deliram, cu gripă sau oreion, sau dracu' știe ce boală..." Al doilea capitol este scrisoarea unei mame disperate către o prietenă. Îi povestește cum Lia, fata ei, "trăiește" cu propriul său tată. Acesta revine în viața lor după o lungă absență
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
de gheață", soția milenară a "bătrînului rege Nord"; soții "petrec triști" în zile de iarnă în locuri unde bat "vînturi reci", printre unde ce-au "amorțit"; inima Nordului "e ger și gheață", arfa lui "strigă" în nori, face marea să "delireze", vînturile "să mugească" peste un pustiu nesfîrșit de zăpadă în care se oglindesc stelele. La răsăritul lunii peisajul se schimbă radical: vîntul încetează să răscolească ghețurile, marea se liniștește, în fundul mării totul se înseninează și se aud cîntece și se
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
pe care fără să vrei apoi ți-i amintești prin cuvintele ei. Iată ce spune, de pildă, despre Dimitrie Anghel: "O desuetitudine tandră combinată cu utopiile visătorului abulic cu ochii deschiși dau la iveală suavitatea acestui poet uitat astăzi, care delirează sfios și stîngaci de parcă ar sufla baloane de săpun." Sau despre Emil Brumaru: "O bună dispoziție delirant-lucidă, de hedonist microscopic, îl face pe Emil Brumaru să aibă parte de un carpe diem halucinatoriu, secondat de un eros șturlubatic și năbădăios
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
în stare avansată. Este insulino-dependent, având de făcut nu mai puțin de șase doze zilnic. Starea sa de sănătate este precară și nici nu poate să se descurce singur, pentru că are și Alzheimer, cu pierderi de memorie de lungă durată. Delirează întruna și are nevoie în permanență să stea cineva lângă el. Eu nu știu cum au gândit judecătorii, dar statul trebuie să îi plătească un îngrijitor, pentru că e vai de capul lui și îmi plânge sufletul pentru el", a spus Ioan Horoba
Pădureanu, în stare critică: "Are afecțiuni care îi pot cauza decesul oricând" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79386_a_80711]
-
de data aceasta în proză - pe colegii lui scriitori să se ducă în fabrici și uzine, să iasă din "turnul de fildeș" spre a se documenta asupra înfăptuirilor grandioase ale regimului". Sau: "Vorbind despre Delirul lui Marin Preda, Mihai Ungheanu delirează de admirație. De ce? Fiindcă în Delirul - primit cu rezerve de o parte a criticii - Marin Preda a făcut cea mai mare concesie puterii: a evocat pe adolescentul Nicolae Ceaușescu, prevestindu-i, la modul romanesc, destinul excepțional". Nu mai e nevoie
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
primesc de la patroni: azi condamnă „utopiile totalitare”, mîine denunță „răul etnocentric”, iar poimîine celebrează „democrația”, după care partitura se reia. A doua trăsătură stă în schimbarea cuvintelor de ordine care au marcat mentalul francez postbelic: de la relația „sine-altul” (s-a delirat enorm în Franța pe seama identității pe care o capeți prin asimilarea „alterității” ființei de lîngă tine, dar asta pînă cînd francezii s-au trezit că la Paris nu mai sînt parizieni și că islamul va cuceri în cîteva decenii țara
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
cu fălci de rechin bubuitor/ o benzină sau poate o limuzină aiuritoare cine să știe/ delirul era un înger păzitor cu aripi hăcuite de foc/ era un oftat de exterminator/ așa că submarinul îi găzduia în pântecul său pe cei doi delirați deliranți/ care puteau fi în același timp niște îmblânzitori de elefanți/ sau pitici sacerdoți ori ochioși hierofanți/ dar mai bine să ne întoarcem măcar o clipă la suprafața mării/ și să o zgândărim puțin cât să nu uităm/ că suntem
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
și un Caron feminin: "Eu însămi am ales să-mi fiu luntrașă pe Styx,/ după ce m-am întors de pe insula tăcută,/ acolo unde am închinat cu cei morți" (La Malcontenta dansînd nebună în gondolă). Dar și o sirenă diavolească ce delirează: "sînii tăi aveau capete de lunateci,/ dinții luaseră zeci de bărbați ostateci,/ părul era ancora unei corăbii bîntuite/ de diavoli sosiți din străfunduri smintite" (A douăzeci și una scrisoare venețiană). Dar și, prin transsexualism, cavalerul propriilor sale dorinți inextingibile: Femeie de rubin
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
picior poartă o opincă/ dintr-un fier de călcat/ un cablu de înaltă tensiune/ îl urmează/ tîrîndu-se pe pămînt/ pînze de circular/ i se bălăngăne/ pe piept/ și cu o voce de burlan/ răcnește ceva indescifrabil/ în capul străzii// computerele delirează/ Micul dejun plouă mărunt/ plouă didactic/ soarele mic alburiu/ ca o linguriță de argint/ se scufundă/ în aburul norului/ la micul dejun// în ziare/ s-au închis/ fabricile/ și rugina/ mănîncă fierul/ rămas afară/ pînă la noi dispoziții// vom fi
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
pe miriști de uraniu îngână liota unui timp de strajă se zăresc suburbiile cu inimi arse pe loc entelehia simte înțepătura de viespe și totuși vântul cu făclii în copcile furiei sfâșie materia mai apoi cu tandrețe ai privit panterele delirând prin savanele de morți anunțate să mai încerc o dată suferința și usus rei îți zici am privit ședeam toți în jurul pălămidei care scotea fum de slove și-ai zis acesta e soarele negru din sângele meu încărunțit păsările care fâlfâiau
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
fără autor). Cu o energie de nietzscheană nuanță, autoarea face, în marginea scrisului definit sentențios-elansat drept "o școală care te instruiește să privești realitatea ca pe un apendice al libertății persecutate", apologia celei din urmă: "mințile slabe plăsmuiesc / mințile tari delirează / slăbiciunea și tăria sunt inepuizabile prin excidere / infinite în proximitatea terțului / fără libertate nu te poți regăsi și nu te poți lua ostatic" (Despre dispariția pescarului ca un dicționar de cuvinte magice). E o libertate dureroasă, derivată, luciferică. Chip al
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
Alexandru Mușina Xistens Lumina dimineții nu poate să o sintetizeze Nimeni. Nici chiar Magister Eminens. Care, între retorte,-n hangarul lui imens, Nu face altceva decît să delireze. Despre o Lume Pură, de biți, despre un Ens Din cipuri, circuite, eventual anexe De carne. În care să pulseze Un sînge nou, electric, o nouă Xistens. O lume de portale, programe, fișiere, În care universul e-n fine ordonat
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
și-o să-mi aduc aminte. Am să mă-întorc pe banca de lemn negeluit. Ei îmi vor spune numai: "Noroc! Bine-ai venit! Sau poate îți e foame? Hai, ia, domnu^Săndel..." Șantan Timpul? A adormit cu capul pe masă, Delirînd despre Shakespeare, despre Eminescu... Slab, numai piele și os, mîncat de-un abces, cu Haina boțită, pătată, cămașa zoioasă. Păcat. Vorbea atît de frumos. Descu- Rajant de frumos. Îți venea să Plîngi. Să-ți spui: Nimic nu contează! Important e
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
ape, Moștenitorul era cel care răsturna chiar văzduhul, înecînd tot și orice în marea iubirii sale. Și aceasta doar pentru ca el să poată înota... I se întîmplase deseori - rupt de dor, tînjind după valurile cele grozave - să rămînă totuși neclintit, delirînd tăcut. Gîndul său se îmbăta cu reveriile imensități. Lacrimi înspumate ce tălăzuiau plaje lunare. Și, de necrezut, aerul din încăperile ce-l închideau - căpăta mai întîi o vîscozitate răcoroasă... Începînd să vălurească treptat, pînă își schimba consistența întrutotul. Cînd își
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
mea din care se rupe frumusețea ei atît de îndepărtată ca umbra îngerilor prin cerul pe care-l respir și mor să fiu înviat de ea pe cînd sărută bărbatul a cărui amintire crede că sunt, - atît de frumoasă, încît delirez lîngă trupul meu oblojit de ceaiuri, ca un copil lăsat singur pe cînd viața abia începea să-i deschidă ferestrele, încît cad și-mi visez somnul mormînt hîrjonit de îngeri ca pe un maidan înzăpezit zarva copiilor uitînd de foame
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
viață. Căci dacă era să rămân în starea aceea de ebuliție, de mult mi-aș fi ieșit din minți". O perioadă tumultoasă pentru Cioran, la capătul căreia scriitorul semna o controversată carte, "Schimbarea la față a României", în care visa delirând o Românie "fanatică", o țară „cu destinul Franței și populația Chinei" și propunea o explozie orgiastică, un „dionisism al devenirii românești". Mult mai târziu, în 1990, autorul explica în mottoul unei noi ediții a lucrării scrise în tinerețe: "Am scris
Emil Cioran visa în tinerețe o Românie fanatică by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37659_a_38984]
-
dubă și l-au expediat acasă. Catinca, nevastă-sa, s-a mai liniștit cînd a aflat că nu bărbatu-său l-a omorît pe Stalin, de asta a și plîns de bucurie, în timp ce povestea unor vecine, în fața porții, ce mai delirează omul ei. O poză cu femeia lui Fotache plîngînd a apărut în Scînteia, ziarul partidului, iar dedesubt era o explicație dată de ziaristul care scrisese articolul: „Cetățeancă din Glod plîngînd la moartea Tătucului Stalin. Imaginea arată emoția pe care o
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
dat ortu` popii, a murit. Fotache nu a părut să dea importanță prea mare veștii, l-a privit pe milițian ca și cum ar fi văzut prin acesta pînă departe, dar după două, trei zile a făcut febră mare, a început să delireze, a refuzat mîncarea și apa și a murit. Cîntecul lui Hannah și al lui Igor, cel compus de Fotache, a mai fost cîntat în sat o vreme, după care cineva, probabil profesoara de muzică Lia Slabu, care a făcut și
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]