336 matches
-
de altă parte, în amplele analize din întreaga lucrare, în jurul acestor noțiuni opozitive angelic-demonic, autoarea înscrie o mulțime de nuanțe, adesea subsumabile unui fundal de coincidentia oppositorium, începând chiar cu substanța operei analizate (p. 39). Cum spuneam, ideea majoră a demitizării idealului angelic ori a procesului invers, cel al transfigurării pozitive a demonicului sunt urmărite cu statornicie în teza de față, chiar sprijinite de ilustrative citate din critica literară dedicată scriitorilor analizați. În ceea ce privește exprimarea ideilor proprii și a unui real demers
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
medievale, dar o (re)conexează de o perspectivă modernă a integrării în existență; judecarea personajului feminin demonic traversează astfel maleficitatea spre autenticitate și deplin al personalității, iar verosimilitatea și consistența personajului angelic se estompează spre inconsistent, într-o tendință de demitizare, spre care opțiunile interpretării Oanei Simona Zaharia se întorc adesea, reflectând o perspectivă de valorizare de-a dreptul modernistă. Autoarea are o atitudine bine conturată în hotărârea accepțiunilor („Este denumită de noi o donna demonicata pornind de la punctul de vedere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
desfrânat, așa cum se întâmplă lui Dante și lui Petrarca în momentele lor de inspirație cele mai înalte și mai pure.” Francesco De Sanctis, op. cit., p. 364. 580 Christopher Nissen, op. cit., p. 7. 157 V. 2. Donna angelicata - puritate alegorică și demitizare Personajul feminin pozitiv, donna angelicata, cunoștea în secolul al XIV-lea și în cele precedente, o lungă tradiție, începând din epoca trubadurilor și ajungând la o desăvârșită cizelare în operele lui Dante Alighieri și ale lui Francesco Petrarca. Cu toate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ocupă un loc central în viziunea excepțională pe care o sugerează Divina comedie. Dar donnele angelicate din Vânătoarea Dianei sunt mult prea terestre și prozaice pentru a mai păstra superioritatea și imacularea modelelor de la care au plecat. Asistăm la o demitizare a imagisticii feminine, într-un spirit modern, care se apropie mai mult de realism. Cu Il Filocolo (1336-1338), Giovanni Boccaccio continuă să folosească un narator robit de pasiunea pentru o femeie, de data aceasta este îndrăgostit de Fiammetta, pentru care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu s-a ales decât cu bine” G. Boccaccio, Decameronul, vol. II, p. 501. 812 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 526. 813 „istorisiri religioase” Ian Robinson, art. cit., pp. 18-32. 219 niciodată tărâmul ironiei, reușind să pună totul sub semnul unei demitizări realiste.814 Povestirile religioase se aseamănă cu cele de dragoste, deoarece pun accent pe reliefarea sentimentelor, care sunt diferite de data aceasta, și Chaucer a nutrit pentru ele o afinitate deosebită. Această specie se distinge prin faptul că acordă personajului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în mijlocul acestora (este cazul lui Chaucer, prin naratorul care îi poartă numele). Boccaccio și Chaucer aduc eliberarea dintr-un mediu preponderent teologic, saturat de canoane și precepte constrângătoare (care are ca emblemă angelicul, ce în povestirile lor va cunoaște o demitizare), spre o lume dezordonată, dar firească și pitorească 1048 (aceea a demonicului, ilustrând mai mult dionisiacul sau epicurismul), doi termeni ce constituie, în cadrul abordării noastre, concepte de bază, asupra cărora am insistat în capitolul al doilea. 1047 Caleb Cushing, art.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în care o realizau culegerile cu acele faimoase exempla: observăm că adevărurile scoase la iveală nu sunt orientate spre latura didactică a impunerii unui comportament adecvat sau spre oferirea unei alternative în a distinge binele de rău. De aici decăderea, demitizarea pe care o cunoaște donna angelicata, de care ne-am preocupat în subcapitolul al doilea al aceluiași ultim capitol. Decameronul și Povestirile din Canterbury reprezintă o imensă imago mundi, o panoramă umană, în toată varietatea sa de personaje și de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
femeii nobile ............................................... ................................. 55 IV. 3. Educația femeii din starea de rând și din mediul eclesial ...................... 89 V. Moralitatea personajului feminin ............................................... ....................... 136 V. 1. Etica în universul diegetic boccaccesc și în cel chaucerian...................... 136 V. 2. Donna angelicata - puritate alegorică și demitizare ................................ 157 V. 3. Donna demonicata sau nevoia emancipării feminine .............................. 233 Concluzii ............................................... ............................................... . .................... 280 Bibliografie ............................................... ............................................... . ................ 286 3 Cuvânt înainte Lucrarea „La donna angelicata- la donna demonicata în opeara lui Giovanni Boccaccio și a lui Geoffrey Chaucer” își propune și reușește să pună
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de altă parte, în amplele analize din întreaga lucrare, în jurul acestor noțiuni opozitive angelic-demonic, autoarea înscrie o mulțime de nuanțe, adesea subsumabile unui fundal de coincidentia oppositorium, începând chiar cu substanța operei analizate (p. 39). Cum spuneam, ideea majoră a demitizării idealului angelic ori a procesului invers, cel al transfigurării pozitive a demonicului sunt urmărite cu statornicie în teza de față, chiar sprijinite de ilustrative citate din critica literară dedicată scriitorilor analizați. În ceea ce privește exprimarea ideilor proprii și a unui real demers
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
medievale, dar o (re)conexează de o perspectivă modernă a integrării în existență; judecarea personajului feminin demonic traversează astfel maleficitatea spre autenticitate și deplin al personalității, iar verosimilitatea și consistența personajului angelic se estompează spre inconsistent, într-o tendință de demitizare, spre care opțiunile interpretării Oanei Simona Zaharia se întorc adesea, reflectând o perspectivă de valorizare de-a dreptul modernistă. Autoarea are o atitudine bine conturată în hotărârea accepțiunilor („Este denumită de noi o donna demonicata pornind de la punctul de vedere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
desfrânat, așa cum se întâmplă lui Dante și lui Petrarca în momentele lor de inspirație cele mai înalte și mai pure.” Francesco De Sanctis, op. cit., p. 364. 580 Christopher Nissen, op. cit., p. 7. 157 V. 2. Donna angelicata - puritate alegorică și demitizare Personajul feminin pozitiv, donna angelicata, cunoștea în secolul al XIV-lea și în cele precedente, o lungă tradiție, începând din epoca trubadurilor și ajungând la o desăvârșită cizelare în operele lui Dante Alighieri și ale lui Francesco Petrarca. Cu toate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ocupă un loc central în viziunea excepțională pe care o sugerează Divina comedie. Dar donnele angelicate din Vânătoarea Dianei sunt mult prea terestre și prozaice pentru a mai păstra superioritatea și imacularea modelelor de la care au plecat. Asistăm la o demitizare a imagisticii feminine, într-un spirit modern, care se apropie mai mult de realism. Cu Il Filocolo (1336-1338), Giovanni Boccaccio continuă să folosească un narator robit de pasiunea pentru o femeie, de data aceasta este îndrăgostit de Fiammetta, pentru care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nu s-a ales decât cu bine” G. Boccaccio, Decameronul, vol. II, p. 501. 812 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 526. 813 „istorisiri religioase” Ian Robinson, art. cit., pp. 18-32. 219 niciodată tărâmul ironiei, reușind să pună totul sub semnul unei demitizări realiste.814 Povestirile religioase se aseamănă cu cele de dragoste, deoarece pun accent pe reliefarea sentimentelor, care sunt diferite de data aceasta, și Chaucer a nutrit pentru ele o afinitate deosebită. Această specie se distinge prin faptul că acordă personajului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în mijlocul acestora (este cazul lui Chaucer, prin naratorul care îi poartă numele). Boccaccio și Chaucer aduc eliberarea dintr-un mediu preponderent teologic, saturat de canoane și precepte constrângătoare (care are ca emblemă angelicul, ce în povestirile lor va cunoaște o demitizare), spre o lume dezordonată, dar firească și pitorească 1048 (aceea a demonicului, ilustrând mai mult dionisiacul sau epicurismul), doi termeni ce constituie, în cadrul abordării noastre, concepte de bază, asupra cărora am insistat în capitolul al doilea. 1047 Caleb Cushing, art.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în care o realizau culegerile cu acele faimoase exempla: observăm că adevărurile scoase la iveală nu sunt orientate spre latura didactică a impunerii unui comportament adecvat sau spre oferirea unei alternative în a distinge binele de rău. De aici decăderea, demitizarea pe care o cunoaște donna angelicata, de care ne-am preocupat în subcapitolul al doilea al aceluiași ultim capitol. Decameronul și Povestirile din Canterbury reprezintă o imensă imago mundi, o panoramă umană, în toată varietatea sa de personaje și de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
memoria istorică și identitatea cetățenilor "patriei socialiste"73. Dar în țară nu s-a putut vorbi deschis despre aceste triste adevăruri, decât după căderea regimului Ceaușescu. Abia atunci s-a pus sub semnul întrebării un întreg discurs istoric, în intenția demitizării 74 amănunțite și adesea deranjante a istoriei naționale 75. Manualele de istorie au rămas, în tot acest timp, un obiect predilect de critică, mai puțin de cercetare. Abia spre sfârșitul anilor '90 s-a conturat o direcție de analiză care
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
timp, panteonul eroilor naționali, se poate spune că și-a atins scopul. Reacțiile au fost atât de puternice încât s-au făcut și plângeri la poliție pentru "atac la adresa valorilor naționale"12. S-a redeschis, din nou, problema "mitizării" și "demitizării" istoriei naționale, care alimentase și recentul "scandal al manualelor". Alte voci au intervenit pentru a convinge că avem de-a face sau nu cu adevărul istoric 13. Mijloacele de exprimare ale artiștilor respectivi nu au întrunit o adeziune reală, dar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
românilor. Insistența cu care publicul a protejat ceea ce știa deja, împotriva a ceea ce i s-a cerut să afle sau să uite, răspunde, fără îndoială, unor resorturi identitare mult mai complexe decât și-au închipuit atât susținătorii, cât și acuzatorii demitizării sau demistificării istoriei românești. La câțiva ani după această polemică, ofensiva asupra istoriei românilor a atins și clasa terminală de liceu. S-au auzit, din nou, proteste 145, dar "scandalul manualelor" nu s-a repetat. Noua programă 146 a propus
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și interlocutorului), iar ca un corolar al acestora, "manipulările discursive", "retorica științei", ajungem la iluzia descriptivă a lui Austin (descriptive fallacy) sau la mitul obiectivității în formularea lui Heisenberg: în ambele situații (limbaj uzual și limbaj științific) este vorba de demitizarea neutralității limbii și a funcției sale asertive, de evidențierea mărcilor enunțării, comportînd atitudini propoziționale, segmentări diferite ale referinței, modulări diferite ale componentelor discursive. Apelul filosofiei științei la concepte semiotice și pragmatice (cercetarea recentă, centrată asupra universaliilor pragmatice precum principiul politeții
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ale parodistului: cea de apropiere limpede de modelul selectat, dar și cea de distanțare critică sau persiflare, în anumite cazuri. În plus, alăturarea acestui prefix numelui desemnând ceea ce se înscrie în înălțătoarea sferă a odei trădează intenția de coborâre, de demitizare a subiectului specifică parodiei. De fapt, evoluția pe care au cunoscut-o sensurile termenului grecesc propriu-zis se suprapune fenomenului literar în sine. Astfel, prima apariție atestată a termenului parwdia ("parodia") se producea în capitolul al doilea al Poeticii lui Aristotel
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dat concluzia că parodia se naște imitând atât forma (epopee), cât și subiectul epicului eroic (războiul, bătălia etc.), iar sursele umorului sine qua non sunt nenumărate. Reducerea conflictului la o scară specifică fabulei (lupta dintre șoareci și broaște) se adaugă demitizării caracterelor așa-zis puternice, aici ridiculizate (Zeus). Implicând întâmplările odinioară glorificate de Homer prin paralelismul desăvârșit al evenimentelor, se pare că Batrahomiomahia amesteca atât "figurile eroice" și modesta lume a vietăților (minicosmos parodic), cât și registrele stilistice "nobil" și "vulgar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Toate acestea sunt văzute ca o falsificare satanică și idolatrică a chemării pe care Dumnezeu a adresat-o tuturor oamenilor pentru a forma o singură națiune. Tocmai aceste idei erau cele care generau reacție în cei care dețineau puterea civilă: demitizarea bazelor propagandei imperiale fondate pe acea pace păstrată cu forța și înveșmântată de sacralitate aparentă. Rigorismul politic al lui Hipolit, despre concepția dualistă de opoziție dintre poporul lui Dumnezeu și imperiul văzut în manieră nefastă, era comun tuturor apologeților din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scenice, teatrul contemporan a creat un nou model de spectacol, în opoziție cu modelul teatrului ca mimesis, prin care spectatorului i se crea iluzia realității. Dramaturgia neomodernistă și postmodernistă apelează la alegorie, la simboluri și metafore scenice, la mitizare sau demitizare, la parodie sau la absurd, propunând spectatorului parabole ale condiției umane. CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale operei dramatice pentru care ai optat, care fac posibilă încadrarea întro tipologie, întrun curent cultural/literar, întro perioadă sau întro orientare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
postură de moralist bonom) neezitând să apară în situații nastratinești. O fantezie ingenuă (cu inserții de substrat ancestral, oltenesc) imprimă ludicului o mișcare în universalul uman într-atât de firească încât traducerile în numeroase limbi au avut ecouri excepționale. Disconvenție, demitizare, spaimă de alienare acestea sunt dealtminteri pe buzele multor contemporani. Geo Dumitrescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Ivănescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru și ceilalți sunt exponenți ai unui saeculum. Dincolo de stilurile individuale, ei participă la o mare sinteză, fiecare relevând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
scenice, teatrul contemporan a creat un nou model de spectacol, în opoziție cu modelul teatrului ca mimesis, prin care spectatorului i se crea iluzia realității. Dramaturgia neomodernistă și postmodernistă apelează la alegorie, la simboluri și metafore scenice, la mitizare sau demitizare, la parodie sau la absurd, propunând spectatorului parabole ale condiției umane. CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale operei dramatice pentru care ai optat, care fac posibilă încadrarea întro tipologie, întrun curent cultural/literar, întro perioadă sau întro orientare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]