336 matches
-
a scoate animalicul la suprafață din admiratorii săi: Îl avait envie de tomber à șes pieds, de s'y rouler, de mordre să robe, de cirer quelque chose" [Maupassant, Notre cœur, p.103]. Aceste scene se înscriu în demitizarea Parizienei. Demitizarea se poate produce cu vârsta: "C'était elle! cette grosse femme commune, elle? (...) Etait-ce possible? Une douleur violente m'étreignait le cœur, et aussi révolte contre la nature même, une indignation irraisonnée contre cette œuvre brutale, infame de destruction" [Maupassant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Romania, Editura Enciclopedică, București, 2013. Petrescu Dan, Cangeopol Liviu, Ce-ar mai fi de spus: Convorbiri libere într-o țară ocupată, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Nemira, București, 2000. Sorescu Sorina, "Scris-cititul printre rânduri, între mitizare și demitizare. Studiu de caz: romanele lui Augustin Buzura", în Daniela Micu, Petrișor Militaru (coord.), Condiția intelectualului disident în România comunistă. Colocviile "Mozaicul", ediția a XV-a, 26-27 octombrie 2012, Editura Aius, Craiova, 2012. Ștefan Adelina, "Consiliul Culturii și Educației Socialiste", în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ca în cadrul Festivalului Național "Cântarea României" să se organizeze concursuri pe genuri literare (poezie, proză, dramaturgie, reportaj) la care vor participa atât scriitori consacrați, cât și amatori. Ibidem, p. 209. 18 Vezi Sorina Sorescu, "Scris-cititul printre rânduri, între mitizare și demitizare. Studiu de caz: romanele lui Augustin Buzura", în Daniela Micu, Petrișor Militaru (coord.), Condiția intelectualului disident în România comunistă. Colocviile "Mozaicul", ediția a XV-a, 26-27 octombrie 2012, Editura Aius, Craiova, 2012. 19 Dorin Tudoran, Frig sau frică, 1984. HU
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Îi apreciază poezia, disociindu-se de rest. Dar — cu totul nou — au Început să se manifeste distanțări și față de poezia lui Eminescu. Nimic mai normal de altfel, după mai mult de un secol; sensibilitățile și gusturile evoluează. Unii merg cu demitizarea până la a identifica puncte mai puțin seducătoare În viața lui Eminescu și În comportamentul lui, conturându-i un portret care nu mai seamănă cu fascinanta fotografie din tinerețe. Și astfel, printre conflictele românești de astăzi, se numără și disputa În jurul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
memoria istorică și identitatea cetățenilor "patriei socialiste"73. Dar în țară nu s-a putut vorbi deschis despre aceste triste adevăruri, decât după căderea regimului Ceaușescu. Abia atunci s-a pus sub semnul întrebării un întreg discurs istoric, în intenția demitizării 74 amănunțite și adesea deranjante a istoriei naționale 75. Manualele de istorie au rămas, în tot acest timp, un obiect predilect de critică, mai puțin de cercetare. Abia spre sfârșitul anilor '90 s-a conturat o direcție de analiză care
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
timp, panteonul eroilor naționali, se poate spune că și-a atins scopul. Reacțiile au fost atât de puternice încât s-au făcut și plângeri la poliție pentru "atac la adresa valorilor naționale"12. S-a redeschis, din nou, problema "mitizării" și "demitizării" istoriei naționale, care alimentase și recentul "scandal al manualelor". Alte voci au intervenit pentru a convinge că avem de-a face sau nu cu adevărul istoric 13. Mijloacele de exprimare ale artiștilor respectivi nu au întrunit o adeziune reală, dar
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
românilor. Insistența cu care publicul a protejat ceea ce știa deja, împotriva a ceea ce i s-a cerut să afle sau să uite, răspunde, fără îndoială, unor resorturi identitare mult mai complexe decât și-au închipuit atât susținătorii, cât și acuzatorii demitizării sau demistificării istoriei românești. La câțiva ani după această polemică, ofensiva asupra istoriei românilor a atins și clasa terminală de liceu. S-au auzit, din nou, proteste 145, dar "scandalul manualelor" nu s-a repetat. Noua programă 146 a propus
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a dus la interesul manifestat față de deconstruirea subiectelor istorice. Este ceea ce face, de exemplu, Lucian Boia, În lucrarea sa Istorie și mit În conștiința românească, provocând reacții polemice cărora le lipsește, din păcate, o minimă comprehensiune față de subiect. „Deconstruirea” sau „demitizarea” sunt, În fond, niște termeni care desemnează operațiuni intelectuale extrem de simple și necesare, practicate peste tot În lume, uneori de foarte multă vreme. Polemicile fără rost Întreținute În jurul acestor termeni nu ascund decât lipsa de informare, de interes sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
supralicitată În Transilvania nu atât de opțiunile pro-reformiste ale unei părți mai mari a populației, cât de faptul că o parte a naționaliștilor ardeleni au refuzat să-și mai lege soarta de cea a lui Ion Iliescu. Fără Îndoială că „demitizarea” Ardealului - mai corect spus: analiza critică a identității acestuia și a imaginii sale În conștiința publică românească - reprezintă o operație ingrată, extrem de impopulară. În mijlocul atâtor reprezentări negative ale identității românești, „seriozitatea” și „temeinicia” ardelenilor constituie elemente tonifiante, de natură să
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
unor elite care se dezinteresează de "istoria divină", de faptele zeilor, și ajunge să nu mai creadă în mituri (în miturile tradiționale, mai exact, deoarece, cum vom vedea ulterior, însăși negarea vehementă a mitului dezvăluie o atitudine mitică), formulând primele demitizări, subsumate unor investigații și speculații filozofice menite să treacă "dincolo" de faptele zeilor, în cosmogonie. Aceasta însă vine ca o confirmare a ideii că gândirea sistematică însăși își are originea în mitologie, filozofia continuând mitologia în temele esențiale, precum puterea
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
importantă distincție de făcut între mituri, considerate adevărate și sacre, și "poveștile false" (basme și legende), care pot fi narate oricum și oricând, miturile trebuind recitate doar inițiaților și în context ritualic (această distincție funcționează și în societățile arhaice, însă demitizarea pătrunde chiar și acolo, ceea ce pentru anumite grupuri este considerat sacru, pentru altele fiind profan ori de-a dreptul murdar).119 Relația este una de continuitate, mit-legendă-epopee-literatură, evidențiată într-o pletoră de studii, în care se regăsesc aceleași teme mitice
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fiind un dat fundamental al religiozității arhaice ceea ce ar justifica o interpretare denaturată a scripturilor, și fără a ține seama de valențele lor revelatorii. Pe de altă parte, Girard îl citează și pe teologul protestant Rudolf Bultmann, care proferează o demitizare, decantând creștinismul existențial de orice încărcătură mitică, prin aceasta, remarcând Girard, conferind mitologiei un "drept de veto asupra revelației", atrăgând atenția că orice încercare încăpățânată de demitizare a creștinismului l-ar nimici. ibidem, pp. 10-11. 209 Jean-Pierre Vernant, Mit și
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
parte, Girard îl citează și pe teologul protestant Rudolf Bultmann, care proferează o demitizare, decantând creștinismul existențial de orice încărcătură mitică, prin aceasta, remarcând Girard, conferind mitologiei un "drept de veto asupra revelației", atrăgând atenția că orice încercare încăpățânată de demitizare a creștinismului l-ar nimici. ibidem, pp. 10-11. 209 Jean-Pierre Vernant, Mit și gândire în Grecia antică, p. 22. 210 Idem, Mit și religie în Grecia antică, p. 27. 211 Ibidem, p. 31. 212 Ibid., p. 32. Un exemplu edificator
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ale lui Lenin ori Kirov sunt simple, cu o paletă clară a interpretării, însă mitul lui Stalin este unul complex și complicat, cu doi poli majori, cel "aurit" (ilogic) și cel întunecat (rațional), acesta rămânând o figură puternică și după demitizarea hrușcioviană. Acest mit dă seama de diferitele niveluri de conștiință ale publicului rus, între "noi" și "Stat", între "Stalin cel rău" și fondul sufletesc rus, ori socialismul, pe care "doar el l-a stricat" (Stalin joacă rol de joker a
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
forță de muncă. Prin urmare, greva din Valea Jiului a fost un protest colectiv spontan, dar cu miză politică ulterioară, care a contestat conducerea comunistă a vremii și, în ultimă instanță, chiar comunismul. Concluzietc "Concluzie" Alin Rus (2003) analizează mitizarea și demitizarea minerilor de-a lungul timpului, în România, în funcție de regimurile ideologice care i-au folosit (de la comuniști la politicienii din postcomunism care au fost eminențele cenușii ale mineriadelor). Din studiul lui Rus reiese că minerul este proiectat și se autoproiectează prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de filieră poststănescienă, aspirând la descoperirea cuvântului pur, nerostit, la „trecerea din liniște”. În Semantice umbre (1998) Cezar Ivănescu îi găsește lui Ș. și un model - Rainer Maria Rilke, fie și pentru înțelegerea poeziei ca asceză și destin. Printre rugi, demitizări, fragmente delirante, scrisori de dragoste sau impresii „metafizice”, poemele devin ciudate, „buclate”, „telefonate” etc. Ș. sugerează compatibilitatea sacrului cu eroticul pe un ton când grav, când libertin, ca în Cobilița cu furnici și alte proceduri (1999). Filtrând un vag univers
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
de‑al doilea text important pentru demersul nostru este cartea a XX‑a a tratatului De ciuitate Dei (CD). Fără a insista prea mult asupra figurii Anticristului, Augustin operează totuși o răsturnare semnificativă a scenariului tradițional, însoțită de o anumită demitizare a figurii adversarului eshatologic. Acest lucru antrenează o modificare esențială în caracterul personajului care devine o entitate de ordin psihologic, ce nu mai aparține, așadar, registrului eshatologic și metafizic, ci mai curând registrului moral, cel al „omului lăuntric” (fără ca dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vede nevoit să reinterpreteze în manieră proprie datele apocaliptice. El consideră că diavolul rămâne ascuns în timpul millenium‑ului în „adâncul” sufletelor păcătoase, și nu în vreun loc mitic. Cea de‑a treia caracteristică, psihologizarea, apare ca o consecință firească a demitizării. Individul își asumă existențial datele scenariului tradițional, actualizând, la nivelul conștiinței, vechile mituri, al căror conținut semantic rămâne intact. Odată cu Augustin, anticristologia devine practic o cufundare a individului în adâncul propriului său inconștient, o psihanaliză avant la lettre, o introspecție
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
intensitate cerebrală: „Câteodată ar trebui să trag peste cap / acest punct / care se încăpățânează să nu mă îmbrace perfect”. Secvențe imagistice de un antropomorfism accentuat indică, privite din alt unghi, revitalizarea poeziei, ca o a doua treaptă după aceea a demitizării și relativizării. Însăși „linia de plutire”, imagine-cheie, este un rezultat aproape palpabil, deși nu prea glorios, al căutării și obținerii unui echilibru. Unul precar, fragil, cu atât mai de preț: „Printre drepturi și îndatoriri linia de plutire gâfâie / în straie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
azi, au (re)semnificat, au filtrat și au deformat prin variate grile sensurile gîndirii sale. După Decembrie 1989, prin înlăturarea (cel puțin oficială) imixtiunii ideologicului din economia valorilor culturii, receptarea (nu doar a) lui Eminescu a cunoscut faza firească a demitizării, a operei și, deopotrivă, a omului. Cu cel din urmă a fost mai simplu și mai ușor: s-a recunoscut că omul romantic, necăjit și prost îmbrăcat era de fapt un romantic realist, lucid și, tocmai de aceea, disperat și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
un eveniment istoric. Totuși, nu e vorba de exodul întregului popor, ci doar a unui grup, și anume a aceluia condus de către Moise. Alte grupuri își începuseră deja penetrația, mai mult sau mai puțin pașnică, în Canaan. 23 Sarcina de "demitizare" era relativ simplă (într-adevăr, "miracole" precum cele zece plăgi sau trecerea peste marea de trestii nu puteau fi considerate drept evenimente "istorice"). Dimpotrivă, interpretarea eventualei istoricități a textelor biblice s-a revelat extrem de delicată. Analiza distinsese mai multe redactări
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
servi teza, cunoaștere superficială a istoriei României (slăbiciune recunoscută de dl Călinescu), confuziile de persoane și evenimente majore (ce mi-e San Stefano, ce mi-e Versailles) etc. descalifică demersul dnei Laignel din liga analizelor solide. Nu de o necesară demitizare este vorba, ci de un mit periculos pe care o ceată de indivizi încearcă din răsputeri să-l acrediteze de câtăva vreme: nu a existat, nu există și nu poate exista fior democratic printre români. Nu Cioran și Eliade - oameni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
organic. El dorea nu un stat cosmopolit [...], ci conservarea românității, făcând din aceasta chiar norma ei de dezvoltare". Ne-nțelegerea acestui fapt induce azi multora "transferuri ilicite" de idei și atitudini, în mintea atâtor "defăimători de azi, seduși de moda demitizării și stimulați de un ciudat, reprobabil și profitabil "antiromânism românesc"". Adrian Dinu Rachieru nu este însă doar un combatant polemist. El are cumpăna echilibrată a analizei operei eminesciene, pe care o propune în dezbatere prin tocmai receptarea ei critică. "O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ori cu mecanismul farsei, ci doar o undă de umor iluminează melancolia acestui episod al morții lui Făt-Frumos, care este de două ori semnificativ: transcendentul se degradează în realul convenției basmului, mitul devine poveste, umanizarea transcendentului nefiind altceva decât o demitizare. Subliniem această transformare, întrucât ea funcționează constant în opera lui Eminescu". Se oprește apoi și asupra nuvelei Sărmanul Dionis în care surprinde combinații ale procedeelor comice, "umorul și invectiva", apoi în Avatarii faraonului Tlá identifică o "ironie filosofică", iar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ștefan Vodă fost-au încă om cu păcate...". Ștefan cel Mare de toate a fost, numai "Sfânt" n-a fost. Sanctificarea lui Ștefan un act mai mult politic a fost o greșeală care i-a adus contestații și o mârșavă "demitizare", folosind batjocura și calomnia. I s-au închinat și expoziții caricaturale defăimătoare o batjocură națională: "Black Rumania", "Fane cel Mare" -, batjocorind și țara și lupta lui eroică. (Și Eminescu a avut partea lui de "demitizare", de batjocură). Tuturor acestor defăimători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]